equilibrium

The art of life

Metal Album 2018 Top 150 – (my Favorites)

  1. Dimmu Borgir – Eonian
  2. Pestilence – Hadeon
  3. Mantar – The Modern Art of Setting Ablaze
  4. Amorphis – Queen Of Time
  5. Obscura – Diluvium
  6. The Crown – Cobra Speed Venom
  7. Soulfly – Ritual
  8. Wolfheart – Constellation of the Black Light
  9. Tribulation – Down Below
  10. Doro – Forever Warriors, Forever United
  11. At The Gates – To Drink From The Night Itself
  12. Orphaned Land – Unsung Prophets & Dead Messiahs
  13. Watain – Trident Wolf Eclipse
  14. Innumerable Forms – Punishment in Flesh
  15. Doomed – 6 Anti-Odes To Life
  16. Riverside – Wasteland
  17. Mournful Congregation – The Incubus of Karma
  18. Sadist – Spellbound
  19. Cauldron – New Gods
  20. Hinayana – Order Divine
  21. Lychgate – The Contagion in Nine Steps
  22. Dark Millennium – Where Oceans Collide
  23. Crawl – Rituals
  24. Evoken – Hypnagogia
  25. Sulphur Aeon – The Scythe of Cosmic Chaos
  26. Black Tongue – Nadir
  27. Unleashed – The Hunt for White Christ
  28. Ruin – Human Annihilation
  29. Voivod – The Wake
  30. Terror – Total Retaliation
  31. Nocturnal Graves – Titan
  32. Skeletal Remains – Devouring Mortality
  33. Redemption – Long Night’s Journey into Day
  34. Skinned – Shadow Syndicate
  35. Barren Earth – A Complex Of Cages
  36. Behemoth – I Loved You At Your Darkest
  37. Ritual Necromancy – Disinterred Horror
  38. Ocean of Grief – Nightfall’s Lament
  39. De Profundis – The Blinding Light of Faith
  40. Immortal – Northern Chaos Gods
  41. Leeched – You Took The Sun When You Left
  42. Beyond Creation – Algorythm
  43. Vreid – Lifehunger
  44. Genocide Pact – Order of Torment
  45. Revocation – The Outer Ones
  46. Soliloquium – Contemplations
  47. Sear Bliss – Letters From The Edge
  48. Embra – Abjection
  49. Of Feather and Bone – Bestial Hymns of Perversion
  50. Mayan – Dhyana
  51. Chapel of Disease – 2018 – … and as We Have Seen the Storm, We Have Embraced the Eye
  52. Uada – Cult Of A Dying Sun
  53. The Absence – A Gift For The Obsessed
  54. Vanhelgd – Deimos Sanktuarium
  55. Rivers of Nihil – Where Owls Know My Name
  56. Lago – Sea of Duress
  57. Cosmic Atrophy – The Void Engineers
  58. Taphos – Come Ethereal Somberness
  59. Skeletonwitch – Devouring Radiant Light
  60. Shrine of the Serpent – Entropic Disillusion
  61. Marduk – 2018 – Victoria
  62. Imperialist – Cipher
  63. Necrophobic – Mark Of The Necrogram
  64. Sinister Downfall – Eremozoic
  65. Gorod – Aethera
  66. Summon – Parazv Il Zilittv
  67. Deicide – Overtures of Blasphemy
  68. Veilburner – A Sire to the Ghouls of Lunacy
  69. Shylmagoghnar – Transience
  70. Demonical – Chaos Manifesto
  71. Skinless – Savagery
  72. Wombbath – The Great Desolation
  73. The Occult – Necropolis
  74. Mammoth Grinder – Cosmic Crypt
  75. Crescent – The Order of Amenti
  76. Omnium Gatherum – The Burning Cold
  77. Terrorizer – Caustic Attack
  78. Bloodbath – The Arrow Of Satan Is Drawn
  79. Memoriam – The Silent Vigil
  80. Slugdge – Esoteric Malacology
  81. Monolithe – Nebula Septem
  82. Obliteration – Cenotaph Obscure
  83. Veld – S.I.N
  84. In the Woods… – Cease the Day
  85. Gruesome – Twisted Prayers
  86. Horrendous – Idol
  87. Hate Eternal – Upon Desolate Sands
  88. Sadistik Forest – Morbid Majesties
  89. Feral – Flesh for Funerals Eternal
  90. Runemagick – Evoked From Abysmal Sleep
  91. Iskald – Innhøstinga
  92. The Order of Apollyon – Moriah
  93. Mustasch – Silent Killer
  94. Hooded Menace – Ossuarium Silhouettes Unhallowed
  95. Pantheist – Seeking Infinity
  96. Scorched – Ecliptic Butchery
  97. Just Before Dawn – Tides of Blood
  98. Rotted – Pestilent Tom
  99. Zealot Cult – Spiritual Sickness
  100. Opera IX – The Gospel
  101. Lik – Carnage
  102. Kalmah – Palo
  103. Heads For The Dead – Serpent Curse
  104. Phantom – Death Epic
  105. I Am – Hard 2 Kill
  106. Usurpress – Interregnum
  107. Sönambula – Bicéfalo
  108. Fleshless – Doomed
  109. Requiem – Global Resistance Rising
  110. Obscenity – Summoning the Circle
  111. Krisiun – Scourge Of The Enthroned
  112. The Spirit – Sounds from the Vortex
  113. Kataklysm – Meditations
  114. Tomb Mold – Manor of Infinite Forms
  115. Temple Nightside – Recondamnation
  116. Down Among The Dead Men – … and You Will Obey Me
  117. Kizin – Abstraction
  118. Corpsessed – Impetus of Death
  119. Convocation – Scars Across
  120. Aeternus – Heathen
  121. Atrocity – Okkult II
  122. Carnation – Chapel of Abhorrence
  123. Septic Tank – Rotting Civilisation
  124. Gravestone – Sickening
  125. My Silent Wake – There Was Death
  126. Cancer – Shadow Gripped
  127. Night in Gales – The Last Sunsets
  128. Majestic Downfall – Waters of Fate
  129. Mortuous – Through Wilderness
  130. In Vain – Currents
  131. Gutter Instinct – Heirs of Sisyphus
  132. Binah – Phobiate
  133. Assumption – Absconditus
  134. Atomwinter – Catacombs
  135. Décembre Noir – Autumn Kings
  136. Siege Of Power – Warning Blast
  137. Unravel – Eras of Forfeit
  138. Nervosa – Downfall Of Mankind
  139. Lividity – Perverseverance
  140. Baest – Danse Macabre
  141. Abythic – Beneath Ancient Portals
  142. Monstrosity – The Passage of Existence
  143. Gaerea – Unsettling Whispers
  144. Weak Aside – Forward into Darkness
  145. Ataraxy – Where All Hope Fades
  146. Burial Invocation – Abiogenesis
  147. Cardiac Arrest – A Parallel Dimension of Despair
  148. Deathrite – Nightmares Reign
  149. Decaying – 2018 – To Cross the Line
  150. Demonomancy – Poisoned Atonement
  151. Echoes of Death – … in the Cemetery
  152. Eroded – Necropath
  153. Galvanizer – Sanguine Vigil

Mai multe amanunte despre acest top personal, Metal Album 2018 Top 150, despre formatii, albume si noutati, gasiti si pe paginea mea personala de Metal Storm!

Reclame

ianuarie 18, 2019 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Mustasch – Silent Killer (album de colectie)

Pentru cine nu stie inca Ralf Gyllenhammar cel care face vocea si chitara ritm a trupei Mustasch de prin 1998 a inceput cu un an inainte facand vocea pentru (foarte pe val la acea vreme) B-Thong cei care ii aveau ca inspiratie pe mai vechii Prong si care practicau un groove hardcore a’la Gothenburg, e drept, intr-o perioada in care At The Gates facea legea prin zona. Poate si din aceasta cauza B-Thong nu reusesc sa depaseasca zona europeana fiind pe undeva nevoiti sa se multumeasca doar cu cateva cronici pozitive pentru trei albume bune si cateva concerte cu renume fara insa a atrage atentia la nivel mondial. E drept, in acea perioada cam toti ochii si urechile erau focusate mai mult spre latura Gothenburg death metal decat pe hardcore american care incerca tiptil pe la inceputul anilor ’90 sa-si dea un refresh si prin nordul Europei. Chiar si dupa ce prind un contract cu o casa de discuri destul de implicata in underground in acea vreme precum Mascot Records formatia tot nu reuseste sa se faca auzita la nivelul dorit, asa ca prin 1997 se cam pun chitarile in cuier, gecile de piele in pod si bocancii in foc insa nu si pentru Ralf Gyllenhammar care are ambitii mari si nu e de mirare la ce voce perfecta de hard & heavy metal detine. Asa ca isi ia chitara rhythm si pregateste o surpriza care schimba total tactica de lucru. Se construieste Mustasch undeva pe la inceputul lui 1998 impreuna cu Mats Stam Johansson (bass) care e si expertul engineering cand vine vorba ca totul sa sune ceas iar produsul final sa fie unul de succes iar in echipa de pe la inceputuri se lipesc si Mats Dojan Hansson (drums) si Hannes Hansson (guitars) care printre altele se mai ocupa si de photography & cover art-ul trupei. In 2013 Ralf participa la concursul Melodifestivalen reprezentand Suedia la concursul Eurovision cu piesa „Bed on Fire” care ajunge pana pe locul 7 la general ceea ce insemna destul de mult pentru un cantaret de metal music. La inceput de drum se semneaza cu Majesty Records si se lanseaza primul album „Above All” (2002) plus cateva single-uri ce devin preferatele ascultatorilor la emisiunile radio specializate in rock & metal. Cu urechile la radio au stat si boss-ii casei de discuri EMI Records care sunt imediat atrasi de sound-ul lor si investesc pe loc in urmatoarele doua albume „RatSafari” (2003) si „Powerhouse” (2005). Odata cu albumul din 2007 „Latest Version of the Truth” si „Mustasch” (2009) se trece la o alta casa de discuri Regain Records specializata pe black & death music iar sound-ul devine mai fresh, mai heavy metal cu mai multe elemente stoner. In 2012 se semneaza un nou contract cu Gain Music Entertainment si se inregistreaza „Sounds like Hell, Looks like Heaven”, „Thank You for the Demon” (2014) si „Testosterone” (2015). La inceputul acestui an Sony Music le propun o oferta convenabila pentru promovarea unui nou album si se lanseaza „Silent Killer” (2018) care este un pas urias in istoria trupei, un sunet mai inchegat, mai ritmat, hard, mai catchy pe o voce puternica si curata. Fiecare din cele 10 piese au acea aura de best hit impodobita cu riff-uri energizante, un vibe metal foarte fresh si rockistic, un produs reusit de valoare si succes!

ianuarie 7, 2019 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

Mantar – The Modern Art of Setting Ablaze (album de colectie)

Inca de la primul album din 2014 „Death By Burning” nemtii de la Mantar mi-au atras atentia de la primele acorduri reusind sa realizeze un sunet cu totul aparte, mai deosebit, distantandu-se foarte mult de trenduri sau de cerintele pietei underground in materie de metal music. In primul rand datorita sunteului extrem de curat si compact, in al doilea rand elementelor ce aduc aminte oarecum de industrial, doom dar in primul rand de punk. Un sunet ce in amestec devine sludge metal, mult mai aerisit decat vechiul punk, nici prea domol precum doom-ul clasic si foarte bine inradacinat intr-o oarecare tenta de industrial metal. Cu siguranta ati observat in ultimii cinci ani existenta pe piata a acestui nou val (creat insa prin 1986 in Washington – USA de Melvins) care a prins foarte bine si care se potriveste de minune cu trairile mentale si spirituale ale noii generatii de metalisti. Si da, Mantar am putea spune ca in acest moment conduc, sunt liderii, vocea acestui nou val de muzicieni care isi spun off-ul, isi impartasesc ideile, mesajele si emotiile prin cele trei albume de pana acum, adevarate colectii de pus in audioteca. Dupa primul album foarte bine apreciat de fani si media de specialitate plus o multitudine de live-uri in toata lumea, casa de discuri Nuclear Blast Records pune ochii pe ei si se inregistreaza albumul cu numarul doi „Ode To the Flame” (2016) care intra direct pe locurile fruntase in clasamentele anuale de metal si fac imediat prima pagina a revistelor cu renume in materie de underground pe plan mondial. „The Modern Art of setting Ablaze” (2018) pare sa atinga varful carierei lor de pana acum, din punctul meu de vedere acest album este best of the best reusind sa prezinte perfect spiritul Mantar. Dinamic, greu, ritmat, plin de riff-uri tribale, slow, nihilistic spre black metal. Cu un tempo absolut stralucitor intregul material este o capodopera plina de farmec in ciuda faptului ca avem deaface totusi cu un metal extrem, dar care pastreaza totusi melodia fara a se delimita catusi de putin de sludge-ul apasator si haraitor. Mantar are caracter, e original, unic, asa ca nu am gasit catusi de putine influente directe de la alte trupe din trecut. Nu exista un ritm care sa te faca sa casti, sa te plictiseasca, sa motai, intregul album e pur si simplu perfect, pur si simplu demential!

decembrie 13, 2018 Posted by | music | , , , | Lasă un comentariu

Terror – In Spite of These Times / One More Enemy (video)

Terror | Wikipedia | Facebook | Twitter | Instagram | Nuclear Blast USA | Pure Noise Records | Band formed: 2002 in USALA, California

 

 

decembrie 7, 2018 Posted by | music | , , , | Lasă un comentariu

Lista completă a celor mai bine plătiţi muzicieni în 2018

  1. U2 (118 milioane de dolari),
  2. Coldplay (115,5 milioane de dolari),
  3. Ed Sheeran (110 milioane de dolari),
  4. Bruno Mars (100 milioane de dolari),
  5. Katy Perry (83 milioane de dolari),
  6. Taylor Swift (80 milioane de dolari),
  7. Jay-Z (76,5 milioane de dolari),
  8. Guns N’ Roses (71 milioane de dolari),
  9. Roger Waters (68 milioane de dolari),
  10. Diddy (64 milioane de dolari),
  11. Beyoncé (60 milioane de dolari),
  12. Kendrick Lamar (58 milioane de dolari),
  13. The Weeknd (57 milioane de dolari),
  14. The Eagles (56 milioane de dolari),
  15. Depeche Mode (53 milioane de dolari),
  16. Pink (52 milioane de dolari),
  17. Luke Bryan (52 milioane de dolari),
  18. Jimmy Buffett (51 milioane de dolari),
  19. Lady Gaga (50 milioane de dolari),
  20. Calvin Harris (48 milioane de dolari),
  21. Paul McCartney (47,5 milioane de dolari),
  22. Drake (47 milioane de dolari),
  23. Jennifer Lopez (47 milioane de dolari),
  24. Foo Fighters (47 milioane de dolari),
  25. Elton John (46 milioane de dolari),
  26. Metallica (46 milioane de dolari),
  27. Garth Brooks (45,5 milioane de dolari),
  28. The Chainsmokers (45,5 milioane de dolari),
  29. Billy Joel (43,5 milioane de dolari)
  30. The Rolling Stones (39 milioane de dolari).

SURSA: News.ro

decembrie 6, 2018 Posted by | business, music | | Lasă un comentariu

Saturnus – Paradise Belongs to You (album de colectie)

„Paradise Belong To You” (1997) este unul dintre acele albume care raman in istoria muzicii metal si la care te intorci de fiecare data cand vrei sa-ti alungi demonii si cu toata inima cauti sa strangi la piept toti ingerii universului. Emotionant, etheric, patrunzator, atmosferic, profund, fara doar si poate acest album este o adevarata capodopera muzicala. Saturnus face parte dintre acele trupe care pe la inceputul anilor ’90 au facut trecerea de la death metal spre doom death cladind piatra cu piatra la constructia unui stil muzical desprins din gothic dar pastrand aura underground a muzicii extreme. Ce a iesit este absolut fascinant, un sound grav, plin de emotie, melodic, gratios dar nelipsit de partiturile intunecate si tenebroase ale fiintei. La urma urmei viata nu se poate ascunde de moarte iar moarte nu poate exista fara viata, de aici, intreaga poveste despre suferinta, decadere, speranta, tristete si un gram de fericire. In fiecare suflet exista un paradis si un iad, noi suntem ambele, manifestarea lor se dezvolta si propaga in exterior in functie de capacitatea fiecarui individ. Noi suntem si inger si demon atat pentru noi cat si pentru cei din jur. In functie de indentificarea noastra cu una dintre aceste stari universale putem construi in esenta noastra o fiinta cu adevarat exemplara ce emana lumina sau nu. Paradisul si Iadul tin doar de noi, de starea noastra interioara, intregul fiintei noastre, minte, suflet si trup. Focurile interioare ard intregul spirit iar lumina pura, reveleaza pana spre atingerea punctului suprem, divinul. Despre durere, negaz, decadere, moarte, suferinta, despre toate astea si peste toate despre alte suferinte umane Saturnus ne prezinta povestea lor, dar cu siguranta si a fiecaruia dintre noi, in aproape o ora si zece minnute de cantari melodramatice. Emotionant, intunecat, magic, cosmic, stelar. Un album ce aduce aminte ca sound de perioada My Dying Bride, Anathema, Novembers Doom sau Draconian insa fara a copia, din contra, reusind sa vina cu ceva inedit si de caracter, autentic si incantator. Trupa Saturnus a fost de auzit pentru pirma data in 1991 in Danemarca sub numele de Asesino iar trei ani mai tarziu isi schimba numele in cel actual. Pana la albumul despre care vorbim, din 1997, se inregistreaza cateva demo-uri care se trimit spre casele de discuri si la emisiunile metal de la posturile de radio din intreaga lume. Odata cu semnarea unui contract cu prima casa de discuri au sansa sa inregistreze si primul album „Paradise Belongs To You” (1997) alaturi de Euphonious Records o subdiviziune VME – Voices Of Wonder acolo unde au inregistrat si The Third And The Mortal sau Withering Surface. Evident nu trebuie uitat urmatorul album din colectia trupei „Martyre” (2000) despre care promit sa scriu cat de curand. Cu aceeasi profunzime vin si urmatoarele doua albume „Veronika Decides to Die” (2006) pe care il recomand odata cu citirea cartii lui Paolo Coelho si vizionarea filmului cu acelasi nume tot dupa aceasta carte in care rolul principal este jucat de Sarah Michelle Gellar si care a aparut in cinema prin 2009. In 2012 formatia semneaza cu Cyclone Records si inregistreaza albumul „Saturn in Ascension” la fel de bine apreciat de ascultatorul dedicat si de presa de specialitate. Daca pana acum nu ati ascultat aceasta fascinanta trupa va recomand sa o faceti deoarece muzica este cu adevarat sublima iar ciripitul pasarelelor de pe fiecare piesa a albumului despre care vorbim face cu adevarat ca intregul concept sa fie unic si de mare valoare.

decembrie 5, 2018 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

Jenni Vartiainen – Missä Muruseni On (video)

Jenni Vartiainen | Spotify | Wikipedia | Facebook | Warner Music Finland

noiembrie 20, 2018 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Black Tongue – Nadir (album de colectie)

Absolut fantastica aceasta noua realizare de studio a englezilor de la Black Tongue. Intotdeauna am cautat acel sunet din viitor, peste limite, original, care sa nu aduca a ceva ascultat deja, care sa nu copieze pur si simplu o alta trupa, care sa nu fie pur si simplu un copy-paste banal si fara substanta. Uite ca odata cu aparitia albumul „Nadir” formatia Black Tongue ne demonstreaza ca muzica underground are privilegiul sa produca intotdeauna o gama larga de sunete nemaifolosite pana atunci, cu trairi si sentimente bogate, o sursa inimaginabila de creativitate plina de caracter si care poate aduce acel altceva care nu exista pe piata, si poate, chiar acel ceva pe care industria actuala nici macar nu e pregatita sa-i faca fata, sa penetreze, aprofundeze acele sunete desprinse parca din viitor. Stiu, cuvintele mele par destul de mari, poate e prea mult sa spui ca trupa asta atinge un punct maxim in materie de creativitate in momentul de fata dar realitatea este ca exact asa stau lucrurile. Nu scriu niciodata despre o trupa de dragul de a scrie ceva, punctez si promovez un album doar atunci cand stiu exact ca ceea ce a inregistrat o trupa e peste ceea ce exista acum in industrie, dincolo de comercial, banal, pueril si fara de substanta. „Nadir” este genul de album care te prinde din prima pentru ca vine cu altceva si iti spune direct in fata cam cum stau lucrurile, nu exista ocolisuri, vrajeli, dulcegarii sau alte floricele si curcubee colorate care sa-ti creeze o iluzie in care sa te simti bine in propria-ti minciuna. Pe acest album lucrurille sunt clare, sincere, crude si pline de puritate. Sound-ul este foarte apasat cu un downtempo, as spune, mai spre slow doomcore, ceva blast death black cu radacini spre deathcore insa fara a dizolva inutil partile lento-slow-goore spre o viteza fara sens doar de dragul extremului. Ca si influente as percepe intr-un mod infim, aproape insesizabil, mici pasaje Primitive Man, Dark Throne si Celtic Frost, asta poate si datorita faptului ca pe album avem si un cover foarte reusit dupa CF „A Dying God Coming into Human Flesh” asa ca e de luat in considerare cam de unde vine inspiratia pe unele pasaje. Iata o calatorie sonica in adancurile infinite ale cosmicului, ale mintii, sufletului, o incarnare pur umana in fiinta necunoscuta de dincolo de carnal, o lume dedublata dinspre asa zisul real, spre ceea ce pare ireal pentru noi, dar existent si viu, penetrant, in fata triliardelor de galaxii infinite. O calatorie spre centrul universului intunecat, purtator al virusului existential. Magic, eteric, violent, naucitor. Cu siguranta acest album va face valuri serioase prin industria metalifera si cel putin pentru mine „Nadir” se mentine anul asta in Top 10 ca fiind un produs original, inspirativ, fresh si cumva din viitor. Dovada inca o data ca metalul are intotdeauna foarte multe de spus si asta in primul rand pentru ca in acest gen muzical creativitatea nu-si impune limite si bariere iar din acest punct de vedere reuseste sa scoata la maximum tot ce e mai de valoare din spiritul uman!

noiembrie 13, 2018 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

Artmania 2019 – 26 – 27 iulie – Sibiu

Opeth, Madrugada, Wardruna si Myrkur fac parte din primul val de artisti confirmati la cea de-a 14-a editie ARTmania Festival, ce va avea loc in perioada 26 – 27 iulie 2019, in Piata Mare a cetatii medievale a Sibiului.  Abonamentele pentru editia 2019 a Festivalului ARTmania s-au pus in vanzare pe website-ul oficial, www.artmaniafestival.ro, primele 1.000 de abonamente avand un pret special de 190 lei/ buc., disponibil pana la epuizare, dar nu mai tarziu de 30 noiembrie 2018. ARTmania Festival, primul festival romanesc care a dezvoltat in Romania ideea de imbinare dintre arta si divertisment („entertainment”), este o platforma dedicata promovarii tuturor formelor de expresie artistica inspirate din cultura rock. De-a lungul editiilor sale, ARTmania s-a consacrat drept principal promotor regional al proiectelor muzicale contemporane. Insa, ARTmania Festival nu inseamna doar concerte ale unor mari formatii internationale si locale. Muzica este componenta de baza de la care a pornit totul, insa, reprezinta doar o parte din experienta pe care festivalul a dorit sa o ofere iubitorilor de arta din Romania si din strainatate. Inca de la inceputuri, ARTmania a fost gandita ca o platforma culturala menita sa ofere publicului cat mai multe evenimente si moduri de a experimenta forme variate de expresie artistica, precum: concerte, expozitii, lansari de carte sau proiectii de film. Acest spatiu comun de intalnire al artistilor si publicului la nivelul sunetului, culorilor, imaginilor sau literelor, gazduit de Piata si de cetatea medievala, creeaza spatiul de poveste si magia care reprezinta, in esenta, spiritului festivalului. Fiind cel mai longeviv festival rock din Romania si una dintre marcile cu cea mai indelungata traditie de pe scena culturala regionala, ARTmania si-a conturat propria identitate prin intermediul unui concept indraznet si al unui ambient special: Piata Mare a uneia dintre cele mai frumoase cetati medievale din Estul Europei. (comunicat oficial Artmania)

Opeth, unul dintre cele mai cunoscute nume ale industriei muzicale internationale, revine pe scena ARTmania Festival la 10 ani de cand a urcat pe scena din Piata Mare si a concertat in premiera in Romania. Trupa suedeza care a redefinit un intreg gen, a demontat conventiile muzicale si nu a incetat sa isi surprinda fanii, a fost infiintata la initiativa lui Mikael Åkerfeldt, in 1990, intr-una dintre suburbiile orasului Stockholm, Suedia.   Cu 12 albume la activ, intense, variate si bogate stilistic, Opeth se numara printre cele mai bune proiecte muzicale de pe mapamond, fie ca vorbim despre show-urile live sau despre albume. De-a lungul carierei, trupa a parcurs un traseu stilistic foarte divers si interesant: cu „Orchid” (1995) a redefinit granitele death metal-ului. Sase ani mai tarziu, cu „Blackwater Park”, a atins culmile muzicalitatii specifice genului, pentru ca „Damnation” (2003) sa sparga normele consacrate. Cinci ani dupa aceea, „Watershed” a marcat incheierea capitolului death metal dupa vizitarea si surprinderea celor mai intunecate colturi si a celor mai brutale nuante ale sale. In 2014, albumul „Pale Communion” a reprezentat puntea de trecere oficiala catre genul progresiv, marcata de o imbinare si interpretare inedita, contemporana, a tonalitatilor specifice anilor ‛60, ‛70 si ‛80. Drept dovada pentru reusitele muzicale ale trupei stau nu doar recenziile pozitive ale criticilor de specialitate, ci si un premiu Grammy pentru „Cea mai buna prestatie Hard Rock” din Suedia si adjudecarea a nenumarate pozitii in topurile internationale, precum Billboard 200.

Norvegienii de la Madrugada sunt actorii unei duble premiere: pentru prima data in concert in Romania si pentru prima data reuniti dupa o pauza de 10 ani, trupa alegand ca ARTmania Festival sa faca parte din turneul lor de revenire. Acest tur de forta european marcheaza 10 ani de la lansarea legendarului lor album de debut, „Industrial Silence”, motiv pentru care pe scena vor urca 3 dintre cei 4 artisti care au format initial Madrugada: Sivert Høyem, Frode Jacobsen si Jon Lauvland Pettersen. In cei peste 13 ani de existenta, trupa a lansat sase albume, unele ajungand cele mai vandute albume din Norvegia si aducandu-le cinci premii in cadrul anualei „Spellemannprisen”, echivalentul norvegian al premiilor Grammy (la categoriile „Cel mai bun album rock”, „Cel mai bun cantec” si „Cel mai bun Spellemann al anului”), doua premii „Alarm awards” si numeroase trofee pentru vanzarile obtinute de lucrarile lor.

Wardruna, cunoscuta publicului larg din Romania in special datorita serialului Vikings, este o trupa norvegiana de neo/dark folk ce exporeaza adancimile si misticismul culturii traditionale nordice, reinterpretate intr-un stil contemporan, cu accentuate note de mister. La cea de-a 14-a editie ARTmania Festival, Wardruna isi va incanta fanii si cu piese de pe ultimul album al trupei, „Skald”, ce va fi lansat spre finalul lui noiembrie 2018. „Skald” promite multe surprize ascultatorilor, purtandu-i intr-o aventura muzicala aflata in afara bogatului peisaj sonor pentru care Wardruna a devenit faimoasa. Noua abordare, directa, dar la fel de intensa, va cufunda calatorii intr-o imbinare mistica de poezie, voce si sunetele stravechi ale instrumentelor traditionale.

Myrkur: „Folkesange” – artista revine in Romania cu un concert special ce face parte din turneul acustic (numit „Folkesange”). In cadrul acestuia, alaturi de un grup de tineri instrumentisti si de un cor de fete, artista va interpreta melodii din folclorul nordic si compozitii proprii reinterpretate in versiune acustica, ambele tipuri de piese fiind incluse pe cel mai recent album, „Mareridt”. Myrkur, termen care se traduce prin „intuneric” in islandeza, este numele proiectului muzical de black-metal si alter ego-ului artistei si fotomodelului danez Amalie Bruun. Nascut din tenebrele scandinave, Myrkur combina intensitatea bruta a energiei masculine cu tonalitatile black metal si cu muzicalitatea vocilor feminine, sofisticate si delicate pe alocuri. Albumul de debut, „M” (coprodus cu Ulver, in colaborare cu membri din Mayhem, Nidingr si Arch Enemy), a adus Amaliei Bruun premiul pentru „Cel mai bun album hard rock” la Gaffa Awards, in 2015, premiul pentru „Trupa anului” si cel pentru „Metal album of the Year” la competitia High Voltage Awards. A fost indelung laudata de critica (Steppeulven – Asociatia Daneza a Criticilor Muzicali), a avut turnee alaturi de nume cunoscute, precum Behemoth sau Opeth si a urcat pe scenele unora dintre cele mai mari festivaluri, ca: Hellfest, Graspop sau Wacken Open Air Festival.

Dream Theater confirmati la ARTmania Festival 2019

UPDATE 23 noiembrie 2018 Formatia americana Dream Theater rescrie formula vitezei si aduce „Distance over Time” la ARTmania Festival 2019. Dream Theater (SUA) vor urca pe scena ARTmania Festival, ce va avea loc in perioada 26 – 27 iulie 2019, in Piata Mare a cetatii medievale a Sibiului. Americanii, pionieri ai genului progressive-metal, vor aduce la ARTmania Festival „Distance over Time”, viitorul lor album de studio, cel de-al 14-lea material scos in cei peste 30 de ani de cariera. James LaBrie (voce), John Petrucci (chitara), Jordan Rudess (clape), John Myung (bass) si Mike Mangini (tobe) tocmai au terminat de inregistrat viitorul lor album, „Distance over Time”, si afirma ca „fratia” dintre ei e mai puternica decat oricand. Pentru prima oara in ultimii 20 de ani, cei cinci super-muzicieni au scris si inregistrat albumul locuind practic impreuna, timp de mai bine de patru luni de zile, intr-un studio din Monticello, New York. Intre gratarele facute cu randul si lungile taclale cu care „spargeau” cele pana la 14 ore de lucru in studio, muzica celui de-al 14-lea album al trupei a venit natural, spontan, si s-a asezat ca un soi de pecete peste puternica prietenie care ii leaga. Chimia a fost esentiala pentru Dream Theater in aceasta perioada, mai ales dupa turbulentele majore prin care trupa a trecut in 2010, cand unul dintre fondatorii proiectului a parasit proiectul (tobosarul Mike Portnoy). Mike Mangini, inlocuitorul lui Portnoy in spatele tobelor, face acum cu adevarat parte din „Familie”, pentru prima oara contribuind total la un album de studio, inclusiv in ceea ce priveste textul pieselor. Dream Theater a luat fiinta in 1985, in jurul unui nucleu format din Patrucci, Myung si Portnoy. La acel moment, cei trei erau studenti ai Colegiului de Muzica Berklee, iar trupa a fost numita „Majesty” in prima faza. Dupa 33 de ani, doua nominalizari la Grammy si 15 milioane de albume vandute, grupul se considera pe deplin matur din punct de vedere creativ si promite un material monumental, in care, cu virtuozitatea impresionanta de astazi, trupa se intoarce la origini pentru a invia atat partea heavy, cat si pe cea proggy. Totul, asa cum spune Petrucci, pentru o muzica pe care o canta cu super-placere. „In calitate de producator, scopul meu a fost sa incerc sa fac albumul cu cel mai bun sound din istoria Dream Theater, asa incat ascultatorul sa fie pur si simplu imbratisat de muzica. As vrea ca acest album sa reflecte cat mai corect cantitatea imensa de suflet, bucurie si pasiune pe care am pus-o in el, iar oamenii sa ramana, la finalul discului, cu energia pura cu care ne-am incarcat cat timp am stat impreuna la studio”, afirma Petrucci. Pe langa miile de fani complet fascinati de muzica lor, Dream Theater mai are o legatura stransa cu Romania: primul lor concert in tara, la Bucuresti, in 2002, a fost inregistrat si inclus ca „official bootleg” in discografia trupei. Cei care vor veni sa vada concertul din Piata Mare din Sibiu s-ar putea bucura si de cateva piese din deja clasicul „Metropolis II: Scenes from a Memory”, albumul lor din 1999, pe care trupa il va reproduce live integral (cel putin in prima parte a turneului, care va avea doar concerte „an evening with”), pentru a marca implinirea a 20 de ani de la lansare. (comunicat oficial)

Blackgaze francez la ARTmania Festival 2019: Alcest vine pe scena din Piata Mare a Sibiului. Alcest – Music from another world

UPDATE 6 decembrie 2018 Alcest va aduce muzica altor lumi pe scena ARTmania Festival, ce va avea loc in perioada 26 – 27 iulie 2019, in Piata Mare a cetatii medievale a Sibiului. Infiintata in 2000 de Neige (Stéphane Paut), Alcest a inceput ca un proiect solo de black metal, dar a ajuns sa fondeze un nou subgen muzical, numit „blackgaze”, ce imbina elemente ale muzicii black metal si sheogaze intr-un sound cu adevarat unic. Traseul artistic al grupului a inceput cu EP-ul „Le Secret” (2005), cu „Souvenirs D’Un Autre Monde” (2007), „Écailles De Lune” (2010) si „Les Voyages De L’Ame” (2012), considerate drept piatra de temelie a sound-ului blackgaze (in special „Le Secret”). „Souvenirs d’un Autre Monde“, spre exemplu, a surprins audienta cu un mod de expresie cu totul nou pentru scena metal, original si controversat, generat de imbinarea sound-ului cold raw black metal cu acorduri melancolice, melodioase, dar si cu elemente clare de shoegaze.  In 2014 a urmat „Shelter”, material care a marcat o turnura semnificativa a directiei dinspre metal catre un sound care se inscrie mai mult in estetica dream-pop, lucru ce a generat reactii contradictorii printre fanii trupei, dar care a demonstrat abilitatea formatiei de a merge in zone neexplorate inca si care a deschis portile catre muzicofili prezenti pe alte segmente.  Urmatoarea lansare insa, „Kodama” (2016), reprezinta revenirea trupei la radacinile blackgaze, sound pentru care proiectul a devenit cunoscut, de altfel. Materialele incluse aici combina elementele poetice cu abordarile intunecate, toate inscrise in efortul duo-ului francez de a experimenta si a gasi maniere de expresie surprinzatoare. Complexitatea acestui album poate fi observata chiar din titlul ales. „Kodama” este un cuvant cu dubla semnificatie in limba japoneza – de „ecou” sau de „copacul vietii” si a fost inspirat de anime-ul „Printesa Mononoke” (1997) a regizorului japonez Hayao Miyazaki. Se spune ca piesele Alcest sunt puternic influentate de lumea viselor si de arsenalul de simboluri si senzatii cu care aceasta este populata. Multe dintre compozitii stau sub semnul viselor pe care Neige le avea in copilarie – despre un taram imaginar, un fel de „Fairy Land” sau „cealalta lume”, un loc al sinesteziei, plin de culori, forme si sunete care nu exista pe Pamant. Chiar si numele grupului, Alcest, tine cont de lucruri din afara acestei lumi. Cuvantul in sine nu are vreo semnificatie anume, dar a fost ales de Neige datorita modului diferit in care acesta suna („Al-sest” – al’sɛst ). (Comunicat ofical)

ARCHITECTS confirmat la ARTmania Festival 2019, metalcore britanic pe scena din Piata Mare a Sibiului

UPDATE 14 decembrie 2018 ARCHITECTS, binecunoscuta trupa britanica de metalcore, este noul nume confirmat la ARTmania Festival 2019, ce va avea loc in perioada 26 – 27 iulie 2019, in Piata Mare a cetatii medievale a Sibiului. Grupul a fost fondat in 2004, in Brighton (Marea Britanie), de catre gemenii Dan si Tom Searle si are in palmares titlul de „Best British Live Band”, melodiile lor fiind descrise drept „imnuri impresionant si complex mestesugite” de catre cunoscuta publicatie britanica The Guardian. (comunicat)

Formatiile invitate la Artmania 2019:

  1. Opeth (Sweden)
  2. Dream Theater(USA)
  3. Madrugada (Norvegia)
  4. Wardruna (Norvegia)
  5. Myrkur  (USA)
  6. Alcest(France)
  7. Architects (UK)

noiembrie 2, 2018 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Johanna Kurkela – Kuolevainen (video)

Johanna Kurkela | Wikipedia | Auri | Facebook | Warner Music Finland

Kurkela has studied the violin for seven years from the age of five, and the classical piano from a few years later. She attended secondary school in Oulu at the Madetoja music institute. In addition to singing, Kurkela studies in a university of applied sciences. Kurkela has been in a relationship with Finnish musician and Nightwish founder and leader Tuomas Holopainen since 2009; they became engaged in 2014, and married on 28 October 2015.

Auri is a Finnish band composed of vocalist and violist Johanna Kurkela, keyboardist and backing vocalist Tuomas Holopainen, and guitarist, keyboardist and pipe player Troy Donockley. Holopainen and Donockley are also members of Finnish band Nightwish. Their self-titled first album, Auri, was released on March 23, 2018. and was recorded at Peter Gabriel‘s Real World Studios. Holopainen described Auri’s style as „rabbit hole music and celestial metal” with „influences from folk music, Celtic music, [and] soundtracks”. Prog describes the band as prog folk. (Wikipedia)

noiembrie 1, 2018 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

Porcupine Tree – The Sky Moves Sideways (audio)

Porcupine Tree | Wikipedia | The Sky Moves Sideways (1995) | Delirium Records | Band active: 1987 – 2010. Formed in England

 

octombrie 26, 2018 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Perry Como – Catch a Falling Star (best classic song)

Perry Como (Pierino Ronald Com) | Wikipedia | Decca Records | Biography

Catch a Falling Star„, written by Paul Vance and Lee Pockriss, is a song made famous by Perry Como’s hit version, recorded and released in late 1957. It was Como’s last #1 hit, reaching #1 on the Billboard „Most Played by Jockeys” chart but not in the overall top 100, where it reached #2.

octombrie 18, 2018 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

Doro – Forever Warriors, Forever United (album de colectie)

Dupa vreo sapte ani si patru albume foarte bine apreciate de fani si presa de specialitate trupa Warlock ramane pana in zilele noastre un etalon in istoria heavy metal-ului nemtesc cel care a avut intotdeauna un cuvant greu de spus in industrie. Cu Dorothee „Doro” Pesch formatia a avut cele mai multe promovari si prezentari de albume, interviuri si live-uri in divese emisiuni la mai tanarul (de atunci) si foarte indragitul Mtv Europe din perioada lui de glorie 1987 – 1997 si impreuna cu care rock-ul, heavy metal-ul, glam-ul, hard rock-ul si alte genuri indragite de tinerii din acele vremuri au reusit sa duca acest curent muzical pana spre cele mai inalte pozitii. Deoarece muzica si imaginea ei era deja foarte bine vazuta iar fanii imbratisau orice lansare discografica, Doro decide sa merga mai departe, sa depaseasca istoria Warlock si sa inceapa noul sau proiect solo. In 1989 impreuna cu Vertigo Records apare primul album „Force Majeure” si din acest moment statutul de „angelic metal goddess” reuseste sa faca valuri imense in toata lumea fiind difuzata la toate radiourile cu cele mai melodice balade rock din acel moment. In 2018 ne aflam deja la albumul cu numarul 13, ani buni de cantari reusite, albume impecabile de heavy metal si o cariera care cu siguranta lasa urme adanci in istoria muzicii. Si de aceasta data regina muzicii metal surpinde deosebit de placut cu o portie reusita de cantece foarte melodice, balade ce te ung pe suflet, track-uri melancolice, pline de substanta, emotie dar si imnuri heavy metal care te trezesc si aprind in inima ta flacara ce te impinge spre lupta pentru bine si adevar intr-o lume din ce in ce mai lipsita de frumos, candoare, eleganta, divin si melancolie. Cu siguranta este cea mai reusita inregistrare de ballad heavy metal din acest moment, „Forever Warriors, Forever United” (2018), are forta de a te rascolii, de a te inalta, a te umple de energie. Un album ce abunda de cantece frumoase, balade, imnuri metal ce nu au cum sa nu te faca sa vibrezi, povesti de viata care au darul sa trezeaza in tine luptatorul adormit si dezamagit de lumea si viata din jur. Albumul este pur si simplu o incantare angelica rupta din castelul de clestar al universului! Forta, sensibilitate, spirit, frumusete, o reconectare a omului la adevarata lui valoare! Cu tot respectul meu si daruinta intregului suflet fac o plecaciune sensibila in fata celei mai mari regine ale heavy metal-ului, DORO!!!

octombrie 12, 2018 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Doro feat. Johan Hegg – If I Can’t Have You, No One Will (video)

Doro | Johan Hegg (Amon Amarth) | Wikipedia | Facebook | Twitter | Nuclear Blast Records | Band formed: 1998 in Germany

Doro, as a band, is somewhere between Doro Pesch’s solo career and a continuation of her former band, Warlock. Doro initially wanted to continue using the Warlock name after they split in the late 80s, but was prevented from doing so. (Metal Archives)

 

octombrie 8, 2018 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

Galactic Empire – Episode II (album de colectie)

Galactic Empire - Episode II (2018)Dupa aparitia interesanta, foarte apreciata si inovatoare de anul trecut (2017) a album de scifi metal „Galactic Empire” dupa Star Wars, coloana sonora a filmului transpusa cu dibacie in varianta instrumental metal, iata ca in 2018 avem parte deja de o noua continuare „Episode II” aparuta la casa de discuri Rise Records. Se pare ca anul acesta avem parte de o continuare, un nou album cu alte piese deja extrem de cunoscute din film ce duc mai departe linia metal a Star Wars, piese clasice modelate extrem de bine in varianta rock, atmosferice, melodice, mistice si pline de substanta. De la John Williams pana la Galactic Empire nici nu e atat de mult deoarece muzica metal a avut intotdeauna darul suprem de a se apropria foarte mult de clasicisti, e dovedit de foarte multa vreme ca metal-ul are foarte multe in comun cu muzica veche, clasica, dovada este si albumul de fata care reuseste intr-o forma exemplara sa patrunda spiritul original si sa il modeleze pe un sound prog. metal foarte energic dar in acelasi timp foarte clasic. O varianta absolut minunata si incantatoare de film music in variata rock foarte bine aranjata, cu un sunet impecabil, cu instrumentisti talentati si evident niste adevarati fani Star Wars extrem de inraiti si dedicati. Albumul cu numarul doi devine si mai complex, mai progressive, energic, complex, melodic, metalcore si extrem de tehnic. Povestea asta, in materie de metal stelar e exact cireasa de pe tot, adica exact ceea ce lipsea scenei in prezent, o idee cu care sunt convins ca multi cochetau ca o varianta interesanta dar pe care nimeni nu a pus-o in practica. Acum ea exista si cercul poate fi inchis in totalitate, in numele Fortei si a Energiei Supreme! Traiasca Galactic Empire, sa straluceasca in toate culorile curcubeului toate sabiile inflacarate ale Universului! Forta fie cu voi!

septembrie 25, 2018 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Sarah Longfield – Cataclysm (video)

Sarah Longfield | Facebook | Youtube | Bandcamp | Season Of Mist Records

Taken from the forthcoming album „Disparity”. Release Date: November 30, 2018

septembrie 21, 2018 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Batushka & Martiryum live la Cluj – cronica + poze

Luni, 10 septembrie 2018 de la ora 20 a avut loc in clubul clujean Flying Circus un show fain ce se anunta inca din start foarte interesant luand in considerare ca polonezii de la Batushka erau in prim planul concertului, ei fiind la ora asta cam pe val, stau bine prin cronici si topuri, plus ca au reusit ei cumva sa scoata in evidenta o muzica dusa elegant spre mistic black alaturi de un fermecator joc de scena foarte teatral ce iese imediat din tiparele multor proiecte ce pun osul la industria metal mondiala. Stiam de ei, le ascultasem albumul „Litourgiya” inca de la aparitia lui in 2015 si inca de atunci am pariat pe cartea castigatoare cum ca in scurt timp vor fi foarte bine apreciati de catre presa underground. Asa a si fost. Batushka, pentru cine nu a ascultat niciodata, sau vazut vre-un show de’al lor, merg pe linia black metal cu diverse influente industrial, ambiental, symphonic, funeral, undeva intre Mgla, Uada sau The Ruins Of Beverast, de altfel, trupe foarte apreciate in acest moment in materie de metal extrem. De origine sunt din Polonia, e drept ca in ultimii ani a existat un val Made In Poland care a iesit mai mereu in evidenta cu albume foarte bune, trupe noi extrem de creative, sunete si creatii foarte sofisticate, un plus in materie, asta si datorita noilor tehnologii muzicale care ajuta din plin artistul.

Se face ora 19.30, ajungem si noi la club dupa un drum de aproximativ doua ore via Bistrita, lume nu prea multa prin club, cam 250 de suflete in perioada de varf, pune-m o geana pe merch, o bere si asteptam Martyrium din Malta despre care aveam insa putine informatii desi au pana cum 4 albume, nu ascultasem decat rarisim, stiam insa linia muzicala si ca aveau pe parte de voce o noua achizitie cooptata in trupa chiar din acest an si care are acea aura dark/goth ce face intotdeauna o trupa si mai si mai buna. Norvegianca Sandra Randi Stensen a preluat de curand partea de voce si cea de joc de scena dand forta, sensibilitate si magie intregului lor show, o frumoasa prezenta cu care am avut placerea sa schimb doua vorbe si sa fac o poza de suflet. Referitor la prestatia lor as putea spune ca am fost placut surprins sa aud un sunet bun, o interpretare matura ceea ce nu ar trebui sa ne mire tinand cont ca au deja 4 albume la activ, iar sound-ul merge spre melodic bm de o calitate buna, riff-uri sacadate, ruperi de ritm, clape, acorduri simfonice si voci desprinse din antice si mitologice povesti.

Undeva pe la ora 20.20 dupa amble strategii de modelare a scenei pe specific eastern orthodox liturgy, lumanari, iconite, tamaie, apa sfintita, sfestnice, coruri, mult negru, auriu si rosu in scena isi fac aparitia polonezii de la Batushka care da pe spate orice ascultator de metal si nu numai, o sceneta foarte teatrala, formidabil de bine interpretata pe un black metal atmosferic si pe alocuri extrem de virulent. Stiam ca in general pe scena trupa vine cu cei opt membrii dar nu ma asteptam ca pe o scena atata de mica din clubul clujean sa isi aduca chiar toata recuzita, plus toti cei patru membrii din corul special. Totul a fost la superlativ, atmosfera superba, show incendiar si am vazut foarte multa lume prezenta la concertul lor, poate chiar mai multa ca de obicei ceea ce inseamna ca acest stil place si atrage public. Un show magnific, incantator, absolut fermecator!

Dupa Batushka noi ne-am fi asteptat sa apara pe undeva si W.E.B din Grecia care de pe afis trebuiau sa cante chiar in deschidere insa am aflat ca au avut ceva problema pe ruta de transfer cu avionul, ei ar fi vrut sa aduca prea multe instrumente iar firma cu care ar fi trebuit sa vina nu era facuta pentru asa ceva, asadar show-ul lor a fost anulat iar noi ne-am retras la o bere si la o poveste despre cam ce am mai vrea sa vedem pe la Cluj, sigur asta depinde in primul rand de promotori si sefii cluburilor care ma mira ca nu se prea inghesuie cu evenimentele si aducerea de nume mari si faine in capitala transilvaniei care a devenit in ultimii ani o forta economica si nu numai.

Mai multe poze pe pagina mea de Myspace.com

septembrie 12, 2018 Posted by | music | , , | Lasă un comentariu

Amorphis & Anneke van Giersbergen – Amongst Stars (video)

AmorphisAnneke van Giersbergen | Wikipedia | Facebook | Nuclear Blast Records | Band formed: 1990 in Finland

 

septembrie 7, 2018 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

Obscura – Diluvium (album de colectie)

Obscura - Diluvium (2018)Istoria prog. death metal se scrie undeva pe la inceputurile anilor ’90 odata cu Cynic, Death, Gorguts sau Pestilence care reusesc sa surprinda din prima, sa aduca imbunatatiri scenei underground pigmentand sound-ul classic de dm cu influente din zona jazz si progressive. Evident toate aceste sunete pareau pe atunci „sarite de pe sine” dar presa de specialitate de atunci a oferit multora o sansa iar fanii si-au deschis si ei noi orizonturi, dand la randul lor credit tinerelor formatii si ideilor noi destul de inovatoare si din viitor la vremea aceea. Totusi eram prin 1990-1992, o perioada de boom pentru grindcore death metal foarte pe val, dar era si o perioada in care puteai sa atragi atentia prin sound-ul extrem dar in acelasi timp sa ai un bagaj bogat de virtouzitate, eleganta, melodie si sensibilitate. Daca la inceput toata povestea asta se numea prog. death metal, cu timpul, in zilele noastre, dupa 30 de ani ea capata de la an la an alte forme si sunete, mai complexe, mai bogate, bombastice, foarte tehnice si lucrate la marea precizie. Iata ca in 2018 putem spune ca prog. dm prinde noi forme de exprimare din ce in ce mai expresive, de la la syfy death metal, cosmic dm la tech dm, axate evident pe clasicul prog, jazz si electro imbogatit cu elemente moderne, bineanteles ajutati din plin si de tehnologia zilelor noastre, sunete din ce in ce mai complexe, mai actuale, foarte cibernetice, foarte tech, foarte extraterestrial. Cand vorbim de Obscura cred ca prea multe nu mai sunt de spus pentru ascultatorul fidel de metal si in cautare de sunete din ce in ce mai bune. Si totusi, pe scurt, Obscura sunt din MunichGermania, au luat fiinta in 2002 si de atunci au inregistrat constant albume foarte bune ajungand la un total de cinci pana in prezent. Germania vine cumva din esalonul doi de trupe prog. dm de dupa anii ’90 cu Necrophagist in primul rand ca etalon, dupa care Sophicide, Christian Muenzner, Alkaloid sau Hannes Grossmann toti punand umarul la formarea unui val prog. dm pe pamant nemtesc. Totusi, pana la aceasta ora Obscura a reusit sa capteze o atentie mai deosebita si sa duca an de an steagul mai departe. „Dilivium” (2018) este o capodopera in materie si imbina perfect sunetele vechi cat si noi in materie de prog. de la acorduri clasice Death foarte bine stapanite, la voci si partituri jazzy a’la Cynic de mare profunzime ceea ce pentru un adevarat fan nu poate fi decat o incantare auditiva. Un album spatial, profund, energic, melodic, tech, vizionar, reveric!

august 31, 2018 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

Omnium Gatherum – Gods Go First (video)

Omnium Gatherum | Wikipedia | Facebook | Century Media Records | Band formed: 1996 in Finland

Cronica + Poze Omnium Gatherum live la Cluj-Napoca, 2 mai 2011

„Gods Go First” taken from the album „The Burning Cold”, out August 31st, 2018

august 24, 2018 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

Doomed – 6 Anti-Odes to Life (album de colectie)

Doomed - 6 Anti-Odes to Life (2018)Dam o geana astazi peste noile productii ale casei de discuri Solitude Production din Rusia, asta pentru ca ne era dor de ceva doom death apasat si greu, nicidecum de un val rece cu iz comunistoid si morbid de care nu vrem sa ne mai aducem aminte cu siguranta. Despre trupa germana Doomed am mai scris in trecut pentru ca a reusit sa ne surprinda in cel mai placut mod posibil asa ca astazi vorbim din nou despre ei si despre un nou album aparut in iunie 2018 ce poarta numele „6 Anti-Odes to Life”. Formatia se afla chiar la al saselea album al lor care a fost realizat cu multa dibacie si pasiune din moment ce presa de specialitate ii dau mai mereu ca fiind noul varf de lance al sound-urilor doom death actuale. Interesant este ca pe acest album doar Pierre Laube face toata munca preluand toate instrumentele, partea de versuri si vocea, el fiind un fel de „boss of all bosses”, el cu el, singur si impartit precum tentaculele unei caracatite in toate directiile la toate instrumentele chiar daca pe albumele din trecut a mai avut vreo patru angajati care il mai ajutau live si pe albume. Oricum, chiar daca Pierre a preluat toata munca sa nu credeti ca albumul duce lipsa de ceva si ca nu a reusit sa aduca originalitate noului album. Pe „6 Anti-Odes to life” avem sapte cantece grele, profunde, pline de substanta, intunecate, bacoviene, dark, melodice si rupte parca dintr-o poveste a unui suflet trecut prin greutati si plangeri abisale. Am stat neclintit si cu urechea bine ciulita sa sesizez ceva influente, mici pasaje din alte povesti si trupe din trecut insa cu greu am gasit ceva, doar pe minime acorduri de guitars se face referire spre My Dying Bride sau spre vechiul Anathema, in rest, originalitate maxima si creativitate melancolica dusa in extremul pur al fiintei. Ritmuri slow doom death, grow profund, funeral, atmosfera abisala, tempo grav si halucinant ce are puterea de a-ti devora incet dar sigur spiritul. O colectie de piese ce vor incanta sufletele gothice ale romanticilor dar si pe cele ale iubitorilor de funeral doom death intreaga poveste fiind tesuta cu aur pur si nestemate stralucitoare.

august 10, 2018 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

Rockstadt Extreme Fest 2019 – 1-4 august Rasnov

Paradise Lost on REF 2019O alta editie Rockstadt Extreme Fest 2018 isi inchide portile si isi face deja planuri de viitor pentru Rockstadt Extreme Fest 2019. Prima trupa confirmata de organizatori este Paradise Lost din UK cu un concert aniversar „30 Years Aniversary Show„. O veste buna pentru fanii care au crescut cu aceasta trupa, printre care ma numar si eu, si care prin 1994 am vazut Paradise Lost live la Skip Rock’ 94 ! De atunci tot asteptam ca englezii sa mai ajunga pe la noi cu o alta portie faina de gothic-doom si iata ca vestea a venit! Paradise Lost este o formație de doom-death-gothic metal înființată în 1988 în Hallifax-Anglia. Albumul de debut al formației, Gothic, a fost lansat în 1991, și făcea parte din death-doom. Trupa a început să încorporeze muzică instrumental-electronică începând cu albumul lor din 1997, One Second. În albumul din 2002, Symbol Of Life, trupa a diminuat elementelor electronice în favoarea revenirii la stilul orientat pe chitară. Componența formației de-a lungul timpului a rămas aceeași, constând din vocalistul Nick Holmes, chitariștii Greg Mackintosh și Aaron Aedy, și basistul Steve Edmondson. Holmes and Mackintosh sunt principalii compozitori ai trupei, majoritatea albumelor trupei fiind creditate lor. (Wikipedia)

Rockstadt Extreme Fest 2019 in perioada 1-4 August. Vor fi disponibile si bilete pentru fiecare zi de festival

UPDATE 23 august 2018: Cea de-a saptea editie a Rockstadt Extreme Fest, unul din cele mai importante evenimente metal din Europa de Sud Est si cel mai faimos festival de metal din Romania, va avea loc intre 1 – 4 august 2019, la poalele Cetatii Rasnov (terenul de Biatlon de la baza cetatii). Abonamentele pentru editia 2019 s-au pus deja in vanzare in reteaua iaBilet si pe website-ul oficial al festivalului, www.rockstadtextremefest.ro

  • Pre-sale 1: primele 1.000 de abonamente vor avea un pret special de 190 lei/ buc., valabil pana la epuizarea lor, dar nu mai tarziu de 16 septembrie 2018; – SOLD OUT
  • Pre-sale 2: va include 1.000 de abonamente cu pretul de 230 lei/ buc., valabil pana la epuizarea acestora, dar nu mai tarziu de 21 octombrie 2018; – SOLD OUT
  • Pre-sale 3: include 1.000 de abonamente cu prețul de 270 lei/ buc., valabil până la epuizarea stocului, dar nu mai târziu de 4 noiembrie 2018;
  • Pre-sale 4: va include 1.000 de abonamente cu prețul de 300 lei/ buc., valabil până la epuizare, dar nu mai târziu de 20 ianuarie 2019;
  • Pre-sale 5: va include 1.000 de abonamente cu prețul de 330 lei/ buc., valabil până la epuizare, dar nu mai târziu de 17 martie 2019;
  • Pre-sale 6: va include 1.000 de abonamente cu prețul de 360 lei/ buc., valabil până la epuizare, dar nu mai târziu de 16 iunie 2019;
  • După data de 16 iunie 2019 și pe perioada festivalului abonamentele vor costa 390 lei/ buc.

Ca si noutate, vor fi disponibile si bilete pentru fiecare zi de festival care vor fi puse in vanzare aproximativ cu 1 luna inainte de inceperea festivalului la pretul de 220 lei. Mai multe detalii despre acestea vor putea fi oferite in momentul punerii lor in vanzare.

Primul nume deja confirmat la Rockstadt Extreme Fest 2019 este PARADISE LOST

Primul nume deja confirmat la Rockstadt Extreme Fest 2019 este Paradise Lost, pionierii gothic/doom metalului alegand sa includa cunoscutul festival de la Rasnov pe harta concertelor sustinute in contextul aniversarii celor 30 de ani de existenta. Cu 15 albume la activ, Paradise Lost este un nume consacrat pe scena gothic/doom metal internationala. infiintata in 1988 in Halifax, Marea Britanie, trupa e considerata fondatoare a stilului Gothic Metal, datorita albumului omonim lansat in 1991, ce a avut o influenta majora asupra miscarii metal din intreaga lume. In timp, sound-ul trupei a evoluat, incorporand diferite influente, cum este cazul instrumentatiilor electronice pe care trupa le-a inclus in piesele de pe albumul „One Second” (1997). In anul urmator, prin „Symbol of Life”, Paradise Lost a diminuat din nou prezenta elementelor electronice in favoarea revenirii la stilul orientat pe chitara. Cel de-al 15-lea album, „Medusa” (2017), a adus la randul sau o schimbare de tonalitate, membri trupei declarand ca este cel mai doom dintre toate pe care le-au facut pana in prezent. (comunicat oficial)

Biletele se gasesc in format electronic pe www.iabilet.ro si in reteaua fizica iabilet.ro/retea : Magazinele Flanco, Metrou Unirii 1 langa casa de bilete Metrorex, Magazinul Muzica, Magazinele IQ BOX – Telekom, Cafe Deko, Club Vintage, Club Quantic, Expirat Halele Carol (in intervalul orar: 18:00-22:00), Hard Rock Cafe, Beraria H, Targul Cartii (Pasajul Latin), Agentiile Perfect Tour, Magazinele Uman si in Statiile de Plata SelfPay din toata tara. Online pe http://www.iabilet.ro, puteti plati cu Cardul, prin Paypal, pe factura la Vodafone sau Orange cu plata la sfarsitul lunii sau ramburs cu plata cash prin Fan Courier oriunde in tara.

HYPOCRISY – cel de-al doilea nume confirmat la Rockstadt Extreme Fest 2019

UPDATE 14 septembrie 2018: Legendara trupă de melodic death metal condusă de Peter Tägtgren a fost înființată în 1991, în Ludvika, Suedia. Deși forma sa actuală s-a conturat abia la începutul anilor ‛90, Hypocrisy a început ca un proiect solo aparținând lui Tägtgren, numit „Seditious”.Primele piese ale formației aveau sound-ul clasic al death metal-ului, „Penetralia” (1992), primul disc long play, fiind şi astăzi considerat reprezentativ pentru death metalul european. De-a lungul carierei muzicale însă, trupa a evoluat spre zona melodic death metal, înregistrând în același timp și o schimbare la nivelul subiectelor abordate – dinspre unele predominant anti-creștine spre unele legate de paranormal. Cel de-al zecelea album, „Virus”, s-a concentrat pe teme tipice registrului death metal, precum violența, nebunia, chinurile realității sau tortura, în timp ce „End of Disclosure”, cel de-al 12-lea album, a abordat și subiecte care fac referire la conspirații și Illuminati. (comunicat oficial)

ASPHYX – Cel de-al treilea nume confirmat la Rockstadt Extreme Fest 2019

UPDATE 19 septembrie 2018: Asphyx, una din cele mai importante trupe de death/ doom metal, și-a făcut apariția pe scena muzicală underground olandeză în 1987. Numele formației a devenit din ce în ce mai cunoscut la scurt timp după înființare, “The Rack” (1991) și “Last One On Earth” (1992) aducându-i renumele internațional și turnee cu Bolt Thrower, Benediction and Entombed.  În ciuda succesului din ce în ce mai mare, trupa a luat o pauză până în 2007, când s-a reunit în cadrul festivalului Party.San Metal Open Air, moment urmat de lansarea albumului „Death…The Brutal Way” în 2009. Cu nouă albume de studio la activ, Asphyx este considerată una dintre puținele susținătoare ale metalului extrem, în forma sa pură, din ultimele decenii. (comunicat oficial)

KORPIKLAANI este noul nume confirmat pentru Rockstadt Extreme Fest 2019

UPDATE 3 octombrie 2018: Fondat de Jonne Jarvela (si denumit in prima faza ‘Shaman’), proiectul muzical a cunoscut un parcurs stilistic usor diferit fata de cel al altor trupe din acelasi registru. Daca alte formatii folk-metal si-au inceput cariera abordand stilul metal, adaugand abia apoi componenta folk, Korpiklaani a inceput cu folk si a schimbat ulterior directia spre metal, cel mai probabil in urma colaborarii lui Jarvela cu Finntroll. Cele doua trupe au lucrat impreuna in mai multe ocazii, Samu Ruotsalainen de la Finntroll participand la inregistrarea tobelor pentru albumul de debut al Korpiklaani, ‘Spirit of the Forest’ (2003, Napalm Records), iar Jarvela a contribuit la piesa ‘Jaktens Tid’ de pe albumul omonim al Finntroll. Astfel, ‘Shaman’ a devenit ‘Korpiklaani’, expresie finlandeza care se traduce prin ‘Blackwoods Clan’ sau ‘Clanul padurilor intunecate’. Noul nume al proiectului muzical a adus cu sine o schimbare a expresiei lirice si a sound-ului asumat in trecut (de ‘Shaman’) – solo-urile traditionale de ‘yoik’ (joik) si accentele specifice folclorului sami (caracteristic nordului Norvegiei, Suediei si Finlandei) au fost reduse in piese, iar sintetizatorul a fost inlocuit cu instrumente reale folk din dorinta de a adera la un stil mai puternic. ‘Voice of Wilderness’ (2005) a adus trupei recunoasterea internationala, albumul incluzand o bogata colectie de hituri pentru fanii stilului folk-metal. Cantece precum ‘Cottages and Saunas’, ‘Journey Man’ sau ‘Beer Beer’ au ramas nelipsite din playlist-ul formatiei. In urmatorii ani, finlandezii s-au dovedit foarte inspirati, reusind sa compuna noi albume bine primite de public. Cel mai recent dintre ele, ‘Kulkija’, lansat anul acesta sub Nuclear Blast, este un ‘album plin de povesti, mituri si istorisiri despre monstri imaginari sau reali’, potrivit recenziei revistei Distorted Sound Magazine (Marea Britanie). (comunicat oficial)

Schammasch și Ektomorf confirmați la Rockstadt Extreme Fest 2019

UPDATE 3 noiembrie 2018: Numele trupei Schammasch vine de la Šamaš (sau Utu), zeul soarelui/ dreptății-justiției din mitologia Sumeriană/ Mesopotamiană. Este o trupă înființată în Basel, Elveția (2009), care deși nu s-a autodefinit ca aparținând unui stil muzical anume, are un sound aparte în care se resimt influențe black/ death metal, combinate cu un hibrid muzical de dark atmosferic rock, doom și misticism ermetic.La un an după înființare, Schammasch a lansat primul album, intitulat „Sic Lvceat Lvx”, bine primit de critică, revista germană „Legacy magazine (The Voice from the dark side)” spunând despre acesta: „referitor la acest proiect artistic [albumul n.r.], nu există decât o singură recomandare: mergeți, cumpărați-l și nu veți regreta!” Tot atunci, trupa și-a început seria de show-uri live alături de alte nume ale metalului extrem, precum: Jex Thoth, Temple of Baal, Vorkreist sau Forgotten Tomb.Cel de-al doilea album al trupei (album dublu, 2014), „Contradiction”, dominat și el de ocultism și de accente doom și dark, atrage atenția presei internaționale, publicația Metal Hammer (Marea Britanie) descriindu-l drept „cerebral, capabil să te absoarbă total, unul dintre cele mai copleșitoare albume ale anului”. Tot atunci, trupa avant-garde black metal Schammasch pleacă în primul său turneu internațional, alături de Dark Fortress și Secrets of the Moon, fiind primită cu entuziasm în întreaga Europă. 2014 a fost anul în care vizibilitatea formației a crescut rapid, aceasta apărând pe majoritatea “best-list”-urilor muzicale, inclusiv pe short list-ul de recomandări întocmit de cunoscuta publicație germană RockHard Magazine. Ascensiunea a continuat cu ajutorul celui de-al treilea album, „Triangle” (2016), care arată că trupa nu se teme să experimenteze sound-uri noi, evitând reciclarea unei formule consacrate care le-a adus celebritatea. Materialul include 3 LP-uri, fiecare având o durată de 33:30 de minute și un stil total diferit față de celelalte, menit să joace rolul uneia dintre cele 3 faze ale conceptului albumului „Triangle”.

Ektomorf este una dintre cele mai apreciate trupe de metal din Ungaria, cu un stil puternic aparte, rezultat din îmbinarea trash metalului cu influențe din folclorul țigănesc. Înființată de Zoltán Farkas la începutul anilor ‛90, trupa a devenit din ce în ce mai cunoscută pe scena muzicală maghiară în 1998, trecând granițele țării odată cu semnarea primului contract internațional. Accentele puternice de thrash metal, combinate cu elemente hardcore și cu muzicalitatea stilului tradițional ţigănesc au adus trupei succesul internațional și colaborarea cu renumita casă de discuri germană Nuclear Blast, ce și-a pus amprenta pe albume precum „Destroy”, „Instinct” sau „Outcast”. În 2010, Ektomorf lansează „Redemption” sub un nou label (AFM Records), album energic cu piese cu mesaje pline de critică socială și teme legate de sufletul uman sau de ură. Au urmat apoi materiale precum „The Acoustic”, „Black Flag” ce aduce un sound mai sofisticat sau „Retribution”, un album intens, bine primit de fani și de critica de specialitate. În 2017, trupa a lansat „Warpath”, un CD/ DVD ce include show-ul live integral susținut la Wacken Open Air 2016, alături de un documentar cu momente „behind-the-scenes” legate de viața lor de turneu, intitulat „Live And Life On The Road”. Ascensiunea muzicală a formației a continuat, Ektomorf ajungând să fie o prezență constantă la unele dintre cele mai mari festivaluri europene, precum: Wacken Open Air, With Full Force, Sziget Festival sau Rock Am Ring. (comunicat oficial)

Candlemass confirmați pentru Rockstadt Extreme Fest 2019

UPDATE 21 noiembrie 2018 Grupul suedez Candlemass va cânta la Rockstadt Extreme Fest 2019 ce va avea loc între 1 – 4 august 2019 la poalele Cetății Râșnov. Din componența trupei va face parte și Johan Längquist, care se reîntoarce ca vocal după 32 de ani de absență, marcând revenirea la rădăcini a formației, la esența care a făcut posibilă apariția acestui proiect muzical.

1349 pentru prima dată în România

UPDATE 26 noiembrie 2018 1349 este un nume foarte cunoscut pe scena black metal internațională. Formația își trage denumirea de la anul în care „Moartea Neagră” a ajuns în Norvegia – „Moartea Neagră” (ciuma) a fost una din cele mai violente pandemii din istoria lumii (a izbucnit, probabil, în Asia Centrală prin 1330, răspândindu-se în Europa după anul 1347 și atingând Norvegia în 1349. Se spune că această epidemie a omorât între 30–60% din populația europeană de atunci, trebuind să treacă alți 200 de ani pentru ca numărul de locuitori de pe continent să revină la cifrele de dinaintea pandemiei). Bazele formației au fost puse în 1997 de Ravn (voce și tobe), Tjalve (chitară) și Seidemann (bas) – foști membri ai trupei Alvheim – în1999 alăturându-li-se și Idar „Archaon” Burheim. Primul material a apărut la începutul lui 2000, Frost de la Satyricon (ulterior membru permanent) fiind rugat să contribuie pe partea de tobe. Curând după aceea au semnat cu label-ul Candlelight Records și au lansat albumul de debut, „Liberation” (2003), ce îmbină peisajul sonor „old school” cu ritmuri total noi. Au urmat „Beyond the Apocalypse” (2004) și „Hellfire” (2005), turnee prin Europa și în America de Nord (2006) ca opening act pentru legendara trupă Celtic Frost, care tocmai se reunise. 2009 a venit cu un material nou, diferit față de cele cu care norvegienii își obișnuiseră publicul, „Revelations of the Black Flame”, care explorează ritmurile mai lente și adâncimile profund întunecate ale black metal-ului, în timp ce păstrează amprenta muzicală specifică trupei. Imediat după aceea, 1349 a lansat „Demonoir”, sub Indie Recordings, album ce îmbină perfect tenebrele genului cu o energie explozivă. Materialul și-a lăsat amprenta asupra black metal-ului internațional prin întunecimile sinistre, întărite de veninul agresiv al versurilor și de intensitatea ritmului și al sound-urilor prezente aici. Următorul album de studio, „Massive Cauldron of Chaos”, este considerat de trupă mai direct și mai profund decât orice au creat anterior, cu o întunecime mult mai amenințătoare și adâncimi mai grele – discul fiind descris ca având un sound mult mai bun și mai viu. 1349 a cântat alături de unele dintre cele mai cunoscute nume ale scenei extreme, precum Behemoth, Goatwhore, Cannibal Corpse, Skeletonwitch sau Lecherous Nocturne, fiind o prezență mult așteptată la unele dintre cele mai importante festivaluri de profil (Wacken Open Air, Summer Breeze Open Air etc.)

O noua confirmare la Rockstadt 2018 – Mgła

UPDATE 26 noiembrie 2018 Polonezii de la Mgła sunt una din cele mai bune trupe de black metal din noul val, fiind cunoscuți pentru sound-ul extrem de bun, sincronizare perfectă în show-urile live, mister şi black metal atmosferic. Trupa a fost înființată în 2000, la Cracovia, Polonia, de „M.” (voce, bas și chitară), căruia i s-a alăturat apoi Darkside (la tobe), numele trupei însemnând „ceață” în poloneză. Datorită amprentei muzicale specifice, cu tente de melodic black metal, Mgła a reușit foarte repede să atragă fani atât din zona iubitorilor genurilor extreme, cât și din cea a adepților sound-urilor alternative. După ce au lucrat mai multe EP-uri, trupa a lansat trei albume de studio: „Groza” (2008), „With Hearts Toward None” (2012) și „Exercises in Futility” (2015) – ultimul fiind considerat de critica muzicală drept o adevărată revelație, având un sound mult mai incisiv decât în materialele anterioare. „Exercises” a fost imediat remarcat de publicațiile internaționale de profil, revista online americană pitchfork.com descriindu-l ca „maiestuos, nihilist și extatic”, iar publicația Noisey incluzându-l pe lista celor mai bune albume din 2015.

Bölzer la Rockstadt Extreme Fest 2019

UPDATE 26 noiembrie 2018 Bölzer este unul dintre cele mai interesante nume ale undergound-ului extrem european. Înființată de Okoi Jones și Fabian Wyrsch în 2008, în Zürich, Elveția, trupa a devenit cunoscută pentru îmbinarea neconvențională a death metal-ului cu puternice influențe atmosferice, cu tonalități venite din cele mai întunecate colțuri ale black și doom metal-ului și presărate de teme lirice dominate de moarte, ocultism, păgânism, ritualuri sau dualitate. Deși, inițial se dorea ca Bölzer să fie un trio, formula câștigătoare a fost cea a unui duo – chitară, tobe și voce. Numele formației, un verb din germana vorbită în Elveția ce derivă din cuvântul „bolzen”, este greu de tradus în altă limbă într-un singur cuvânt. Are un înțeles similar cu „cel care strivește” sau „buldozer”, membrii trupei spunând că poate fi definit drept „o forță puternică, o lovitură care nu ține cont de consecințe. Ceva care nu are țintă, ci este doar o manifestare haotică a energiei, o forță a haosului, a vieții și a morții”. Succesul demo-ului lor, „Roman Acupuncture” lansat în 2012 („Roman Acupuncture” nume care face, în mod creativ, referire la crucificare), le aduce o colaborare cu Iron Bonehead Records și un nou material apărut chiar în următorul an. EP-ului „Aura”, foarte apreciat de fani și de critica de specialitate, a fost descris frecvent drept unul dintre cele mai bune materiale metal lansate în 2013, o „gură de aer proaspăt” (publicații de profil precum NPR Music sau Stereogum – unul dintre cele mai respectate site-uri de muzică din Marea Britanie). Stereogum, spre exemplu, a spus despre piesele formației: „hype-ul generat de materialele produse de Bölzer au crescut la cote alarmante”. Au urmat EP-ul „Soma” (2014, văzut drept continuare a drumului către cele mai adânci tenebre început cu „Aura”), albumul „Hero” (2016) și „C.H.A.O.S. ” (split album) în 2017 – toate materialele fiind primite cu entuziasm de critică și fani deopotrivă.

ADEPT – Pentru iubitorii de METALCORE fin!

UPDATE 4 decembrie 2018 Înființat în 2004, de Robert Ljung (voce), Gustav Lithammer (chitară) și Filip Brandelius (bas), grupul suedez a cunoscut o ascensiune rapidă datorită energiei și forței generate de piesele compuse. Adept, care va cânta pentru prima dată în România, are la activ trei EP-uri și patru albume: „Another Year of Disaster” (2009), „Death Dealers” (2011) materialul care marchează schimbări ale direcției muzicale originale, post-hardcore către metalcore, „Silence the World” (2013) și „Sleepless” (2016). Destul de curând după înființare, trupa a semnat cu label-ul indie Panic & Action, trecând apoi la Napalm Records cu care au și lansat, de altfel, „Sleepless”.Albumul de debut, puternic influențat de trupe precum „Funeral For A Friend”, „Life In Your Way” și „Secret Lives Of The Freemasons” este dominat de piese upbeat, riff-uri rapide și versuri presărate cu subiecte legate de problemele cotidiene sau de teme sociale. Împlinirea a 10 ani de la lansare va fi marcată prin relansarea albumului (remastered), pe vinil. Suedezii au la activ numeroase turnee prin Germania, Europa și Asia, cu nume ca „As Blood Runs Black”, „Caliban”, „For Today” sau „August Burns Red”. (comunicat oficial)

NOI CONFIRMARI LA FESTIVAL – CLAWFINGER + BLOODBATH

Incepand de la editia din 2019, Rockstadt Extreme Fest va avea DOUA SCENE MARI !

UPDATE: 7 decembrie 2018 Dupa 6 editii in care ne-am concentrat pe imbunatatirea conditiilor si experientei oferite participantilor de la an la an dar si pe cresterea acestui festival pentru a deveni unul de referinta la nivel European noi credem ca am reusit, feed-back-ul referitor la aceste lucruri fiind unul mai mult decat pozitiv. Astfel, a venit timpul sa facem un alt upgrade care tine si de calitatea actului artistic. Incepand de la editia din 2019, Rockstadt Extreme Fest va avea DOUA SCENE MARI ! De asemenea, sectiunea food-court va fi mutata intr-un alt areal din interiorul festivalului, cu acces facil si care va oferi o diversitate si mai mare in ceea ce priveste mancarea si cu un spatiu mult mai generos pentru servirea mesei.

CLAWFINGER s-a reunit și revine puternic după mai mult de patru ani de tăcere. Înființată la începutul anilor ‘90, formația își descrie stilul muzical drept „un soi de hardcore crossover rap-rock nu-metal cu vagi influențe de industrial”, stil adus la lumină de un grup de muzicieni cu personalități foarte diferite, dar care au rămas împreună pentru că iubesc muzica și pentru că au găsit un stil propriu în ciuda diferențelor de gusturi. Pe lângă asta, membrii trupei au fost și colegi de muncă, lucrând împreună la același spital – Zak Tell, Jocke Skog, Bård Torstensen și Erlend Ottem au fost colegi la Rosenlund Hospital din Stockholm. Sound-ul lor agresiv, energia din piese și de pe scenă, întărite de versuri dominate de teme politice actuale și antirasiste, i-au făcut remarcați chiar de la începuturi. Demo-ul inițial (care conține trei piese – „Waste of Time”, „Nigger” și „Profit Preacher”) a atras rapid atenția, asigurându-le un loc în playlist-ul unui radio din Stockholm și curiozitatea label-ului MVG Records. „Nigger” este o piesă antirasistă controversată care a stârnit multă vâlvă la acea vreme și le-a adus vizibilitate neașteptată. Albumul de debut a venit în 1990, „Deaf Dumb Blind” și a fost întâmpinat foarte bine de critica de profil și de fani – lucru tradus prin vânzarea a peste 600.000 de exemplare în întreaga lume. Ca urmare, trupa a plecat în turneu, a urcat pe scena multor festivaluri europene și a cântat în deschiderea unor nume consacrate, precum Anthrax sau Alice in Chains. Imediat după aceea, Clawfinger a primit și câteva premii importante, printre care se numără 2 Grammy Awards suedeze primite pentru „Cea mai bună trupă hard rock” și „Cel mai bun videoclip”. Cel de-al doilea album, „Use Your Brain” (1995) i-a ajutat să-și consolideze poziția, grupul ajungând să cânte alături de trupe ca Megadeth, Faith No More sau Alice Cooper. Materialul cu numărul trei, „Clawfinger” (1997) marchează o îmbogățire a direcției muzicale cu care trupa și-a obișnuit fanii, pe acest album apărând și influențe din Orientul Mijlociu sau coruri de voci feminine. Explorarea a continuat și pe cel de-al patrulea material „A Whole Lot of Nothing”, unde pe lângă vocile și riff-urile agresive, cu distors și efecte, apar noi elemente muzicale care ajută la îmbogățirea și diversificarea paletei de sunete. Dacă „A Whole Lot of Nothing” ne rămâne în memorie pentru complexitatea pieselor, următorul material „Zeros & Heroes” (2003) a devenit foarte cunoscut datorită controverselor generate de faptul că, în esență, albumul este dominat de o critică puternică la adresa fostului președinte american George W. Bush și a politicii militare aplicate în urma atentatelor din 11 Septembrie 2001 (critică evidentă mai ales în piesa „Step Aside”). În plus, sound-ul electronic și sintetizatoarele prezente pe fostul album dispar din „Zeros & Heroes”, fiind înlocuite de riff-uri mult mai complexe și melodice. Abordarea puternic politică a fost continuată pe „Hate Yourself With Style”, cel de-al șaselea album apărut în 2005 și pe „Life Will Kill You” (2007). După tăcerea în care s-a învăluit, Clawfinger a revenit acum cu un nou single, „Save Our Souls” (lansat în august, anul acesta), o piesă care vorbește răspicat despre „modul în care Trumpism-ul a dat peste cap lumea și a transformat-o într-o mocirlă plină de indivizi fără inimă”, potrivit descrierii oferite de membrii trupei.

BLOODBATH, faimosul grup de death metal suedez, s-a născut din căutarea pasionată a unui sound nou, rezultat din îmbinarea direcției death metal-ului „old fashion” (clasic), de la începuturile „Entombed”, cu abordările inedite și rafinate. Trupa a fost înființată în 1998 (Suedia) și își trage numele de la piesa „Blood Bath” aparținând formației britanice de metal extrem „Cancer”, melodie inclusă pe albumul „To the Gory End”. Dream team-ul ce a stat la baza și care asigură formula actuală a grupului a garantat succesul internațional și recenzii extrem de bune din partea criticii de specialitate – vorbim despre artiști precum: Nick Holmes (Paradise Lost), Anders Nyström (Katatonia), Martin Axenrot (Opeth), Joakim Karlsson (Craft) și Jonas Renkse (Katatonia), din Bloodbath făcând parte în trecut muzicieni ca Peter Tagtgren (Hypocrisy), Dan Swano (Edge Of Sanity, Therion) sau Mikael Akerfeldt (Opeth). În ciuda istoriei tumultoase, marcate de frecvente schimbări de componență, grupul a reușit să aducă pe piață lucrări remarcabile. Bloodbath are la activ cinci albume full-lenght, două EP-uri și două DVD-uri ce includ show-urile susținute la Wacken Open Air (2005) și Bloodstock Open Air (2010). Bloodbath a început cu EP-ul „Breeding Death” (2000), urmat, după doi ani, de albumul de debut „Resurrection Through Carnage” (2002) și de cel de-al doilea material full lenght – „Nightmares Made Flesh” (2004). În martie 2008 a venit al doilea EP, „Unblessing the Purity”, pentru ca în toamna aceluiași an să lanseze cel de-al treilea album „The Fathomless Mastery”. După o pauză de câțiva ani, grupul a revenit în forță din umbră cu albumul „Grand Morbid Funeral” (2014), continuând prezența pe scena muzicală internațională cu „Autopsy vs Bloodbath” (un split material, 2017) și cu albumul lansat chiar anul acesta, „The Arrow of Satan Is Drawn”.

BETRAYING THE MARTYRS confirmati pentru REF 2019

UPDATE: 21 decembrie 2018 Grupul francez a luat ființă în 2008, la Paris și s-a făcut remarcat printr-un stil muzical definit ca o îmbinare de succes între mai multe subgenuri, precum: metal, deathcore, metalcore, post-hardcore sau progressive metal. În esență, trupa se definește ca aparținând stilului deathcore, rezultat al îmbinării dintre metalcore și death metal. La doar un an de la înființare, au lansat primul lor EP (produs pe forțe proprii), intitulat „The Hurt, The Divine, The Light”, un material foarte bine primit de public, lucru ce a făcut ca materialul să se vândă în Franța în peste 2.000 de copii. A urmat imediat un turneu european (2010), lucru destul de rar pentru o trupă abia înființată, în cadrul căruia au cântat alături de nume ca: Whitechapel, Dark Funeral, Darkness Dynamite, A Skylit Drive, Adept, Despised Icon, Dance Gavin Dance, While She Sleeps și Shadows Chasing Ghosts. Primul lor album, numit „Breathe In Life”, lansat în 2011, se concentrează pe teme complexe al umanității, precum: semnificația vieții, a credinței sau profunzimea presupusă de relațiile interpersonale. Debutul discografic a fost primit cu recenzii pozitive de critica de specialitate, revista franceză „Guitarist Mag magazine” definindu-l ca fiind unul dintre „Top 5 albume ale anului 2011” (fiind poziționat în top imediat după Megadeth), trupa fiind, de asemenea, nominalizată drept „Best Newcomer of the Year” în categoria „Hard Metal”. Mai mult decât atât, Betraying the Martyrs au fost nominalizați printre „Cele 10 trupe de metal care trebuie ascultate în 2012”, alături de nume ca Asking Alexandria și Five Finger Death Punch. În 2014, francezii au lansat un nou material, „Where the World Ends”, urmat în iunie (același an) de „Jigsaw” și în iulie de un cover după „Let It Go” (din ”Frozen J). Tot în iulie, a apărut și cel de-al doilea album, intitulat „Phantom”. Materialul discografic a fost urmat de un nou single, „Won’t Back Down”, ale cărui versuri iau atitudine împotriva atacurilor teroriste de la Paris și din întreaga lume, mesajul principal al melodiei fiind: „La un an după groaznicele atacuri de la Paris, trebuie să ne amintim cine suntem, care sunt lucrurile în care credem și pentru ce vrem să luptăm, fără a permite să ne pierdem identitatea”. Lansarea fiecărui album a fost urmată de câte un turneu internațional, alături de nume mari ale scenei internaționale precum: Suicide Silence, Unearth, Slipknot, Slayer, Veil of Maya, Carnifex sau Beneath The Massacre. Pe lângă turnee, Betraying the Martyrs au devenit la scurt timp după înființare o prezență obișnuită la unele dintre cele mai cunoscute festivaluri, precum: Greenfield Festival, Elveția (unde au urcat pe scenă alături de trupe ca Rammstein, Queens Of The Stone Age, The Prodigy sau Parkway Drive) sau Ghosfest (alături de The Devil Wears Prada, Chelsea Grin or Veil of Maya).

MORTEM pentru prima oara in Romania. MORTEM, cunoscuta trupa norvegiana de black metal, vine in premiera in Romania la Rockstadt Extreme Fest

UPDATE: 27 decembrie 2018 Formata in 1989 de Marius Vold (Stigma Diabolicum, Thorns, Arcturus) si de Steinar Sverd Johnsen (Arcturus, Covenant, Satyricon), Mortem a fost una dintre primele formatii de profil, care a contribuit la punerea bazelor scenei black metal din Norvegia. Totul a inceput cu intensul demo ‘Slow Death’, foarte bine primit de fanii black metal si de critica de specialitate, urmat insa de o despartire a trupei. Membrii formatiei au inceput alte proiecte muzicale, precum Arcturus sau Thorns, care au devenit, de altfel, nume sonore la nivel international. Marius Vold (ex. Stigma Diabolicum, ex. Thorns, ex. Arcturus) Steinar Sverd Johnsen (Arcturus, ex. Covenant, ex. Descended, ex. The Kovenant, ex. Ulver) Tor Stavenes (1349, Pantheon I, Svart Lotus, Tyrann, ex. Alvheim, ex. Dead Trooper, ex. Den Saakaldte, ex. Hofdingi Myrkra, ex. Nidingr, ex. Slavia, ex. Vidsyn) Hellhammer – un nume care nu mai necesita prezentare. Dupa o lunga tacere, nostalgia pentru abordarile muzicale incluse pe ‘Slow Death’ a facut ca trupa sa se reuneasca intr-o formula noua, duoul Marius – Sverd fiind intregit de cunoscutul Hellhammer la tobe (Mayhem, Covenant, Arcturus), de Tor Stavenes (1349) si de Svart Lotus la bas (Svart Lotus, Den Saakaldte). Iar asta nu e tot. Reunirea fortelor acestor muzicieni se va materializa si intr-un nou material, care va reinvia energia bruta a materialului initial si o va intregi cu elemente fresh, asezonate cu influente gore si tonalitati specifice inceputurilor black metal-ului.

UNEARTH este un nume foarte cunoscut amatorilor de metalcore pur, trupa americană fiind headliner la cele mai importante festivaluri de profil

UPDATE: 7 ianuarie 2018 Grupul a fost fondat în SUA, în 1998, de Trevor Phipps, Buz McGrath, Mike Rudberg și Chris Rybicki, Ken Susi alăturându-se curând după aceea. Numele formației a fost dat de tobarul Mike Rudberg și face referire la misiunea proiectului, aceea de a „dezgropa”/ „scoate la lumină” (un-earth) sound-uri și abordări noi pentru scena internațională de hardcore și metal. Având la activ un stil caracterizat de îmbinarea celor două genuri, trupa și-a lansat la scurt timp de la înființare primul EP, intitulat „Above the Fall of Man” (1999), urmat de albumul de debut, „The Stings of Conscience” (2001), primit foarte bine de critică și de fanii celor două genuri. În 2002 a venit „Endless” (2002), cel de-al doilea EP, iar la doar doi ani distanță, grupul a adus un nou material, intitulat „The Oncoming Storm”, începând, de asemenea, să meargă în turnee și să urce pe scenă alături de nume precum Killswitch Engage, Shadows Fall, Lamb of God, Slipknot, Gwar sau All That Remains. În 2006 a venit pe piață un alt material marcant pentru cariera deja în plină ascensiune a Unearth: „In the Eyes of Fire”, urmat de participarea la noi festivaluri (Ozzfest – SUA, Loud Park Festival – Japonia sau Download Festival) și de noi turnee alături de nume grele ale scenei internaționale, precum Slayer, Dimmu Borgir, DevilDriver sau Kataklysm. 2008 aduce Unearth pe poziția 13 în Billboard Top Music Video Chart și vânzări însemnate ale unui nou material: DVD-ul „Alive from the Apocalypse”, urmat, în același an, de albumul numărul patru. Intitulat „The March”, acest material a fost foarte primit de critica de profil și de fani, lucru tradus în vânzări de peste 100.000 de exemplare la nivel global și de noi turnee alături de The Acacia Strain, Whitechapel, Protest the Hero, Parkway Drive, Architects, Despised Icon, Carnifex, Lamb of God sau Five Finger Death Punch. Trupa a continuat să își întărească poziția pe piața internațională cu „Darkness in the Light” (2011) și „Watchers of Rule” (2014), perioadă urmată de patru ani de tăcere. Anul acesta, Unearth a lansat la cel de-al șaptelea album, „Extinction(s)”, produs cu ajutorul unei echipe puternice: materialul este scris în colaborare cu Daniel „DL” Laskiewicz (LGND și ex-The Acacia Strain), înregistrat cu chitaristul de la Fit For An Autopsy și cu Adam Dutkiewicz la tobe (Killswitch Engage), fiind produs de Will Putney (Gojira, Every Time I Die). Despre „Extinction(s)”, vocalul Trevor Phipps afirmă că piesele de pe acest album (precum „Incinerate”) readuc sound-ul agresiv și forța intensă a primelor materiale ale formației, îmbinate cu rafinamentul muzical obținut de trupă de-a lungul carierei. La nivelul versurilor sunt abordate teme variate, unele cu tentă socială și politică, „Incinerate”, spre exemplu, vorbind despre importanța unității într-o lume care instigă permanent la ură și la divizare, de vreme ce constant ni se spune să urâm pe cineva pentru simplul fapt că e diferit de noi sau pentru că are alte viziuni.

DIMMU BORGIR vine pe scena de la poalele cetății Râșnov la Rockstadt Extreme Fest 2019

UPDATE: 15 ianuarie 2018 Dimmu Borgir va aduce pe scena de la poalele cetății Râșnov un show deosebit, care va include și piese de pe cel mai nou material discografic, „Eonian”, o continuare a călătoriei de explorare muzicală întreruptă în urmă cu 8 ani, după „Abrahadabra”.

„Eonian”, lansat anul trecut și primit cu entuziasm de fani și de critica de specialitate, este considerat de membri trupei drept unul dintre cele mai bune albume. Este un material pentru care s-au retras vreme îndelungată din dorința de a cerceta în liniște adâncimile și colțurile cele mai întunecate ale sufletului uman și pentru a lucra cu atenție la fiecare aspect inclus pe acest album menit să sfideze trecerea timpului, să vorbească prin sunet și cuvânt despre evoluția Dimmu Borgir și aducă totodată un omagiu istoriei black metal-ului norvegian.

La nivel muzical, „Eonian” este rezultatul unui efort susținut de explorare a unor direcții de expresie cu totul noi pentru trupă, reușind să reunească unele dintre mai întunecate pasaje de black metal din cariera formației (ex: „Lightbringer”), cu segmente ce împing la cote maxime complexitatea și profunzimea genului simfonic (ca în „Interdimensional Summit”) sau să exploreze subgenuri neașteptate pentru Dimmu Borgir, cum e cazul „Council of Wolves And Snakes”, piesă cu încărcătură folclorică.

Linia lirică a melodiilor de pe noul album este fidelă unui concept filozofic ce tratează subiecte profunde precum „iluzia timpului” și „codurile luciferice”. Spre exemplu, așa cum explică Silenoz, „dacă putem să ieșim din paradigma de gândire cu care am fost obișnuiți de societate și dacă putem să nu ne gândim la «timp» ca la constructul ideatic prin care am fost educați să-l interpretăm, atunci ne dăm seama că timpul este o iluzie, , în esență. Există doar un permanent «aici și acum»”, așa cum și titlul albumul dorește să sugereze. În călătoria noastră între lumi văzute și nevăzute, percepția timpului încetează să mai existe, nu mai are niciun rol. Energia noastră este singura forță și busolă care ne arată direcția, după ce reușim să trecem dincolo de vălul lucrurilor aparente, dincolo de iluzie.”

Albumul ascunde multe alte teme de reflecție ce așteaptă să fie descoperite de ascultători, materialele discografice semnate de Dimmu Borgir fiind mereu deschise interpretărilor și având întotdeauna un rol similar cu cel al camerei obscure (fotografie) – o cameră întunecată în care intri pentru a descoperi, prin ascultare și prelucrare în propria minte, semnificațiile versurilor și ale pasajelor muzicale, întocmai cum, în trecut, pelicula fotografică dezvăluia privirii lucrurile surprinse de aparat, în urma scufundării filmului în substanțele de developare.

Show-ul oferit la Rockstadt Extreme Fest 2019 promite să fie și el diferit, inclusiv la nivel de imagine, fiind gândit să se plieze pe conceptul „Eonian”, așa cum au făcut și în trecut pentru concertele dedicate promovării „Abrahadabra”.

Înființată în 1993, la Oslo, de Stian „Shagrath” Thoresen, Sven „Silenoz” Kopperud și Kenneth „Tjodalv” Åkesson, trupa s-a făcut rapid remarcată prin îmbinarea curajoasă a sound-ului dur al black metal-ului tradițional cu complexitatea și subtilitățile genului simfonic. Curând după apariție, abordările îndrăznețe și dorința continuă de urmare a unor căi încă neexplorate muzical au făcut ca numele Dimmu Borgir să devină sinonim cu pionieratul în zona black metal și să fie recunoscut drept numele unuia dintre cele mai prolifice grupuri ale acestui gen. De altfel, de-a lungul carierei sale, formația a reușit să aducă la suprafață materiale ce au devenit adevărate puncte de referință în discografia internațională, precum: „Enthrone Darkness Triumphant” (1997), „Spiritual Black Dimensions” (1999) or „Death Cult Armageddon” (2003).

Așa cum și numele trupei o spune, muzica Dimmu Borgir reprezintă o poartă către alte lumi, „Dimmu Borgir” provenind de la o formațiune vulcanică onomină din Islanda (”Dimmuborgir”), considerată a fi poarta spre Iad, conform legendelor locale. (Comunicat)

O noua confirmare: SOILWORK

UPDATE: 12 februarie 2019 Istoria cunoscutei trupe de melodic death metal Soilwork începe în 1995 în Suedia, sub numele de „Inferior Breed”. Dacă în stilul abordat la început se puteau recunoaște influențe ale Pantera, Meshuggah sau Carcass, trupa a virat ușor spre zona de melodic death, incluzând în lucrările lor pasaje vocale melodioase și părți instrumentale unice cântate la pian. După o creștere rapidă pe scena locală, albumul „A Predator’s Portrait” (2001) le-a adus recunoașterea internațională. Materialul a fost urmat la numai un an distanță de „Natural Born Chaos” (completat de un turneu european alături de Children of Bodom și Shadows Fall) și de albumul „Figure Number Five” (2003), care a oferit ocazia unui nou tur alături de In Flames, Chimaira și Unearth.

A urmat în 2005 „Stabbing The Drama”, care s-a clasat direct pe locul 14 în topurile suedeze, în cele finlandeze pe locul 19 și s-a menținut pe poziția 148 în Billboard Charts timp de mai multe săptămâni. Efervescența creativă a continuat cu „Sworn To A Great Divide”, la doi ani distanță, album cu un sound mai apropiat de thrash comparativ cu lucrările anterioare, dar marcat în continuare de prezența elementelor synth caracteristice trupei. Lansarea a fost completată de tururi de promovare, împreună cu Caliban, Sonic Syndicate și Dark Tranquillity și apoi de un turneu în SUA, cu co-headlineri precum Lamb of God, Killswitch Engage și DevilDriver.

În 2010 trupa s-a întors în studio pentru a lucra la un nou album care a apărut pe piață în iulie, același an, sub numele de „The Panic Broadcast” și a fost urmat de un nou tur de forță în Europa și America de Nord. La numai trei ani distanță Soilwork au surprins scena muzicală internațională cu un album dublu, intitulat „The Living Infinite”, produs de Jens Bogren (Opeth, Amon Amarth).

În ciuda turneelor lungi și obositoare la care au participat în următorii ani, Soilwork și-au menținut energia creativă astfel încât în 2015 au lansat cel de-al zecelea album „The Ride Majestic”, ce a fost precedat de un material video special, „Live In The Heart Of Helsinki” ce conține înregistrarea integrală a show-ului trupei de la Circus Club din Finlanda, un show deosebit care a avut și câțiva invitați speciali, precum Floor Jansen sau Nathan J. Biggs.

2016 a fost prilejul unei alte premiere marca Soilwork, scoaterea pe piață a unei colecții de lucrări și materiale rare legate de trupă, colecție reunită sub numele de „Death Resonance”. Aceasta include două piese noi și alte materiale audio care nu văzuseră prea des lumina zilei în ultimii 11 ani. Pe lângă existența unor lucrări rare, pe „Death Resonance” au mai fost puse la dispoziția fanilor și materiale promo și poze ce nu fuseseră publice până la acel moment. Apoi, până în toamna lui 2017, grupul s-a dedicat turneelor, încheiate în peninsula scandinavă. Soilwork a început 2018 în studio, lucrând la următorul album cu care plănuiește să își uimească fanii. (facebook)

Trupele invitate la Rockstadt Extreme Fest 2019:

  1. Paradise Lost (UK)
  2. Dimmu Borgir (Norway)
  3. Hypocrisy (Swedish)
  4. Asphyx (Netherlands)
  5. Bloodbath (Sweden)
  6. Mgla (Poland)
  7. Soilwork (Sweden)
  8. Clawfinger (Swden)
  9. Bölzer (Switzerland)
  10. 1349 (Norway)
  11. Mortem (Norway)
  12. Candlemass (Swedish)
  13. Korpiklaani (Finland)
  14. Schammasch (Switzerland)
  15. Unearth (USA)
  16. Ektomorf (Hungary)
  17. Adept (Swedish)
  18. Betraying The Martyrs (French)

august 6, 2018 Posted by | music | | Lasă un comentariu

ROME – Hate Us And See If We Mind (video)

ROME | Facebook | Fantotal Rome Merch | Wikipedia | Cold Meat Industry Records

Luxembourgish singer-songwriter Jerome Reuter founded ROME (the name is derived from his first name) in 2005 and has since recorded and released groundbreaking albums in the underground folk and post-industrial music world at a breathtaking pace. ROME’s musical and lyrical world is genuinely unique, blending traditional songwriting craftsmanship, unusual arrangements and fine poetry into one monstrous and intimate musical output that combines chanson, dark ambient, apocalyptic folk, pop, acoustic rock, martial industrial, cold wave — all rolled into one impressive avantgarde package.

august 3, 2018 Posted by | music | , , , , , | Lasă un comentariu

UNTOLD Festival va fi LIVE pe YouTube

Unul dintre cele mai mari festivaluri de muzică din Europa, UNTOLD, în premieră live pe YouTube

Desemnat încă de la prima ediție “Best Major Festival in Europe”, festivalul UNTOLD și YouTube colaborează anul aceasta pentru a oferi fanilor muzicii care nu pot ajunge la Cluj Napoca posibilitatea de a trăi online magia festivalului. Fanii vor putea urmări live pe YouTube artiștii care vor cânta pe scena principală a festivalului, anunță platforma video.

Oricine deține un telefon, o tabletă, un laptop sau un calculator, poate avea un loc în primul rând la unul dintre cele mai mari festivaluri din Europa și să îi urmărească pe The Chainsmokers, Armin van Buuren, Tiesto, Tujamo, Afrojack și mulți alții direct pe canalul de YouTube al festivalului UNTOLD în perioada 2-5 august.

Dan Oros, Marketing Manager Google România: “Ne bucurăm să colaborăm cu UNTOLD și să aducem experiența festivalului online. UNTOLD va transmite live pe canalul lor de YouTube cele mai așteptate numere artistice, oferind astfel posibilitatea și celor de acasă să își urmărească artiștii preferați. Toți cei interesați se pot abona de pe acum pe canalul UNTOLD”

Edy Chereji, director de Marketing și Comunicare UNTOLD: “UNTOLD este primul festival din România care are un parteneriat cu YouTube. Suntem încântați că vom reuși să transmitem și celor care nu reușesc să ajungă la festival, măcar o parte din magia celor 4 zile și show-urile incredibile ale celor mai în vogă artiști ai momentului.”

Mai mult, YouTube România va avea un spațiu în backstage special dedicat vloggerilor și artiștilor. Aceștia vor putea sa creeze conținut în spațiul YouTube, iar abonații lor vor avea posibilitatea să aibă acces online în culisele festivalului.

SURSA: HD Satelit

iulie 31, 2018 Posted by | media, music | , , | Lasă un comentariu

Redemption – Someone Else’s Problem (video)

Redemption | Wikipedia | Facebook | Metal Blade Records | Band formed 2001 in USA

Redemption „Someone Else’s Problem” from „Long Night’s Journey into Day” (2018)

 

iulie 25, 2018 Posted by | music | , , | Lasă un comentariu

Septicflesh – Martyr (video)

Septicflesh | Facebook | Wikipedia | Season Of Mist | Band formed: 1990 in Greece

Taken from the album „Codex Omega” (2017)

iulie 18, 2018 Posted by | music | | Lasă un comentariu

U.D.O. – One Heart One Soul (video)

U.D.O. | Wikipedia | Facebook | AFM Records | Band formed: 1987 in Germany

Upcoming new album, Steelfactory, which is scheduled to be released August 31st 2018.

iulie 11, 2018 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Bob Katsionis – Dark Matter (video)

Bob Katsionis | Wikipedia | Facebook | Bandcamp | Band formed: 2002 in Greece

Bob Katsionis is known from his keyboard & guitar work with FIREWIND and OUTLOUD and his solo career which counts 5 albums. Has been a member of Serious Black, Septic Flesh, Revolution Rennaisance, guest songwriter for Kamelot, Gold Record owner, voted „Best Keyboardist” for 6 years in Metal Hammer and has a diploma in Church Organ. He’s also a music & video producer and founder of SYMMETRIC RECORDS.

iunie 27, 2018 Posted by | music | | Lasă un comentariu

At the Gates – To Drink from the Night Itself (album de colectie)

At the Gates - To Drink from the Night Itself (2018)Inconfundabil si original sunetul At The Gates, si chiar daca au trecut 30 de ani de la nasterea trupei sound-ul ramane la fel de compact, extrem si in acelasi timp melodic, de altfel, ei fiind pionierii stilul Gothenburg melodic death metal. Imi aduc aminte ca prin 1992 am reusit sa pun mana pe primul lor album „The Red in the Sky Is Ours”, bine, era o inregistrare piratata marca Arenele Romane dar care a reusit sa ma convinga inca de atunci ca ATG au ales cartea castigatoarea. Iata ca asa a si fost, dupa atatia ani trupa inca e pe baricade si ofera cantece de buna calitate cu aceeasi forta si dedicare. Sound-ul At The Gates e precum gustul de Coca Cola sau Pepsi, intotdeauna simti diferanta dintre ele, de fiecare data papilele gustative indentifica exact ce consuma. Bine, nu ca as fi eu un consumator fidel al acestori branduri de bauturi carbogazoase, din contra, dar pentru un cunoscator avizat comparatia e cu adevarat exemplificatoare. Adica, chiar daca esti cu ochii leghati si cineva iti „toarna” niste muzica ATG in boxe, daca ai fost un consumator fidel, clar ca sesizezi imediat despre ce trupa e vorba. La urma urmei multe trupe din metal-ul extrem din perioada clasica 1985 – 1995 au reusit sa creeze un brand autentic ce a ramas si care are intotdeauna ceva de spus, iar ascultatorul tresare imediat la „gustul” de care isi aduce aminte mental si spiritual. Chiar si in zilele noastre, dupa 30 de ani de ascultat metal inca ma mai mira cum de atatea mii de trupe din old school reusesc sa aiba personalitate, sa sune altfel, sa vina cu ceva nou de fiecare data si sa nu riste a se copia una pe altele. Obituary suna ca Obituary fara a copia pe cineva, Death ca Death, Carcass precum Carcass, At The Gates ca At The Gates si la primul acord sesizezi imediat despre ce este vorba fara a sta prea mult pe procesor. Undeva prin 1993 alaturi de Deaf Records se lanseaza albumul cu numarul doi „With Fear I Kiss the Burning Darkness” foarte bine primit de presa de specialitate, insa odata cu „Terminal Spirit Disease” (1994) trupa intra direct in topurile internationale si beneficiata de o ampla promovare pe Mtv Europe si in special in cadrul emisiunii Headbangers’ Ball datorita carora primesc un avant suplimentar in intreaga lume plus un contract cu Peaceville Records. Dupa ample turnee de promovare in 1995 se semneaza un nou contract cu Earache Records pentru noul album „Slaughter of the Soul” care tinde sa devina mai comercial insa isi pastreaza cu dezavarsire linia autentica a melodic death metal-ului Made in Gothenburg. Timp de aproape 10 ani trupa intra in stand by lunand un fel de pauza cel putin din punct de vedere al inregistrarilor si revin in forta in 2014 cu „At War with Reality” fiind pe undeva un fel de back in business din toate punctele de vedere, concertistic, studiou, pr, marcheting si promovare. Din acest moment pe parte de cover album se lucreaza exclusiv cu romanul nostru, foarte pe val in toata aceasta perioada, Costin Chioreanu de la Twilight 13 Media care lucreaza si pentru Arch Enemy, Napalm Death, Paradise Lost, Deicide, Morgoth, My Dying Bride, Carach Angren, Ghost, Susperia, Primordial si multe alte sute de trupe plus case de discuri si events-uri din intreaga lume. La butoane il avem pe Björn Tom Fredrik Nordström,muzician si producator, cel care a lucrat si prntru Dimmu Borgir, Opeth, Dark Tranquillity sau Septicflesh. Pe 18 mai 2018 se lanseaza alaturi de Century Media Records albumul „To Drink from the Night Itself” o adevarata capodopera muzicala ce combina metal-ul suedez cu melodicul, o frumoasa poveste de 45 de minute cu un intro instrumental ca in vremurile bune si 12 piese de inalta calitate. Sound-ul albumului ramane evident ancorat in clasicul melodic dm din Gothenburg, agresiv, thrashy, armonios plin de ritm si cu un tempo constant si sacadat. Mai mult ca sigur ca in evidenta ies riff-urile ATG cu care eram noi obisnuiti ceea ce e in continuare un plus, nu se renunta la rapiditate, forta si solouri melancolice care si de acesta data dau emotie intreagului album. Ma bucur ca in 2015 am reusit sa vad At The Gates live la RockstadtRasnov intr-un show ce a resit sa ma inghete, am ramas masca, odata ce ai crescut cu ei si ii vezi dupa atatia ani, se aduna multa energie, era unul dintre visele/dorintele implinite in materie de „trupa preferata pe care as vrea sa o vad live in Romania”, asa ca da, am ramas mut de uimire, si in cele 40 de minute de cantare am trait la maxim fiecare acord, fiecare sunet, fiecare mesaj ce te inteamna la trezire din somnul adanc al ignorantei. Cu siguranta At The Gates a inventat un stil in anii ’90 si a influentat de atunci foarte multe alte proiecte muzicale, sunt pionierii stilului melodic dm Made in Gothenbourg si iata ca dupa 30 de ani de activitate spiritul lor se revarsa in continuare ca o flacara ce se vrea vie si revelatoare pentru marea natiune a metalistilor!

iunie 14, 2018 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

Napalm Death – Standardization (video)

Napalm Death | Wikipedia | Facebook | Bandcamp | Century Media Records | Band formed: 1981 in UK

Taken from the album „Coded Smears And More Uncommon Slurs”, out March 30th, 2018.

Video clip created by Costin Chioreanu / Twilight 13 Media

mai 29, 2018 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Amorphis – Queen of Time (album de colectie)

Amorphis - Queen Of Time (2018)Uuuuhhhh DA, de zeci de ori DA! Amorphis una dintre trupele mele de suflet cu care am inceput inca de prin liceu undeva prin 1992 odata cu aparitia veritabilului album „The Karelian Isthmus” care a schimbat cu siguranta trendul in materie de melodic doom death metal. Era perioada cand Paradise Lost, Anathema, Tiamat, Sentenced sau My Dying Bride intrau frecvent in playlistu-ul MTv Europe, insa pe atunci, cu siguranta, oamenii preferau mai mult muzica ce oferea sentiment si mesaj in comparatie cu ceea ce se intampla in zilele noastre cand totul e liniar si lipsit de substanta. Dar asta e o alta poveste despre care am putea discuta o vesnicie. Eu unul am crescut impreuna cu Amorphis si cu alte un milion de trupe din underground privind si traind intregul traseu al atator trupe care au lasat cu adevarat ceva in urma lor chiar daca prea putini sunt cei care inteleg acest stil muzical mai putin acceptat in Romania. La urma urmei nici jazz-ul sau muzica clasica nu e o muzica a maselor, deci nici metal-ul nu e chiar atat de usor de digerat pe drept vorbind. Personal, am rezonat intotdeauna cu muzica metal nordica chiar daca a fost heavy metal, doom, death, black, goth sau progresive deoarece tinuturile alea au reusit intotdeauna sa aduca ceva proaspat si placut auzului, mintii si sufletului. Amorphis au aparut in HelsinkiFinland prin 1990 ca o gasca de pusti ce aveau pe vremea aia undeva intre 14-18 ani si care puteau da lectii cu cea mai mare usurinta la orice trupa cu experienta si ani buni de cantari din Romania. Eram in 1990, a apus comunismul, a trecut revolutia, aveam ocazia sa ascultam si altceva decat Cantarea Romaniei si celebrele slagare romanesti de la radio. Poate si din aceasta cauza am preferat mai mult muzica de afara in detrimentul rock-ului autohton, pentru ca in timp ce la noi se rodau aceleasi trupe cu aer comunist cu o vechime de 25 de ani si care stagnau pueril in compozitii foarte depasite, noua generatie de metalisti straini isi inalta incetisor vlastarii si aveau cu adevarat ceva de spus. La urma urmei putine trupe de old school of metal din Romania au reusit cu adevarat ceva, ceea ce evident e un lucru destul de trist, noi nelasand din nou nimic in urma in materie de metal music in istoria muzicii. Dar asta e realitatea, no comment, timpul trece, lumea se schimba, ce sens mai are ce ar fi putut sa fie si nu a fost! Asadar Amorphis era pe buzele liceenilor din acea perioada (1990 – 1995) era un fel de band cu lipici la fete iar in pauzele de la scoala, la boxele din curtea liceului Electrotehnic – InfoEl se mai auzea cate o piesa de pe „Tales from the Thousand Lakes” (1994) ceea ce iti facea inceputul orei de mate cu Mitrofan mai placuta. Acea perioada a fost una de varf pentru death metal-ul care ducea mai departe sound-ul speed thrash spre ceva mult mai extrem si variat care a avut diverse radacini in functie de locatia planetara. Si in toata aceasta perioada avea sa apara un nou stil pe nume doom death cu foarte multe inflente gothic, glam si romantic new wave-ul anilor ’80 care a reusit sa se aseze perfect pe metal. In 2018 Amorphis au inregistrat albumul cu numarul 14 din cariera lor „Queen of Time” un album cu adevarat bun, un album ce aduce aminte de inceputuri dar care abunda in influente jazz, electro, folk, ambiental, gregorian si chiar oriental. Albumul are cu adevarat ceva de spus si te surprinde placut inca de la primele acorduri cu energizanta „The Bee”. Toate cele douasprezece piese de pe album sunt adevarate balade, hituri si nu trec neobservabile lasand in urma lor acel sentiment de placut, fresh, pozitiv, melancolic, reveric. Intreaga muzica e plina de lumina, spatiala, cosmica, bogata, electrizanta. Cantecele sunt foarte migalos lucrate si abunda in elemente magice de saxofon, flaut, coruri si chitari clasice. Dupa 30 de ani de cantari Amorphis par sa aiba si mai multa energie si mai multa inspiratie si viziune, sunt si mai ancorati in prezent, cu cativa ani in viitor, iar compozitiile de pe acest produs dau de inteles ca nu vor renunta usor sa inspire acele suflete ce se vor iluminate. Cu siguranta acest album va fi de vazut in toate revistele de specialitate in Top 10. Ciudat, in timp ce unele trupe o lasa mai moale cu trecerea anilor Amorphis devin din ce in ce mai puternici si demonstreaza ca varsta nu are legatura cu timpul atata timp cat fiinta ta e mereu in cautare de mai mult si mai bun. „Queen Of Time” a iesit pe piata in 18 mai 2018 si a fost lansat de casa de discuri Nuclear Blast Records. Pe piesa „Amongst Stars” apare si frumoasa si talentata lady Anneke van Giersbergen cu care ne-am intalnit si in The Gathering, mai nou in noul proiect Vuur alaturi de Ed Warby ex: Gorefest. Sper sa am ocazia sa vad live Amorphis in curand la Artmania sau la Rockstadt, trupa merita cu adevarat o invitatie la aceste fest-uri romanesti, fanii din Transilvania merita cu adevarat un show pe cinste cu acesti talentati finlandezi. Inca o data Amorphis au reusit sa faca dintr-un album de metal un album ce se poate introduce in categoria muzicii clasice rafinate deoarece reuseste sa te patrunda cu adevarat si sa te inalte pana la stele!

mai 18, 2018 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

Amorphis – The Bee (video)

Amorphis | Wikipedia | Last FM | Facebook | Nuclear Blast | Band formed: 1990 in Finland

Tomi Joutsen about ‘The Bee’: „Of course, the lyrical inspiration is a bee, also in a metaphoric way. The tiniest thing can sometimes be the most important thing. A bee can bring life or if we destroy all the bees, life will stop here. It’s a very beautiful animal, that’s why you can find it on the album cover too. The track itself is a kind of progressive and I’m sure that it will surprise some fans in a positive way. We love it!”

New album: ‘QUEEN OF TIME’ will be released May 18th on Nuclear Blast!

 

mai 17, 2018 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

Myles Kennedy – Year Of The Tiger (video)

Myles Kennedy | Wikipedia | Facebook | Napalm Records | Ex. members: Cosmic Dust, Citizen Swing, The Mayfield Four, Alter Bridge, Slash

mai 16, 2018 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Dimmu Borgir – Eonian (album de colectie)

Dimmu Borgir - Eonian (2018)Nu mai e de mult o noutate, in materie de black metal exista doua cai pe care o poti lua, in primul rand spre asa-zisul „truth bm” cel care se auzea pentru prima data pe la jumatatea anilor ’80, grav, intunecat, primitiv si rece sau o poti vira putin spre melodic aducand black metal-ului diverse imbunatatiri din zona simfonica, industrial sau gothic, cu siguranta cu reteta asta prinzi mai mult public dar risti sa fi catalogat ca trupa comerciala de bm. Ei bine, pe la inceputul anilor ’90 formatia norvegiana Dimmu Borgir a scos primii vlastari imbratisand acel black metal de pe la inceputuri, insa, treptat, a reusit sa aduca diverse elemente care dupa unii nu ar mai avea legatura cu bm-ul nordic original. Din punctul meu de vedere atata timp cat muzica lor suna excelent si imi aduce acea reverie nu ma mai impiedic de vesnicul underground vs. comercial de dragul luptelor inutile si dezbaterilor fara sfarsit pe acest subiect. Daca muzica aduce acel sound care te anima, te bucura, te umple de energie chiar nu stiu daca mai are rost sa discutam despre subiectul cine face cu adevarat black metal, trupele care adopta stilul nordic primitiv sau cele care imbratiseaza si alte elemente din muzica metal ceva mai comerciala, adica din power, heavy, simfonic, dark sau gothic. Personal am urmarit evolutia lui Dimmu Borgir inca de la clasicele „For All Tid” (1995) si „Stormblast” (1996) pe care le apreciez cu adevarat, dar cu aceeasi ardoare ascult si trecerea spre comercial odata cu aparitia albumului din 1997 „Enthroned Darkness Triumphant” sau „Puritanical Euphoric Misanthropia” (2001) care au schimbat total fiziunea si sunetul trupei. Dupa opt ani de liniste prin studio dar cu o activitate masiva in materie de concerte in toti anii astia, iata ca in 2018 a venit timpul pentru o noua inregistrare Dimmu Borgir. „Eonian” este albumul cu numarul zece al trupei si pot spune fara a exagera ca este o alta capodopera muzicala cu adevarat de valoare din zona black metal-ului simfonic. Albumul a aparut pe 4 mai la casa de discuri Nuclear Blast, zece piese si 54 de minute de simfonii metalice care pot atinge valente iluminatorii comparabile, as spune, cu veche garda de clasicisti ai timpurilor trecute. In prezent in trupa activeaza Shagrath (voce, bass, keyboards, effects, arrangements -choirs-orchestra, songwriting), Silenoz (guitars-rhythm, bass, lyrics, songwriting) si Galder (guitars-lead, bass, songwriting) adevarati maestrii ai instrumentelor si tehnologiilor muzicale de ultima generatie. Intotdeauna am fascinat de trupele cu trei membrii si care pot scoate asemenea sunete si compozitii deoarece mi se pare halucinant sa faci un live in trei oameni si sa iti iasa cantarea perfect, asemenea forme muzicale ce depasesc uneori minima intelegere, in timp ce altii au nevoie de vreo 40 de oameni pe fiecare instrument pe o scenea de simfonic clasic. Oricum, asta incearca de fapt DB in ultimii ani, sa aduca sunetul simfonic clasic in metal-ul extrem si invers, reusind ceva ce putini reusesc. In comparatie cu multe formatii de black metal simfonic trupa a reusit mai mereu sa adauge diverse teme, elemente, trairi din divese spatii inca neexplorate, reverii, beatitudini universale, profunde simtiri cosmice, armonii dincolo de timp si spatiu de o incantare aparte. „Eonian” are cam tot ce are nevoie un spirit in cautare de infinita cunoastere spirituala si mentala, traire, viu, zbor, infinit, melancolie, inaltare si decadere, melodie, candoare si un vesnic strigat spre misterele lumii, o calatorie printre stele pline de lumina intr-un intuneric de un negru adanc si apasator. Un album cu radacini in black metal dar impodobit fascinant cu elemnte masive de power metal, simfonic, gothic si industrial. Cu siguranta unii vor stramba din nas, dar le recomand sa asculte albumul acesta nu o data ci de 7 ori, in tihna si profund deschisi la minte si suflet si vor simtii viitorul, mesajul ascuns in ascuns, farmecul muzicii, perfectiunea cu care au resusit sa asambleze un album de metal pe armonii clasice. Pasajele muzicale sunt coruri, simfonii ce se rup din cer, dincolo de infima fiintare a omului, de ceva ce vine dincolo de el, cosmic-universal, infinit si plin de energie precum un val de clasice armonii, orchestre vii, pure, ambientale, uneori tribale, samanice, primitive si pamantesti. Omul noroiului, al pamantului roditor, cel ce priveste vesnic la stele, nedumerit, intrebator, speriat sub propriile fobii, mic, neansemnat, trecator, cu picoarele impotmolite in namol si ochii inlacrimati spre stele. Un album perfect, fermecator, meditativ, plin de emotie, pasiune, spirit, inspiratie si energie!

mai 7, 2018 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

Tribulation – The Lament (video)

Tribulation | Facebook | Instagram | Century Media Records | Band formed 2004 in Sweden

Order now! Pre-order „Down Below“ here: Smarturl Tribulation’s webshop: Kings Road Merch.

Taken from the album ‘Down Below’ Out January 26th 2018.

mai 2, 2018 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Crescent – The Order of Amenti (album de colectie)

Crescent - The Order of Amenti (2018)Direct din inima piramidelor, din adancul desertului si din abisalul univers al stelelor astazi incerc sa va fac cunostinta cu trupa Crescent din Cairo. Si cum am de acum si ceva neamuri in Egypt am avut un interes si mai mare de a afla ce se intampla prin Cairo in materie de extreme metal, cum e privit metalul acolo, ce se asculta si pe unde se asculta metale tinand cont ca in acest moment Egyptul se deschide tot mai mult spre modernism. Poate parea putin inedit faptul ca si in Egypt se canta metal, insa se canta chiar foarte bine iar activitatea trupelor este destul de bine vazuta de presa de specialitate. Desigur, deja exista si un sound extrem Made In Egypt iar el poarta numele de extrem blackened death metal undeva intre Immolation, Nile (fondatorii genului) si Behemoth, pigmentat insa cu mai multe inflorituri traditionale din acea zona. In acest moment in Cairo si Alexandria exista numeroase locuri unde se poate canta live, exista cluburi dedicate rockului si exista o comunitate din ce in ce mai mare implicata in acest nou val. Incepand cu Osiris, poate printre primele trupe de extreme metal din Cairo, infiintati undeva prin 1996 si continuand cu Scarab, Al-Azif, Brutus, Hecate sau Odious avem confirmarea ca si pe marginea Nilului se canta metal si inca unul foarte interesant si de luat in vizor. In ultimii ani muzica underground a inflorit si in Egypt si foarte multi tineri au inceput sa infiinteze trupe de rock & metal reusind sa isi transpuna emotiile, trairile, cultura pe diverse albume foarte expresive si care au intotdeauna de transims un mesaj extrem de spiritual si de substanta. Exista deja o comunitate bine inchegata ce isi promoveaza valorile pe siteul Egyptian Metal Scene si care organizeaza tot mai multe festuri de metal in zona piramidelor ceea ce e absolut formidabil. Crescent au reusit sa-mi atraga atentia din prima clipa datorita seriozitatii cu care canta, pasiunii, tehnicii elaborate si mesajului transmis prin creatiile sale. Am luat contact cu ei in clipa in care am accesat casa lor de discuri la care activeaza in prezent Listenable Records. Si cum stiam de foarte multi ani ca aceasta casa semneaza cu cineva doar daca are multiple calitati mi-am si spus ca ceva de buna calitate trebuie sa fie acolo ascuns in spatele egiptenilor de la Crescent. Asa a si fost. Inca de la primele acorduri albumul „The Order of Ament” (2018) este cu adevarat o capodopera de extrem death metal foarte bine lucrata de o tehnica perfecta si plina de compozitii de inalta clasa. Am uitat sa va spun ca trupa a aparut prin 1999 si pana in 2014 se inregistreaza un demo si un EP apoi se lanseaza si primul album „Pyramid Slaves” care le aduce multe concerte prin Egypt si Alexandria ca mai apoi sa fie invitati la Wacken Open Air ceea ce le aduce un bun promotion si totodata un contract cu o casa mare de discuri. Nu cred ca mai e cazul sa va spun ca intreg conceptul albumului este dedicat zeilor, mitologiei, vremurilor antice cu povesti despre Anubis, Osiris, Apophis sau Amon-Ra si are un farmec aparte atat coperta, versurile cat si muzica care fac intreaga poveste mai consistenta si plina de farmec. Din actuala componenta fac parte Ismaeel Attallah (vocals & lead guitar) care a mai colaborat cu trupa irlandeza Dirtyprotest, Youssef Mohammed Naguib Saleh (rhythm guitar), Amr Mokhtar (drums) si Moanis Salem (bass) oameni cu adevarat pasionati de ceea ce fac, profesionisti, exemple de urmat atunci cand cineva iti spune ca nu se poate sa canti in Egypt asa ceva fara sa o iei pe coaja. Pai uite ca se poate chiar daca viata nu e chiar roz in acest moment prin acele zone, chiar se poate. La urma urmei chiar asta e ideea sa transmiti un mesaj de glorie si speranta celorlalti cand lumea se afla in genunchi. Asadar, privind la Sfinx in umbra marilor piramide, mintea si sufletul nostru coboara in adancurile inca nedeslusite ale stelelor din cer coborate in bratele zeilor din Egypt incheind povestea noastra cu urmatoarele cuvinte: „The body is the temple of the Gods within you; therefore it is said, Man: know itself„!

Bandcamp | Facebook | Myspace | SoundCloud | Twitter | YouTube

aprilie 11, 2018 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Venom Inc. + Suffocation + Nervosa live la Cluj – martie 2018 (cronica & poze)

Pe o vreme cam mohorata si rece pentru un final de martie care parea ca nu se mai vrea dusa aveam totusi sa ne incingem la maxim la un show cu metale grele ce se anunta de maxima importanta. Si cum avem noroc sa fim la doar 120 km distanta de Cluj via Bistrita in maxim doua ore ne facem prezenta intr-o zi de luni 26 martie cu incepere de la ora 19 in clubul /Form Space pentru a participa la concertul ce reunea nume interesante precum Survive (Japonia) – Aeternam (Canada) + Nervosa (Brazilia) + Suffocation (USA) + Venom Inc. (UK) De retinut e ca la inceput am fost nitel cam sceptici cu privire la acest club deoarece in majoritatea commenturilor de pe pagina lor oficiala de facebook am citit doar postari critice si destul de negative referitoare la calitatea clubului si Nervosaa personalului. Insa, nimic mai neadavarat! La fata locului am constatat ca totul e absolut perfect. Locatie buna, primire normala, oameni de ordine okay, curatenie, amenajat foarte fain, un club mare si excelent de concerte, spatiu suficient, aerisit perfect, ventilatie buna, incalzire la fel, sonorizare okay, loc pe scena pentru trupe e suficient de invarteala, fanii au un spatiu generos de moshpits asa ca nota noastra este de 10. Chiar daca or mai exista si fitosi care vad aproape totul in negru noi credem ca / Form Space are viitor iar noi sigur vom mai bifa orice concert va mai avea loc in acesta placuta locatie. Retineti ca aici se pot da cu adevarat concerte serioase avand o capacitate de aproape 900 de persoane. Din punctul meu de vedere in acest moment in Cluj nu mai exista un club care sa il detroneze. Asa ca, felicitari patronilor si organizatorilor de concerte din / Form Space Cluj! Din cate am inteles clubul a aparut prin 2016 iar in spatele lui se afla Negrea Teodor, unul din oamenii care au creat doua dintre cele mai importante branduri din Clujul ultimilor ani – Boiler Club si Electric Castle ceea ce nu e deloc putin.

Revenind la concertul serii, noi am intarziat putin si am ratat prima trupa din deschidere Survive din Japonia care am inteles ca a fost okay si a prestat un live misto. Undeva pe la 19:50 am intrat si noi in club, am dat o geana pe la merch dupa care au si intrat in scena canadienii de la Aeternam si ne-am postat mai prin fata. O prezenta interesanta care are o subedenie de calitati muzicale. E extrem de important cand ai ocazia sa vezi un live sa te duci neaparat pentru ca o trupa e intotdeauna chiar mai buna decat pe cd si spun asta pentru ca acasa cand mi-am facut temele cu referire la activitatea lor si am ascultat cele trei albume am avut impresia ca sunt ceva de capul lor, insa cand am vazut live era cu totul altceva. Pur si simplu perfect. Un sound bine inchegat, matur, fara amatorisme, focusat in special pe un death metal symphonic de mare clasa.

Trebuie sa recunosc ca prezenta mea la acest show se leaga in mod special de Nervosa, nu sorry, greseala, sa rectific, se leaga in special de frumoasa Fernanda B. Lira cea care face ca intreg mecanismul trupei nu doar sa sune impecabil dar si sa arate intr-un fel care iti poate sucii mintea si sufletul. Evident Lira stie acest lucru, e o papusa in sensul bun al cuvantului, nu plastificat, si profita din plin de chipul ei natural si foarte placut pentru a face ca imaginea trupei sa aiba intotdeauna in prim plan chipul ei angelic. Deci da, sunt indragostit! Dar e si normal, e primavara, ies ghioceii, se intorc berzele acasa, ce mai, love is in the air! Bine bine, dar nu din aceasta seara imi fug Nervosafluturii de acasa, mai exact de acum doi ani (2016) de cand se anuntase un al concert la Cluj prin luna mai tot cu Nervosa. Din pacate visul meu de a vedea trupa Liriei a fost spulberat de un accident penibil de bike in care mi-am spulberat (in 7 bucati) paleta humerala cu fractura deschisa, doua operatii, 18 surupe si doua tije de titan pe care le port cu maxima mandrie toata viata. Nah, un chinion care a avut loc exact cu cateva zile inainte de concertul din 2016 cu Nervosa. Asa ca da, cum spune varu’ Calin acum cercul a fost complet inchis, au trecut doi ani si am revenit exact in punctul X neamplinit, in punctul Y din trecut dar reactivat in seara de luni a zilei de 26 martie 2018. Asa ca da, am asteptat de mult sa vad Nervosa si in special pe Liria in fata ochilor mei pentru ca ea reuseste sa transmita acel aer placut, pur, natural, femininul ce te umple de energie doar privind-o. O frumoasa lucrare de arta a creatiei. Sufletul iti tremura in general in fata frumusetii si daca e completata si de o pasiune interioara atunci cele doua se unesc si nasc acel ceva ce cutremura scena, fanii, oamenii care privesc iar ei rezoneaza perfect, canta si aplauda cu bucurie si satisfactie. Okay, si daca va mai spun ca un par negru si niste ochi caprui de caprioara mi-au afectat copilaria odata cu „Moartea Caprioarei”. . . atunci evident lucrurile devin si mai halucinante! Dezlegandu-ma Aeternumde nodul din gat si pozitia de stana de piatra, revenind desigur din reverie, evident ca am auzit si muzica fetelor de la Nervosa ca doar de aia am ajuns acolo. Despre „efectul Lira” cred ca nu mai e cazul sa va povestesc doar sa mai adaug ca inainte de concert a facut putin botic pentru ca baietii de la tehnic nu au reusit nici cum sa-i regleze bass-ul cum trebuie si a sunat putin mai „pleznit” dar tinand cont ca stapaneste perfect instrumentul asta a spindecat pur si simplu cele patru corzi groase la maxim iar in final a iesit bine. Luana Dametto a venit mai recent in trupa, are doar 21 de ani dar ce face cu tobele alea e absolut de neimaginat, cred ca ar da orice lectie unui mega super rock star profesionist care face treaba asta de 50 de ani. Si totusi, daca are doar 21 de ani cand a pus prima data mana pe bete? La cat te bine le bate parerea mea e ca la nastere a cerut o Tama si nu un biberon cu lapte. Grozav bate fata asta! Blondina Prika Amaral canta inca de pe la inceputurile trupei de prin 2010 si pe langa vocea cavernoasa de death thrash se ocupa cu infloriturile halucinante de pe ghitara si o face intr-un mod exemplar si de mare efect. In concluzie, daca nu ai vazut inca un concert Nervosa te sfatuiesc sa o faci pentru ca ai ce asculta, ai cu ce ramane, te incarci cu energie buna iar sufletul iti zambeste pentru multe zile de acum inainte!

Dupa o pauza, ceteva povesti la gura sobei si o bere ne conectam la extrem-ul sound al new yorkezilor Suffocation. Vazusem exact anul trecut un show in aer liber cu ei la Rockstadt 2017 insa daca in aer liber lucrurile devin sa spunem mai diluate, in club, mai aproape de trupeti si de boxele din fata scenei ai placerea sa vezi altceva, sa simti altfel, sa traiesti poate pe aceleasi cantari alte sentimente intr-un alt mod care cred eu te patrund mai profund. Sunt un fan al generatiei de aur in death metal asa ca ori de cate ori imi aduc aminte de Suffo mintea imi zboara spre caseta colectionata cu ei prin 1991 si primul lor album „Effigy Of The Forgotten” de altfel un album care a modelat inca de atunci un trend care mai tarziu a fost preluat de tinerele genaratii. In materia de tehnical brutal dm ei sunt deschizatorii de drumuri si asta se intampla la inceputul anilor ’90 desi unii au prins ideea doar de prin 2005. Asadar, ei au facut pionierat in materie de extrem dm si au dat un avant trupelor care au venit dupa ei dupa Suffocationalti 20 de ani. Un concert cu Suffocation e ceva de pe alta planeta, e pur si simplu inimaginabil, atat de bine lucrat si atat de bine executat incat te intrebi daca baietii astia nu sunt chiar extraterestri. De remarcat a fost prezenta noului vocal Ricky Myers care se integreaza absolut perfect in poveste, simte la penita fiecare ritm, fiecare miscare, traieste, simte si completeaza de minune povestea Suffo in momentul de fata si sper sa ramana mult si bine prin trupa pentru ca ceea ce face face foarte bine. Formidabil om! Ricky am aflat ca e de ceva vreme pe scena metalelor extreme din SUA iar prin anii ’90 a fost chiar membrul de baza care a pus pe picioare mai vechiul Disgorge . . . ceea ce e maxim si de laudat! In cele 40 de minute sala a fost upside down si a trait la nivel inalt fiecare clipa alaturi de trupa. Au fost evident piese mai noi dar au fost interpretate si vechile compozitii pe cand trupa practica acele riff-uri mai spre slow death care pur si simplu te lovesc pana in adancul oaselor. Un alt lucru inedit intalnit la acest concert a fost intalnirea cu batranelul Suffocation din Brasov cu care am stat putin de vorba si care a venit la Cluj special pentru Suffocation. Domnul este un pensionar ce asculta muzici grele si sunt convins ca l-ati vazut si voi pe la Rockstadt cu un tricoul alb cu logo rosu Suffocation si un hanorac cu Amon Amarth. Am intrat in vorba cu el si am discutat putin despre metale extreme in postura de pensionar, cum a ajuns sa asculte genul asta de muzica foarte foarte putin apreciat de generatia dansului, el fiind un fel de „dinozaur” printre furnicute, si cum asteapta cu nerabdare concertul cu Brujeria si Septic Flesh la concertul din vara de la Rockstadt 2018. Un om placut care cunoaste cu adevarat muzica extrema si merge la concerte la o varsta la care 99,99% dintre pensionarii romani se blazeaza, nu au hobby-uri, sparg seminte ori croseteaza barfe despre vecini.

Undeva pe la ora 23 se pregatesc sa intre in scena veteraii Venom Inc. si iti reamintesc ca din vechiul Venom in 2014 au parasit gasca veche cativa membrii de baza fondatori ai trupei precum Tony „Demolition Man” Dolan (voce), Jeffrey „Mantas” Dunn (chitara) si Anthony „Abaddon” Bray (tobe) oameni care prin 1978 – 1979 deja construiau ceea ce avea sa sa numeasca mai tarziu black metal-ul influentati de perioada punk si speed din anii ’70-’80. Trupa a semnat anul trecut si un contract cu Nuclear Blast Records si au lansat si primul album „Ave” foarte bine vazut de presa de specialitate. Va vine sa credeti ca Mantas si Abaddon au inregistrat alaturi de Cronos clasicele albume din 1981 „Welecome to Hell” si cel din 1982 „Black Metal”? Ce istorie, ce trupa, ce nume, ce oameni, ce timpuri si cate zeci de mii de trupe au continuat ceea ce au facut ei in acele vremuri inflentati de aceste doua albume. Ii priveam cu cata forta canta si cu cata pasiune isi transmit ideile despre libertatea de a alege, a gandi si a trai, si la cate generatii au ajuns mesajele lor, a trecut timpul iar ei par la fel de tineri, parca nu au imbatranit mai deloc si fiecare se aproprie de 60 de ani. Un lucru e cert, ceea ce iti place iti da energie si ceea ce iti da energie te Venom Incface mai viu si parca nici timpul nu isi lasa cu atata greutate liniile pe chipul tau, pe sufletul tau, pe mintea ta. Am tot respectul pentru acest tip de oameni si imi pare nespus de rau ca pe meleagurile noastre nu avem nimic care sa poarte mesaje de adevar pur spre mintiile oamenilor cum o fac Venom Inc., Celtic Frost, Possessed, Slayer sau cum o faceau Mothorhead ori Bathory, trupe dupa care ramane ceva iar in istoria muzicii se va puncta ca au fost cu adevarat importanti si si-au lasat amprenta in istorie, pe cand dupa tara noastra, muzical vorbind pe domeniul rock/metal nu ramane nimic edificator. Nu vazusem pana in prezent un concert Venom Inc. dar ceea ce am putut urmarii la Cluj a fost cu adevarat maret. Oamenii astia canta de aproape 40 de ani si nu au obosit sa o faca niciodata. Au aceeasi spirit fresh si neobosit, sunt mereu cu energia la maxim pe un ritm metalic la care multi nici macar nu reusesc sa inteleaga despre ce e vorba. Am vazut un Venom Inc. plin de forta care a demolat pur si simplu intreaga cladire iar audienta a dat de multe ori semne de oboseala pana la biss, iar ei erau parca si mai puternici chiar si atunci cand nu credeai sa mai aiba atata energie pe final. Venom Inc. se respecta, cu ei nu te joci, la ei nu e nimic in nuante de gri, ori e alb, ori e negru, cuvintele sunt clare lovesc in plin indiferent ca iti convine sau nu, adevarul e spus cu pasiune iar forta lui te trezeste. Din pacate Venom Inc. au ramas printre putinii si adevaratii zei ai metalului!

Asa se incheie o alta frumoasa seara metalica care de fiecare data ni se pare ca trece extrem de repede. Tot ce e placut trece repede din pacate, asa avem impresia, pentru ca in acele clipe tu esti prezent, te conectezi la tine, la cel ce esti cu adevarat, in rest te pierzi printre nimicuri zilnice. Fiecare moment de acest fel e o asezare a spiritului tau in esenta perfecta a ceea ce esti iar acolo timpul nu mai are niciun ritm, nicio trecere, undeva spre ceva, prezent sau viitor, tu esti acolo fara ca ceva sa te descentreze de la pulsul universal . . . esti doar tu cu spiritul tau! Felicitari trupelor, felicitari organizatorilor si am speranta ca / From Space ne vor mai face si de acum incolo alte surprize placute cu invitati speciali!

Mai multe poze gasiti si pe pagina mea de Myspace.com

martie 27, 2018 Posted by | music | , , , | Lasă un comentariu

Tribulation – Down Below (album de colectie)

Tribulation - Down Below (2018)Inca de la albumul de debut din 2009, „The Horror”, formatia suedeza Tribulation a reusit sa-mi atraga atentia datorita sound-ului psychedelic dar si a look-ului goth – dark & glam (a’la Sisters of Mercy) cu care au intrat pe piata metalelor. Tribulation au inceput sa cante prin 2001 odata cu primul proiect Hazard si care mergea pe linia thrash metal insa dupa doua demo-uri lansate in 2004 isi schimba numele in Tribulation iar linia muzicala se distanteaza de thrash si patrund pe teritoriul death – black – progressive ceea ce le aduce in scurt timp un plus considerabil. Dupa un demo si un EP se inregistreaza „The Horror” si reusesc sa semneze si un contract cu o casa de discuri cat de cat cunoscuta pe teritoriul metalelor grele, Pulversized Records din Singapore, acolo unde au mai lucrat si Amon Amarth, Master sau Desultory. Albumul este pur si simplu revelator iar presa dar si fanii il imbratiseaza imediat si ii ofera doar note maxime. O frumoasa surpriza Made In Sweden si care reuseste sa duca mai departe traditia greilor din anii ’90 insa cu foarte multe elemente noi si de mare efect. Urmeaza albumul din 2013 „The Formulas of Death” un alt album foarte bine lucrat cu idei si elemente stralucite cu un sound morbid dar foarte melodic, curat, tehnic, sofisticat, mistic si progresiv. Odata cu aparitia albumului cu numarul trei „The Children of The Night” (2015) se semneaza cu o alta casa de discuri, de aceasta una de renume mondial cu peste treizeci de ani de activitate in domeniu, Century Media Records – Quality in Metal si din acest moment Tribulation are parte de cea mai buna promovare atat in presa print/online cat si la cele mai mari concerte din lume. Albumul reuseste de aceasta data sa se incadreze si mai mult pe linia Mercyful Fate, Celtic Frost, Possessed sau Black Sabbath insa doar ca baza de pornire, in rest, nu lipsesc fazele melodice de death si black care transforma intreaga muzica intr-o scena de teatru foarte intrunecata. Pe 26 ianuarie 2018 se lanseaza „Down Belowe” cu 9 piese si aproximativ 47 de minute de muzica dark melancholic black death metal. Atmosfera ramane in continuare de mare efect pentru Tribulation, riff-urile raman la fel de intunecate, simple dar placute. Albumul e in continuare unul melodic, ritmat, armonic, melancolic, dramatic insa cateva acorduri imi aduc aminte de Sentenced – „Amok” (1995). Daca muzica merge spre dark goth black, conceptul albumului merge usor spre latura teatrala, horror movies, vampiri, fantome, castele, regine si imparati din Belle Epoque. Cu siguranta Tribulation este un deschizator de trend-uri iar ceea ce au creat ei pana in acest moment ar putea fi intitulat Psychedelic Death Metal!

martie 15, 2018 Posted by | music | | Lasă un comentariu

At The Gates – To Drink From The Night Itself (video)

At The Gates | Wikipedia | Facebook | Century Media Records | Band formed in 1990 – Sweden

Taken from the album „To Drink From The Night Itself”, out May 18th, 2018.

martie 9, 2018 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

Egonaut – The Omega (album de colectie)

Egonaut - The Omega (2017)Desi aproape toata presa de spcialitate catalogheaza trupa suedeza Egonaut ca fiind o gasca de hard & heavy metal eu totusi cred ca daca asculti cu si mai mare atentie vei observa mult mai mult decat aceasta simpla catalogare. Personal am prins influente din mai multe stiluri, din progressive, psychedelic, black dar si din stoner doom metal. Categoric Egonaut e o formatie interesanta care aduce foarte multe elemente din foarte multe genuri muzicale si e chiar banal sa ii dai un tipar simplist, minimalist, si gata. Chiar daca ai tendinta sa te intrebi de unde vine numele, si ai impulsul de moment sa mergi spre Argonaut, in realitate treburile par sa fie mult mai filozofice. Potrivit Dicționarului Urban, un Egonaut este „cineva care petrece mult timp contemplând întrebările existențiale și ordinea generală a lucrurilor”. Formatia a aparut in 2005 in BorasSuedia dar pana in 2011 nu au inregistrat nimic, insa odata cu acest an apare „Electric”, apoi „Mount Egonaut” (2013) urmat de „Deluminati” (2015) si cel despre care facem referire, de anul trecut, „The Omega”. De remarcat este si aparitia pe compilatia tribut for Paradise Lost „The Plague Inside” din 2016 unde apar cu o inregistrare cover pentru piesa „Pity The Sadness”. In afara de cele trei nume noi in industrie, Mikael Bielinski (bass, voce), Dennis Zielinski (key, voce) si Markus Johansson (tope, voce) si care nu au mai cantat in alte formatii ii mai avem pe Fredrik Jordanius care a facut chitara si vocea in perioada 2011-2014 pentru Lake Of Tears si pe Emil Kyrk care face vocea si bass-ul si pentru Beneath. Albumul „The Omega” este un clasic metal indiferent de sound-ul in care te regasesti, piesa, sau influente, insa pe o line dark & gloomy. Un album de metal foarte bine pus la punct unde melodia iese in evidenta si abunda de sunetul clapelor, coruri si faze rockistice, si nu in cele din urma autenticitatea si creativitatea care joaca rolul cel mai important. Un produs fresh, classic, remarcant!

februarie 22, 2018 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

Pestilence live la Cluj – 14 februarie 2018 (cronica + poze)

Pestilence live on ClujAbsolut demential a fost show-ul de la Cluj oferit de olandezii de la Pestilence! Patrizio Marco Giovanni Mameli (Patrick Mameli) este un om cum rar intalnesti, tipicar in cel mai bun sens al cuvantului, din punctul lui de vedere totul trebuie sa se desfasoare la fix, ceas, la penita, perfectul perfect, chiar si pozitia lui la chitara trebuie calculata la milimetru. Nu mai vorbesc de prestatie care trebuie sa fie mega super perfecta din toate unghiurile si formele. Nu stiu cu exactitate daca domnul Mameli are intradevar probleme psycho-emotive atunci cand presteaza live, dar daca ne uitam ca el face treaba asta de prin anul 1986 ar trebui sa spunem ca emotiile nu mai sunt chiar atat de mari la un show, insa se pare ca in seara de miercuri 14 februarie 2018 la concertul de la Cluj, Patrick Mameli a avut Pestilence live on Clujemotii cat carul. Dupa prestatia celor trei trupe din deschidere undeva pe la ora 22 si ceva Pestilence intra in scena. Personal asteptam trupa asta inca de prin 1991 de la albumul „Testimony Of The Ancients” care din punctul meu de vedere e varful de lance al trupei. De ce? Pentru ca odata cu acest album se iese din undreground si se intra nitel in zona comerciala, evident fara a exagera, iar albumul reuseste sa fie genul de album echilibrat parasind influentele speed trash dar fara a exagera nici spre latura death metal extrema. Un album perfect din toate punctele de vedere. Asta nu inseamna ca nu apreciez la maxim „Mallesus Maleficarum” (1988) album pe care si in ziua de astazi il mai am inca pe caseta MG la fel ca urmatorul din 1989 „Consuming Impulse” si „Speheres” (1993) care sunt o mina de aur in istoria Pestilence. Evident nu trebuie uitate nici celelalte albume care sunt la fel de importante pentru industria progressive jazz death metal-ului. Defapt, Pestilence e genul de trupa la care fiecare album e maxim si foarte bun din punct de vedere muzical.

Miercuri, 14 februarie 2018, undeva pe la ora 18 si ceva am ajuns si noi in Flying Circus din Cluj, de aceasta data in echipa imbunatatita, Eu, varu Alin, varu Calin, varu Sorin, varu Cosmin, Gyuri si Tudy pregatiti de ceea ce avea sa ne ofere o trupa care a facut istorie in materie de prog extrem metal. Pentru inceput ne indreptam spre zona de merch in speranta ca gasim ceva pe placul nostru. Din pacate nu mai prindem decat varianta S a tricoului „Testimony Of The Ancients” pe care oricum il achizitionam chiar daca il vom inrama in tablou, chiar daca e prea Violator live on Clujsmall il luam doar de colectie, tinand cont ca e unul dintre albumele preferate cu care am crescut. As fi luat si un „Spheres”sau un „Consuming Impulse” dar din pacate nu existau variantele clasice, asa ca scot 90 de lei pe „Testimony Of The Ancients” t-shirts un adevarat cult album in domeniu. Pe zona de merch mai exista casete, cd-uri si vinyl-uri pentru toate albumele la preturi rezonabile, toate reeditari 2017. Luam o bere si stam la o poveste in zona de bar unde nu e atat de galagie in asteptarea primei trupe Violentor din Italia care au pana acum trei albume la activ si care au facut un show fain in materie de thrash metal cu ceva influente speed si care a prins destul de bine in acea seara. Undeva pe la ora 20:20 de minute pe scena isi fac aparitia olandezii de la Distillator, un band foarte bun cu maxim potential; intreaga poveste se scrie pe solo-urile excelente ale vocalului Desecrator (Laurens Distilator live on ClujHouvast) care la doar 26 de ani pare sa cunoasca mai tot ce a aparut in materie de thrash metal classic si modern. Energie maxima, atmosfera perfecta! O alta bere, o alta poveste despre muzici, situatii, probleme personale, ca intre prieteni vechi si buni. Undeva pe la 21:15 minute se aud primele acorduri ale brazilienilor Rabaelliun despre care stiam de ceva vreme ca au forta si ca vor face un show bun. Trupa vine pe o linie death metal extrema cu ceva influente black si care are un mood extrem si serios. In cele 40 de minute dedicate lor au cantat mai mult ca perfect si au facut un show remarcabil. In asteptarea olandezilor de la Pestilence nu am mai parasit zona din fata scenei in speranta ca voi putea vedea perfect toata prestatia trupei la cel mai inalt nivel. Undeva pe la 22:15 minute in scena intra romanul nostru Septimiu Hărşan de la drums care isi face ultimele reglaje la aparate. Pentru cine Raebelliun live on Clujnu stie, Septiumiu este singurul baterist pana in acest moment care a reprezentat Romania in Sick Drummer Magazine si care a mai activat alaturi de CodeRed, Indian Fall, Necrovile sau The Thirteenth Sun. Ei bine, in noul casting Pestilence mai avem un roman, pe chitaristul Calin Paraschiv trecut si el prin Glitgore si Necrovile si despre care nu am decat cuvinte de lauda. Sa canti cu un tipicar precum Mameli nu e putin. Din cate am putut observa baietii astia au reusit ceea ce putini muzicieni romani au reusit sa faca. Pestilence e un cult band in materie de extreme metal iar faptul ca acum avem doi romani in trupa nu poate decat sa ne faca maximi de „mandrii ca suntem romani”. Felicitarile mele Septimiu si Calin, daca a-ti trecut examenul alaturi de Mameli atunci din acest moment nimic nu va poate sta in cale! Daca as fi prestat la concert in calitate de jurnalist tare as fi vrut sa aflu cum au resuit baietii astia sa cante in Pestilence, cum au reusit sa ajunga sa lucreze cu Mameli, recomandari, etc. dar de aceasta data eram in calitate de fan!

Show-ul Pestilence de la Cluj a fost unul de zile mari pentru noi cei ce asteptam trupa asta de pe la inceputul anilor ’90. Intitulat „Special Old School Set” ni se pregateau doar cantece de pe primele patru albume din perioada 1989 – 1993 ceea ce a fost un mega plus din punctul nostru de vedere. E drept, au cam predominat piese de pe Pestilence live on Cluj„Consuming Impulse” si „Testimony…” insa chiar aceste albume au fost maximele in materie de prog extrem metal si totodata favoritele noastre. Pana sa intre in scena Patrick Mameli au aparut Septimiu, Calin si bass-ul Tilen Hudrap un tip din Slovenia si care a lucrat cu succes alaturi de Testament, Vicious Rumors si Paradox, ceea ce nu e deloc putin. Intr-un final, cu o cutie de lapte Napolact in mana dreapta isi face aparitia pe scena domnul Patrick Mameli. Adica cum? Cu o cutie de lapteeeee? What the F.U.C.K?!? Imi spune si mie cineva ce se intampla acolo? Cumva loviti de imagine si atititudinea lui Patrick cu o cutie de lapte in mana, si care purta si niste adidasi exclusivisti de marca a’la BMW, ne invaluie un fel de ameteala comerciala in oase. Omul pare a fi mai degraba trandy, as spune, cu un lapte in mana, pantaloni home sport, lant gros de aur la gat si mana, adidasi BMW si un fel Pestilence live on Clujde aer de playboy macho, nitel pe varfuri, impaunat ca un cocosel, si atent la toate miscarile sale ca si cum se transmite concertul live pana pe Marte. Sincer, in primele minute am fost cam nedumerit de ce se intampla. Adica, vazusem atatea poze cu Patrick in cei aproape 30 de ani de activitate a trupei, el ca si cum ar fi un fel de durul durilor si dintr-o data un macho man ajuns aici parca de la concursurile de moda sau bodybilding, cu parul vopsit blond prins intr-o mini codita/creasta pe varful capului si ras in rest, maxim de atent la toate miscarile sale?!? Okay, la urma urmei depasim cu usurinta aceasta situatie, realitatea fiind ca tot Patrick profesionistul e pe scena chiar daca arata din punctul nostru de vedere cam prea fancy pentru muzica adoptata de trupa. Insa tinand cont ca au trecut ani si nu putea aparea cu un fashion precum in 1988, ca deh’ suntem in 2018, alte vremuri, alte trairi, alte simtaminte, alte tehnologii, trecem cu vedereea inca de la primele lui cuvinte de salut. La urma urmei punem accentul pe calitatea omului si profesionalismul sau si nu pe cum arata, nu? Asadar, primele riff-uri, primele piese, primul strigat harait a’la Pestilence cu un sound ce aduce aminte de perioada thrash-death. D.E.M.E.N.T.IA.L !!! Se aud piese de pe „Consuming”Impulse” apoi urmeaza o alta de pe „Testimony Of The Ancients”, atmosfera melodica dar lugubra iti cutremura oasele. Melodic death metal, progressive, atmosferic, jazz, si celebrele intro de pe piese iti creeaza o vibranta si revigoranta traire. Mameli este pur si simplu un alien care rupe chitara in doua si trimite mai departe mesaje ce vin parca din viitor. H.A.L.U.C.I.N.A.N.T !!! Ti se face piele de gaina, tremuri si nu te mai opresti, se ating unele level-uri de iluminare cosmica. Mai mult nu exista! Perfectiunea tehnica, atmosfera, povestea creaza un spatiu energetic la cote mari! Mameli mai da peste cap o gura de lapte Napolact. Nu, nu e vreo reclama, Napolact nu e sponsorul oficial al concertului, putea fi la fel de bine si Monor, pur si simplu omul asta tine la sanatatea lui si consuma tot ce e mai natural. Nu e de mirare ca la 51 de ani arata ca la 31, conteaza ce consumi, conteaza ce toxine bagi in minte, suflet si trup iar el pare sa aiba grija de sanatate dar si de dragostea lui care ii face ochi dulci din backround unde o asiatica cu par lung si negru, subtirica si frumoasa ii trimite pupici dulci dupa fiecare piesa si il asteapta dupa fiecare concert. Norocosul!

Atmosfera e la maximum, piesa cu piesa, riff cu riff, moshpit-ul pare sa incite spiritele, din pacate doar pe final de show, unii mai sar de pe scena, prietenul nostru Tudy isi ea avant spre scena si baga un exercitiu de bodybilding, mai pe stanga, mai pe dreapta…Dumnezeule, Tudy a ajuns pe scena…incredibil…Mameli se ia la intrecere cu al nostru Tudy…Patrick pare sa prinda gluma si reactioneaza impecabil de bine. Tudy Vs. Patrick se intrec pentru cateva minute in pozitii de culturism, e clar, nu avem un castigator, poate in ruda viitoare! Absolut formidabil! Omul serii…Tudy cel care aproape il complexeaza pe Mameli intr-o executie de bodybilding impecabila! Incep din nou drujbele pana spre final cand Pestilence ne onoreaza si cu in biss! Iar noi tragem linie, suflam usurati ca ne-am mai indeplinit un vis iar in concluzie ramanem cu un concert excelent si cu o trupa care dupa 30 si ceva de ani isi demonstreaza forta, profesionalismul, tehnica si maiestria cu un sound care oricand e mereu inaintea vremurilor!

mai multe poze gasiti pe pagina mea de Myspace.com

februarie 17, 2018 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

METAL TOP 125 – 2017 (my favorites)

  1. Septicflesh – Codex Omega
  2. Spectral Voice – Eroded Corridors of Unbeing
  3. Paradise Lost – Medusa
  4. Samael – Hegemony
  5. Egonaut – The Omega
  6. Power Trip – Nightmare Logic
  7. Wolfheart – Tyhjyys
  8. The Lurking Fear – Out of the Voiceless Grave
  9. Memoriam – For The Fallen
  10. Immolation – Atonement
  11. Godflesh – Post Self
  12. Hallatar – No Stars Upon The Bridge
  13. Primitive Man – Caustic
  14. Vallenfyre – Fear Those Who Fear Him
  15. Incantation – Profane Nexus
  16. Akercocke – Renaissance in Extremis
  17. Igorrr – Savage Sinusoid
  18. Suffocation – …Of The Dark Light
  19. Novembers Doom – Hamartia
  20. Firespawn – The Reprobate
  21. Morbid Angel – Kingdoms Disdained
  22. With The Dead – Love from with the Dead
  23. Vampire – With Primeval Force
  24. Threshold – Legends Of The Shires
  25. Craven Idol – The Shackles of Mammon
  26. Dissension – Ancient Chaos
  27. The Kennedy Veil – Imperium
  28. Hate – Tremendum
  29. Venenum – Trance Of Death
  30. The Thirteenth Sun – Stardust
  31. Obituary – Obituary
  32. Thy Art Is Murder – Dear Desolation
  33. Skelethal – Of The Depths
  34. Begerith – A.D.A.M.
  35. Satyricon – Deep Calleth Upon Deep
  36. Arch Enemy – Will To Power
  37. Ex Deo – The Immortal Wars
  38. God Dethroned – The World Ablaze
  39. Bestia Arcana – Holókauston
  40. Cemetery Urn – Cemetery Urn
  41. Deserted Fear – Dead Shores Rising
  42. Belphegor – Totenritual
  43. Carach Angren – Dance and Laugh Amongst the Rotten
  44. Triumvir Foul – Spiritual Bloodshed
  45. The Ruins of Beverast – Exuvia
  46. Sign Of Cain – To Be Drawn And To Drown
  47. Cavalera Conspiracy – Psychosis
  48. Sinister – Sincretism
  49. Below the Sun – Alien World
  50. Moonspell – 1755
  51. Goatwhore – Vengeful Ascension
  52. Crypts Of Despair – The Stench Of The Earth
  53. Unleash The Archers – Apex
  54. The Ominous Circle – Appalling Ascension
  55. War Possession – Doomed to Chaos
  56. Ursinne – Swim With the Leviathan
  57. Dying Fetus – Wrong One To Fuck With
  58. Wolfbrigade – Run With The Hunted
  59. The Haunted – Strength in Numbers
  60. Warbringer – Woe to the Vanquished
  61. Dagoba – Black Nova
  62. Verthebral – Regeneration
  63. Evocation – The Shadow Archetype
  64. Rings of Saturn – Ultu Ulla
  65. Temple of Void – Lords Of Death
  66. Noumena – Myrrys
  67. Under the Church – Supernatural Punishment
  68. Tombs – The Grand Annihilation
  69. Necrovorous – Plains of Decay
  70. Entrails – World Inferno
  71. Witchery – I Am Legion
  72. Vintersorg – Till Fjälls Del II
  73. Nervecell – Past, Present…Torture
  74. Execration – Return to the Void
  75. Gods Forsaken – In A Pitch Black Grave
  76. Paganizer – Land of Weeping Souls
  77. Undergang – Misantropologi
  78. Shaarimoth – Temple of the Adversarial Fire
  79. Ensnared – Dysangelium
  80. The Crawling – Anatomy of Loss
  81. Cannibal Corpse – Red Before Black
  82. Svartsyn – In Death
  83. Nightbringer – Terra Damnata
  84. Incertain – Rats In Palaces
  85. Loss – Horizonless
  86. Vacivus – Temple of the Abyss
  87. Rotten Breath – Psalms of Eradication
  88. Desultory – Through Aching Aeons
  89. Soulrot – Nameless Hideous Manifestations
  90. Black Anvil – As Was
  91. Sun Of The Dying – The Roar Of The Furious Sea
  92. Phrenelith – Desolate Endscape
  93. Massive Assault – Mortar
  94. Cloak – To Venomous Depths
  95. Disbelief – The Symbol of Death
  96. Fen – Winter
  97. Deep Purple – Infinite
  98. Norilsk – Le Passage des Glaciers
  99. King of Asgard – Taudr
  100. Merrimack – Omegaphilia
  101. Nailed to Obscurity – King Delusion
  102. Dawn of Disease – Ascension Gate
  103. Maat – Monuments Will Enslave
  104. Usnea – Portals into Futility
  105. Haemorrhage – We Are the Gore
  106. Necrowretch – Satanic Slavery
  107. Decrepit Birth – Axis Mundi
  108. Necrot – Blood Offerings
  109. Morbid Flesh – Rites of the Mangled
  110. Enslaved – E
  111. Morta Skuld – Wounds Deeper than Time
  112. Lifeless – The Occult Mastery
  113. Broken Hope – Mutilated And Assimilated
  114. Red Moon Architect – Return of the Black Butterflies
  115. Horrified – Allure of the Fallen
  116. Battle Beast – Bringer of Pain
  117. Narthraal – Screaming from the Grave
  118. Mordbrand – Wilt
  119. Slow – V Oceans
  120. Evil Invaders – Feed Me Violence
  121. Gravesite – Neverending Trail of Skulls
  122. Human – Contemplating Soliloquy
  123. Tomb Mold – Primordial Malignity
  124. Eraserhead – Remnants Of Decadence
  125. Nasty Surgeons – Exhumation Requiem

Pe larg despre toate trupele catalogate, albumele prezentate si multe alte detalii, gasiti pe link-ul personal de Metal Storm!

februarie 12, 2018 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Deep Purple – Infinite (album de colectie)

Deep Purple - Infinite (2017)Stiti cum se spune „Cine nu are bunici sa-si cumpere”, pai asa e si cu muzica buna, de calitate, cine nu are sa-si cumpere, deoarece maine poimaine greii greilor vor pleca dintre noi iar in urma lor se va asterne praful. Ca muzica nu mai e cea fost nu e o noutate. Ca muzica nu mai are suflet, spirit, melodie nu mai mira pe nimeni ca deh’ traim vremuri cu suflet putin, minte mai putina, talent mai putin, pasiune mai putina, experienta muzicala aproape de zero, emotie zero, deci si muzica tinde sa devina tot mai plastica si elastica, fara gust, spirit, mesaj. Asa ca, tot de la bunicii rock-ului avem intotdeuna de invatat cate ceva. Chiar daca sunt in business de aproape 50 de ani au aceeasi energie tinereasca, sunt mereu fresh in lucrarile lor, au ramas cu acelasi spirit care lumineaza pretutindeni si iti ofera si tie o portie buna de energie. Daca muzica nu reuseste sa transmita un mesaj, o emotie, o traire profunda ce sens mai are? Muzica nu inseamna doar bituri reci ce se repeta la infinit si hormoni zburatori pe pereti. Muzica e acel ceva ce iti deschide aripile spre cer, spre visare, speranta, emotie, zbor si cadere. Maestre, sa suuuneeee clapa! O da, cum se mai invarte keyboards-ul ala ce-ti ramane infinit pe creier! Doamnelor si Domnilor, Deeeep Purpeeeel!!! De la „Shades of Deep Purple” (1968) pana la prezentul „Infinite” (2017) cred ca deja avem cam 20 de albume fara a mai lua in calcul ep-uri, compilatii si live-uri. Asta inseamna istorie, asta inseamna cu adevarat sa ramai in istoria muzicii, sa iei zeci de Grammy si Discuri de Aur pentru munca ta cu adevarat importanta. Nu scoti un hit si te scufunzi. Si din nou…ding ding bring bring…clapa…apoi solo-urile alea ametitoare si ritmurile accelerate de dupa. Ian Gillan, Roger Glover si Ian Paice sunt tot aici din 1968, ei sunt spiritul Deep Purple, acel ceva ce mereu a reusit sa ii scoata in evidenta. Stau, ii ascult, se aude „The Surprising” parca e rupta din coloana sonora a unul film, divin, hard rock de mega calitate. Ascult si imi confirm inca odata de ce societatea noastra nu e ca celelalte, ce ne face sa fim atat de jos si mereu in cautare de nimicuri. Da, am sarit peste lucruri, peste ani, peste muzica buna, peste Deep Purple, ne lipsesc niste clase, am fugit de la ora de muzica buna, de la portia de cultura. 40 de ani de comunism in care muzica cu mesaj era interzisa a reusit sa ne urateasca sufletul. Daca intrebi astazi, 70% dintre romani nu au auzit niciodata de Deep Purple. Parintii au trait cu imnuri de glorie aduse tovarasului, unii cu muzica populara de pahar, iar tinerii zilelor noastre nici macar nu au de unde sa cunoasca frumosul, muzica buna, mesajul, forta din spatele unui album care iti poate ajuta pe drumul tau spre lume. Cine sa-i ajute, cine sa le spuna ceva daca nici ei nu stiu nimic?! Dar asta e povestea trista a sufletului romanesc care intelege cu indoctrinare si supunere oarba deformatul mesaj „mandru ca sunt roman” si nu ne intereseaza nimic altceva…mai degraba „mandru ca sunt idiot” ar merge mai bine! Oricum, lumea tot inainte priveste, timpul trece, viata se scurge, oamenii sunt mici picaturi de apa intr-un imens univers instelat si fiecare suflet e aici pentru a-si fructificat lumina divina, cum simte fiecare. Mai frumos sau mai urat. Albumul „Infinite” e pur, curat, luminos, stelar, fresh, plin de energii pozitive. Lucrarea este peste capacitatile intelectuale ale turmei din zilele noastre insa cautatorii de lumina vor gasi in acest produs o portie buna de safire ce stralucesc de departe din viitor.

VIDEO: The Surprising |Time For Bedlam

februarie 6, 2018 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Dagoba – Black Nova (album de colectie)

Dagoba - Black Nova (2017)Cu formatia franceza Dagoba ma intalnisem in 2014 la festivalul Rockstadt Extreme Fest. Trebuie sa recunosc, atunci parca nu au reusit sa ma impresioneze in vreun fel. Ii priveam ca pe o trupa din noul val care incearca sa faca galagie cu scopul de a iesi cat mai mult in evidenta si cam atat. Asta era pe atunci, insa odata cu aparitia albumului „Black Nova” (2017) ceva a reusit sa-mi atraga imediat atentia. Acel click a fost apasat instantaneu in creierul meu si intreaga constructie a albumului a aprins in mintea mea focurile creatiei. Poate si din cauza ca de acum trupa a trecut la o alta casa de discuri de prestigiu, si anume, Century Media Records. Nu stiu, poate sa le fi ajutat si lucrul asta, cert e ca acum suna mult mai inchegati, mai tehnici si mai metalici. Bine okay, ei merg in continuare pe linia industrial metal dar nu neparat pe cea clasica gen Ministry sau Godflesh, as spune ca au ales un sound groove dubstep si putin mai spre comercial cu faze electro metal sci-fi cu multe samplere si sintetizatoare ce dau culoare intregului album. Vocile sunt curate, ritmurile sunt rapide si electrizante, sunetul e bogat, dur, cosmic, energic, intreaga constructie e foarte bine modelata rezultand un produs inchegat si consistent de metal music. Pe acest album Dragoba jongleaza cu tot felul de elemente inedite care reusesc sa creeze un sound foarte aproape de zilele noastre in materie de tehnologie si rolul nostru in universul indepartat. Uneori piesele sunt atat de melodice incat ai putea asculta albumul si la volanul unei masini, au un ritm accelerat, chiar simfonic uneori, cu flash-uri tehno, electro care te prind imediat, atragatoare, foarte usor dansabile si pline de efecte. „Black Nova” e genul de album pe care cu siguranta il vei asculta imediat de la inceput, odata, de doua ori, la infinit!

VIDEO: Dagoba – Inner Sun | Dagoba – Stone Ocean

ianuarie 22, 2018 Posted by | music | | Lasă un comentariu

RIP: Dolores O’ Riordan (The Cranberries)

Dolores O’ Riordan | The Cranberries | IMDb

Solista trupei The Cranberries, Dolores O’Riordan, a murit la Londra, la vârsta de 46 de ani, anunţă surse citate de presa britanică. Dolores O’Riordan se afla la Londra pentru o sesiune de înregistrări. Impresarul cântăreţei irlandeze a declarat că, deocamdată, nu există detalii despre circumstanţele decesului. „Rudele sunt devastate de această veste şi au cerut să fie lăsate în pace în această perioadă dificilă”, a declarat impresarul, citat de publicaţiile Irish Times şi The Sun.

Originară din Limerick, în vestul Irlandei, Dolores O’Riordan a devenit o artistă recunoscută la nivel mondial după ce a devenit vocalista trupei The Cranberries, când avea doar 18 ani.

The Cranberries este una dintre cele mai cunoscute trupe ale anilor 1990, cu vânzări de zeci de milioane de discuri. Trupa The Cranberries a dominat muzica anilor ’90, alături de alte trupe rock precum Pearl Jam, Smashing Pumpkins, Nirvana. Avându-i în componenţă pe solista Dolores O’Riordan, chitaristul Noel Hogan, basistul Mike Hogan şi toboşarul Fergal Lawler, formaţia irlandeză a fost adeseori asociată cu rockul alternativ, însă stilul ei muzical include de asemenea numeroase elemente indie-pop, post-punk, folclor irlandez şi pop-rock. (Mediafax)

ianuarie 15, 2018 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

Body Count – No Lives Matter (video 2017)

Body Count | IceT | Biography | Facebook | Century Media Records | Band formed: 1990 in LA – USA

 

ianuarie 9, 2018 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Pestilence – Hadeon (album de coleectie)

Cele 4 albume clasice (1988 – 1993) ale olandezilor PESTILENCE se aud LIVE la CLUJ pe 14 februarie 2018

Legendara trupa olandeza Pestilence se intoarce cu un nou album ce ne aduce aminte de perioada prog. thrash Pestilence - Hadeon (2018)death metal din perioada 1986 – 1993. Si surpriza, in trupa avem acum doi membrii romani, Septimiu Harsan (drums) trecut prin Indian Fall, Necrovile, Code Red sau The Thirteenth Sun si Calin Paraschiv (lead guitars) care mai activeaza si alaturi de Clitgore si Necrovile. Tinand seama ca maestrul Patrick Mameli e deja un legend name in materie de extrem metal, inca din perioada 1986, cand alaturi de Martin Van Druner (Asphyx) si alti doi membrii de la Sacrosanct, Marco Foddis si Randy Meinhard pun bazele acestui band extrem de interesant, acum putem spune din nou ca Patrick a ales cartea castigatoare, iar pentru noi e ceva grendios sa avem doi membrii romani in cult bandul Pestilence.

Iata cum face prezentarea de album (mapa de presa) Hammerheart Records, casa de discuri la care activeaza in prezent trupa: ” Începutul Pestilence a avut loc în zona de graniță olandeză/germană (Enschede) în 1986 iar la început muzica trupei merge spre zona thrash metal lansand trei demouri. Primul albumul „Malleus Malefcarum”, apare in anul 1988 incercand in continuare abordarea stilistica pe linia thrash devenind lider pe acest gen, fiind vazuti in acel moment ca un band intens, brutal, matur si de viitor. În 1989 a fost lansat al doilea album, „Consuming Impulse”, un mare pas spre scena Death Metal. Odata cu aceasta lansare Pestilence a castigat atentia internationala si a devenit foarte repede apreciata in intreaga lume de fanii death metal. În 1991 iese pe piata al treilea album „Testimony of The Ancients”,  pe acest album fiind cooptati basistul Tony Choy care la acea vreme activa in Cynic, o trupa foarte apreciata de presa si fani si care aduce in death metal influente tehnice si progressive. Albumul ramane varful de lance al trupei si de aici se construieste o personalitate si mai bogata in sound si tehnica ce ii va propulsa si mai sus in topuri. Cel de-al patrulea album al trupei, „Spheres”, a fost lansat în 1993, din acest moment Pestilence a început să aduca in sound elemente de fuziune a jazz-ului în stilul Death Metal. Privind înapoi, Pestilence a fost prea inaintea timpurilor din toate punctele de vedere. La finele anului 1993 trupa a decis în unanimitate să se despartă simțind că a atins punctul culminant al creației si pana in 2009 nu se mai inregistreaza nimic, insa în ianuarie 2008, când vocalul/chitaristul Patrick Mameli a declarat presei metalice că Pestilence revin din nou, intreaga presa dar si fanii au asteptat cu entuziasm o alta inregistrare Pestilence. În 2008 Pestilence inregistreaza un album nou iar lansarea are loc in 2009 odata cu aparitia albumului „Resurection Macabre”, apoi in 2011 urmeaza „Doctrine”. In 2013, la puțin timp după ce Patrick Mameli a anunțat că in trupa i se alatura Stephan Fimmers (Necrophagist) și Tim Yeung (Morbid Angel, Hate Eternal) apare cel de-al șaptelea album Pestilence, „Obsideo”. În 2014 Patrick Mameli anunta că Pestilence ramane pe „hold permanent” ceea ce concluziona ca Pestilence isi incheie activitatea iar cartea a fost pe deplin scrisă și închisă iar el e pregatit sa continue cu alte proiecte inovatoare. La începutul anului 2017 proprietarul casei de discuri de la Hammerheart Records, Guido Heijnens impreuna cu Patrick Mameli au mai multe întâlniri foarte constructive și decid impreuna să dea din nou lovitura cu Pestilence reeditand toate albumele trupei si punand bazele unui noi discutii pentru un nou album care sa loveasca din nou prin inventivitate, caracter si tehnica muzicala. Casa de discuri a preluat si reconstruit pe toate formatele, vechile albume clasice pe editii de lux, lp/mc/cd/vinyl de înaltă calitate, readucand in atentia vechilor dar si noilor fani o colectie bogata a clasicelor albume Pestilence puse in vanzare odata cu 2018. Album este evident o reantoarcere la radacini, la vachii fani dar si la cei noi deoarece Pestilence se reinventeaza continuu si vine cu elemente moderne de death si progressive de cea mai buna calitate. „Hadeon” iti aduce imetiat aminte de vechiul „Testimony Of The Ancients” (1991), o revenire la spiritul vechii scoli de death metal dar cu elemente noi din viitor. In vara lui 2017 trupa intra in studiourile Spacelab din Germania si inregistreaza un alt album care atrage imediat atentia prin sound-ul bogat, bombastic, tehnic, prog, death metal, album care va fi lansat in martie 2018 si care va beneficia de un turneu in toata Europa incepand cu luna ianuarie si care va cuprinde si doua locatii din Romania, mai exact Cluj si Bucuresti. Pentru Pestilence anul 2018 aduce numeroase apariții și turnee ale festivalului în întreaga lume.”

LIVE >>> PESTILENCE live in CLUJ – 14 februarie 2018 in Flying Circus

Un setlist alcătuit exclusiv din piese de pe primele 4 albume (1988-1993) sună ca un vis împlinit pentru aproape orice metalist old-school și/ sau amator de „tehnicalități”!

Romanian Thrash Metal Club, Hatework – Asociatia Culturala Manifest și Etrurian Legion prezintă, evident cu mândrie, pentru prima oară în România, una dintre cele mai mari legende ale death metalului european din anii 1980-1990, printre pionierii death metalului progressive/ jazz fusion, PESTILENCE.

Trupa olandeză PESTILENCE chiar nu are nevoie de prezentare, fiind una dintre bornele absolut obligatorii ale genului pentru orice amator de durități, indiferent dacă îi asculta pe vremuri sau îi descoperă abia acum, odată cu Pestilence Live Afis 2018revenirea pe scena extremă. Nu sunt multe formațiile care au reușit, de-a lungul anilor, să producă nu mai puțin de patru albume consecutive care să intre în categoria must have. Este vorba, bineînțeles, despre Malleus Maleficarum (1988), un debut discografic încă ancorat undeva între thrash-ul cu care au început și death-ul pe care aveau să-l definească ulterior, cu clasicul Consuming Impulse (1989). Și este vorba despre Testimony of the Ancients (1991), fără îndoială una dintre acele bijuterii de agresivitate împletită cu tehnică și melodie ale anului 1991. Și, în sfârșit, cum Pestilence au fost mereu cu un pas înaintea vremurilor lor, este vorba și despre excepționalul Spheres (1993), album care a nuanțat direcția tehnică, progresivă și jazzy ceva mai timidă a precedentului opus, îndepărtându-se cu siguranță de ceea ce lumea numea pe atunci death-metal sau, mai degrabă, creând o nouă dimensiune a genului.

Un setlist alcătuit exclusiv din piese de pe aceste patru albume sună ca un vis împlinit pentru aproape orice metalist old-school și/ sau amator de „tehnicalități”, nu-i așa? Și chiar aceasta este oferta lui Patrick Mameli, mastermindul trupei, pentru turneul Fight the Plague, care prefațează apariția unui nou album, intitulat, se pare, Hadeon. Așa cum declara într-un interviu pentru Live Reviewer în anul 2013, Mameli încă mai poate contribui la comunitatea death metal prin pasiunea pe care o are pentru Pestilence încă de la înființare, în urmă cu mai bine de 30 de ani, și prin inspirația pe care nu și-a pierdut-o, în ciuda celor două mari hiatusuri în existența trupei. De data aceasta, îi va avea alături pe excelentul chitarist venezuelean Santiago Dobles (Aghora, ex-Cynic), pe bassistul sloven Tilen Hudrap (Vicious Rumours, Paradox) și, nu în ultimul rând, pe senzaționalul baterist român Septimiu Hărșan (Disavowed, Necrovile, Indian Fall, The Thirteenth Sun).
Aveți două șanse de a-i urmări la treabă pe acești patru muzicieni de excepție fără a vă îndepărta prea mult de casă:

13 februarie 2018 la București, în Club Fabrica
14 februarie 2018 la Cluj-Napoca, în Flying Circus

Save the dates, as they say.

Biletele se gasesc in format electronic pe http://www.iabilet.ro si in reteaua fizica iabilet.ro/retea : Magazinele Flanco, Metrou Unirii 1 langa casa de bilete Metrorex, Magazinul Muzica, Magazinele IQ BOX – Telekom, Cafe Deko, Club Vintage, Club Quantic, Expirat Halele Carol (in intervalul orar: 18:00-22:00), Hard Rock Cafe, Beraria H, Agentiile Perfect Tour, Magazinele Uman si pe terminalele self-service ZebraPay din toata tara. (iabilet.ro)

ianuarie 1, 2018 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

Cantecul „All I Want For Christmas Is You” pentru prima data in topul 10 din Billboard 100

Cântecul „All I Want For Christmas Is You”, interpretat de Mariah Carey, a reuşit să pătrundă în decembrie 2017 pentru prima dată între primele zece poziţii ale topului american Billboard 100, informează contactmusic.com.

Acest cântec de Crăciun a fost lansat în urmă cu 23 de ani, în 1994, şi, deşi a fost difuzat de radiourile din lumea întreagă şi a fost difuzat de peste 217 milioane de ori pe plan mondial pe platforma de streaming Spotify, nu a ajuns niciodată pe primul loc în topurile din Statele Unite şi Marea Britanie.

În această săptămână, cântecul interpretat de celebra artistă americană a ajuns pe locul al nouălea în Billboard 100, pătrunzând astfel pentru prima dată între primele 10 poziţii ale topului american.

Mariah Carey, în vârstă de 49 de ani, s-a declarat extrem de bucuroasă de performanţa piesei sale şi a spus că aceasta reprezintă cel mai frumos cadou de Crăciun pe care ar fi putut să şi-l dorească vreodată.

Mariah Carey, care a compus şi a produs acest single în colaborare cu Walter Afanasieff, a făcut următoarea declaraţie pentru jurnaliştii revistei Billboard: „Este un cadou de Crăciun minunat! În calitate de compozitoare a piesei, mă simt deosebit de onorată că acest cântec a ajuns în topul 10 din Billboard 100 pentru prima dată!”.

„Sincer, nu credeam că vom ajunge să vorbim despre aşa ceva, însă sunt recunoscătoare tuturor acelora care au adoptat acest cântec ca o parte a tradiţiilor lor de sărbători”, a adăugat vedeta americană.

Săptămâna trecută, cântecul „All I Want For Christmas Is You” a ajuns pe locul al doilea în topul din Marea Britanie (Official UK Chart).

Luni, reprezentanţii Spotify au anunţat că acelaşi single este cel mai difuzat cântec de Crăciun pe această platformă de streaming.

SURSA: Agerpres

decembrie 28, 2017 Posted by | media, music | | Lasă un comentariu

Arch Echo – Color Wheel (video)

Arch Echo | Instagram | Bandcamp | Facebook

Arch Echo‘s self-titled debut album isa piece of gold that should cement the group’s reputation as one of the best instrumental prog metal groups out there today. Easily one of the best newcoming releases of 2017. (Prog Sphere)

 

decembrie 20, 2017 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Egonaut – Initium (video)

Egonaut | Facebook | Twitter | Youtube | Mighty Music | Band formed: 2005 in Sweden

EGONAUT, the Swedish Doom connoisseurs, return to the sonic maelstrom that is streaming music media with the new single “INITIUM”. Mellotrons and organs set the scene followed by crushing drums, heavy guitars and soaring vocals giving the listeners a taste of what is to come from EGONAUT. Intended as a preview of the upcoming album, INITIUM continues down the musical path from EGONAUTs previous full length album DELUMINATI – albeit a bit doomier and gloomier.

EGONAUT’s 4th album “THE OMEGA” will be out on Mighty Music in late summer 2017.

The “INITIUM” video is premiered exclusively in these territories by Decibel Magazine – USA, Zero Tolerance – UK, Metalized – DK, Sweden Rock– Sweden, Deaf Forever – Germany.

decembrie 11, 2017 Posted by | music | | Lasă un comentariu