equilibrium

The art of life

Timposcop – Conul Luminii Trecute

” Sfîrşitul universului, va fi ori prin explozie, fie printr-un scîncet înăbuşit (sau, mai curînd, prin implozie sau îngheţare) va avea loc în viitorul foarte, foarte îndepărtat, eventual infinit. Dacă universul colapsează, urmaşii noştri ar avea multe miliarde de ani la dispoziţie pentru a fi preveniţi de implozia inevitabilă. Dar mai rămîne o posibilitate, mult mai alarmantă. Cînd astronomii privesc atent cerul, ei nu văd universul aşa cum este acum, etalat ca o fotografie instantanee. Deoarece există un timp necesar luminii să ajungă la noi din regiuni foarte îndepărtate, vedem orice obiect din spaţiu aşa cum a fost cînd radiaţia luminoasă a fost emisă. Telescopul este un căutător în timp, un „timposcop„. Cu cît un obiect este mai îndepărtat, cu atît mai îndepărtată în timp va fi şi imaginea sa pe care o vedem azi. Într-adevăr, universul astronomilor reprezintă o privire retrospectivă prin spaţiu şi timp cunoscută din punct de vedere tehnic sub numele de „conul luminii trecute„.

În concordanţă cu teoria relativităţii, nici o informaţie sau influenţă fizică nu poate călători mai repede decît lumina. De aceea, conul luminii trecute marchează limita, nu numai a tuturor cunoştinţelor despre univers, dar şi a tuturor evenimentelor care ne pot afecta în acest moment. Urmează că orice influenţă fizică ce vine la noi cu viteza luminii soseşte fără a ne preveni. Dacă sfîrşitul catastrofal se îndreaptă către noi prin conul luminii trecute, nu va avea nici un sol care să-l prevestească. Vom afla despre el în momentul în care ne va lovi.

Pentru a da un exemplu ipotetic simplu, dacă soarele ar exploda acum, noi nu am fi informaţi despre aceasta decît cu opt minute şi jumătate mai tîrziu, acesta fiind timpul necesar luminii să străbată distanţă de la soare la Pămînt. În mod similar, este foarte posibil ca o stea apropiată să fi explodat deja ca supernovă – un eveniment ce ar putea scălda Pămîntul cu radiaţii mortale -, dar noi vom rămîne total ignoranţi încă cîţiva ani în timp ce vestea rea va străbate galaxia cu viteza luminii. Astfel, deşi universul pare destul de liniştit la momentul actual, nu putem fi siguri că nu s-a produs deja ceva groaznic. Ar fi posibil să aibă loc chiar acum o convulsie care să distrugă întregul cosmos dintr-o lovitură, în miezul vieţii, ca să spunem aşa? Ar fi putut deci o catastrofă cosmică să se fi declanşat deja, efectele sale neplăcute îndreptîndu-se spre noi chiar acum prin conul luminii trecute, către fragila noastră nişă în spaţiu şi timp? Cert e, ca in timp, singura cale sigură de a scăpa (o perioadă) de moartea universului este să creăm unul nou şi să ne adăpostim în el.

În viitorul foarte îndepărtat, atunci cînd propriul nostru univers ar deveni de nelocuit sau s-ar apropia de marea implozie, urmaşii noştri s-ar putea decide „să-l părăsească definitiv” iniţiind procesul de „înmugurire” – dezvoltarea universului copil. O bulă de spaţiu se umflă din universul mamă pentru a foma un univers copil, legat de mamă printr-o gaură ombilicală de vieme. Aceasta trebuie să fie ultima treaptă a emigrării noastre universale. Mai bine decît să ne gîndim la viaţa şi moartea universului, am putea să ne gîndim la o familie de universuri, multiplicîndu-se la infinit, fiecare dînd naştere la noi generaţii de universuri, poate chiar la mulţimi de universuri. Cu o asemenea fecunditate cosmică, mulţimea universurilor, care ar trebui numită „metavers”, ar putea să nu aibă nici început, nici sfîrşit. Fiecare univers individual ar avea o naştere, o evoluţie şi o moarte, dar colecţia ca întreg ar exista mereu”.

fragment din cartea „Ultimele Trei Minute” – de Paul Davies

Anunțuri

Octombrie 9, 2017 Posted by | books, stiinta | , | Lasă un comentariu

Sfarsitul Timpului – Ultimele stadii ale colapsului Universal/Cosmic

Astronomul Martin Rees s-a ocupat de un studiu escatologic al cosmosului. Aplicînd principiile generale ale fizicii, el a fost capabil să construiască o imagine a ultimelor stadii ale colapsului. În cele din urmă, radiaţia termică cosmică ar fi atît de intensă încît cerul nopţii ar deveni o vîlvătaie de un roşu mohorît. Universul s-ar transforma încet într-un furnal cosmic ce cuprinde totul, arzînd orice formă fragilă de viaţă, oriunde s-ar ascunde ea şi îndepărtînd atmosferele planetare. Treptat, vîlvătaia roşie ar deveni galbenă, apoi albă, pînă cînd radiaţia aprigă şi fierbinte ce scaldă universul ar deveni o ameninţare chiar pentru existenţa stelelor. Incapabile să-şi împrăştie energia, stelele ar depozita în interiorul lor căldura şi ar exploda. Spaţiul s-ar umple cu gaz fierbinte, sau plasmă, arzînd într-o puternică vîlvătaie şi devenind din ce în ce mai fierbinte. Pe măsură ce ritmul schimbării creşte, condiţiile devin din ce în ce mai extreme. Universul începe să se schimbe în mod substanţial la o scară de timp de numai o sută de mii de ani, apoi o mie, apoi o sută, grăbindu-se către catastrofa totală. Temperatura se ridică la milioane şi apoi la miliarde de grade. Materia care astăzi ocupă regiuni vaste ale spaţiului este comprimată în volume mici. Masa unei galaxii ocupă un spaţiu de numai cîţiva ani lumină în diagonală. Au sosit ultimele trei minute.

Temperatura devine în cele din urmă atît de mare încît chiar nucleele atomice se dezintegrează. Materia apare ca formată din dungi uniforme de particule elementare, alcătuind un amalgam (o „ciorbă”). Toată munca şi întregul aport ale exploziei iniţiale şi ale generaţiilor de stele în crearea elementelor chimice grele sînt distruse în mai puţin timp decît vă ia să citiţi aceste rinduri. Nucleele atomice – structuri stabile – care ar putea să fi rezistat epoci nespus de lungi sînt strivite în mod ireversibil. Cu excepţia găurilor negre, toate celelalte structuri au fost deja demult anihilate. Acum universul se bucură de o elegantă dar sinistră simplitate. Nu mai are de trăit decît cîteva secunde.

În timp ce cosmosul colapsează din ce în ce mai repede, temperatura se ridică fără limite. Materia este comprimată atît de puternic, încît nu mai există protoni şi neutroni individuali, există numai o „ciorbă” de particule quark. Viteza de colapsare continuă să crească. 

S-a ajuns acum la catastrofa cosmică finală, sîntem cu cîteva microsecunde înainte. Găurile negre încep să se
contopească, interioarele lor diferind doar puţin de stadiul general de colapsare a universului însuşi. Există acum regiuni spaţio-temporale care au trăit deja sfîrşitul puţin mai devreme şi sînt ajunse din urmă de restul cosmosului.

În momentele finale, gravitaţia devine forţa atotstă­pînitoare, strivind fără milă materie şi spaţiu. Curbura spaţio-temporală creşte din ce în ce mai repede. Regiuni din ce în ce mai mari ale spaţiului sînt comprimate în volume din ce în ce mai mici. Aşa cum spune teoria convenţională, implozia devine extraordinar de puternică, strivind tot ce există ca obiecte fizice şi anihilîndu-le, inclusiv spaţiul şi timpul, către o singularitate spaţio-temporală. Acesta este sfîrşitul.

„Marea implozie”, atît cît o înţelegem, nu reprezintă doar sfîrşitul materiei. Ea este sfîrşitul a tot ce există. Deoarece timpul însuşi încetează să mai existe, este lipsit de sens să ne întrebăm ce se întîmplă după aceea, aşa cum este la fel de fără sens întrebarea cu privire la ce s-a întîmplat înainte de explozia iniţială. Nu există nici un „după” pentru a se mai întîmpla ceva, nu există nici un timp, nici măcar pentru inactivitate şi nici spaţiu pentru goliciune. Un univers care a început din nimic o dată cu explozia iniţială va dispărea în nimic o dată cu sfărîmarea finală, din măreţii săi ani de existenţă, infiniţi la număr, nerămînînd nici măcar o amintire.

Totuşi descendenţii noştri vor avea la dispoziţie miliarde sau chiar bilioane de ani să se pregătească pentru holocaustul final. În această perioadă, viaţa s-ar putea extinde în cosmos. În cel mai simplu model de univers care colapsează volumul total al spaţiului este de fapt finit. Aceasta se datorează faptului că spaţiul este curbat şi se poate unii cu el însuşi în echivalentul tridimensional al suprafeţei unei sfere. De aceea este de conceput că fiinţe inteligente se pot răspîndi prin univers şi pot prelua controlul asupra lui şi de aceea să se ale în poziţia de a înfrunta sfărîmarea finală avînd toate resursele posibile la dispoziţia lor.

La început este greu să ne dăm seama de ce ar trebui ele să-şi facă probleme. Fiind dat faptul că existenţa dincolo de sfărîmarea finală este o imposibilitate din punct de vedere logic, care ar fi scopul prelungirii puţin mai mult a agoniei? Anihilarea cu zece milioane sau un milion de ani înainte de sfîrşit este acelaşi lucru, oricum, într-un univers bătrîn de bilioane de ani. Dar nu trebuie să uităm că timpul este relativ. Timpul subiectiv al urmaşilor noştri va depinde de viteza lor de metabolism şi de prelucrare a informaţiei. Din nou, presupunînd că ei au suficient timp pentru a-şi adapta forma fizică, ei pot deveni capabili să transforme apropierea de Hades într-un soi de nemurire.

O temperatură în creştere înseamnă că particulele se mişcă mai iute şi procesele fizice au loc mai repede. Amintiţi-vă că cerinţa esenţială pentru o fiinţă sensibilă este posibilitatea de a prelucra informaţia. Într-un univers cu o temperatură în creştere, viteza de prelucrare a informaţiei va creşte şi ea. Pentru o fiinţă ce foloseşte procesele termodinamice la un miliard de grade, distrugerea iminentă a universului va părea să se petreacă peste mulţi, mulţi ani. Nu este deci nevoie să ne temem de sfîrşitul timpului, dacă timpul rămas poate fi întins la infinit în minţile obsevatorilor. Cum colapsul se accelerează către implozia finală, experienţele subiective ale observatorilor s-ar putea în principiu dilata şi mai repede, egalînd căderea accelerată către Armageddon cu o viteză din ce în ce mai mare de gîndire.

Ne-am putea întreba dacă o superfiinţă aflată în universul ce colapsează în momentele finale ar putea poseda un număr infinit de gînduri şi experienţe distincte în timpul finit disponibil. Această chestiune a fost studiată de John Barrow şi Frank Tipler. Răspunsul depinde în mod critic de detaliile fizice din stadiile finale. De exemplu, dacă universul rămîne suficient de uniform în apropierea sa de singularitatea finală, se ridică o problemă majoră. Oricare ar fi viteza gîndului, viteza luminii rămîne neschimbată şi lumina poate călători cu viteze de cel mult o secundă lumină în fiecare secundă. Deoarece viteza luminii defineşte viteza limită cu care orice efect fizic poate să se propage, urmează că nu vor putea avea loc nici un fel de comunicaţii între regiunile din univers aflate la mai mult de o secundă lumină, în timpul ultimei secunde. (Acesta este un alt exemplu de orizont al evenimentelor, similar celui ce împiedică ieşirea informaţiei din găurile negre.) Pe măsură ce sfîrşitul se apropie, dimensiunile regiunilor cu care comunicăm şi numărul particulelor pe care ele le conţin tind către zero. Pentru ca un sistem să poată prelucra informaţie, trebuie ca toate părţile sistemului să participe. În mod clar, viteza finită a luminii acţionează pentru a limita dimensiunea oricărui „creier” care ar exista în apropierea sfîrşitului, iar acesta, în schimb, ar putea limita numărul stadiilor distincte – aşadar gîndurile – pe care le poate avea un astfel de creier. În mod ciudat, nu este numai o chestiune legată de faptul că universul se contractă mai repede pe o direcţie decît pe alta. Apar nişte oscilaţii, astfel încît direcţia cu colapsarea cea mai rapidă continuă să se schimbe. De fapt, universul pendulează în drumul său către extindere, în cicluri ale căror violenţe şi complexităţi cresc mereu. Barrow şi Tripler presupun că
aceste oscilaţii complicate cauzează dispariţia orizontului evenimentelor întîi într-o direcţie, apoi în alta, permiţînd tuturor regiunilor spaţiului să se afle în legătură. Orice supercreier ar avea nevoie să fie ingenios şi rapid şi să comute butonul comunicării dintr-o direcţie în alta pe măsură ce oscilaţiile determină un colaps mai rapid pe o direcţie şi apoi pe alta. Dacă fiinţa reuşeşte să ţină pasul, oscilaţiile ar putea ele însele să furnizeze energia necesară pentru a conduce procesele de gîndire. Mai mult, în modelele matematice simple numărul de oscilaţii apare infinit pe o durată finită de timp ce se termină cu sfărîmarea finală. Acest lucru se îngrijeste de o cantitate infinită de informaţie prelucrată şi de aici înainte, prin supoziţie, de un timp subiectiv infinit pentru superfiinţă. Astfel, lumea minţii poate să nu se termine niciodată, chiar dacă cea fizică ajunge la o încetare bruscă o dată cu sfărîmarea finală.

Ce ar fi capabil să facă un creier de capacitate nelimitată? După părerea lui Tipler, nu numai că ar putea să delibereze asupra tuturor aspectelor existenţei sale şi a universului pe care l-a cuprins, dar cu o putere infinită de prelucrare a informaţiei, ar putea continua simulînd lumi imaginare într-o orgie a realităţii virtuale. Nu ar exista nici o limită a numărului de universuri posibile de conţinut în acest fel. Astfel, nu numai că ultimele trei minute ar fi lungite către eternitate, dar ele ar permite realitatea simulată a unei infinite varietăţi de activitate cosmică „.

fragment extras din cartea „Ultimele trei minute” – de Paul Davies

Octombrie 2, 2017 Posted by | books, spirith, stiinta | , | Lasă un comentariu

Moartea Soarelui – Gigantica Rosie – Inceputul Sfarsitului

Moartea Soarelui” O dată cu trecerea epocilor, aspectul soarelui se va modifica imperceptibil. El se va mări, dar suprafaţa sa se va răci întrucîtva, căpătînd o culoare roşiatică. Această orientare va continua pînă cînd sorele se va transforma intr-o stea gigantică roşie, poate de 500 ori mai mare decît este acum. Gigantele roşii sînt familiare astronomilor şi în această categorie intră mai multe stele bine cunoscute ce strălucesc pe cerul nopţii, ca Aldebaran, Betelgeuse şi Arcturus. Faza de gigantă roşie marchează începutul sfîrşitului pentru o stea de masă mică.

Deşi o gigantă roşie este relativ rece, dimensiunea sa mare îi dă o imensă suprafaţă de radiaţie, ceea ce însemnă o mai mare luminozitate. Planetele soarelui vor avea de înfruntat o perioadă grea, peste vreo patru miliarde de ani, cînd luxul de căldură în creştere le va asalta. Pămîntul va deveni de nelocuit mult înainte de aceasta, oceanele vor dispărea prin fierbere şi atmosfera va fi îndepărtată. Cum soarele va creşte din ce în ce mai mult, el îl va îngloba cu învelişul său de flăcări mai întîi pe Mercur, apoi pe Venus şi în final Terra. Planeta noastră va fi redusă la cenuşă, agăţîndu-se cu încă­păţînare de orbita sa chiar după incinerare; densitatea gazelor roşii şi fierbinţi ale soarelui va fi atît de mică incît condiţiile se vor apropia de cele de vid, exercitînd doar puţină influenţă de frînare asupra mişcării Pămîntului.

Însăşi existenţa noastră în univers este o consecinţă a extraordinarei stabilităţi a stelelor asemănătoare cu soarele, care pot arde liniştite, cu puţine schimbări, timp de miliarde de ani, destul pentru a permite vieţii să se dezvolte şi să înflorească. Dar cu faza de gigantă roşie, această stabilitate se va sfîrşi. Stadiile următoare în cariera unei stele ca soarele sînt complicate, stranii şi violente, cu schimbări relativ rapide de comportare şi aspect. Stelele îmbătrînite pot petrece milioane de ani pulsînd sau îndepărtînd învelişurile de gaze unul după altul. Heliul din miezul stelei se poate aprinde pentru a forma carbonul, azotul sau oxigenul, procurînd astfel energia vitală care va susţine steaua pentru încă un timp. Aruncîndu-şi în spaţiu învelişul exterior, steaua poate sfîrşi redusă la miezul ei de carbon şi oxigen.

Urmînd această perioadă de activitate complicată, stelele de masă medie şi mică devin în mod inevitabil victimele gravitaţiei şi se contractă. Contracţia este nemiloasă şi continuă pînă cînd steaua se reduce la dimensiunea unei mici planete, devenind un obiect cunoscut de astronomi ca pitică albă. Pentru că sînt atît de mici, piticele albe sînt foarte palide, în ciuda faptului că la suprafaţa lor temperatura poate fi mult mai mare decît cea de pe soare. Ele sînt vizibile de pe Pamînt numai cu ajutorul telescopului. 

Un destin de pitică albă îl aşteaptă şi pe soarele nostru în viitorul îndepărtat. Cînd va ajunge la această fază el va continua să rămînă fierbinte pentru multe miliarde de ani; corpul său enorm va fi atît de compact, încît va menţine căldura internă mai eficient decît cel mai bine cunoscut izolator. Totuşi, deoarece funalul nuclear intern se va fi închis pentru totdeauna, el nu va mai avea rezerve de combustibil spre a completa scurgerea lentă de radiaţie calorică în adîncimile reci ale spaţiului. Foarte, foarte încet pitica rămasă din ceea ce a fost odată puternicul nostru soare se va răci şi se va întuneca pînă va ajunge la metamorfoza finală, solidificîndu-se gradat într-un cristal de o rigiditate extraordinară. În cele din urmă va dispărea complet, scufundîndu-se liniştit în întunecimea spaţiului”.

fragment din cartea „Ultimele Trei Minute: Ipoteze Privind Soarta Universului” – de Paul Davies

Septembrie 25, 2017 Posted by | books, stiinta | , , , | Lasă un comentariu

Ultimele trei minute: ipoteze privind soarta universului – Paul Davies

Paul Davies - Ultimele trei minute Pentru viitorul foarte îndepărtat al universului se întrevăd două scenarii: diluarea într-o infinită beznă pustie şi implozia catastrofală, inversul big bang-ului din care s-a născut totul. Vom pieri deci – nu noi, fireşte, ci urmaşii noştri care vor avea probabil puţine trăsături umane – fie prin îngheţ, fie prin ardere. La prima vedere am fi tentaţi să spunem că universul e condamnat, iar odată cu el toate fiinţele. Această concluzie sumbră îşi găseşte în cartea lui Paul Davies un spectru larg de alternative şi nuanţări: poate că, deşi trăim într-o lume limitată în spaţiu şi timp, vom dăinui şi vom gândi nelimitat; poate că vom rezista la nesfârşit îngheţului hibernând tot mai mult; sau poate că universul însuşi nu e decât o parte dintr-o entitate mult mai vastă, iar urmaşii noştri vor putea crea alte universuri în care să evadeze. Oricum, nu e exclus ca, peste mii de miliarde de ani, soarta universului să depindă de fiinţele inteligente care îl vor popula. Departe de a dori să impună un final fericit, în Ultimele trei minute Paul Davies scrie povestea stranie şi tulburătoare a celui mai îndepărtat viitor imaginabil.

„Cerul de un roşu difuz trimite către ultimii oameni de pe Terra o radiaţie ucigătoare. Orice formă de viaţă dispare, iar atmosfera planetei este pur şi simplu măturată. Lumina se schimbă. Devine galbenă, apoi albă, amintindu-le celor rămaşi de Pământul de acum câteva miliarde de ani, când se vorbea de încălzirea globală şi topirea gheţii arctice. Stelele care au mai supravieţuit până acum explodează şi ele. Căldura trimisă de Soare, care a devenit o stea pitică roşie, este prea mare pentru locuitori. Oricât de mult au reuşit să îşi modifice structura genetică în evoluţia lor, nu pot face faţă sfârşitului agonizant. În aceste ultime trei minute, galaxiile se strâng asemenea unui balon dezumflat. Sfârşitul e aici, printr-un „big crunch“ care anulează totul, inclusiv timpul, şi face imposibilă existenţa unui „după“. Totul este pierdut. Chiar şi amintirea…”

„Nimic nu este etern, chiar şi eternitatea are un sfârşit. În final nu va mai rămâne nimic, toate stelele urmând să dispară lent şi sigur. Civilizaţia umană, mult mai avansată decât în prezent, dacă va mai rămâne ceva uman peste zeci de miliarde de ani, nu va putea evita colapsul. Ar mai rămâne doar varianta evoluţiei dincolo de limitele galaxiei noastre. Ceea ce este astăzi benefic vieţii se va întoarce împotriva ei. Soarele va îmbătrâni şi va deveni tot mai ameninţător. Acum, la cele cinci miliarde de ani, astrul nostru se stinge uşor, aflându-se la jumătatea duratei de viaţă, asemenea unei baterii care se consumă, dar nu se mai poate reîncărca. Găurile negre, resturi agonizante ale stelelor cândva strălucitoare, îşi vor găsi şi ele un sfârşit previzibil: „Veşnicia durează mult, însă după o veşnicie toate găurile negre – chiar şi cele supermasive – probabil vor dispărea; chinurile morţii lor nu sunt decât scântei efemere în bezna nopţii cosmice eterne, fugitiv epitaf pentru strălucirea de odinioară a miliarde de sori.” (Revista Apostrof)

comanda cartea de la Editura Humanitas

Septembrie 11, 2017 Posted by | books | , | Lasă un comentariu

Macrocosmos si Microcosmos – Rudolf Steiner

MACROCOSMOS ȘI MICROCOSMOS – Lumea cea mare și lumea cea mică. Întrebări referitoare la suflet, viață și spirit.

Există adevăruri care trebuie să fie rostite înainte ca ele să poată fi pe deplin înţelese de toată lumea, pentru ca forţa lor intrinsecă să creeze mai întâi terenul spiritual propice în care aceste adevăruri să poată răsări cândva. Ele se fixează mai întâi în suflet ca nişte germeni, dezvoltându-se în subconştient precum un organism viu, pentru ca apoi, la momentul oportun, să pătrundă în viaţă ca o ccapacitate sufletească trează. Marile adevăruri trebuie să fie gândite mai întâi. prelucrate şi verificate de către marile spitite alese, înainte ca ele să pătrundă în marea masă. Abia apoi, la vremea potrivită, când vechile adevăruri şi tipare devin desuete şi depăşite, vine şi momentul ca ele să fie aduse la cunoştinţă celor mulţi. Acest drum al evoluţiei stă la baza apariţiei oricărei forme noi a concepţiilor despre lume. Macrocosmos si Microcosmos - Rudolf SteinerTot ceea ce a adus cultura cu ea până la acel moment s-a epuizat. Un neam obosit apune. Dar undeva, într-un ungher, există impulsuri noi, care aduc o adiere intelectuală mai însufleţită; de această adiere sunt cuprinse la început cercuri mai restrânse, care treptat încep să crească simţitor, încât foarte curând glasul celor care solicită explicaţii ale unor probleme spirituale nu mai poate fi acoperit. Starea de spirit pustiitoare a îndoielilor agnostice cedează. Treptat locul stării de pasivitate interioară este preluat de convingere, de încredere. Vechile dogme ale credinţei şi ştiinţei sunt privite acum într-o altă lumină, nucleul lor fiinţial licăreşte din deşertăciunea definiţiilor aride. Noile cunoştinţe acumulate se desprind din lupta cu formulele anchilozate devenite neviabile. În acest chip are loc depăşirea stării de stagnare, sufletul se află din nou ancorat în starea sa originară, iar conţinuturile veşnic adevărate ale religiilor, împreună cu geneza miturilor şi simbolurilor care stau la baza lor sunt salvate pentru umanitate. Această transsubstanţiere de la moarte la viaţă reprezintă una dintre cele mai binecuvântate cuceriri ale existenţei umane. Ea se datorează influenţei acelor vestitori de adevăruri care au renunţat la propria existenţă, pusă în slujba umanităţii, devenind sprijinul ei de nădejde, atunci când totul pare să se năruie.

Această aducere la suprafaţă a adevărurilor ascunse în izvoarele veşnice ale existenţei – şi vestirea lor – devine o necesitate istorică, la cumpăna marilor perioade istorice, cănd marile culturi dispar şi izbucneşte în mod haotic şi impetuos din străfundul sufletelor cu împetuozitate un nou impuls dornic să cucerească noi aptitudini pentru umanitate. Şi acum ne aflăm într-un asemenea moment de cotitură istorică. Poate mai mult ca oricând, tot mai multe din vechile valori s-au prăbuşit. Dar ele pot reînvia într-o formă nouă, precum pasărea Phoenix din propria-i cenuşă, dacă experimentul unei asemenea prăbuşiri spirituale şi materiale, de genul celei trăite de umanitate în primele decenii ale acestui secol, va deveni din temelie o forţă transformatoare; pentru a apela la un vechi simbol spunem: cenuşa distruge şi, în procesul arderii, noile cunoştinţe se prefac într-un act devoinţă. Doar astfel poate să se ivească noua făclie din tenebrete Universului.

În conferinţele cuprinse în acest volum, care au fost tinute la Viena cu câţiva ani înainte de Primul Război Mondial, Rudolf Steiner îşi fixase drept scop să clarifice dintr-un alt unghi acele cunoştinţe ale căror descrieri le găsim în cărţile sale. De această dată a dorit să aleagă drumul trăirilor nemijlocite, să apeleze la gândirea inimii, care nu trebuie nicidecum să lipsească din baza gândirii raţionale, de care ar trebui să fie ea însăşi pătrunsă, dar care trebuie să fie considerată totuşi ca o etapă superioară a viitorului, gândirea noastră de acum fiind doar o treaptă preliminară. Sesizarea nemijlocită a adevărului va înlocui la un moment dat ceea ce apare astăzi deja la mulţi oameni ca un sentiment sigur al adevărului.”

comanda cartea de la Editura Univers Enciclopedic

Septembrie 5, 2017 Posted by | books | , , | Lasă un comentariu

Prostii Europei. Cum se sinucid civilizatiile – de Traian Ungureanu

Prostii Europei„Proștii Europei” începe cu o insultă, pe copertă, și continuă, între coperte, cu apărarea celor insultați. Cartea lui Traian Ungureanu măsoară critic îndepărtarea elitelor de omul de rând și de înțelesul democrației europene.

Semnele rău prevestitoare adunate în această carte sunt o colecție de anomalii derutante pe care ne-am obișnuit să o numim actualitate. În Occident, toleranța față de intoleranța terorismului, migrația nelimitată și suferința gândirii sub apăsarea unui nou dogmatism. În România, disprețul politic plenar pentru lege, dar și naivitatea față de adevărata istorie din care au crescut problemele caracterului național.

În Vest și în Est, slăbită de conformism, aroganță și ignoranță, civilizația europeană pierde teren. Cultura și convingerile care dădeau strălucirea lumii europene se clatină. Clasa conducătoare găsește democrația neconvenabilă.

Un nou model de viață și gândire neagă vehement tradițiile istorice în care am trăit până de curând.

Fără adevăr, dezbatere și valori, degradarea lumii europene poate deveni ireversibilă. Cartea lui Traian Ungureanu vorbește fără compromisuri despre rătăcirile îmbietoare care riscă să ne devină destin.

comanda cartea de la Editura Humanitas

August 4, 2017 Posted by | books | , | Lasă un comentariu

Universul, pământul și omul – Rudolf Steiner

Universul, Pământul şi Omul reprezintă ansamblul a tot ce se poate cunoaşte în lumile vizibile şi invizibile. Când acordăm cuvântului Univers întreaga sa grandoare şi demnitate ne simţim transportaţi în spaţiul nemărginit al cosmosului. Cuvântul Pământ evocă scena activităţii noastre ca oameni, locul unde trebuie să trăim şi căruia trebuie să-i înţelegem misiunea şi ţelul. În sfârşit cuvântul Om, în sens ocult, ne aminteşte de esenţa la care s-au gândit misticii din toate timpurile când au pronunţat injoncţiunea: „Omule, cunoaşte-te pe tine însuţi!“

Universul, pământul și omul - Rudolf SteinerTrebuie să ne dăm seama că în Univers totul se realizează treptat. Prin urmare, aşa cum în regnul omenesc şi în cel animal există toate treptele posibile, aceste diferite trepte există şi în ierarhia entităţilor spirituale aflate mai presus de om. Entităţile din ierarhia îngerilor sunt foarte apropiate de om, pe când altele au un rang mai înalt, sublim. Dacă privirea noastră s-ar putea ridica până în lumile superioare, ar întâlni acolo toate treptele posibile. Pe vremuri, când oamenii se înălţau în timpul somnului în lumi superioare ducând cu ei o vagă stare de conştienţă clarvăzătoare, entităţile spirituale erau, am putea spune, interesate de această prezenţă a oamenilor, aveau de câştigat ceva din contactul cu omul, care îi îmbogăţea interior. Căci acele entităţi erau încă strâns legate de oameni. Ele îi inspirau, aveau influenţă asupra conştienţei imaginative încă obscure a acestora. Trebuie deci să ne imaginăm că omul din acele timpuri străvechi, evadat noaptea din învelişurile sale corporale, era întâmpinat de o entitate exterioară, de un întreg ansamblu de ierarhii spirituale. În fond, acelaşi lucru se întâmplă şi acum, dar omul nu-şi dă seama, pe când în trecut putea să sesizeze acest fapt printr-o clarviziune nedesluşită.

Grandioasa civilizaţie egipteană, care s-a întins pe parcursul a cinci milenii, îşi datorează o parte din trăsăturile specifice rezonanţelor care o leagă prin fire invizibile de caracteristicile unei epoci foarte îndepărtate din lunga evoluţie a omului, epoca lemuriană. Tot prin fire invizibile este legată epoca noastră culturală actuală de civilizaţia egipteană. În acest sens nu ne limităm numai la mărturia tulburătoare a lui Keppler, care afirma, fără a fi fost niciodată în Egipt, că ştiinţa sa astronomică şi astrologică a obţinut-o din tainice cunoştinţe ale Egiptului antic, ci suntem cu toţii martorii interesului pentru „efectul de piramidă” în numeroase ţări, inclusiv în Romănia, precum şi a multor alte manifestări. Toate aceste aspecte sunt expuse cu măiestrie de Rudolf Steiner în ciclul de conferinţe publicate în volumul de faţă.

comanda cartea de la Editura Anticariat Academic

Iulie 14, 2017 Posted by | books, spirith | , , , | Lasă un comentariu

Din Cronica Akasha – Rudolf Steiner

„Adevărurile ştiinţei spirituale, dacă sunt înţelese în mod corect, pot deveni cu adevărat pentru om un temei al existenţei sale, permiţându-i să-şi descopere valoarea, demnitatea şi identitatea, dându-i, în acelaşi timp, maximum de curaj în viaţă. Căci aceste adevăruri îl lămuresc asupra legăturii sale cu lumea din jur, îi dezvăluie scopurile superioare pe care trebuie să le urmărească şi care îi este adevărata menire. Şi totul în deplină armonie cu exigenţele prezentului, astfel că omul nu mai este nevoit să lupte cu antagonismul dintre credinţă şi ştiinţă.

Strămoşii noştri atlanteeni erau foarte diferiţi de omul actual, mai mult decât îşi poate imagina cineva ale cărui cunoştinţe se mărginesc doar la lumea sensibilă. Această deosebire se referă nu numai la aspectul exterior, ci şi la facultăţile spirituale. Cunoştinţele lor tehnice şi întreaga lor cultură erau altele decât cele pe care le putem observa în prezent. Dacă ne referim la primele începuturi ale umanităţii atlanteene, vom descoperi facultăţi spirituale cu totul diferite de ale noastre. Gândirea logică, facultatea de a face calcule şi combinaţii, pe care se bazează astăzi toate Din Cronica Akasha - Rudolf Steinerrealizările moderne, nu existau la primii oameni atlanteeni. În schimb, ei aveau o memorie extraordinar de dezvoltată, şi aceasta constituia una din facultăţile lor spirituale cele mai remarcabile. De exemplu, ei nu făceau calcule, aşa cum facem noi, aplicând reguli învăţate în prealabil. Nu aveau ceva cum ar fi o tablă a înmulţiri. Nimeni nu îşi întipărise în minte că trei ori patru fac doisprezece: Faptul că atunci când se ivea necesitatea unei asemenea operaţiuni omul atlantean rezolva problema, se datora capacitătii de a-şi aminti alte situaţii identice sau asemănătoare. Îşi reamintea situaţii trăite anterior. Este important de reţinut că de fiecare dată când se dezvoltă o aptitudine nouă o alta, mai veche, pierde din forţă. Prin gândirea logică şi prin capacitatea de a face calcule, omul actual este superior străvechiului om atlantean; în schimb, memoria noastră a regresat, omul gândeşte cu ajutorul ideilor; gândirea omului atlantean se forma cu ajutorul imaginilor. Când o imagine îi apărea în suflet, el îşi amintea perfect numeroase alte imagini asemănătoare pe care le trăise în trecut şi, pe această bază, îşi forma judecata. Din această cauză, orice formă de învăţământ era complet diferit de cel care se va practica în perioade următoare. Nu se urmărea să se imprime copilului reguli, să i se ascută inteligenţa. Dimpotrivă, se urmărea cu insistenţă să i se prezinte viaţa prin intermediul unor imagini evocatoare, pentru ca, mai târziu, în toate situaţiile în care va fi pus să acţioneze să se poată sluji de un vast patrimoniu de amintiri. Când copilul devenea adult şi intra activ în viaţă, în oricare din faptele pe care trebuia să le îndeplinească el îşi amintea că în timpul când era în şcoală i se prezentase ceva asemănător. Se orienta cu atât mai uşor, cu cât noua situaţie care se prezenta semăna mai mult cu o experienţă deja trăită. Când, totuşi, se întâmpla să fie confruntat cu o stare de lucruri cu totul nouă, era nevoit să acţioneze prin tatonări, în timp ce, în prezent, în asemenea situaţii, noi ne folosim de reguli deja învăţate, pe care le punem cu uşurinţă în aplicare în situaţii noi, necunoscute. Un asemenea sistem de educaţie conferea vieţii, în ansamblu, un caracter de monotonie. Perioade lungi de timp, în evoluţia Atlantidei lucrurile s-au petrecut mereu la fel. Prin această puternică dependenţă şi fidelitate faţă de memorie, era imposibilă realizarea unor progrese rapide, comparabile în vreun fel cu cele actuale. Se acţiona la fel cum se „văzuse“ întotdeauna mai înainte. Omul nu reflecta, nu gândea, ci îşi amintea. Autoritate avea nu cel care studiase mai mult, ci cel care avea o mai bogată experienţă, respectiv mai multe amintiri. În acele timpuri, în Atlantida, ar fi fost imposibil ca cineva să poată lua o decizie într-o situaţie oarecare importantă, înainte de a fi atins o anumită vârstă. Pentru a câştiga încrederea celor din jur, era indispensabilă o experienţă indelungată.

Această caracterizare generală nu se aplică iniţiaţilor şi şcolilor lor. Aceştia devansau gradul de evoluţie normal pentru epoca lor. Pentru a fi admis în aceste şcoli, nu vârsta era criteriul de alegere, ci faptul că cel propus trebuia să fi dobândit, în cursul unor încercări trecute, facultăţile necesare pentru a putea primi o invăţătură mai înaltă. În timpul perioadei atlanteene, respectul care se acorda iniţiaţilor şi discipolilor lor nu se baza pe numărul mare de experienţe personale trăite, ci pe vechimea înţelepciunii lor. Personalitatea nu are nici o importanţă la un iniţiat. El se dedică în întregime înţelepciunii eterne şi, ca urmare, nu este sub influenţa caracteristicilor unei epoci.

comanda cartea de la Editura Univers Enciclopedic

Iulie 3, 2017 Posted by | books, spirith | , | Lasă un comentariu

Fabrica de doctorate sau Cum se surpă fundamentele unei nații

În România, de la doar 1.500 de titluri de doctor în științe acordate timp de aproape o sută de ani (1900–1990), s-a ajuns la 67.000 de titluri în nici treizeci de ani (1990–2017). Cele mai multe, peste 30.000, în ultimii șase ani.

Fabrica de DoctorateSe plagiază peste tot în lume. Dar frauda intelectuală în lanț s-a inventat în România în „anii tranziției“. În Academii create ad-hoc, pulsează, într-un ritm greu de urmărit, falsul intelec¬tual, în care doctori plagiatori devin peste noapte profesori coordonatori de doctorate plagiate. Ies pe bandă rulantă, cu zecile de mii. Dintre acești infractori protejați se aleg în România prim-miniștri, miniștri, generali, comisari, procurori, oameni politici, primari, profesori universitari etc. „Elita țării“. Acest spectacol neverosimil ne macină fundamentele nației.
Există lucruri pe lume cu care nu se poate glumi. Cu granițele unei țări, de pildă. Iese război. Nici cu granițele spiritului nu se poate glumi. Pentru că atunci se amestecă prostia cu inteligența, cinstea cu hoția, meritul cu potlogăria. Ajungem sã fim conduși de șmecheri, de hoți și de impostori. Exact asta ni s-a întâmplat. Abolind granițele intelectuale, ne-am pomenit invadați și ocupați din interior de pegra societății noastre.

„Cartea Emiliei Șercan este o bijuterie a jurnalismului de investigație. Dar și o poveste care se citește cu înfrigurare: povestea unei abjecții în formă continuată.“ (GABRIEL LIICEANU)

comanda cartea de la Editura Humanitas

Iulie 1, 2017 Posted by | books | , , | Lasă un comentariu

Bazele Naturale ale Alimentatiei – Rudolf Steiner

Bazele Naturale ale Alimentatiei - Rudolf Steiner„Adevărul este însă că în om nu pătrunde nimic din substanţa pământului. Aceasta este pur şi simplu o iluzie. Lucrurile se petrec astfel: dacă mâncăm, să zicem, cartofi, nu este vorba să preluăm ceva din cartof, ci cartoful este ceva care ne stimulează, stimulează maxilarul, faringele etc. Aici acţionează cartoful. Acum în noi ia naştere forţa de a-l elimina, iar în timp ce-l eliminăm, ne vine din eter, nu din materie solidă, ceea ce în decurs de şapte ani este în constituţia noastră. Noi nu ne construim corpul absolut deloc din materia pământului. Mâncăm pur şi simplu ca să avem un stimulent. De fapt, noi ne construim corpul din ceea ce este sus. Astfel, tot ceea ce-şi închipuie oamenii: că hrana intră şi apoi iese, iar între timp rămâne ceva înăuntru nu corespunde adevărului absolut; acest proces constituie doar o stimulare. Aici apare o forţă contrară din eter, iar noi ne construim întregul corp din eter. Tot ceea ce avem în noi nu este construit din materia pământului. Dacă împingem în ceva cu o anumită forţă, apare forţa de reacţie, egală şi contrară primeia. Nu putem înlocui forţa de reacţie cu prima forţă. Tot aşa, atunci când avem nevoie de hrană ca să nu devenim leneşi în reconstruirea corpului nostru, nu putem să spunem că preluăm în noi această hrană.

Totuşi pot să apară nereguli. Dacă noi preluăm prea multă hrană, aceasta rămâne prea mult timp înăuntru. Stocăm nejustificat materie în noi, devenim corpolenţi, graşi ş.a.m.d. Dacă preluăm prea puţină hrană, avem puţin stimulent şi luăm puţin din lumea spirituală, din lumea eterică.

Faptul că noi nu ne construim corpul din pământ şi din substanţele lui, ci din ceea ce este în afara sa, este foarte important. Dacă în şapte ani întregul corp este înnoit, atunci şi inima este înnoită. Inima pe care aţi purtat-o în dumneavoastră cu şapte ani în urmă nu o mai aveţi acum, ea s-a înnoit, s-a înnoit nu din materia pământului, ci din ceea ce există în lumina ce înconjoară Pământul. Inima dumneavoastră este lumină condensată! Dumneavoastră, realmente, v-aţi condensat inima din lumina Soarelui. Toate organele vi le construiţi din ceea ce este mediul înconjurător pătruns de lumină, iar faptul că noi mâncăm, că preluăm hrană, asta înseamnă doar stimulare.

Vedeţi dumneavoastră, singurul lucru pe care-l dă hrana este faptul că avem în interior un fel de fotoliu. Prin faptul că avem materie fizică în noi, substanţe fizice, ajungem în viaţa obişnuită la sentimentul Eului. Ne simţim pe noi înşine ca şi cum ne-am aşeza pe scaun. Simţim şi fotoliul care ne susţine, care ne presează. La fel simţim corpul care apasă continuu pe ceea ce am alcătuit din Cosmos. Când dormim, nu-l simţim, deoarece suntem în afara lui. Simţim corpul; acesta este un fel de pat de odihnă, la unul mai tare, la altul mai moale. Acesta este un fel de pat de odihnă în care omul se întinde şi se simte şi diferenţa dintre un pat moale cu arcuri şi o bancă din lemn! La fel simte omul diferenţa între ceea ce este în el dur şi ceea ce este moale. Acesta însă nu este omul propriu-zis, omul propriu-zis este cel care stă în el.”

comanda cartea de la Editura Univers Enciclopedic

Mai 25, 2017 Posted by | books, spirith | , | Lasă un comentariu

Zhuangzi – Calatorie Libera

Cândva, Zhuang Zhou s-a visat fluture. Ce fericit era fluturele! Era atât de încântat şi bucuros, încât nu mai ştia că este Zhou. Însă, deodată, s-a trezit şi s-a mirat că este Zhou. Nu mai ştia dacă Zhou se visase fluture sau fluturele se visase Zhou. Aşadar, între Zhou şi fluture pesemne că există o deosebire. Aceasta se numeşte „Transformarea Lucrurilor“. (Zhuangzi)

„Dao acoperă şi poartă cele zece mii de lucruri. Cât de măreţ este în vastitatea lui! Omul Superior trebuie săşi golească inima. A acţiona prin Non-Acţiune se numeşte Cer. A vorbi prin Non-Acţiune se numeşte Virtute. A iubi oamenii şi a se procupa de lucruri se numeşte Omenie. A considera diferenţele ca asemănări se numeşte Măreţie. A Zhuangzi - Calatorie Liberaacţiona fără a delimita dierenţele se numeşte Ingăduinţă. A avea zece mi de diferenţe se numeşte Bogaţie. De aceea, a păsta Virutea se numeşte Rânduială. Împlinirea Virţii se numeşte Stabilitate. A se supune lui Dao se numeşte Deplinatate. A nu-şi supune hotărea lucrilor se numeşte Întregire. Dac Omul Superior înţelege aceste zece reguli şi reuneşte totul în măreţia inimii sale, atunci cele zece mii de lucruri se vor îndrepta spre el în şuvoaie. De vreme ce este aşa, el ascunde aurul în munţi, ascunde perla in adâncuri, nu se interesează de avuţii, nu se apropie de nobili si bogati, nu se bucră de viaţă lungă, nu se întristează de moarte prematură, nu se făleşte cu înţelepciunea sa, nu se ruşinează de săracie, nu-şi face parte din foloasele lumii întregi, nu face din guvernarea Lumii Subcereşti meritul său propriu. Meritul constă în a înţelege că cele zece mii de lucrri formează Unu, că Moartea şi Viaţa au aceeaşi formă. Omul Superior vede Întnericul şi aude Linistea. În mjloul întunericului, numai el vede zorile; în mijlocul ilniştii, numai el aude armonia. În adancul cel mai adanc pot fi lucruri; în spiritul cel mai spiritualizat poate fi Samanta. El şi cele zece mii de lucri se unesc. De vreme ce ajunge in Non-Existent, răspunde rugăminţilor lor. Vremurile se scurg, dar isi impun normele: mare, mic, lung, scurt, înalt şi îndepărtat.”

„Zhuangzi reia parţial de la Laozi temele unităţii, seninătăţii, refuzului lumii, dezvoltându-le, sistematizându-le, conferindu-le un plus de forţă şi relief. Dar el se detaşează de Laozi printr-o mai mare tendinţă de interiorizare; preocuparea socio-politică dispare, iar non-acţiunea, nemaiavând nici conotaţie socială, nici conotaţie politică, devine o stare de conştiinţă; tema întoarcerii la Unitate devine, într-o mai mare măsură decât visul vârstei de aur, aspiraţia unirii cu valul mişcător al vieţii. Un element mistic integrează şi, în acelaşi timp, depăşeşte relativismul dialectic al lui Laozi.“ (Isabelle Robinet, Istoria daoismului)

comanda cartea de la Editura Humanitas

Mai 17, 2017 Posted by | books, cultura, spirith | , , | Lasă un comentariu

Invataturile samanilor Peyotl

Invataturile samanilor Peyotl. Cele cinci puncte ale atentieiO rara analiza in profunzime a subtilitatilor samanismului huichol, Invataturile samanilor peyotl descrie cele cinci locuri sacre ale tribului huichol si ceremoniile lor care graviteaza in jurul plantei sacre peyotl. Invataturile huichol legate de perceptie, centrate asupra celor cinci puncte ale atentiei, ne pun in legatura cu adevarata noastra esenta si reveleaza relatia profunda dintre cosmologia huichol, gnosticism si crestinism, mai ales Isus Cristos si Fecioara Maria.

Impartasindu-si conversatiile intime si calatoriile cu samanul numit de el „Isus Peyotl”, autorul explica modul in care credintele huichol graviteaza in jurul celor cinci directii sacre, al celor cinci locuri sacre si al celor cinci puncte ale atentiei. Dupa cum explica Jesús Peyotl, cele cinci puncte ale atentiei se refera la impartirea atentiei tale, ramanand, in acelasi timp, concentrat asupra sinelui tau launtric. Chiar daca pentru majoritatea oamenilor aceasta nu este o stare de constiinta normala, cand cultivam aceste puncte ale atentiei ne descoperim adevarata esenta si ne apropiem de Dumnezeu.

comanda cartea de la Editura Herald

Mai 9, 2017 Posted by | books | , | Lasă un comentariu

O minte profunda – cultivarea intelepciunii in viata de zi cu zi – Dalai Lama

„Radacina nefericirii noastre o constituie conceptia eronata pe care o avem, potrivit careia posedam un sine adevarat, care are substanta si este permanent. Insa budismul afirma ca exista o cale de iesire din aceasta confuzie. Aceasta consta in realizarea si dobandirea adevaratei noastre identitati: cea care exista dincolo de falsele noastre conceptii legate de un sine individual si permanent.” ( Dalai Lama, O minte profunda)

O minte profunda - cultivarea intelepciunii in viata de zi cu ziPoate ca principala diferenta dintre budism si alte religii sta in intelegerea identitatii noastre esentiale. De fapt, existenta sufletului sau a sinelui – idee centrala in hinduism, iudaism, crestinism si islam – este negata in budism. Ba mai mult, credinta intr-un „sine” este considerata principala sursa a dificultatilor din viata noastra. Cu toate acestea, o intelegere adevarata a invataturii budiste nu ne indreapta catre o perspectiva asupra lumii cinica si plina de disperare, care ofera senzatia ca viata nu are niciun sens. Nicidecum. O intelegere veritabila conduce la o fericire autentica pentru individ si la cea mai mare compasiune pentru ceilalti.

In 2003 si in 2007, Dalai Lama a fost invitat la New York pentru a tine o serie de prelegeri despre perspectiva esentiala budista asupra irealitatii sinelui. O minte profunda este rezultatul acelor prelegeri si are rolul de a raspandi constientizarea acestei doctrine esentiale si a utilitatii sale, cu scopul de a avea o viata incarcata de sens si fericita.

Pe langa faptul ca Dalai Lama ofera o expunere completa a invataturilor sale asupra acestor puncte filosofice cheie, el arata cititorilor cum sa integreze aceste invataturi in viata lor cu recomandari in vederea practicii individuale. Doar traindu-le activ vom da acestor invataturi posibilitatea sa produca in noi o transformare autentica a perceptiei pe care o avem despre noi insine si despre viata noastra.

O minte profunda este o sursa de intelepciune pentru toti cei dedicati schimbarii lumii prin dezvoltarea propriilor capacitati spirituale, indiferent daca sunt sau nu budisti.

Comanda cartea de la Editura Herald

Aprilie 19, 2017 Posted by | books | | Lasă un comentariu

Edda – Povesti din mitologia nordica – Snorri Sturluson

Edda reprezinta o excelenta introducere in lumea vechilor zei nordici, la fel de fascinanta si de bogata precum universul mitologic grecesc sau egiptean. Acest text contine atat cosmogonia din perspectiva popoarelor nordice, cat si cele mai cunoscute istorisiri despre Odin, Thor, Loki si ceilalti zei. Spectaculosul, aventura, crearea si distrugerea lumii zeiesti se impletesc aici intr-un text expresiv si dinamic, patruns pe alocuri de umor, dar si de o complexitate surprinzatoare.

Edda - Povesti din mitologia nordica Mitologia nordica, asa cum o cunoastem astazi, este cuprinsa si ea aproape exclusiv in paginile acestor manuscrise. Dintre toate textele medievale islandeze, cel care contribuie decisiv la cunoasterea ei este Edda lui Snorri Sturluson (1179-1241). Autorul este un aristocrat carturar din prima jumatate a secolului al XIII-lea, chiar o figura politica de prim rang in Islanda vremii sale, precum si la curtea regilor norvegieni. Exista mai multe lucrari care au iesit probabil de sub pana sa, in special cu caracter istoriografic, dar Edda este cu siguranta opera sa fundamentala.

Este interesant de remarcat ca tema acestei lucrari nu este propriu-zis mitologia, ci poezia, Snorri concepand-o ca pe un tratat complet de poetica autohtona. Intr-adevar, poezia nordica traditionala dateaza de dinaintea sosirii crestinismului si poseda o bogata zestre de vocabular poetic si reguli prozodice complicate. Aceasta traditie poetica fiind amenintata cu disparitia in fata noilor mode literare de sorginte europeana, Snorri isi propune in Edda s-o consemneze pentru posteritate si mai ales pentru viitoarele generatii de poeti, dorind sa incurajeze transmiterea acestui adevarat mestesug traditional.

Comanda cartea de la Editura Herald

Aprilie 4, 2017 Posted by | books | , | Lasă un comentariu

Sanatatea sufletului aduce sanatate trupului!

Platonis Opera Oomnia Quae Exstant” După cum nu trebuie să încercăm a îngriji ochii fără să ținem seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit neținându-se seamă de corp, tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul și iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli: [anume] pentru că ei nu cunosc întregul pe care-l au de îngrijit. Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă. Căci, zicea el, toate lucrurile bune și rele – pentru corp și pentru om în întregul său – vin de la suflet și de acolo curg [ca dintr-un izvor] ca de la cap la ochi. Trebuie deci – mai ales și în primul rând – să tămăduim izvorul răului, ca să se poată bucura de sănătate capul și tot restul trupului. Sufletul se vindecă cu vorbele frumoase care fac să se nască în suflet înțelepciunea. ”

(Platon, ne vorbește în Dialogul Carmides despre inițierile excepționale pe care Socrate le-a primit de la un medic traco-get)

Martie 29, 2017 Posted by | books, sanatate, spirith | , , | Lasă un comentariu

Dune (best movie)

Începutul este cea mai sensibilã parte. Suntem în anul 10.191. Universul este condus de împãratul Padisah Shaddam al patrulea, tatãl meu. Acum cea mai importantã substantã din univers…este un amestec de condimente. Condimentul prelungeste viata. Extinde constiinta. Este vital pentru cãlãtoriile spatiale. Organizatia spatialã si navigatorii ei, care au transformat condimentul peste 4.000 de ani, au folosit esenta portocalie, care le dãdea posibilitatea sã fragmenteze spatiul, adicã sã cãlãtoreascã în orice parte a universului…fãrã sã se miste. Condimentul existã doar pe o singurã planetã din întreg universul. O planetã pãrãsitã, uscatã, cu deserturi imense. Ascunsi printre pietrele desertului existã Fremenii (asa-zisi oameni liberi), care cred într-o profetie…în care un om va sosi, un Mesia, care îi va conduce cãtre adevãrata libertate. Planeta se numeste Arrakis, cunoscutã si sub numele de Dune…

Dune | David Lynch | Kyle MacLachlan | Virginia Madsen | Francesca Annis

Martie 9, 2017 Posted by | books, film | | Lasă un comentariu

Marele Arhitect al Universului – Stefan Masu

Marele Arhitect al Universului - Stefan MasuAceastă carte îl antrenează pe cititor în formularea de răspunsuri la întrebările cruciale, care au frământat societatea umană din toate timpurile şi a căror actualitate se păstrează intactă şi în zilele noastre. Aflăm totul sau aproape totul despre credinţele privind apariţia lumii, din Antichitate până la cele maimoderne teorii ale astrofizicii actuale – Big Bang, universurile paralele etc; la fel, despre apariţia vieţii pe Pământ, despre om şi evoluţia lui ca şi posibilitatea existenţei vieţii extraterestre. Autorul conduce dezbaterea, până la epuizare, pe planurile paralele ale Ştiinţei şi Religiei şi, în interiorul acestora, pe diferitele paliere ale principalelor religii contemporane şi respectiv ale curentelor şi teoriilor ştiinţifice despre apariţia şi dispariţia universului şi a vieţii. Totul este readus la suprafaţă, din preistoria şi istoria civilizaţiei umane, trecut prin filtrul cunoaşterii contemporane, pentru a fi proiectat în panorama pe care autorul o desenează pentru secolul al XXI-lea. O carte de ştiinţă, o carte de mitologie şi istorie antică, o carte de metafizică şi ezoterism, toate într-un riguros tratat de cosmologie şi antropologie despre univers, viaţă şi moarte, pe care autorul le construieşte, îmbinând exigenţa ştiinţifică cu accesibilitatea maximă, pe baza unei bibliografii impresionante, de peste 700 de titluri de referinţă din literatura de specialitate.

comanda cartea de la Rao Books

Martie 7, 2017 Posted by | books | | Lasă un comentariu

Cei dintâi vor fi cei din urmă. România si sfarsitul Războiului Rece – Larry L. Watts

Cei dintai vor fi cei din urma. Romania si sfarsitul Razboiului Rece - Larry L. Watts „Cei dintâi vor fi cei din urmă”, continuarea volumului „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni”, se constituie într-un demers absolut necesar a istoriei recente a României ca actor pe scena internaţională. Şi de această dată, Larry Watts ne oferă un studiu chintesenţial, vital pentru a ne apropia de adevăr aflat în spatele uimitoarei apoteoze a regimului Ceauşescu în 1978, şi transformărilor survenite până în ajunul prăbuşirii acestuia, incapabil de acomodare la o nouă conjunctură internaţională, în 1989. Aşa cum demonstrează uriaşa documentaţie ştiinţifică prezentată aici, chiar dacă şoriceii pot constitui o provocare pentru elefanţi, şansele lor de a se salva printre pachidermele intrate în perioada rutului sunt infime.   General dr. Ioan Talpeş Director al Serviciul de Informaţii Externe (1992-1997) Consilier Prezidenţial pe probleme de securitate naţională (1991-1992, 2000-2004) Ministru de State (Vice Prim Ministru) pentru Integrării Europene, Justiţiei şi Securitate Naţionale (2004)    Istoricul Larry L. Watts a deschis un capitol cu totul nou în istoriografia românească. Cele doua volume ale Dr. Watts, schimbă radical perspectivele solid statornicite privind raporturile dintre Blocul răsăritean şi Republica Socialistă România. Autorul demonstrează convingător nevoia de a le reconsidera şi a le regândi în ansamblul lor. Analiza, care îndeamnă la citit, dezvăluie capcanele multiple ale istoriei contemporane. În aceste vremi de repetate apasări asupra lumii cărţilor şi societăţii româneşti, Editura RAO ne oferă o operă de substanţă, o lucrare-reper a istoriografiei noastre.  Prof. Acad. Dinu Giurescu Universitatea Bucureşti Senator, Parlamentul României (din 2012)

comanda cartea de la Editura RAO

Februarie 21, 2017 Posted by | books | | Lasă un comentariu

Divina Comedie | Infernul – Dante Alighieri

Divina Comedie Infernul - Dante AlighieriUna dintre capodoperele literaturii universale, „Divina Comedie”, a exercitat o puternică influenţă asupra culturii, artei şi literaturii întregii lumi.”Infernul”, prima parte a acestei trilogii, reprezintă călătoria lui Dante prin cele nouă cercuri ale iadului. El îşi începe peregrinarea în jurul anului 1307, iar ghid pe acest drum presărat de primejdii îi este idolul său, poetul roman Virgiliu, care îl conduce spre poarta infernului.Pe parcursul călătoriei sale, Dante va întâlni numeroase personalităţi, filosofi sau figuri mitice ale Antichităţii, dar şi oameni care au trăit în vremea sa. Acest din urmă amestec de locuri imaginare şi experienţe concrete reprezintă unul dintre marile talente ale poetului, care descrie cu multă forţă şi realism toate aceste personaje celebre. (RAO)

„Infernul în traducerea lui Marian Papahagi aduce la lumină una dintre acele «urme», sau «semne», de poezie şi tradiţie literară ce pot fi trezite de textul dantesc în memoria culturală a cititorului, punând în dialog originalul cu limba «nouă» care îl găzduieşte. Versiunea de faţă ne arată, în felul acesta, că traducerea poate deveni cu adevărat o «tălmăcire» (după cum ne aminteşte Irina Papahagi, în Prefaţa ei, că îi placea lui Marian Papahagi să spună), adică o operaţiune hermeneutică, de interpretare, care stabileşte o «relaţie vie» între original şi textul «nou». Aceasta poate reda viaţa – după cum afirma Walter Benjamin – acelor semnificaţii latente ale originalului care ies la lumină doar prin contactul cu potenţialul semantic al unei alte limbi, astfel încât întâlnirea textului original cu noua limbă ajunge să fie chiar una dintre forţele vitale ce garantează «supravieţuirea» marilor opere clasice în cultura tuturor timpurilor.“ (Mira MOCAN)

Comanda cartea de la Editura Humanitas

Februarie 14, 2017 Posted by | books | , , | Lasă un comentariu

Harrison. Manual de Medicina

Totul despre medicina internă sub emblema HARRISON

HARRISON. MANUAL DE MEDICINĂ„Harrison. Manual de medicină” are la bază ediţia a 18-a a renumitului „Harrison’s Principles of Internal Medicine”, principala carte de referință pentru studenți și medici. Cartea prezintă aspectele esenţiale ale diagnosticului, ale manifestărilor clinice şi ale tratamentului celor mai importante afecţiuni care se pot întâlni în practica medicală curentă. Este uşor de consultat și se bucură de o extraordinară popularitate, datorită formatului său color și informațiilor bine organizate în scheme, grafice, algoritmi şi tabele. Cititorul poate localiza cu rapiditate datele necesare pentru formularea diagnosticului iniţial, descrierea fiziopatologiei şi schiţa de tratament – toate în timpul scurt pe care îl oferă consultaţia în cabinetul medical.

Lucrarea cuprinde 18 secțiuni care acoperă toate ariile medicinei clinice, atingând punctele esențiale – etiologia şi epidemiologia, fiziopatologia relevantă clinic, semne şi simptome, diagnosticul diferenţial, examene de laborator, tratament medicamentos, recomandări practice:

  1. Îngrijirea pacientului spitalizat
  2. Urgențele medicale
  3. Forme de prezentare și manifestare a bolilor
  4. Oftalmologie și otolaringologie
  5. Dermatologie
  6. Hematologie și oncologie
  7. Bolile infecțioase
  8. Cardiologie
  9. Pulmonologie
  10. Nefrologie
  11. Gastroenterologie
  12. Alergii, imunologie clinică și reumatologie
  13. Endocrinologie și metabolism
  14. Neurologie
  15. Tulburările psihice și abuzul de substanțe
  16. Profilaxia bolilor și menținerea sănătății
  17. Reacțiile secundare ale medicamentelor
  18. Examene de laborator

„Nu există o șansă sau o obligație mai mare pentru un om decât aceea de a deveni medic. În îngrijirea celor suferinzi, medicii au nevoie de abilități tehnice, pregătire științifică și compasiune. Cei care vor adăuga înțelepciune și curaj la aceste calități vor deveni un sprijin real pentru semenii lor. Medicul nu trebuie să ceară mai mult de la viață și nici să accepte mai puțin.”  Tinsley R. Harrison, 1950, www.harrisonsim.com

Unic în această carte: Prezentarea noilor descoperiri pentru alinierea la evoluția extrem de rapidă a practicilor din medicina internă.

Public-țintă: Manualul reprezintă o sursă rapidă de informaţii pentru studenţi, clinicieni și alți profesioniști în îngrijirea medicală care caută să își îmbogățească și să își actualizeze cunoștințele.

comanda cartea de la Editura All

Februarie 9, 2017 Posted by | books | , | Lasă un comentariu

The Book Of Dzyan

The Book of Dzyan – este prima lucrare in care apare o prima relatare cunoscuta despre o nava extraterestra

Manuscrisul „The Book of Dzyan” (Cartea lui Dzyan) se spune ca ar fi adus de pe planeta Venus. Cartea a atras atenția mai multor specialiști care a fost studiată și chiar au fost publicate pasaje din ea. Helena Blavatsky, fondatoarea Societății Teosofice, a mers în India, unde cu ajutorul unui magician de origine copt a putut studia cartea care era considerată periculoasă și era ascunsă într-o mănăstire tibetană. În carte se vorbește despre construcția Universului și crearea unei ordini mondiale de către o inteligență de pe planeta Venus. În carte sunt prezentate tehnici de a citi la distanță texte și gândurile oamenilor. Cartea este conservată la Biblioteca Congresului din Washington.

Fragment strofa a VI-a:Roţile cele mai vechi incep să se învârtească în sus şi in jos. Zămislirile materne au umplut Totul. Au avut loc, lupte între creatori şi distrugători, lupte pentru preponderenţa în univers; sămânţa a ţâşnit iar şi iar. Fa calculele, Lanoo, dacă vrei să cunoşti adevărata varsta a roţii…”

The Book of Dzyan“Cartea lui Dzyan”, constituie un document unic, ea reprezentand o culegere de legende adunate de invatatii timpului, care le-au pastrat pentru posteritate; este prima relatare cunoscuta despre o nava extraterestra. „Cartea lui Dzyan” confirmă că în vremuri îndepărtate, cu mult înainte de Adam și Eva, a existat un uriaş teritoriu, locuit defiii lui Dumnezeu”, oamenii albi, cu ochi albaștri și păr blond, care au coborat din cer. Aceste ființe cerești ar fi fost exilate pe Pământ după un război în cer, coincidenţa face că în Biblie este menţionat acest lucru. Aceste ființe știau totul despre cer și Pământ.Fiinţe dintr-o mare stea albă au coborât pe insula din Marea Gobi în anul 18.617.841 î.Hr.“ (n.e. anul a fost echivalat cu sistemul nostru de numerotare a anilor), se arată scris în texte celebre din literatura vedică.

„Cartile sacre ale lui Dzyan ne invata ca primul om de pe Pamant ar fi fost progenitura Oamenilor Celesti – Pitrisii – acei „Parinti” sau „Stramosii Lunari”, care au coborat de pe Luna venind pe Terra (si acum se crede ca Luna exercita o influenta subtina – psihica si fizica – asupra lumii noastre).

Expertii in fizica atomica afirma ca evenimentul a reprezentat de fapt prima explozie nucleara de pe suprafata Terrei: “in manuscrisele lui Dzyan, gasim o relatare despre o explozie nucleara. Faptul ca oamenii si extraterestrii au fost arsi, radiatia luminoasa de o intensitate extraordinara, ca si celelalte detalii nu fac decat sa intareasca aceasta teorie. Cred ca nu mai avem nevoie de alte dovezi si trebuie sa acceptam ca cele relatate de aceste manuscrise atat de vechi descriu cu exactitate prima explozie nucleara care a avut loc acum cateva mii de ani” – a declarat expertul in fizica atomica Manfred Thomson de la Universitatea Princeton.

SURSE: Armonia Cosmica | Descopera Mistere | Departamentul Zamolxe Romania | Mix de Cultura | Biblioteca Antroposofica

Februarie 3, 2017 Posted by | books, cultura, spirith | | Lasă un comentariu

Cum gândesc politicienii (Cum? Gândesc politicienii?) – de Radu Paraschivescu

„Cand politicianul se stie impotent intelectual sau incapabil de actiuni eficiente, arma cea mai la indemana este patriotismul sforaitor, stropit cu lacrimi, mujdei si sprit”

Cum? Gândesc politicienii?„Cum gandesc politicienii? De multe ori, asa cum vorbesc. Adica sleampat, confuz, ingalat. Iar daca vorbirea reflecta procesele mintale, situatia bate spre dramatic. Or fi ei alesi, dar vorbirea lor e foarte rar aleasa. Metaforita unora, confuziile de termeni ale altora si in general nivelul scazut al celor mai multi ar trebui sa-i faca pe alegatori ceva mai circumspecti. Din pacate, unii alegatori par mai departe sclavii burtii pline si ai vorbei goale. Petiti cu o punga cu alimente si dusi cu presul promisiunilor desarte, ei gireaza pentru a doua, a treia sau a patra oara oameni compusi din corigente: la continut, la competenta, la maniere si la exprimare.

Tragicomedia alegerilor readuce la putere tot mai putine personalitati si tot mai multe perso-nulitati. Iar cand politicianul se stie impotent intelectual sau incapabil de actiuni eficiente, arma cea mai la indemana este patriotismul sforaitor, stropit cu lacrimi, mujdei si sprit. Mai ales ca e atat de usor sa le treci celor multi si neinformati idea ca tara e sub asediu si impresurata de dusmani.

Pana la urma insa, cartea de fata nu e doar despre politicieni. E in egala masura despre cei care-i ajuta sa obtina functii si privilegii: alegatorii. Poate ca parcurgerea acestui «catalog de perle» ii va con-vinge ca e cazul sa-si activeze discernamantul. Pe buna dreptate, politicienii sunt la ora actuala dispretuiti. Ceea ce uitam de multe ori este ca ei n-ar fi putut ajunge unde sunt daca nu i-am fi crezut, daca nu le-am fi luat de bune promisiunile, daca nu ne-am fi lasat pacaliti. Daca nu i-am fi votat.“ (Radu PARASCHIVESCU)

comanda cartea de la Editura Humanitas

Decembrie 10, 2016 Posted by | books | , | 2 comentarii

Pământul văzut din cer – Yann Arthus-Bertrand

Pământul văzut din cer - Yann Arthus-Bertrand Carte-manifest ecologist şi operă de artă în egală măsură, Pământul văzut din cer reprezintă „un portret aerian al planetei“ şi se bucură de un imens succes, prima ediţie fiind vândută în peste 3 milioane de exemplare. Cea de a doua ediţie, îmbogăţită cu 90 de noi fotografii care au imortalizat evenimente majore din viaţa planetei, de la tsunami-ul care a devastat Asia până la dispariţia celor două gigantice statui ale lui Buda de la Baniyam, prezintă noul raport asupra marilor mize ecologice şi sociale cu care se confruntă lumea astăzi. Ilustrată cu fotografiile de o frumuseţe uluitoare ale celebrului fotograf Yann Arthus-Bertrand, Pământul văzut din cer este cel mai bine vândut album de fotografie din lume.

comanda cartea de la Editura Univers

Noiembrie 25, 2016 Posted by | books | | 1 comentariu

Scurta istorie a infinitului – Brian Clegg

Scurta istorie a infinitului - Brian CleggCe este, de fapt, infinitul, care i-a innebunit secole la rand si pe filosofi, si pe oamenii de stiinta? Cum se face ca el anuleaza pana si regulile matematicii? Mai mult, cum e cu putinta sa existe ceva care depaseste pana si infinitul? De la Arhimede, care incerca sa numere cate boabe de nisip pot umple infinitul, pana la transfinitul lui Cantor si la cele mai recente teorii despre realitatea fizica a universului, Brian Clegg face o incursiune irezistibila in granitele infinitului. In cartea lui, fapte din viata de zi cu zi sau fapte iesite din comun se intalnesc cu idei esoterice. Pentru cititorii interesati de matematica, filosofie, spiritualitate ori pentru orice cititor curios, volumul lui este o lectura provocatoare. „Scurta istorie a infinitului prezinta intr-un mod accesibil si deschis teorii despre infinit formulate de teologi, matematicieni si filosofi din Grecia antica pana in prezent… O carte fascinanta.“ (The Independent)

comanda cartea de la Editura Carturesti

Noiembrie 9, 2016 Posted by | books | , | Lasă un comentariu

Inteligenta Materiei – Dumitru Constantin Dulcan

Darwinismul si neodarwinismul astazi

Daca astazi fizicienii au vaduvit Universul de orice sens,  considerandu-l ca fiind un simplu accident in evolutia materiei, trebuia ca cineva sa faca acelasi lucru pentru lumea vie. Si acesta a fost Darwin si continuatorii sai – Inteligenta Materiei - Dumitru Constantin Dulcanneodarwinistii – incepand cu Ernst Mayr, care introduce notiunea de adaptare a speciilor prin procese de mutatii genetice intamplatoare. Nefiind dezvoltat la vremea sa genetica, Darwin explica evolutia speciilor prin aparitia de noi forme ca rezultat secundar, absolut intamplator al unei adaptari care a conferit avantajul supravietuirii unor indivizi supusi selectiei naturale. Adaptarea, spun actualii darwinisti, nu are niciun scop in sine, nu este rezultatul unor cauze finale emanate de la un creator. In acest an, 2009, cand se implinesc doua secole de nasterea lui Darwin, este comentata insistent si teoria sa privind evolutia speciilor. Ca o coincidenta stranie, In acelasi an, 1809, biologul francez Jean-Baptiste Lamarck folosea, inaintea lui Darwin, termenul de evolutie, pe care o explica, insa, prin adaptarea speciilor la conditiile de mediu. Conceptia lui Lamarck asupra evolutiei, care astazi este tot mai mult sustinuta cu argumente venite din laboratoarele stiintifice, dupa cu m vom vedea, a fost la vremea enuntarii intens dezavuata de contemporani, provocandu-i o mare nefericire.

Mi-am exprimat cu mai multe prilejuri opinia asupra darwinismului. Sub nicio forma nu poate fi contestata ideea de evolutie a lumii vii, cel putin ca aparenta. Am vazut mai sus ca insusi Universul se afla in continua schimbare. Ceea ce mi se pare a fi vulnerabil in teoria darwinista este modul in care este explicate evolutia de catre Darwin si continuatorii sai. Sunt ferm convins ca Darwin a fost foarte onest in demersul sau, adunandu-si argumentele de sustinere a teoriei cu multa prudenta, dar din nefericire, limitate  la stiinta timpului sau. Adeptii sai au vazut in darwinism insa nu numai o explicatie de care avea mare nevoie stiinta oficiala, ci si un argument de declansare a ofensivei impotriva conceptiei creationiste asupra lumii, pe care, indeosebi cei moderni, o combat cu patima pe care o gasim mai degraba in recuzita disputelor politice decat in cea a stiintei.”

Inteligenta materiei a primit in 1992 premiul pentru filosofie „Vasile Conta” al Academiei Romane

„Inteligenta materiei” era o carte in care, pe baza cercetarilor care se desfasurau in lume, dar si pe baza propriilor sale cercetari, Dumitru Constantin arata faptul ca in spatele aparentei solide a materiei exista un principiu energetic si informational care organizeaza universul in formele pe care le cunoastem. Ca dincolo de obiectele mecanice ale lumii mai exista ceva, o esenta inefabila, greu de cuprins in conceptele obisnuite despre materie, care constituie adevarata baza a universului cunoscut.”  (Formula As)

„Inteligenţa materiei este unică în literatura ştiinţifică românească prin cantitatea de informaţie prezentată într-o sinteză integratoare ce vă face cinste dvs. şi culturii româneşti. A fost o reală plăcere intelectuală marcată de un interes crescând cu fiecare capitol nou parcurs. Este o mare onoare pentru mine că v-am citit.” (Romulus Vulcănescu – Scrisoare către autor, 13 iulie 1995)

„Un gen de lucrare încă neutilizat în literatura noastră, iată ce este volumul Inteligenţa materiei… Întreaga lucrare poate fi considerată ca o biografie a evoluţiei materiei pe acest lung şi complicat drum al „inteligenţei” şi o descriere a aventurii sale cosmice spre înaltul pisc al inteligenţei umane.” (Prof. univ. dr. Petre Brânzei – 1981)

Despre autor: Profesorul univ. dr. Dumitru Constantin-Dulcan este medic neurolog si psihiatru, autor a numeroase monografii, tratate, lucrari si carti de certa valoare stiintifica dar si de eseisitica, cu ample deschideri spre fascinantele domenii ale filosofiei stiintei. Cartea sa „Inteligenta materiei”, un best seller cautat si astazi, a fost distinsa cu premiul pentru filosofie „Vasile Conta” al Academiei Romane (1992). Este membru al unor prestigioase societati stiintifice nationale si internationale, autor al unor brevete de inventii, titular al unor importante cursuri universitare, precum si detinator a numeroase premii stiintifice si literare obtinute in tara si strainatate. Prof. univ. dr. Dumitru Constantin-Dulcan a devenit cunoscut publicului larg, indeosebi dupa publicarea în 1981 a primei editii a acestei carti, Inteligenta materiei, devenita imediat un best-seller.

comanda cartea de la Editura Libris

Noiembrie 2, 2016 Posted by | books | , | Lasă un comentariu

Omul Cuantic – Lawrence M. Krauss

Realitatea trebuie să aibă întâietate în faţa relaţiilor publice, fiindcă natura nu poate fi păcălită. (Richard P. Feynman, 1918–1988)

Richard Feynman a fost figura cea mai pregnantă a fizicii din a doua jumătate a secolului XX; a devenit un simbol al Omul Cuantic - Lawrence M. Kraussştiinţei, aşa cum fusese Einstein la începutul secolului. Celebritatea lui Feynman se explică prin contribuţiile sale fundamentale la dezvoltarea fizicii teoretice, prin capacitatea de a sesiza esenţialul în probleme ţinând de un spectru formidabil de larg – informatică, inginerie, biologie –, prin talentul de a explica simplu şi neconvenţional lucruri care pentru alţii rămân de nepătruns şi, nu în ultimul rând, prin forţa magnetică a personalităţii sale. Urmărind biografia ştiinţifică a lui Feynman, Omul cuantic spune povestea fizicii din a doua jumătate a secolului XX, de la crearea electrodinamicii cuantice până la intrarea în scenă a cuarcilor. În cartea lui Lawrence Krauss, aventurile cercetărilor lui Feynman se împletesc cu aventurile vieţii sale nonconformiste, dominată de refuzul tranşant de a urma cărările bătătorite.

Ştiinţa este un mod de a lămuri felul în care ceva necunoscut devine cunoscut, în ce măsură lucrurile sunt cunoscute (căci nimic nu e cunoscut în mod absolut), cum trebuie operat cu îndoiala şi incertitudinea, care sunt regulile demonstraţiei, cum să concepem lucrurile astfel încât să putem emite judecăţi, cum să deosebim adevărul de escrocherie şi de spectacol. (Richard Feynman)

LAWRENCE M. KRAUSS, cunoscut cosmolog şi autor de cărţi de popularizare a ştiinţei, este directorul proiectului „Origins“ de la Universitatea de Stat din Arizona. A publicat peste o sută de articole de specialitate, precum şi şapte cărţi, între care The Physics of Star Trek.

comanda cartea de la Editura Humanitas

Octombrie 24, 2016 Posted by | books | , | Lasă un comentariu

Dialoguri asupra religiei naturale – David Hume

Dialoguri asupra religiei naturale - HumeVolumul de fata cuprinde doua texte fundamentale din opera marelui filosof scotian: Dialoguri asupra religiei naturale – unde Hume pune in discutie mai multe argumente filosofice importante in favoarea existentei lui Dumnezeu, printre care argumentul teleologic si cel cosmologic – si Istoria naturala a religiei, in care cerceteaza originea credintei si apoi urmareste dezvoltarea acesteia de la politeism la monoteismul dogmatic. Reunite, aceste doua opere constituie cea mai zguduitoare critica la adresa argumentelor si dogmelor religioase intreprinsa vreodata de un filosof. Relevanta acestor doua texte in dezbaterile actuale din domeniul filosofiei si antropologiei moderne sunt o marturie a influentei si fertilitatii gandirii unui autor care a scris un capitol important din cercetarea si intelegerea religiei ca fenomen natural.

„€žCe nobil privilegiu pentru ratiunea umana sa ajunga la cunoasterea fiintei supreme si, pornind de la lucrarea vizibila a naturii, sa poata infera un principiu atat de sublim cum este creatorul! Dar sa consideram si reversul medaliei. Sa aruncam o privire asupra majoritatii popoarelor si epocilor. Sa examinam principiile religioase care au dominat de fapt in lume. Cu greu vom ajunge la convingerea ca sunt altceva decat visele unor oameni bolnavi. Sau poate le vom considera mai degraba niste fantezii jucause.”€ (David Hume)

David Hume (1711-1776) a fost un filosof, istoric, economist si eseist scotian, cunoscut mai ales pentru empirismul si scepticismul sau filosofic. A reprezentat una dintre cele mai importante figuri din istoria filosofiei occidentale si a Iluminismului scotian. Hume este de obicei asociat cu John Locke, George Berkeley si altii in cadrul empirismului britanic. Opera si gandirea sa i-au influentat, printre altii, pe Immanuel Kant (care spunea ca analiza humeana a cauzalitatii a fost cea care l-a trezit din „somnul dogmatic”) si pe Albert Einstein, care spunea ca a fost inspirat de Hume cand a formulat teoria relativitatii. Printre operele majore ale lui Hume se numara: A Treatise of Human Nature (Tratat asupra naturii umane), 1739; An Inquiry concerning Human Understanding (Cercetare asupra intelectului omenesc), 1748; An Inquiry concerning the Principles of Morals (Cercetare asupra principiilor moralei), 1751; History of England (Istoria Angliei), 1754. The Natural History of Religion (Istoria naturala a religiei), 1757; Dialogues concerning Natural Religion (Dialoguri asupra religiei naturale) postum, 1779. Multe dintre argumentele formulate si temele discutate in aceste lucrari sunt inca dezbatute in literatura filosofica actuala.

Comanda cartea de la Editura Herald

Mai 20, 2016 Posted by | books, cultura, spirith | , | Lasă un comentariu

Kebra Nagast – Biblia Etiopiana

Kebra NagastKebra Nagast (sau Cartea Slavei Regilor Etiopiei) este o cronică istorică a regilor etiopieni care are începuturile pe timpul regelui Menelik I, fiul regelui Solomon și al reginei din Saba și conține o serie de datini ale regilor etiopieni. Cartea este scrisă în limba gî’îz și este considerată de către creștinii copți etiopieni și de către adepții mișcării rastafari ca adevărata istorie a originii dinastiei solomonice și prin aceasta totodată istoria creștinarea Etiopiei. Istoricii consideră că această carte este o culegere realizată în jurul anului 1300 bazată pe tradiții mult mai vechi. În carte se relatează cum regina din Saba l-a cunoscut pe regele Solomon, despre cum a ajuns Chivotul Legământului în Etiopia prin intermediul lui Menelik I dar și despre cum a fost creștinat poporul etiopian care la începuturi credea în soare, lună, stele. În secolele Xv-Xvi cartea a pătruns în Europa prin intermediul portughezilor, realizându-se și traduceri în unele limbi europene.

Cartea Slavei Regilor Etiopiei este alcătuită din 117 capitole, iar unele dintre subiectele menționate se regăsesc și în alte cărți religioase. Documentul se prezintă ca o dezbatere a 318 preoți ortodocși în Întâia Consfătuire de la Niceea. Acești preoți își puneau întrebarea „În ce constă slava regilor?”, la care răspunde un anumit părinte Gregorie, în capitolele 3-17. Kebra Nagast se încheie cu profeția că puterea Romei va fi eclipsată de cea a Etiopiei și relatează cum regele Kaleb a supus evreii din Nagan și a l-a numit moștenitor pe fiul său cel mai mic Gabra Masqal (cap. 117).

După colofonul unit majorității copiilor existente Kebra Nagast a fost scris în limba coptă și tradus în arabă în anul 409 (1225 e.n.) de către un grup de clerici etiopieni în frunte cu episcopul Abba Giyorgis și doar apoi tradus în gî’îz în timpul guvernatorului Ya’ibika Igzi. În baza acestui colofon se presupune că cartea ar fi datată între 1314-1322. Un studiu atent evidențiază urme ale arabei dar nu oferă nici o dovadă că ar fi existat vreodată vreo scriere în coptă. Unii erudiți consideră că nu ar fi existat niciodată vreo versiune în coptă ci că cartea ar fi fost scrisă inițial în arabă. Pe de altă parte există citate din Biblie care nu au fost traduse din arabă ci au fost traduceri directe iar interpretarea dovedește influența directă a unor părinți ai bisericii precum Grigore de Nyssa. Au fost puse în evidență multitudinea de surse de care culegătorul cărții Kebra Nagast s-a folosit. Cartea nu include doar cele două testamente (cel vechi fiind mult mai amplu dezvoltat decât cel nou), de asemenea sunt urme ale iudaismului și traduceri din siriană.

Volumul de faţă conţine o traducere completă a faimoasei lucrări etiopiene Kebra Nagast, adică Gloria regilor [Etiopiei]. Lucrarea aceasta a fost la mare cinste în Abisinia timp de câteva secole, iar în toată ţara a fost, şi încă mai este, venerată de oameni ca deţinând dovada finală a descendenţei lor din patriarhii evrei şi a înrudirii regilor lor, pe linia lui Solomon, cu Hristos, Fiul Domnului. Importanţa cărţii, atât pentru regii, cât şi pentru poporul din Abisinia, este înfăţişată cu claritate de scrisoarea Regelui Ioan al Etiopiei către răposatul Lord Granville în august 1872. Regele spune: „Există o carte numită Kivera Negust care conţine Legea întregii Etiopii, iar numele Shum-ilor (adică ale Şefilor), ale Bisericilor şi ale Provinciilor sunt în cartea aceasta. Te rog să afli cine are cartea şi să mi-o trimiţi, pentru că în ţara mea poporul nu se va supune ordinelor mele fără ea”.

Kebra Nagast este o mare depozitară de legende şi tradiţii, unele istorice şi unele având un caracter pur folcloric, derivate din Vechiul Testament şi din scrierile târzii rabinice, precum şi din izvoare egiptene (atât păgâne, cât şi creştine), arabe şi etiopiene. Nu ştim nimic despre istoria timpurie a compilaţiei, a alcătuitorului ei şi a editorilor ulteriori, dar principala bază a celei mai vechi forme a ei au fost tradiţiile curente în Siria, Palestina, Arabia şi Egipt din timpul primelor patru secole ale erei creştine. Cântărind cu grijă tot ce a fost scris de Dillmann, Trump, Zotenberg, Wright şi Bezold şi luând în considerare probabilităţile conţinutului, nu vom greşi foarte tare dacă vom atribui compunerea celei mai timpurii forme din Kebra Nagast secolului al VI-lea d.Hr.

comanda cartea de la Libraria Eu Sunt | SURSA: Wikipedia | Sacred Texts 

Mai 13, 2016 Posted by | books, cultura | | Lasă un comentariu

Mintea linistita si senina – Dalai Lama

Toti cei care vor sa fie in pace in natura trezita, nemarginita si sublima a propriei minti, ar trebui sa citeasca aceasta carte

„Una dintre cele mai bune si mai bogate carti despre practica meditatiei pe care am citit-o vreodata, oferita de Sfintia Sa cu o precizie si o claritate remarcabile si cu o umilinta si o sinceritate uimitoare. Cartea aceasta le are pe toate.” (Jon Kabat-Zinn, autorul cartii Coming to Our Senses)

„Este o carte care ne permite, atat cat se poate, sa respiram aerul proaspat al mintii si inimii Sfintiei Sale Dalai Lama. Atat cel care este doar curios cu privire la arta buddhista a fericirii, cat si cel care este experimentat in aceasta practica, se vor bucura de linistea si seninatatea oferite de aceasta carte. O recomand cu caldura.” (Robert A. F. Thurman, Columbia University, autorul cartii Infinite Life)

Mintea linistita si senina - Dalai Lama„Stiinta sublima a constiintei din cadrul buddhismului tibetan isi gaseste o exprimare lucida in invataturile despre Mareata Perfectiune. In cartea aceasta, Sfintia Sa Dalai Lama se foloseste de vasta sa eruditie si patrundere pentru a dezvalui atat semnificatia Maretei Perfectiuni, cat si locul avut de aceasta in cadrul buddhismului ca intreg. El clarifica de asemenea interfata dintre buddhism si stiinta moderna, aducand in prim-plan asumptiile materialiste care impiedica studiul stiintific al constiintei. Aceasta carte atat de frumos tradusa este o comoara, avand o inestimabila valoare pentru toti cei interesati in patrunderea secretelor si posibilitatilor mintii.” (B. Alan Wallace, Presedinte al Santa Barbara Institute for Consciousness Studies si autorul cartii The Attention Revolution: Unlocking the Power of the Focused Mind)

„Toti cei care vor sa fie in pace in natura trezita, nemarginita si sublima a propriei minti – [adica in] starea de Buddha – ar trebui sa citeasca aceasta carte.” (Tulku Thondrup Rinpoche)

Pas cu pas, metodic, pornind de la realitatile simple care ne inconjoara, Dalai Lama traseaza o adevarata harta pentru a ajunge la fericire, la completitudine, la eliberarea de suferinta si la culminarea tuturor calitatilor mintii, incluzand, printr-o logica impecabila, atat motivatia, cat si metodele necesare.

Cartea de fata este organizata in trei parti:

  1. o expunere profunda despre viata cotidiana si despre buddhism in general;
  2. un comentariu extins la lucrarea lui Longchenpa, documentat cu referinte din alte invataturi si din alte scoli buddhiste, expuse de maestri unanim recunoscuti (Nagarjuna, Asanga, Shantideva, Tsongkhapa, Jikme Lingpa etc.)
  3. textul integral al tratatului lui Longchenpa, Gasirea linistii prin meditatia asupra Maretei Perfectiuni.

Foarte multe persoane au afirmat ca aceasta este una dintre cele mai profunde invataturi oferite de catre Dalai Lama. Asa cum s-a exprimat Tulku Thondrup Rinpoche, „Toti cei care vor sa fie in pace in natura trezita, nemarginita si sublima a propriei minti – [adica in] starea de Buddha – ar trebui sa citeasca aceasta carte”. (Alin Tocaciu)

Comanda cartea de la Editura Herald

Aprilie 22, 2016 Posted by | books, spirith | | Lasă un comentariu

„Sălbaticul din Balcani” – mutaţiile economico-sociale suferite

Volumul de literatură de călătorie „Sălbaticul din Balcani”, avându-i ca autori pe jurnaliştii Daniel Popa și Camelia Popa, apărut la Editura Trei, cuprinde câteva zeci de portrete ale unor oameni obişnuiţi din ţările Balcanilor, prin care autorii încearcă să radiografieze această parte de lume, cu mutaţiile ei economico-sociale.

„În general, occidentalul îl priveşte pe sălbaticul din Balcani ca pe o curiozitate a naturii sau ca pe o fiinţă inferioară. Sălbaticul, la rândul lui, se lasă adulmecat, pipăit şi încercat la el acasă de Sălbaticul din Balcani (2016)occidental, profită de curiozitatea acestuia şi îi ia banii. În realitate, însă, am văzut că sălbaticul din Balcani este o fiinţă aidoma celorlalte fiinţe omeneşti. Cu durerile lui, cu plânsetele lui, cu munca şi iubirile lui. O fiinţă mult mai autentică decât multe alte fiinţe omeneşti de aiurea. Te face să zâmbeşti, să te amuzi, să râzi, să plângi, să te întristezi, să-l iei în băşcălie, să te înfurii pe el. Sau să-i mulţumeşti, să-i fii recunoscător că ai dat de el în viaţa ta. Sălbaticul din Balcani este dotat cu inteligenţă, ceea ce-i poate părea paradoxal unui occidental. Şi, culmea, el mai trăieşte şi în civilizaţie, are o inimă mare etc.”, arată autorii, în dorinţa lor de a destructura o serie de mituri și stereotipuri negative legate de oamenii care trăiesc în acest colț de lume și de a înfățișa realitatea așa cum este ea, văzută prin ochii călătorului obișnuit.

SURSA: Economica.net

Martie 30, 2016 Posted by | books, business, cultura | Lasă un comentariu

Turba Philosophorum

Turba PhilosophorumTurba Philosophorum sau decodificarea filozofiilor alchimice, este una dintre cele mai vechi texte alchimice latine, probabil datand din secolul 12. Cartea contine temele cheie ale traditiei alchimice si a fost de multe ori citata în scrierile de mai tarziu. Se spune ca aceasta carte prezinta cititorului cele mai ascunse dintre secretele lumii, aducand cele mai esentiale elemente ale vietii si mortii, cartea fiind o radacina de baza a umanitatii. Cele mai de seama sunt versiunile tiparite din Theatrum chimicocum„, Bibliotheca Chemica Curiosa” si Artis Auriferae Tractatus. Exista traduceri atat in limba engleza, germana cat si in limba franceza.

SURSA:

  • Full text of The Turba Philosophorum. The Book of Truth – archive.org
  • The Turba Philosophorum. The Dictums – levity.com

Martie 22, 2016 Posted by | books | | Lasă un comentariu

Tabula Smaragdina

Lucrarile atribuite lui Hermes Trismegistos, care sunt cel mai bine cunoscute si in afara de orice discutie, au fost Tabula Smaragdinacuprinse intr-o culegere numita generic Corpus Hermeticum. Zosima, un alchimist alexandrin din sec. al III-lea d.H., cunostea textul Poimandrēs iar Sf. Augustin face referire la Asclepios, singurul dialog care exista intr-o traducere latina. Dar filozofia lui Hermes a ajuns sa fie disponibila in cea mai mare parte in Occident o data cu traducerea Corpus-ului de catre Marsilio Ficino, in 1463. Fie ca au fost sau nu influentati de Hermes, totusi, teologii alchimisti ai Renasterii, precum Agrippa si Boehme, au fost considerati hermetici. In aceasta perioada ramurile oculta si filozofica ale traditiei, intotdeauna combinate, se confundau atat de profund una cu cealalta incat nu ar avea nici un rost sa le deosebim.

Publicarea textului intitulat Tabula Smaragdina sau Tabla de Smarald, o alta opera atribuita lui Hermes, a adus un amestec si mai puternic al genurilor, acesta exprimand ceea ce ele au in comun cu o acuratete de neconfundat. „Ce este dedesubt e la fel cu ce este deasupra”, inima acestei scrieri scurte, nu este numai rezumatul hermetismului, dar si ceea ce pentru multi oameni din timpurile ulterioare a ajuns sa reprezinte tot ce trebuia sa se stie despre Hermes.

Hermetismul, care si-a edificat doctrina pe o serie intreaga de traditii egiptene si greco-romane, trebuie privit ca una din marile sinteze realizate in epoca elenistica. El a influentat profund gandirea esoterica occidentala.

COMANDA CARTEA: Editura Herald

Februarie 19, 2016 Posted by | books | , | Lasă un comentariu

Codex Seraphinianus

Codex Seraphinianus - Luigi SerafiniCodex Seraphinianus este numele uneia dintre cele mai ciudate cărţi publicate vreodată. Creată în perioada 1976 – 1978 de arhitectul şi designerul italian Luigi Serafini, cartea a văzut pentru prima dată lumina tiparului în 1981 şi de la acel moment şi până în prezent a cunoscut mai multe editări. Cartea Codex Seraphinianus a fost publicată în 1981 și este considerată cea mai ciudată și complexă enciclopedie de până acum. A fost scrisă de către arhitectul italian Luigi Serafini în doar 30 de luni, iar conținutul său este unul de-a dreptul halucinant. Enciclopedia conține 360 de pagini, în funcție de ediție, scrise într-un limbaj pe care nimeni nu a reușit până în prezent ca să-l deslușească. Codex Seraphinianus poartă acest nume pentru că latinescul codex semnifică un anumit cod, iar Seraphinianus se trage de la numele autorului Serafini, care în limba italiană semnifică serafimii. Astfel, Codex Seraphinianus reprezintă un cod al serafimilor și de aici se poate extrage și ideea că tot ceea ce este descris în această carte bizară poate să aibă legătură cu aceste ființe biblice, care trăiesc într-o lume paralelă cu a noastră. Scrisă într-un alfabet necunoscut, asemenea unui cod pe care nimeni nu a reușit până în prezent ca să-l deslușească, enciclopedia conține 2 volume, primul având 5 capitole întinse pe 180 de pagini, iar al doilea, 7 capitole şi 185 de pagini. Coincidenţă sau nu, întreaga enciclopedie are 12 capitole, tot atâtea câte luni sunt într-un an, şi 365 de pagini, cât numărul de zi ale unui an. Aunci când lingviştii au încercat să descifreze limbajul și nu au reușit, autorul le-a transmis că orice îl poate înțelege dacă se folosește de limbajul obișnuit și nu de percepția tradițională. Chiar și aşa, nimeni nu poate înțelege semnificația limbajului obișnuit din mintea lui Serafini, fapt pentru care enciclopedia a rămas până în prezent un mister.

SURSA:

  • Codex Seraphinianus, enciclopedia unei lumi paralele | Efemeride.ro
  • Codex Seraphinianus – crampeie dintr o alta lume | Bookaholic.ro
  • Codex Seraphinianus – cartea care pare să fi venit din altă lume | Hyperliteratura.ro
  • Codex SeraphinianusLuigi Serafini | Docs.google in PDF

Februarie 9, 2016 Posted by | books | , | Lasă un comentariu

„Solenoid” de Mircea Cartarescu se lanseaza si la Bistrita

„Vreau să scriu o dare de seamă despre anomaliile mele. În viaţa mea obscură, în afara oricărei istorii, şi pe care doar o istorie a literaturii ar fi putut-o fixa în taxinomiile ei, s-au întâmplat lucruri care nu se întâmplă, nici în viaţă şi nici în cărţi. Aş fi putut scrie despre ele romane, dar romanul tulbură şi ambiguizează sensul faptelor. Aş putea să le păstrez pentru mine, cum le-am ţinut până acum, şi să mă gândesc la ele până-mi crapă capul în fiecare seară în care stau ghemuit sub pătură, pe când afară ploaia izbeşte furios în geamuri. Dar nu mai vreau să le păstrez doar pentru mine. Vreau să scriu un raport, deşi nu ştiu încă în ce fel şi ce-am să fac cu paginile astea. Nu ştiu nici dacă e timpul potrivit pentru asta. Încă n-am ajuns la nici o concluzie, la nici o coerenţă, faptele mele sunt vagi fulgerări în netezimea banală a celei mai banale vieţi, mici crevase, mici inadvertenţe. Formele astea informe, aluziile şi insinuările, accidentele de teren uneori insignifiante în sine, dar căpătând, luate-mpreună, ceva străin şi obsedant, au nevoie de o formă ea însăşi nouă şi neobişnuită ca să poată fi relatate. Nu roman şi nici poem, căci ele nu sunt ficţiune (sau nu pe de-a-ntregul), nici studiu obiectiv, fiindcă multe dintre faptele mele sunt singularităţi ce nu se lasă reproduse nici măcar în laboratoarele minţii mele.“ (Editura Humanitas)

Evenimentul organizat de Humanitas, Casa Cărții ”N. Steinhardt” și Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud va avea loc luni 8 februarie, la Casa Cărții „N. Steinhardt”, de la ora 17.00. Prezintă scriitorul Dan Coman. La final, va avea loc o sesiune de autografe.

comanda cartea de la Editura Humanitas

Februarie 3, 2016 Posted by | bistrita, books | , | Lasă un comentariu

Cartea Infinitului – John D. Barrow

Cartea infinitului. Scurtă introducere în nemărginit, etern şi nesfârşit

” Infinitul e fără îndoială cea mai stranie idee pe care au avut-o vreodată oamenii. De unde provine şi ce ne spune ea despre univers? Poate exista infinitul în realitate? Poţi face un număr infinit de lucruri într-un timp finit? E oare Cartea Infinitului - John D. Barrowuniversul infinit? Cum ar fi să trăim într-un univers în care nimic nu e original şi în care tot ce poate fi făcut e într-adevăr făcut şi refăcut la nesfârşit? Acestea sunt câteva din întrebările spre care ne conduce ideea de infinit. De-a lungul istoriei, infinitul a fost un concept periculos — mulţi şi-au pierdut viaţa sau libertatea pentru că au vorbit despre el. Cartea infinitului ne introduce în lumea răspunsurilor stranii date de fizicieni, matematicieni, filozofi şi teologi în încercarea de a „domestici“ o noţiune ce ameninţă judecata noastră sănătoasă. „Infinitul a bântuit minţile oamenilor timp de mii de ani. El îi provoacă deopotrivă pe teologi şi pe oamenii de ştiinţă să-l înţeleagă, să-l reducă la dimensiuni finite, să afle dacă apare în forme şi mărimi diferite şi să hotărască dacă dorim să-l respingem sau să-l acceptăm în descrierea noastră omenească a universului.“ (John D. Barrow)

John D. Barrow (n. 1952) a absolvit matematica la Durham University (1974) si are un doctorat in astrofizica la Oxford (1977). Din 1981 pana in 1999 a fost profesor de astronomie si director al Centrului Astronomic la Universitatea Sussex. In prezent este profesor de stiinte matematice la Cambridge. A scris 15 carti, traduse in 28 de limbi, in care exploreaza consecintele istorice, filozofice si culturale ale descoperirilor din astronomie, fizica si matematica. Un fapt insolit: Barrow a scris si o piesa de teatru, Infinities, care a fost pusa in scena si interpretata, in italiana, la Milano si in spaniola, la Valencia, in 2002.

comanda cartea de la Editura Humanitas

Februarie 2, 2016 Posted by | books | , | Lasă un comentariu

Tratatul Hermetic Asclepius

„Dar, daca cineva s-a dovedit iubitor de invatatura si de intelepciune adevarata si daca si-a exersat mintea mai mult decat orice alta parte din el, atunci acel cineva are ganduri nemuritoare si divine, daca va fi ajuns la adevar; si atat cat ii este dat naturii umane sa se impartaseasca din nemurire, acel cineva va fi cu desavarsire nemuritor si, de vreme ce este mereu preocupat de partea divina ce salasluieste in el, cu care convietuieste in buna intelegere, va fi neasemuit de fericit.” (Platon, Timaios)

“Uiţi, oare, Asclepius, că Egiptul a fost făcut după chipul cerului sau, mai bine zis, este locul în care cerul însuşi coboară pe pământ, oglindind, aici-jos, rânduiala cerească şi lucrarea puterilor cereşti? Şi dacă e să spunem adevărul adevărat, atunci află că ţara noastră este templul lumii întregi.

Dar, pentru că le stă bine înţelepţilor să ştie dinainte ce se va întâmpla în viitor, există un lucru pe care trebuie să-l cunoaşteţi. Va veni o vreme când se va părea că egiptenii în van şi-au cinstit zeii, că toate sfintele lor rugăciuni au Textele Sacre ale lui Hermes Trismegistosfost zadarnice, iar credinţa lor se va dovedi la fel de nefolositoare ca un pom fără roadă. Zeii vor părăsi pământul nostru, pentru a se înălţa din nou la cer, şi vor lăsa Egiptul pustiu; locurile în care, dintotdeauna, răsunau sfintele litanii, văduvite de zei, vor cădea în paragină. Străinii ne vor cotropi ţara şi pământul; nu numai că nu va mai fi încredere şi cuviinţă faţă de cele sfinte dar, cel mai cumplit va fi că pretinse legi vor interzice religia şi vor pune pedepse aspre pentru orice gest de credinţă sau închinare la zei. Atunci, acest pământ, patria sanctuarelor şi a templelor, se va acoperi în întregime cu morminte şi morţi. O Egipt, Egipt! Din credinţele tale vor rămâne numai poveşti pe care, mai târziu, nici măcar copiii nu le vor crede; nimic nu va dăinui în urma ta decât cuvintele scrijelite în piatră care povestesc despre evlavia şi credinţa ta. Scitul, indianul sau alt barbar din neamurile învecinate va locui Egiptul. Iată, Dumnezeu se mută iar în cer; oamenii, părăsiţi de el, vor muri toţi iar atunci când nu vor mai fi oameni şi când nici Dumnezeu nu va mai fi, Egiptul va deveni deşert.

Acum vorbesc cu tine fluviu sacru, cel mai sfânt dintre fluvii, şi prezic ce se va întâmpla cu tine în viitor. Valuri de sânge vor macula undele tale divine revărsându-se peste maluri şi numărul celor morţi va fi mai mare decât al celor vii; dacă totuşi vor mai rămâne câţiva locuitori, egipteni numai prin limbă, ei vor fi străini prin obiceiuri.

Oare, plângi, Ascelpius? Să ştii însă că se vor întâmpla şi altele, cu mult mai triste. Egiptul însuşi va cădea în apostazie, căci îşi va lăsa religia, întinându-se astfel cu cele mai grele păcate. El, odinioară, pământ sfânt, într-atât de iubit de zei pentru religiozitatea sa încât era singurul loc din lume pe care zeii veneau să-l locuiască, el, care care-i învăţa pe oameni credinţa în sfinţenie, va deveni locul celor mai cumplite fărădelegi. Atunci, sătui de viaţă, oamenii nu vor mai privi lumea cu dragoste, nu o vor mai îngriji cu iubire. Acest Tot, care este un lucru bun, cel mai bun care s-a putut vedea în trecut, în prezent şi în viitor, va sta să piară, oamenii lepădându-se de el ca de o povară; se vor lepăda şi de întreg acest univers, lucrarea neasemuită a lui Dumnezeu în care voinţa lui făcătoare de minuni a rânduit totul într-un spectacol unic, într-o alcătuire armonioasă vrednică, pentru totdeauna, de veneraţie, laudă şi iubire. Şi vor fi preferate tenebrele luminii şi va fi crezută mai de folos moartea decât viaţa; nimeni nu-şi va mai ridica privirea spre cer; omul credincios va fi ţinut de nebun, nebunul va fi numit curajos, obraznicul se va crede înţelept, criminalul va fi crezut om de bine şi cei mai răi vor fi socotiţi cei mai buni. Sufletul şi toate credinţele în nemurirea sufletului, care se pot dobândi în această viaţă, aşa cum v-am învăţat, nu numai că vor stârni râsul, dar vor fi luate şi în deşert. Şi, credeţi-mă, cel care îşi va păstra religia şi credinţa în inteligenţă se va afla în pericol de moarte după lege. Căci, vor scorni şi un alt fel de dreptate cu alte legi. Şi cele sfinte şi evlavioase, pentru cer şi pentru zeii care îl locuiesc, nu vor mai găsi credinţă în suflete.

Iată, zeii se depart de oameni! Sfâşietoare despărţire! Rămân pe pământ doar îngerii nopţii răi, care se amestecă în oameni şi mâna lor este tot timpul deasupra lor; ei împing omenirea mizeră la îndrăzneli pline de cruzime, la războaie, la hoţii, la înşelăciuni şi la tot ce este străin de firea sufletului. Atunci, pământul însuşi îşi va pierde statornicia şi nici pe mare nu se va mai putea călători, nici cerul nu va mai fi brăzdat de mersul stelelor şi astrele se vor opri din drumul lor. Glasurile din cer vor fi nevoite să tacă până când vor amuţi; şi roadele câmpului vor putrezi neculese, iar pământul va înceta să mai rodească; aerul, şi el, se va îngroşa într-o îmbâcseală de nerespirat.

Iată, aşadar, cum va fi bătrâneţea lumii: fără credinţă şi fără religie, o mare harababură în care binele nu va putea fi deosebit de rău. Şi când toate aceste lucruri se vor fi împlinit, o Asclepius, Domnul şi Tatăl, Domnul Dumnezeu cel dintâi, atotputernic şi creator a toate, văzând năravurile rele şi plăcerea de a ucide de pe pământ, prin vrerea sa, care este bunătate dumnezeiască, va încerca să curme aceste păcate, să pună capăt descompunerii universale şi putreziciunii şi, pentru a scoate lumea din greşeala rătăcirii stârpind tot răul, va face să piară această lume, fie printr-un potop, fie că o va nimici prin foc, fie că va răspândi molime îngrozitoare şi fără leac. După aceea, va reda lumii înfăţişarea de odinioară, de la început, ca lumea să fie iar vrednică de slavă şi iubire şi ca Dumnezeu, încă o dată făcător al acestei lumi, să fie preamărit iarăşi, de oamenii care vor trăi atunci, prin cântări nesfârşite şi binecuvântări neîntrerupte. Iată, aşadar, cum va fi această rîncepere a lumii: restabilirea lucrurilor cu adevărat bune, renaşterea firii întru credinţă şi respect pentru cele sfinte; şi toate acestea se vor întâmpla la timpul hotărât de vrerea lui Dumnezeu, cea făr început, făr sfârşit. Or, voia lui Dumnezeu nu are început, este mereu la fel şi cum este aşa va rămâne.”

Traducere: Maria Genescu (Textele sacre ale lui Hermes Trismegistos, Univers Enciclopedic, Bucureşti 2003.)

COMANDA CARTEA:  Editura Anticariat Esoteric

Ianuarie 26, 2016 Posted by | books, cultura, spirith | | Lasă un comentariu

Tovarăşi împotriva Coroanei. Ideologie şi propagandă în România comunistă

Lansare de carte: Tovarăşi împotriva Coroanei. Ideologie şi propagandă în România comunistă”,  marti, 19 ianuarie 2016, ora 17.00, va avea loc la Casa Cartii Nicolae Steinhardt lansarea cartii istoricului clujean Cornel Jurju – „Tovarăşi împotriva Coroanei. Ideologie şi propagandă în România comunistă”, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2015.

“ – Cartea evidentiază sterotipurile prin care regimul comunist a încercat să reconstruiască memoria individuală si colectivă a românilor asupra monarhiei, ca institutie si ca dimensiune istorica. In anii comunismului a fost structurat un adevarat mit ideologico-propagandistic Tovarăşi împotriva Coroanei - Cornel Jurjuantimonarhist, structurat in jurul a doua elemnte principale: regele exploatator-regele călau, respectiv regele trădător, ale intereselor economice, politice si nationale ale natiunii române. Un rol important in propagarea socială a produsului ideologic antimonarhist l-a avut manualul de istorie din anii comunismului. Din acest punct de vedere, cartea de istorie din comunism a fost, adesea, redus la un instrument de propagandă prin care s-a urmărit socializarea unor valori ideologice si implicit asigurarea unui control asupra societatii românesti. De asemena un rol important in răspândirea invățăturii ideologice l-a avut mass-media fsn-istă de la inceputul anilor 90. Aceasta a redifuzat mitul comunist antimonarhist in componentele sale esentiale, readaptându-l realitatilor politice, sociale si psihologice din anii postrevolutionari. Reiterat pe parcursul mai multor decenii produsul ideologico-propagandistic antimonarhist s-a ancorat puternic in memoria individuală si colectivă româneasca, reprezentând până si astăzi convingeri, poate chiar un sistem „valid” de intelegere si cunoastere al trecutului românesc.”

(Cornel Jurju, istoric, autorul cartii)

Ianuarie 18, 2016 Posted by | bistrita, books, cultura | Lasă un comentariu

Poezia – mantuire si metafizica

” Arta, dar mai ales poezia, este mijlocul privilegiat nu numai de a comunica o metafizica, ci si pentru a-l trezi si mantui pe om”.

SURSA:

Ianuarie 11, 2016 Posted by | books, spirith | , , | Lasă un comentariu

Enuma Elis – Formarea sistemului solar in Epopeea Sumeriana

Civilizaţia sumeriană, apărută cu 4000 de ani î. de Cr., a fost numită „uluitoare” de H. Frankfort în Tell Uquair, „extraordinară” de Pierre Amient în Elam, „o flacără care izbucneşte dintr‑o dată de A. Parot în Sumer, „uimitoare perioadă scurtă în care a înflorit” de Leo Openhaim în Ancient Mesopotamie, pentru ca Joseph Cambell în Mask of the Gods să concluzioneze: „ca din pământ în mica grădină sumeriană răsare toată paradigma din cultură, care de atunci a constituit punctul de plecare pentru toate marile civilizaţii ale lumii. Robert J. Braidwood, în Prehistoric Men, consideră că prin intermediul sumerienilor s‑a produs brusca transformare a vânătorului nomad primitiv în agricultor, olar, apoi în constructor, inginer, matematician, astronom, minier şi prelucrător de metale, negustor, muzician, judecător, medic, scriitor, bibliotecar, preot etc. Cercetările arheologice în spaţiul Mesopotamiei, începute la Telloh, în 1857, şi continuate cu asiduitate mai ales în prima parte a sec. XX în întreaga arie, au condus la concluzia că şi în domeniul astronomiei şi geologiei cosmice, ca în aproape toate disciplinele ştiinţei, rădăcinile cunoaşterii se află acolo, iar noi doar continuăm şi dezvoltăm moştenirea sumeriană pe drumul cunoaşterii.

„Pe când în înălţimi cerul nu fusese numit,
Iar jos Pământul nu fusese chemat;
Nimic, ci numai ei, Apsu cel care i‑a născut,
Mummu şi Tiamat cea care în pântec i‑a purtat,
Apele lor toate s‑au amestecat.
Nici trestia nu era născută şi nici pământ apărut
Şi nici un zeu nu fusese încă născut.
Nimic nu avea nume şi nici‑o soartă încă nu fusese dată;
Atunci se născură zeii, Apsu fiindu‑le tată.”

citeste cartea pe: crifst.ro (Comitetul Roman de Istoria si Filozofia Stiintei si Tehnicii)

Decembrie 18, 2015 Posted by | books | , | Lasă un comentariu

2001: Odiseea spatiala (best book & movie)

2001 Odiseea spatiala - Arthur C Clarke„In umbra fiecarui om in viata se afla treizeci de fantome, aceasta este proportia cu care cei trecuti dincolo ii covarsesc pe cei vii. Din zorii timpului, aproape o suta de miliarde de indivizi au pasit pe planeta Pamant. Iata un numar interesant, fiindca, printr-o curioasa coincidenta, exista aproximativ o suta de miliarde de stele in universul nostru apropiat – Calea Lactee. Asa ca pentru fiecare om care a trait vreodata luceste o stea. Dar fiecare dintre acestea este un soare, de cele mai multe ori mai scanteietor si mai splendid decat streaua mica din aproprierea noastra pe care o numim Soare. Iar multe – poate majoritatea – au planete care le dau ocol. Asa ca aproape sigur exista destul loc in cer pentru a permite fiecarui membru al speciei umane, chiar de la primul om-maimuta, sa aiba propriul rai sau iad, mare cat o lume. Cate dintre aceste posibile raiuri si iaduri sunt locuite – si de catre ce fel de fiinte – nu putem nici macar sa ghicim, cel mai apropiat fiind de un milion de ori mai departe dacat Marte sau Venus, ele insele destinatii indepartate ale unor generatii. Dar barierele pe care ni le impun distantele se naruie, si intr-o zi ne vom intalni egalii sau superiorii printre stele. Oamenilor le este greu sa infrunte aceasta realitate, unii chiar spera ca nu se va intampla niciodata. Totusi, din ce in ce mai multi se intreaba: „De ce astfel de intalniri nu au avut loc pana acum, de vreme ce si noi incepem sa ne aventuram in spatiu?” Chiar asa, de ce? Iata aici un posibil raspuns la aceasta intrebare cat se poate de fireasca. Dar te rog sa tii minte ca este doar o fictiune. Adevarul, asa cum ne-am obisnuit, va fi cu mult mai straniu.”

Comanda cartea de la Editura Nemira

Urmareste trailerul filmului 2001: Odiseea spatiala (1868), un film de Stanley Kubrick

Decembrie 7, 2015 Posted by | books, film | , , | Lasă un comentariu

Și eu am trăit în comunism

Si Eu Am Trait In Comunism - Ioana ParvulescuViaţa de zi cu zi din comunism, reconstituită de 95 de autori: scriitori, medici, actori, profesori, ingineri, muncitori etc. Peste 360 de mici povestiri al căror fir roşu e absurdul, iar aici culoarea firului e chiar justificată. Fapte diverse de acasă, de la serviciu, din vacanţe, de la şcoală şi facultate, de la muncă patriotică, din călătorii. Probleme administrative, dragoste şi tot ce mai ţine de viaţa însăşi. Cartea nu conţine ideologie şi nu porneşte de la premise politice. Dacă din ea rezultă o concluzie politică sau o voluptate estetică, aceasta e problema intimă a cititorului.
Se poate parcurge ca un roman (fragmentele ei se leagă într-o poveste dramatică), se poate urmări ca un film plin de situaţii nebuneşti, imposibile, tip Good bye, Lenin!, sau, pentru cei care suferă de nerăbdare, se poate zapa. Te face să plângi, să râzi, să gândeşti. Întăreşte memoria şi se recomandă în special uitucilor.

Capitolele vieţii noastre de zi cu zi din comunism: Nicăieri nu-i mai bine ca acasă; Oraşul nostru iubit; La serviciu; La muncă voluntară şi patriotică; Timp liber; Sărbători noi şi vechi; În călătorie; Oficiale; Scăpate de sub control; Cozile; Administrative, instituţionale; Şcoală; Facultate; La munci agricole; În vacanţă, în concediu; Medicale; Dar cu dragostea cum staţi?; Mâncare şi băutură; Haina face pe om; Diverse.

„Și eu am trăit în comunism” de Ioana Pârvulescu (ed.)

comanda cartea de la Editura Humanitas

Decembrie 4, 2015 Posted by | books | , | Lasă un comentariu

Corectitudinea politică. „Religia” marxistă a noii ordini mondiale

Corectitudinea PoliticaConform editorului, „această carte vă spune ce este corectitudinea politică, de  ce și cum trebuie să o combatem. Corectitudinea politică este o ideologie: marxism cultural. Şi e mai primejdioasă decît marxismul economic, pentru că vizează schimbarea mentalităţilor şi a comportamentelor, deci a vieţii noastre, în profunzime şi în mod ireversibil”. Corectitudinea politică este același marxism cu alți protagoniști, cu alte aparențe, cu un alt jargon, însă ținta, până la urmă, e aceeași. Acum nu se mai pune problema de desființare a proprietății individuale sau de desființare a bisericii sau a claselor, cum se spunea în urmă cu 50 sau 100 de ani. Acum se distruge familia, se distruge tradiția, se distrug elitele pentru că orice ierarhie este privită ca o sursă de discriminare”, a spus Sorin Lavric.

Aşa cum promite din titlu, această carte vă spune ce este corectitudinea politică, de ce şi cum trebuie să o combatem. Corectitudinea politică este o ideologie: marxism cultural. Şi e mai primejdioasă decît marxismul economic, pentru că vizează schimbarea mentalităţilor şi a comportamentelor, deci a vieţii noastre, în profunzime şi în mod ireversibil.

Marxismul cultural şi-a propus să dărîme „lumea veche”, întemeiată pe tradiţie – înţelească ca moştenirea socială referenţială, cu a sa axă imuabilă: raportarea la divinitate. Într-un cuvînt, vrea să distrugă normalitatea. În loc, va instaura o Nouă Ordine Mondială, bazată pe teroare, nivelare culturală şi socială, ateism şi viciu. Această „lume nouă” ar fi expresia unui totalitarism crunt, impus cu forţa de către stat şi menţinut prin controlul permanent asupra persoanei, exercitat de acelaşi stat (eventual, unul global). Nimeni nu va putea gîndi, vorbi şi acţiona decît în limitele trasate de corectitudinea politică. Libertatea va fi anulată, dar propaganda va susţine că numai fără libertate sîntem liberi cu adevărat.

Normalitatea va fi redefinită, după calapodul corectitudini politice, aşa cum se întîmplă deja în unele ţări din Occident. Proces care începe prin schimbarea aparentă a realităţii cu ajutorul unei noi limbi.

Noua utopie are, ca şi marxismul clasic (vechea utopie), ambiţia de a deveni „religia” Noii Ordini. O ideologie în care trebuie să crezi, dincolo de raţiune, căreia trebuie să i te închini fără murmur, pe care trebuie să o slujeşti pînă la ultimele consecinţe. Iată de ce este necesar să o respingă ferm oricine vrea să-şi păstreze libertatea (de gîndire, expresie şi acţiune), adică umanitatea. Cît mai e posibil. Deocamdată este.

Cartea de fată nu e un răspuns ideologic, de pe poziţii conservatoare, la „propunerea pentru paradis” neomarxistă, ci un semnal de alarmă: umanitatea este în pericol de moarte! Şi, în egală măsură, un ghid de supravieţuire.

De aceea, Corectitudinea politică: „religia” marxistă a Noii Ordini Mondiale se adresează, în primul rînd, celor care pot trezi conştiinţa publică: profesori, scriitori, clerici, lideri de opinie. Ei sînt cei dintîi chemaţi să combată corectitudinea politică, prin dezvăluirea adevăratei ei naturi, prin a numi lucrurile cu numele lor autentic, prin a îndemna oamenii la rezistenţă în faţa acestei noi utopii totalitare, care ameninţă să ne fie fatală. Sperăm să admită argumentele din volumul acesta şi să-şi înţeleagă misiunea.

comanda cartea de la Editura Sophia

Noiembrie 20, 2015 Posted by | books, cultura, politic | | Lasă un comentariu

Cartea secretului creatiei

1. Acest adevar fara falsitate, sigur, cel mai sigur.
2. Ceea ce este dedesubt este la fel cu ceea ce este deasupra si ceea ce este deasupra este la fel cu ceea ce este dedesubt pentru a constitui miracolul unui singur lucru.
3. Si cum toate lucrurile au fost create din unul, prin contemplarea lui: astfel toate lucrurile isi au nasterea din acest unic lucru prin adaptare.
4. Soarele este tatal sau si luna mama.
5. Vantul l-a purtat in pantec, pamantul l-a hranit.
6. Tatal tuturor perfectiunilor din intreaga lume este aici.
7. Forta sau puterea sa este intreaga daca este convertita in pamant.
8. Va separa pamantul de foc, subtilul de grosier, cu multa pricepere.
9. Ascende de la pamant catre cer si apoi iarasi descende catre pamant si primeste forta lucrurilor superioare si inferioare.
10. Prin aceasra inseamna ca vei avea gloria intregii lumi si astfel toate obscuritatile vor zbura de la tine.
11. Forta sa este deasupra tuturor fortelor, caci disipeaza fiecare lucru subtil si penetreaza fiecare lucru solid.
12. Asa a fost lumea creata.
13. De aici sunt si vin adaptari admirabile si acestea sunt metodele (sau procesul).
14. Astfel sunt numit Hermes Trismegist (de 3 ori incoronat), avand cele 3 parti ale filosofiei intregii lumi.
15. Ceea ce am spus despre operatia Soarelui este implinit si incheiat.

traducerea lui Issac Newton (1680)

Octombrie 30, 2015 Posted by | books, cultura, spirith | , | Lasă un comentariu

Observatii asupra sentimentului de frumos si sublim – Immanuel Kant

Observatii asupra sentimentului de frumos si sublim - Immanuel KantEseul kantian defineste sentimentele legate de frumos si de sublim, integrate intr-un sistem de antropologie pragmatica avant la lettre, din perspectiva rasei, a speciei, a sexului, a fizionomiei, a religiei si a societatii. Pe marginea propriului eseu, Kant a facut o serie de comentarii de manuscris, pe care le-a intitulat Note la Observatii asupra sentimentului de frumos si sublim, a caror versiune  romaneasca vede pentru prima data lumina tiparului. Notele kantiene constituie o sursa importanta de cunostinte asupra unei tematici diverse: relatiile cuplului uman, calitatea acestuia de receptor si de expresie a frumosului si sublimului, gustul estetic, social si moral, iubirea si onoarea si altele. Notele sunt prezentate sub forma maximelor si a cugetarilor, de genul celor ale lui La Rochefoucauld, specie larg raspandita in scrisul literar al epocii.

comanda cartea de la Editura All

Septembrie 16, 2015 Posted by | books | , , | Lasă un comentariu

Dincolo de Bine si de Rau – Friedrich Nietzsche

Voinţa de adevăr, cea care ne va mai ademeni în tot felul de aventuri periculoase, acea veridicitate faimoasă despre care toţi fi lozofii de până acum au vorbit cu veneraţie: ce de probleme ne-a pus această voinţă de adevăr! Ce probleme ciudate, răutăcioase, dubioase! Povestea e lungă, – şi, totuşi, pare să fi început chiar acum. Ce-i de mirare Dincolo de Bine si de Rau - Friedrich Nietzchedacă devenim în cele din urmă neîncrezători, ne pierdem răbdarea şi ne întoarcem din drum? Că ne deprindem de la acest sfinx să punem, la rândul nostru, întrebări? Cine e de fapt cel care ne pune aici întrebări? Ce anume din noi năzuieşte de fapt la „adevăr“? – În fond, noi am zăbovit îndelung în faţa problemei originii acestei voinţe, – până când, în cele din urmă, ne-am împot molit cu totul în faţa unei probleme şi mai profunde. Am cugetat asupra valorii acestei voinţe. Presupunând că noi vrem adevărul: de ce nu mai degrabă neadevărul? Sau incertitudinea? Sau chiar neşti inţa? – Oare problema valorii Adevărului este cea care s-a prezentat în faţa noastră, – sau noi fost-am cei care am păşit în faţa ei? Care dintre noi e aici Oedip? Şi care e Sfinxul? Precum se pare, este vorba de un rendez-vous de probleme şi de întrebări. – Şi fi-vom oare crezuţi? – ni se pare că, la urma urmei, problema nici nu a fost pusă până în prezent, – că noi suntem cei dintâi care am zărit-o, am privit-o în faţă, am înfruntat-o. Căci ea comportă un risc, şi poate că nici nu există vreun altul mai mare.

„Cum ar putea lua naştere un lucru din contrariul său? De exemplu, adevărul din eroare? Sau voinţa de adevăr din voinţa de a înşela? Sau acţiunea dezinteresată din egoism? Sau contemplaţia pură şi senină a înţeleptului din ardoare? O astfel de geneză este cu neputinţă; a visa despre aceasta e o nebunie sau chiar mai rău; lu crurile supreme trebuie să aibă o altă origine, una proprie lor, – ele nu ar putea lua naştere din această lume efemeră, înşelătoare, iluzo rie şi mizeră, din această harababură de amăgiri şi pofte! Mai cu rând în sânul Fiinţei, în veşnicie, în zeul ascuns, în „lucrul în sine“ – acolo trebuie că se află obârşia lor, şi nu în altă parte!“ – O astfel de sentinţă constituie prejudecata caracteristică prin care pot fi re cunoscuţi metafizicienii tuturor timpurilor; acest gen de apreciere se află îndărătul tuturor procedeelor lor logice; pornind de la această „credinţă“ se străduiesc ei către „ştiinţă“, către acel lucru care va fi botezat în cele din urmă solemn cu numele de „Adevăr“. Credinţa fundamentală a metafizicienilor este credinţa în antinomia valorilor. Nici măcar celor mai prudenţi dintre ei nu le-a trecut prin minte să se îndoiască, ajunşi la acest prag la care îndoiala era, mai mult decât în oricare altă parte, necesară – chiar dacă s-au lăudat că ei de omnibus dubitandum. Şi anume, trebuie să ne îndoim, în primul rând, de existenţa antinomiilor, iar în al doilea rând, să ne întrebăm dacă acele vulgare evaluări şi opoziţii ale valorilor pe care metafizi cienii şi-au pus pecetea nu sunt cumva doar nişte evaluări superfici ale, perspective provizorii, mai mult, doar nişte perspective dintr-un anumit unghi, poate că de jos în sus, din „perspectiva broaştei“, ca să folosim o expresie familiară pictorilor. În ciuda întregii valori ce trebuie atribuită adevărului, veridicităţii, altruismului, s-ar putea să fim nevoiţi a atribui o valoare superioară, fundamentală aparenţei, voinţei de a înşela, egoismului, ar dori. Ar fi chiar posibil ca valoa rea acestor lucruri bune şi venerabile să consiste tocmai în modul înşelător în care ele sunt înrudite, înnodate, încârligate şi poate chiar identice în esenţă cu acele lucruri rele ce par să le fie opuse. Poate! – Dar cine este dispus să se preocupe de aceste primejdioase „poate“? Pentru aceasta trebuie să aşteptăm apariţia unui soi nou de filozofi, care vor avea gusturi şi înclinaţii deosebite, opuse celor ale predecesorilor lor, – filozofi ai primejdiosului Poate, în toate sensu rile cuvântului. – Şi o spun cu toată seriozitatea: văd apărând ase menea noi filozofi.

Septembrie 8, 2015 Posted by | books | | Lasă un comentariu

Tomer Dvora

Tomer Dvora (Palmierul Deborei) este o lucrare clasica de Cabala, care reuneste invatatura Cabalei cu etica. De aceea, ea poate fi citita de oricine, specialist si nespecialist, iubitor al unei lecturi educative, om traditional si om modern. Si putem adauga: evreu si persoana de orice alta religie sau ateu, insa dornic de a cunoaste, de a intelege iudaismul, gandirea si morala iudaica. O carte destinata initial evreilor invatati in Tora, dar care astazi este potrivita tuturor, ajungand sa fie menita sa prezinte gandirea iudaica atat evreilor, cat si tuturor oamenilor – o adevarata punte catre iudaism. O carte scrisa in secolul al XVI-lea, dar care este utila pana astazi, interesanta pentru oamenii secolului al XXI-lea. O carte care reuneste spiritualitatea cu viata zilnica.

Aceasta carte a fost tiparita pentru prima oara la Venetia (Italia) in anul 1589 de catre fiul lui Moise Cordovero, Ghedaliya, in colaborare cu Moise Basola. Ambii erau invatati in Tora. Era o publicare Tomer Dvorapostuma, pe baza manuscrisului autorului. Tomer Dvora a cunoscut numeroase editii si traduceri: in luna octombrie 2014, in catalogul Bibliotecii Nationale a Israelului de la Ierusalim erau inregistrate 110 editii ebraice ale ei. Multe dintre aceste editii au fost publicate din considerente practice, fiind destinate studiului in academiile talmudice; unele dintre ele au aparut in ultimii 25 de ani. De asemenea, exista cel putin doua traduceri (si patru editii) in limba engleza, precum si cate o traducere in limbile franceza, spaniola si germana, toate relativ recente, uneori insotite de textul ebraic si de note explicative intr-o forma academica, alteori publicate sub forma unei editii populare. Numarul relativ mare de editii recente, precum si traducerile, de asemenea recente, indica o redescoperire a acestei carti de catre publicul intelectual si mediu preocupat de spiritualitate si de morala sociala, precum si o crestere a interesului asupra filosofiei, eticii si gandirii mistice iudaice.

comanda cartea de la Editura Herald

August 26, 2015 Posted by | books | | Lasă un comentariu

Calatorie libera – Zhuangzi

Fiecare ştie să critice nepriceperea celorlalţi, dar nimeni nu ştie să-şi critice propria nepricepere

Zhuangzi este considerat, alături de Laozi şi Liezi, unul dintre cei trei părinţi ai daoismului. Unii cercetători apreciază că ar Calatorie libera - Zhuangzifi trăit, cu aproximaţie, între 369 şi 286 Î.e.n., alţii, mai precauţi, îl situează între secolele IV şi III î.e.n. Se spune că Maestrul Zhuang, pe numele său Zhuang Zhou, ar fi trăit în regatul Song, pe teritoriul actualei provincii Henan, în plină perioadă a Regatelor Combatante, dominată de instabilitate politică şi de conflicte permanente. În mai mare măsură decât oricare dintre daoiştii Chinei preimperiale, Zhuangzi instaurează Dao, Non-Acţiunea (wu wei) şi Firea (xing) ca principii supreme într-o lume în care Omul este egalul Cerului şi Pământului. Fără a neglija nici una dintre temele fundamentale ale gândirii (existenţa, cunoaşterea, valoarea), cu umor, vorbe de duh şi paradoxuri, Zhuangzi ne îndrumă pe calea desluşirii înţelesurilor multiple ale învăţăturii sale.

Când oamenii ştiu multe despre mânuirea arcului, arbaletei, plasei, săgeţii şi praştiei, păsările se văl­măşesc în înalturi. Când oamenii ştiu multe despre mânuirea câr­ligului, nadei, plasei, năvodului, mrejei şi minciogului, peştii se vălmăşesc în adâncuri. Cunoaşterea înşală şi otrăveşte încetul cu Încetul. Când este multă nestatornicie în a confunda „dur” şi „alb”
şi În a denatura „identic” şi „diferit „, oamenii obişnuiţi se înşală in dezbateri. Aşadar, Lumea Subcerească se pierde în Marea Dezor­dine, iar iubirea de cunoaştere este crimă. În Lumea Subcerească fiecare caută să ştie ceea ce nu cunoaşte, dar nimeni nu caută să ştie (cea ce cunoaşte). Fiecare ştie să critice nepriceperea celorlalţi, dar nimeni nu ştie să-şi critice propria nepricepere. Aşa apare Marea Dezordine.

comanda cartea de la Editura Humanitas

Iulie 10, 2015 Posted by | books | | 1 comentariu

Partea nevăzută decide totul – Horia-Roman Patapievici

HR. Patapievici - Partea nevăzută decide totul„Tot sensul vieții noastre poate fi gândit ca o aducere la vizibilitate, prin felul nostru de a vedea, a părții de nevăzut din lume şi din fiecare. Fiecare dintre eseurile cuprinse în acest volum pune în lumină sau celebrează o formă de nevăzut. Nu este nevăzutul suprasensibil ori extrasenzorial. Nu e nimic mistic în nevăzutul de care vorbesc și nimic mistagogic în felul în care îl invoc. Nevăzutul nu e o opțiune. Nevăzutul este aici, lângă noi, în noi, ca un dat inconturnabil al lumii și al naturii noastre. Suntem în el predați lui cu totul, așa cum suntem predați apei, când ne scufundăm, ori aerului, când ne regăsim respirația. Singularitatea condiției noastre constă în faptul că partea nevăzută, în viața noastră, decide totul, în situația în care singurele dovezi ale nevăzutului de care depindem stau în văzutul după care fugim, ori de care fugim, ori pe care îl pierdem.“

„La început, esenţa umanităţii europene a fost a unui om care se refugia dintr-un dezastru: gestul fondator constă în faptul că, în Eneida, eroul nu a părăsit Troia distrusă de flăcări singur, ci împreună cu esența trecutului său. Enea îl ducea în spinare pe bătrânul său tată, Anchise, care, la rândul lui, purta cu el larii și penații strămoșilor. Această imagine a fost cifrul simbolic al Romei și, ori de câte ori s-a reinventat, a fost și cifrul simbolic al Europei.“ (Horia-Roman PATAPIEVICI)

comanda cartea de la Editura Humanitas

Iunie 25, 2015 Posted by | books | | Lasă un comentariu

De ce este România altfel? – Lucian Boia

România de astăzi. O ţară care se încăpăţânează să fie altfel.

Lucian Boia - De ce este Romania altfel?„Ţările şi naţiunile sunt diferite. Asemănătoare şi diferite. România intră şi ea, fireşte, în acest joc al asemănărilor şi deosebirilor. Nu cumva este totuşi şi mai diferită? Cu alte cuvinte, nu se situează oare mai „excentric”, sub tot felul de aspecte, în raport cu ceea ce ar fi o medie sau o relativă normalitate europeană? Modul extravagant în care s-a derulat psihodrama politică din vara anului 2012 a lăsat impresia că ţara e defectă. Desigur, cei care privesc din afară sunt mai impresionaţi decât românii, obişnuiţi cât de cât cu ei înşişi, dar până şi printre români exasperarea creşte. Ceva nu merge în România, şi nu doar sus, în clasa politică, şi nu doar deieri, de alaltăieri. Să fie un blestem? Nu, e doar o istorie. Dar poate că înseamnă acelaşi lucru.“ (Lucian BOIA)

comanda cartea de la Editura Humanitas

Iunie 9, 2015 Posted by | books | , | Lasă un comentariu

Dacopatia şi alte rătăciri româneşti – Dan Alexe

Cand exista un gol in sufletul omului el trebuie umplut imediat cu ceva, cu o iluzie, o fantasma, o fantezie, cu ceva care sa ii ofere omului o identitate, stabilitate mentala, sufleteasca si trupeasca (AMP)

„În vremurile noastre de presupus acces la totalitatea informaţiei, orice mitologie este o rătăcire, scrie Dan Alexe în noua lui carte. Iată o veste proastă pentru cei deprinşi să-şi ducă viaţa îngenunchind în faţa pădurii naţionale de eroi şi statui: Dan Alexe - Dacopatia si Alte Rataciri Romanestivoievozi, poeţi sau călugări scuturaţi de frisonul profeţiei. Dacopatia şi alte rătăciri româneşti propune un tip de deconstrucţie care ar putea să-l expună pe autor oprobriului public. Şi totuşi, riscul merită asumat. De ce? Fiindcă există în gândirea noastră o sumedenie de fixaţii, obsesii, fobii şi convingeri care se cer disecate, explicate şi înţelese. Narcisismul delirant, protocronismul în plăci, proastele deprinderi familiale, pedagogia punitivă sau mândria de-a fi urmaşii unor daci care vorbeau latină înaintea romanilor sunt teme care merită să fie puse în discuţie. Pentru asta e nevoie de inteligenţă, informaţii credibile, argumente, cultură şi stil. Dan Alexe întruneşte toate aceste criterii, ceea ce-i permite să deseneze o hartă a mentalului românesc, a şubrezeniilor şi anomaliilor lui. Cu vervă şi umor, el trece de la clişeele aşa-zisei bucătării carpatine la fonologie, de la complexul naţiei nebăgate în seamă la importurile lexicale ţigăneşti şi de la Icoanele neamului la depresie şi nefericire. Cine deschide Dacopatia şi alte rătăciri româneşti trebuie să ştie că va găsi în paginile ei atacuri excelent dirijate împotriva prostiei, mitizării frenetice, excepţionalismului băştinaş şi clişeelor.“ (Radu PARASCHIVESCU)

„Un simbol nimerit al identității de substituție, căutată astăzi de mulți români și numită de mine dacopatie, este «chipul lui Decebal» care sluțește coperta acestei cărți, precum și faleza Dunării acolo unde traversase Traian. Da, basorelieful cu Decebal: cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa (55 de metri), cioplită în stâncă de 12 sculptori-alpiniști, ale cărei lucrări au durat 10 ani (1994–2004), ideea și finanțarea (un milion de dolari) aparținându-i lui Iosif Constantin Drăgan. Inscripția de la baza statuii, Decebalus rex – Dragan fecit, care combină un nume slavon (Dragan) cu o banală formulă epigrafică latină (X fecit), mi se pare revelatoare pentru golul identitar românesc de azi. Tocmai acest contradictoriu gol identitar e cartografiat în prezenta carte, fără însă a se propune modalități de a-l umple. Cartograful cultural poate doar constata, informa, amuza, alerta. E ceea ce am încercat să fac. Semper valete.“ (Dan ALEXE)

comanda cartea de la Editura Humanitas

Mai 27, 2015 Posted by | books | , | Lasă un comentariu