Război mondial sau păci nedrepte cu dictaturile agresoare?

Nu prea mai este loc de îndoială în ceea ce privește intențiile pe termen mediu și lung ale agresorilor. Cuvintele-cheie sunt supunere față de ideologia lor, dominație, dreptul forței, violență, acceptarea unei noi realități, politica faptului împlinit.

Atunci când un agresor îți sare în spate și îți cere să îi dai tot ce ai și să i te supui, punându-ți cuțitul la gât, trebuie să iei o decizie esențială, în câteva secunde: cedezi și accepți cererile tâlharului sau, dimpotrivă, îl înfrunți cu toată puterea de care dispui, riscându-ți viața. De fapt, oricum ar putea să te omoare ulterior, chiar dacă i te supui, și nu ai de unde să știi asta dinainte. În schimb, ești sigur că, dacă îl lovești, își va folosi cuțitul pe care îl are. Poate îl dobori, poate nu. Evaluarea pe care o faci în acel moment devine astfel crucială pentru viitorul tău. Este o dilemă care îți va schimba viața, într-un fel sau altul. Este o dilemă în adevăratul sens al cuvântului, pentru că niciuna din cele două variante nu este ideală, fiecare venind cu riscuri și inconveniente majore. Dar agresiunea deja s-a produs, deci ceva trebuie să faci. O decizie trebuie să iei, repede. Voi ce ați face?

Acceptăm sau nu compromisul cu cei care ne urăsc profund și ar dori schimbarea ordinii mondiale actuale, cu impunerea „dreptului forței”, a barbariei și violenței ca doctrină oficială? Nici acceptarea, nici neacceptarea compromisului nu ne garantează că vom fi mulțumiți de rezultatul obținut. Voi ce ați recomanda?

Război mondial sau pace nedreaptă?  Războiul nu este niciodată o alegere fericită, dar… Nici pacea nedreaptă nu este bună…Voi ce ați alege?

Europa și democrațiile lumii libere încep pregătirile de război. NATO anunță că începe o transformare internă importantă, luând în considerare scenariul ca în câțiva ani, adică pe termen mediu, Alianța occidentală să fie nevoită să înfrunte agresiunea și expansionismul Rusiei. Îngrijorări sunt și pentru Taiwan, și pentru Israel, și pentru Coreea de Sud. Voi ce credeți, când va fi următorul atac, cât timp mai avem să ne pregătim?

Până la sfârșitul acestui deceniu care va schimba lumea (2030), ne va fi tuturor mai clar dacă va fi război sau un compromis cu agresorii.

Bineînțeles, vor conta rezultatele alegerilor din SUA, UE și Marea Britanie, principalii sponsori ai Ucrainei, ai NATO și ai securității europene și globale.  În 1-2 ani, se va cristaliza o nouă stare de spirit a democrațiilor occidentale și o nouă atitudine politică, într-un sens sau altul, combativă sau, dimpotrivă, orientată spre compromis. Noile administrații, guverne și majorități parlamentare din spațiul euro-atlantic vor avea sarcina istorică de a contura răspunsul Occidentului la agresiunile în desfășurare sau viitoare ale Axei Răului, care nu vor înceta de la sine, fără a li se da satisfacție (totală sau parțială) sau fără a fi zdrobite militar. Există partide și candidați care vorbesc despre „necesarul compromis cu Rusia” (de exemplu, premierii Slovaciei și Ungariei) și partide/guverne care propun să nu se accepte niciun compromis, ci doar o pace dreaptă, după o înfrângere a Rusiei (Marea Britanie, Polonia, Statele Baltice). În fiecare țară există, de fapt, reprezentări partinice pentru ambele opțiuni politice, într-o proporție mai mare sau mai mică. Voi pentru ce veți vota?   

SURSA: Contributors.ro – un articol semnat Valentin Naumescu

Coridorul ingust State, societati si soarta libertatii – de Daron Acemoglu, James A. Robinson

Astăzi trăim vremuri caracterizate de o destabilizare dureroasă. Avem nevoie de libertate mai mult decât am avut vreodată, dar coridorul spre aceasta devine mai îngust și mai primejdios

Pericolul de la orizont nu este „doar” pierderea libertății noastre politice, indiferent de cât de sumbru este, ci și dezintegrarea prosperității și a siguranței care depinde atât de mult de libertate. Opusul coridorului către libertate este drumul înspre ruinare. De la autorii bestsellerului internațional De ce eșuează națiunile, avem o nouă perspectivă teoretică menită să ne lămurească de ce libertatea înflorește în unele state, dar se prăbușește sub autoritarism sau anarhie în altele și cum poate să prospere în continuare în pofida noilor provocări.

Cu greu am putea spune că libertatea ține de ordinea „naturală” a lucrurilor. Libertatea apare numai atunci când între stat și societate se ajunge la un echilibru delicat și precar

În aproape orice loc de pe Pământ și în mai toate timpurile, cel puternic l-a dominat pe cel slab, iar libertatea omului a fost înăbușită prin forță sau de obiceiuri și norme. Fie statele au fost prea slabe pentru a-și proteja cetățenii de aceste amenințări, fie au fost prea puternice pentru ca populația să se apere ea însăși de despotism. Libertatea apare numai atunci când între stat și societate se ajunge la un echilibru delicat și precar.

Există un mit occidental potrivit căruia libertatea politică este o construcție trainică, o stare stabilă, la care se ajunge printr-un proces de „iluminare”

Această perspectivă statică, susțin autorii, este o fantezie; coridorul spre libertate este mai degrabă îngust și rămâne deschis numai printr-o confruntare majoră și necontenită între stat și societate. Puterea instituțiilor de stat și elitele care le controlează nu au rămas niciodată necontestate într-o societate liberă. De fapt, capacitatea de a le contesta este definiția libertății. Instituțiile statului trebuie să evolueze încontinuu deoarece natura conflictelor și nevoile societății se schimbă, astfel că abilitatea societății de a trage la răspundere statul și pe conducătorii săi trebuie să se intensifice în tandem cu capacitățile statului. Această luptă dintre stat și societate devine auto-stimulativă, determinându-le pe amândouă să dezvolte o serie mai largă de capacități, doar pentru a continua să înainteze pe coridor.

Comanda cartea de la Editura Carturesti

Să luptăm împotriva războiului, urii, agresiunii! Să susținem democrația, pacea, libertatea, prosperitatea!

Psihologul Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a declarat, intr-un interviu Hotnews legat de războiul din Ucraina ca: românii ar trebui să-și continue viața cât mai normal. Este cea mai mare lovitură care se poate da urii și războiului!

Acum războiul este mai aproape și este timpul să ne raportăm rațional la situație, atât ca mesaj public, cât și ca gestionare personală. Prin rațional la nivel public înțeleg conștientizarea valorilor și drepturilor omului și exprimarea acestei conștientizări în ceea ce spunem și facem; nu este aici locul problematizării acestor drepturi! Câți știu care sunt drepturile omului stabilite internațional? Nu-i bine că unii nu le știu, dar hai să le cunoaștem de acum încolo și să ne comportam ca atare.

Apoi, trebuie ca noile generații să aibă în discursul public și atitudinea împotriva războiului și pro-democrație și drepturile omului, alături de celelalte pericole globale, cum este spre exemplu schimbarea climatică; așa cum a fost cândva profilul generației tinere!

Un stil de gândire rațional ne va ajuta să avem emoții sănătoase (ex. îngrijorare, nu panică, tristețe, nu stări depresive, nemulțumire, nu agresivitate), care vor susține apoi comportamente adaptative și o calitate cât mai bună a vieții. Emoțiile de panică/stări depresive/furie duc la comportamente care complică/amplifică pericolul, în timp ce emoții ca îngrijorare/tristețe/nemulțumire susțin comportamente care duc la cele mai bune strategii rezolutive în relație cu pericolul. Emoțiile pozitive sau detașarea emoțională în astfel de situații nu au funcție rezolutivă și/sau devin bizarerii psihologice.

SURSA: Hotnews.ro