equilibrium

The art of life

Egonaut – Initium (video)

Egonaut | Facebook | Twitter | Youtube | Mighty Music | Band formed: 2005 in Sweden

EGONAUT, the Swedish Doom connoisseurs, return to the sonic maelstrom that is streaming music media with the new single “INITIUM”. Mellotrons and organs set the scene followed by crushing drums, heavy guitars and soaring vocals giving the listeners a taste of what is to come from EGONAUT. Intended as a preview of the upcoming album, INITIUM continues down the musical path from EGONAUTs previous full length album DELUMINATI – albeit a bit doomier and gloomier.

EGONAUT’s 4th album “THE OMEGA” will be out on Mighty Music in late summer 2017.

The “INITIUM” video is premiered exclusively in these territories by Decibel Magazine – USA, Zero Tolerance – UK, Metalized – DK, Sweden Rock– Sweden, Deaf Forever – Germany.

Anunțuri

Decembrie 11, 2017 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Godflesh – Post Self (album de colectie)

Godflesh - Post Self (2017)Godflesh a fost mai mereu altceva. Acel altceva ce iese mereu din tipare. Un sound ce atrage imediat atentia. Dupa punk, doom si grind scena metal din Birmingham a construit asa numitul industrial metal. Godflesh sunt pe undeva pionierii acestui stil, iar Justin Broadrick e parintele acestui val ce a lasat in urma numeroase proiecte foarte interesante precum Jesu, Napalm Death, Sun O))) sau Deathless, plus alte zeci de nume mai putin mediatizate. Pana sa ajunga Godflesh un nume de referinta, un brand de marca, Justin Broadrick impreuna cu Ben GC Green si Paul Neville infiinteaza in 1983 Fall Of Because cu care experimenteaza diverse sunete industrial/experimental metal si cu care concerteaza prin diverse cluburi promovand demo-ul „Extirpate” (1986). Din pacate dupa toata povestea asta FOB nu prind un contract serios cu o casa de discuri si sunt nevoiti sa construiasca pe o alta idee un nou nume. Asa apare in 1988 Godflesh care atrage imediat atentia presei de specialitate iar in scurt timp se semneaza si un contract cu Swordfish Records pentru primul EP „Godflesh” acesta fiind punctul de plecare si beculetul rosu care semnalizeaza industriei metal ca ceva altceva pare sa prinda radacini in Birmingham. Evident Justin era deja experimentat in materie de sonoritati grind alaturi de Napalm Death si „Scum” (1987) asa ca trecerea a fost floare la ureche iar punk grind-ul nu a putut decat sa il ajute la modelarea unui nou stil cu o personalitate intensa. Asambland sunete grind, punk, doom si post-metal incet acel ceva pare a se transforma in ceea ce avea sa se numeasca experimental industrial metal cu veritabile influente din post-punk & hardcore a’la Discharge, Doom, The Swans sau Killing Joke. Cum in acea perioada casele de discuri erau in cautare de trupe care sa iasa din tiparele comerciale, cu personalitate, caracter si mesaj a fost destul de usor sa curga imediat si un contract cu una dintre cele mai apreciate case de discuri ale momentului, Earache Records. Desigur, asta se intampla dupa sute de live-uri prin cluburi si zeci de interviuri in diverse fanzine, apoi, trebuie amintit neparat de parintele radio-ului, promotorul muzicii underground, John Pell, jurnalist, dj si prezentator de radio la BBC Radio 1 cel care a mediatizat pentru prima data in FM trupe precum Sex Pistols, T-Rex, Carcass, Napalm Death, Pink Floyd, Bolt Thrower, Extreme Noise Terror, The Clash sau Godflesh si care a ajuntat enorm industria metal sa se dezvolte si sa devina cunoscuta publicului larg. Godflesh semneaza in 1989 cu Earache Records si de aici rezulta primul album valoros „Streetcleanner”, apoi la o distanta de doi ani urmeaza un lat album foarte bine vazut „Pure” (1992), urmeaza „Selfless” (1994), apoi „Songs of Love and Hate” (1996), „Us and Them” (1999), „Hymns” (2001) si „A World Lit Only by Fire” (2014). „Post Self” a fost lansat oficial pe 17 noiembrie 2017 si este inregistrat in perioada 2016-2017 alaturi de casa de discuri Avalanche Recording acolo unde inca din anul 2004 se inregistra si celelalt proiect numit Jesu si tot aici Justin produce si mixeaza pentru Pelican, Mogwai, Isis si Pantera. Albumul din acest an ii are in componenta pe Justin la Guitars, Vocals, Drum programming impreuna cu G.C Green la Bass si el fiind in aceasta poveste muzicala inca din anul 1983. Sound-ul albumului isi pastreaza linia cu care suntem deja obisnuiti inca de pe la inceputul anilor ’90 industrial, hybrid, drone, metal, atmosferic, intens, apocaliptic. Un album matur cu un ritm bine calculat, o muzica noisy ce atinge toate aspectele underground de la punk la doom, de la post metal la death, crust si industrial, iar versurile patrund in cele mai ascunse si intunecate subiecte ale mintii umane.

Noiembrie 27, 2017 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

The White Buffalo – Wish It Was True (video)

The White Buffalo | Biography | Facebook | Earache Records

Album: „Love & The Death of Damnation” (2016)

 

Noiembrie 10, 2017 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Animals As Leaders – Cognitive Contortions (video)

Animals As Leaders | Biography | Facebook | Prosthetic Records | Band formed: 2007 in Washington – USA

 

Noiembrie 2, 2017 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Samael – Hegemony (album de colectie)

Samael - Hegemony (2017)Au trecut aproape treizeci de ani de la infiintarea trupei si sapte ani de la ultimul album Samael si pare ca trupa e acum mai aproape de perioada de inceput, ceea ce nu e deloc rau tinand cont ca cea mai buna perioada a fost cea cu „Ceremony…” & „Passage”. Asa ca, sunetul imi aduce aminte putin de primele albume de pe la inceputul anilor ’90. Cu o istorie bogata, infiintati in 1987 si cu unsprezece albume la activ, Samael a demonstrat intotdeauna ca muzica pe care reusesc sa o creeze aduce mai mereu un plus industriei metal. „Hegemony” este cu siguranta unul dintre albumule interesante, apreciate si foarte asteptate din acest an. Un album care ne trimite inca de la primele acorduri la albumul din 1994 „Ceremony Of Opposites” albumul favorit din punctul meu de vedere deoarece reuseste sa se pozitioneze perfect intre cele doua lumi alese de Samael, black si electro-industrial metal, exact in echilibrul perfect, nici foarte underground spre black metal, dar nici foarte comercial spre electro-industrial. Iata ca albumul de anul acesta vine cu acel model care cred ca le va aduce din nou aprecierile dorite. Black metal extrem, industrial, military martial, hibrid, foarte ritmat, melodic datorita claviaturii cu influentele spatiale din „Passage„, bombastic, orchestral, mecanic, cosmic, cyborg metal. Din punct de vedere liric Samael reuseste sa scoata din actuala societate povesti despre indobitocirea maselor, indoctrinare, slabiciunea mentala si spirituala, efectul de societate de tip turma, oameni fara lumina interioara, constiinta, viziune, o societate a lipsei de inspiratie, o lume unde oamenii sunt foarte usor manipulati spre trenduri puerile datorita lipsei de lumina interioara. Lumea renunta prea usor la divinul interior pentru diverse constructii exterioare de manipulare in masa precum politicul, banul, media, religia, consumerismul si pentru un gram de aur isi vand sufletul acestor institutii corupte si malefice, care la suprafata se dau ca fiind bune dar in interior sunt rele si perverse. Avem cu totii o minte, ai si tu un suflet, un trup, foloseste-le, conecteaza-te la tine, la cel ce esti, la fiinta, la divin, la infinit si nu la forme/constructii de indobitocire si autodistrugere.

“We don’t need any religion. We are strong, and we are legion. We don’t need any army. This whole world is our country.”

HEGEMONÍE s. f. Faptul de a avea rolul de conducere; supremație, dominație, de obicei a unui stat față de alte state. [Var.: heghemoníe s. f.] – Din fr. hégémonie.

Critica e intotdeauna buna atata timp cat e constructiva si elibereaza sufletul din lanturile si tirania manipularii si subjugarii mentale si spirituale. Din pacate exista tot mai putine trupe care mai fac muzica buna cu mesaj si construiesc si versuri care au cu adevarat ceva de spus cu privire la mizerile societatii. Insa atata timp cat mai exista trupe precum Samael putem spera ca undeva, candva, cineva ridica pumnul spre cer si spune Stop! Putem spera ca o alta oaie se desprinde de turma. „Hegemony” este un alt album de calibru marca Samael, un album valoros si plin de mesaje, atmosferic, un mix de black, electro si industrial de buna calitate. Ma bucur ca „Hegemony” este o intoarcere la radacini si Samael nu si-au pierdut crezul magic de pe la inceputuri! Un album formidabil care sunt convis ca in acest an cucereste toate topurile in materia de metal music!

Octombrie 26, 2017 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

Hallatar & Heike Langhans – My Mistake (video)

Hallatar | Biography | Heike Langhans | Facebook | Bandcamp | Svart Records

Although a brand-new name, Hallatar features among its ranks Swallow the Sun and Trees of Eternity guitarist Juha Raivio, Amorphis vocalist Tomi Joutsen, and former HIM drummer Gas Lipstick. In fact, one could see Hallatar as an extension of Trees of Eternity, whose massively acclaimed debut for Svart, Hour of the Nightingale, served as the swansong of vocalist Aleah Starbridge.

 

Octombrie 20, 2017 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

Diary of Dreams – Hiding Rivers (video)

Diary of Dreams| Biography | Facebook | Bandcamp | Band formed: 1989 in Germany

Electro – Industrial & Darkwave

„Hiding Rivers” is taken from the fothcoming album „Hell in Eden”, out Oct 6th 2017.

Octombrie 10, 2017 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Artmania 2018 – 27-28 iulie, Sibiu, Piata Mare

ARTmania FestivalCea de-a 13-a editie ARTmania va avea loc in perioada 27 – 28 iulie 2018 si ii va aduce pe scena din Piata Mare a cetatii medievale a Sibiului pe unii dintre cei mai cunoscuti artisti ai momentului. Abonamentele pentru editia 2018 a Festivalului ARTmania s-au pus in vanzare primele 500 de abonamente avand un pret special de 150 lei/ buc.  ARTmania Festival este o platforma dedicata promovarii tuturor formelor de expresie artistica inspirate din cultura rock, ce s-a consacrat ca principal promotor regional al proiectelor muzicale contemporane. ARTmania nu inseamna doar concerte ale unor mari formatii internationale si locale. Muzica este componenta de baza de la care a pornit totul, insa, reprezinta doar o parte din experienta pe care festivalul a dorit sa o ofere iubitorilor de arta din Romania si din strainatate. Inca de la inceputuri, ARTmania a fost gandita ca o platforma culturala menita sa ofere publicului cat mai multe evenimente si moduri de a experimenta forme variate de expresie artistica, precum: concerte, expozitii, lansari de carte sau proiectii de film. Acest spatiu comun de intalnire al artistilor si publicului la nivelul sunetului, culorilor, imaginilor sau literelor, gazduit de Piata si de cetatea medievala, creeaza spatiul de poveste si magia care reprezinta, in esenta, spiritului festivalului. Fiind cel mai longeviv festival rock din Romania si una dintre marcile cu cea mai indelungata traditie de pe scena culturala regionala, ARTmania si-a conturat propria identitate prin intermediul unui concept indraznet si al unui ambient special: Piata Mare a uneia dintre cele mai frumoase cetati medievale din Estul Europei.  ARTmania exploreaza mereu drumuri noi, capitalizand experienta editiilor anterioare, cand pe scena festivalului au urcat o serie de trupe importante, de la Nightwish, Serj Tankian si Devin Townsend, la Die Toten Hosen, Within Temptation, HIM, Tarja Turunen, The Gathering, The Sisters of Mercy, Lacuna Coil, Helloween, Poets of the Fall sau Deine Lakaien, printre multi altii.

Biletele se gasesc in format electronic pe www.iabilet.ro si in reteaua fizica iabilet.ro/retea : Magazinele Flanco, Metrou Unirii 1 langa casa de bilete Metrorex, Magazinul Muzica, Magazinele IQ BOX – Telekom, Cafe Deko, Club Vintage, Club Quantic, Expirat Halele Carol (in intervalul orar: 18:00-22:00) Hard Rock Cafe, Beraria H, Agentiile Perfect Tour, Magazinele Uman si pe terminalele self-service ZebraPay din toata tara.

Octombrie 5, 2017 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

Spectral Voice – Eroded Corridors of Unbein (album de colectie)

Spectral Voice - Eroded Corridors of Unbeing (2017)Iata ceva iesit din tipare. Intotdeauna vizionarii sunt cu ani buni peste piata, asa ca putem cataloga Spectral Voice ca fiind ceva din viitor. Sound-ul e absolut naucitor, vocea halucinanta, intregul concept e veritabil de pur si tribal, extraterestrial, aproape de esenta universala. Viu, spooky, goore, sufocant, demential. Urmarind de ceva ani activitatea celor de la Dark Descent Records observ cum alegerile lor in materie de metal nu prea au legatura cu nici macar un gram de comercialisme puerile, adica la ei cred ca orice ar tinde spre un anumit sound al „maselor” deja ar fi maxim de jignitor. Cam toata activitatea lor se invarte in jurul unor trupe iesite din tipar si care aduc ceva nou si incantator industriei undeground. Va invit asadar sa accesati adresa lor si veti vedea nume care au adus un sound nou in death metal si care au cu siguranta ceva de spus, ca de exemplu: Corpsessed, Craven Idol, Gravehill, Horrendous, Lantern sau Swallowed, insa lista poate continua. Spectral Voice a reusit sa-mi atraga atentia inca de la primul single aparut pe piata la inceputul acestui an. Riff-urile aveau ceva altceva, drums, voce, concept, intregul produs atragea atentia prin originalitate si inventivitate creativa. Cu greu am tot procesat sa intalnesc asemanari, ceva ce sa-mi aduca aminte de ceva, de vreo influenta, de ceva ce sa vina de altundeva. Nimic. Totul e curat, original, de caracter. Poate cu mici acorduri a’la Desecrator, Demilich, Abhorrence, Disembowelment sau Autopsy, dar si aici cu influente minore, in rest mai nimic ce sa aduca a ceva. Dar cine sunt Spectral Voice? Un band din Denver-Colorado (USA) infiintati nu demult, prin 2012 si care au imbratisat sound-ul doom/crust/death metal. Dupa cativa ani si inregistrari independente de demo-uri a venit randul ca o casa de discuri sa isi indrepte cu adevarat atentia spre ei. Dark Descent Records, tot din Colorado, cei care mai detin si Unspeakable Axe Records par sa fi vazut in ei mai mult. Asadar, albumul de debut „Eroded Corridors of Unbeing” (2017) are acum o sansa reala de a fi promovat la adevarata lui valoare in format cassette, cd, vinyl si digital in intreaga lume. Formatia numara cativa membrii activi si prin alte trupe: E. Wendler (drums & vocals) activ si pe la Abysmal Dimensions si Nekrofith, P. Riedl (guitars) – Blood Incantation, M. Kolontysky (guitars) – Stillborn Fawn si Blood Incantation si J. Barrett (bass) – Velnias si Blood Incantation. Daca pe celelalte proiecte stilul mergea ori spre death sau black, acum sound-ul devine mai morbid, mai necrotic, mai lugubru. Un mix de doom death, grind si crust cu riff-uri si voci desprinse din filmele horror cu tonuri joase si dense, cosmice, infioratoare spre cavernoase. Intregul album are un tempo ancient oferind ascultatorului o poveste rarisima desprinsa din intunericul profund al tenebrelor inca neantelese ale universului infinit. Versurile prezinta diverse teme precum violenta astrala, moartea, dark cosmic, misterele antice, meditatiile katabatice si psycho vision. Un album foarte bun, extrem de interesant, maxim de original ce iti atrage atentia inca de la prima piesa, un fel de aliens necrotic doom death profund si fermecator!

Octombrie 5, 2017 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Exist – Take My Picture (video)

Exist | Biography | Bandcamp | Prosthetic Records | Band formed 2009 in Baltimore, USA

Debut track from progressive death metal outfit, Exist, taken from their forthcoming album, „So True, So Bound” out June 9th on Prosthetic Records.

Formed in the late ’00’s by Phelps, who has cut his teeth as a touring member of Cynic and Defeated Sanity, in addition to acting as frontman for Death To All (touring tribute band to Chuck Shuldiner), the band is rounded out with bassist Alex Weber (Jeff Loomis), and guitarist Mathew Rossa. Drummer Hannes Grossman (Necrophagist, Obscura) lent his hand on the „So True, So Bound” recording, stating „Exist is hands down one of the most talented and musically interesting young bands out there. Deciding to record with them was a no-brainer.”

Octombrie 3, 2017 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

With The Dead – Love from with the Dead (album de colectie)

With The Dead - Love from with the Dead Viata e scurta si fragila…iar la capatul ei inevitabil ne vom intalnim cu moartea. Oricat am vrea sa nu fie asa realitatea e cu totul alta…e trista, rece si brutala…am vrea sa fie altfel si incercam sa ne construim tot felul de iluzii ce sa ne sprijine mental, psihologic, emotional…insa fiecare clipa se scurge spre moarte si nimc altceva…totul depinde de noi cum reusim sa ne modelam realitatea dintre iluzie si adevar! Cathedral se afla printre preferatele mele in materie doom/death/stoner metal. Inca de la iconicul „Forest Of Equilibrium” (1991) am urmarit evolutia acestei trupe cu un deosebit interes. Defapt, Lee Dorrian a inceput cu Napalm Death si a facut vocea pe „Scum” (1987) si „From Enslavement to Obliteration” (1988) si cum eu am imbratisat inca de la aparitia death metal-ului mai tot ce venea din underground era si normal sa urmaresc si urmatoarele proiecte ale lui Lee Dorrian. Totusi, nu e usor sa treci de grind la doom. Atat de misto imi parea „Forest…” incat in scurt timp, in liceu fiind, mi-am procurat de la magazinul Arc din Cluj (un adevarat magazin de merch din perioada ’90, pacat ca a disparut) un tricou „Forest of Equlibrium” – shirts, plus un MCassette in varianta MG poloneza pe care o detin si acum in starea buna. Te intrebi de ce blog-ul asta se numeste Equilibrium? Exact din acelasi motiv, albumul „Forest of Equlibrium” a avut o imensa influenta asupra mea si dupa ani buni am decis ca acest blog sa aiba o legatura cu albumul dar si cu mai tot ce tine de conceputul de echilibru in tot si toate, mental, spiritual, fizic, existential. Totusi, nu inteleg de ce, daca tot ai un brand precum Cathedral care e ceva in istoria metal music, de ce il desfintezi ca sa infiintezi un alt nume (With The Dead) care merge pe aceasi linia cu vechiul proiect? Ceva nu imi pusca. De ce sa canti sub alt nume exact ce faceai cu Cathedral? Nu mai bine era sa imbogatesti palmaresul si istoria Cathedral cu un alt album bun decat sa aduci un alt nume aproape identic cu vechiul? Strategia asta nu o inteleg mai ales ca ai adus in acest proiect cativa membrii din vechiul Cathedral. Oare nu din cauza ca proiectul ajunsese deja prea comercial si foarte happy music iar membrii erau cam plictisiti de linia banala pe care o luase Cathedral? Oricum, cert e ca vechiul proiect (Cathedral) a fost momentan inchis, iar noul proiect With The Death e deja la albumul cu numarul doi si suna aproape identic cu vechiul proiect. Bine, nu e nimic rau in asta, la urma urmei e doar muzica buna, ce mai conteaza sub ce brand e. Pana la urma avem un expert pe Lee Dorrian in spate, asa ca ceea ce se aude pe acest album nu are decat sa bucure auditoriul.

Lee Dorrian: „Lumea se înrăutățește, atmosfera devine din ce în ce mai gravă, oamenii se tratează unul pe celălalt ca niște rahaturi și există atât de multă negativitate, totul devine absolut mizerabil, in jurul nostru totul devine oribil și noi nu facem nimic, trăim ca niște hiene…nu ne pasă de nimic doar de sangele și carnea proaspătă din gura noastră”.

„Love from with the Dead” (2017) este al doilea album al proiectului si continua linia doom/death/stoner metal parca ceva mai slow, grav, mai apasat, mai intunecat. Iubitorii de doom a’la Black Sabbath, Saint Vitus sau Witchfinder General vor fi din nou pe deplin satisfacuti. Sound-ul merge si de aceasta data pe linia clasica dar imbogatita cu un sunet mai dark. Riff-uri slow, pline de agonie, suferinta, durere, tristete. Drums-ul bate spre strafundurile pamantesti, o calatorie in abisurile mortii. Lee Dorrian recunoaste in numeroasele lui interviuri recente din presa de specialitate ca acest album incearca sa aduca in atentie sound-ul de pe „Forest…” (1991) si sa se distanteze de acel sunet „groovie” pe care o luase Cathedral dupa classicul si inegalabilul album din acea perioada. Muzica devine din nou lenta, grava, spirituala, plina de emotie, totul e dark si nimeni nu mai topaie in puerila fericire glam a precedentelor albume Cathedral. Albumul a fost inregistrat tot la casa de discuri a lui Lee Dorrian infiintata in anul 1988, Rise Above Records, iar alaturi de el avem inca doua nume din vechea garda: Leo Smee (bass) trecut prin Cathedral inca din 1995 cu „The Carnival Bizarre” si pe Alex Thomas (drums) cel care a batut pentru Bolt Thrower in 1998 pe „Mercenary” deci gasca e completa si are substanta. Acum, chiar si coperta de album nu se mai compromite in imagini happy, exagerat colorate, psychedelice. Cu With The Dead totul e mai intunecat, mai grav, mai pur, mai natural, mai dens, mai brut, mai real, mai aproape de viata si moarte…Lumina de la capatul tunelului nu poate fi decat neagra, pentru ca la urma urmei viata se stinge inevitabil intr-o moarte infinita…

Septembrie 26, 2017 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

Immolation + Melechesh live la Cluj – 19 sept. 2017 (cronica & foto)

Pe toti zeiiiiii, Immolation la Cluj!!! Asa ceva mai rar, evident de prins si de profitat la maxim de acest eveniment. Ce au facut Immolation marti 19 septembrie 2017 la Cluj se numeste perfectiune maxima! Iar dupa un concert ca asta nu poti decat sa speri ca vor mai ajunge pe aici si alte nume bune si totodata te si intristezi sa vezi la ce nivel sunt ei si la ce nivel macabru sunt multe trupe de metal extrem de pe la noi. Multi ani distanta, cred ca vreo 50? Ne mai trebuie mult si bine…! Si mai trist e cand vezi ca tineretul de astazi (da stiu, suna banal, cliseu, parca o aud pe Immolationbunica cum ca jazz-ul e muzica, sau pe parinti cum ca Elvis e The King si ca metal-ul e doar de un sezon, in trecere) e aproape lipsa la evenimente de astea rarisime, aproape premium si care ti-ar putea da un imbold in gandire, in traire, altceva, mai mult decat sentimentul de trendy flendy. Tinerii, studentii de astazi, din pacate, multi imbratiseaza fara o mica ezitare kitsch-ul si sclipiciul, altfel nu imi explic cum la un show de talia asta cu nume atat de pe val prin Metal Hammer, Decibel sau Terrorizer sunt atat de neinteresati de evenimente de acest gen. Si nu vorbim de Bistrita, vorbim totusi de Cluj, centru universitar, oameni cu studii mai multe, populatie multa si asa-zis culta, insa tare ma tem ca de calitate inferioara. Oricum, asta e realitatea si cu asta defilam. Exista ceva in evolutia noastra ca popor ce inca nu pot intelege. Oare pentru ce am vrut in ’89 sa scapam de uniformizare? Dupa aproape 27 de ani observ cum incet dar sigur parca renuntam la anumite valori precum libertate, originalitate, caracter, creativitate, toate astea dispar incet si romanul se intoarce la uniformizarea banala de dinainte de ’89. Deja parca sa fi altfel e o bizaritate si tot mai multi imbratiseza valul de turma, drumul usor batut de gloata, de masa, de bobor. Faptul ca ai doua nume legendare de metal gen Immolation si Melechesh si strangi Azgarathundeva la 150 de oameni intr-un Cluj, centru universitar, imi pare daca nu bizar cel putin trist si lipsit de sperante in ceea ce priveste preferintele studentiilor de astazi. Dar inca o data, asta e realitatea, e mai usor sa mergi cu turma decat sa iesi din ea. Si revenind, ceea ce a am trait la Flying Circus a fost pur si simplu demential! Imi gasesc cu greu cuvintele pentru a descrie cu exactitate atmosfera de acolo. O trupa pe care o astepti de prin 1991 de la classicul „Dawn of Possession” si care a ramas in istoria metal-ului ca un cult album care a influentat si influenteaza in continuare zeci de nume, e un vis ce devine realitate si care te umple maxim de sentimente si energii pozitive. Show-ul a inceput pe penita si fiecare cantare a intrat exact la ora stabilita. Noi am ajuns in momentul cand prestau cei de la Sincarnate din Bucuresti, cu un doom death extrem si de calitate, viu si plin de forta, insa fiind printre trupele din deschidere sunetul a fost cam slab. Din pacate clubul detine pe partea audio un mixer Behringer care nu se prea ridica la nivelul unei trupe de extrem metal si mai da din cand in cand errori, a cam puscat cam la fiecare trupa si uneori sunetul a fost cam varza. Te poti folosi de mixer-ul ala daca faci un bal mascat, o ziua de nastere sau un balul bobocilor dar cand ai in fata o trupa care canta de 30 de ani e aproape o rusine maxima mixerul ala si sonorizarea in general. Degeaba vine trupa cu scule premium si le au cu cantatul daca tu ai mixer si sonorizare depasita. Sincarnate au un album nou pe 2017 „In Nomine Homini” care suna foarte Melecheshinteresant. Dupa ei a urmat o pauza de bere (Nenea Iancu nefiltrata muuuult prea scumpa) si o geana pe la merch, dar din pacate nu mi-am gasit clasicul „Down Of Possesion” (1991) apoi ne pregatim de prestatia polonezilor de la Azarath. Death black plin de lanturi si demoni, un adevarat festin infernal, sunet bun si niste baieti dedicati, iar pe partea de drums un ex membru Behemoth care rupea pur si simplu Pearl-urile, bun de tot omul asta. Pe partea de mistic black death & mesopotamian folk ii avem pe Melechesh. Evident sunt de mult in industrie si avem deaface cu niste mega profesionisti. Prin 1995 era ceva altceva, iesit din tipare sa fi din Jerusalem – Israel si sa canti extrem metal. Din zecile de interviuri cu ei din presa de specialitate am inteles ca acest lucru nu le-a fost deloc usor prin tara de bastina pe unde au avut mai mereu probleme cu autoritatile din cauza viziunii diferite in materie de religie si politica asa ca au emigrat rapid spre Olanda. Melechesh Ashmedi este liderul, un om formidabil, un vizionar, un om creativ si care a reusit in toti acesti peste 25 de ani de existenta a trupei sa ofera ascultatorului o muzica plina de magie, misticism, forta, tehnica si melodie de mare valoare. Show-ul lor a fost bine primit de public, multi stiau piesele, trupa a fost in forma maxima si a dat totul. Poate cea mai asteptata trupa a serii a fost Immolation. Eu unul trebuie sa recunosc ca astept trupa asta din anul 1991. De atunci tot visez sa vad live, mai pe aproape un show cu acesti newyorkezi care au oferit multe albume foarte bune industriei metal. Au trecut ceva ani decand am pus urechea pentru prima data pe „Dawn Of Possession”, era prin 1991, eram un pustan de liceu, ma fascina sound-ul lor diferit de tot ce se facea pana atunci, imaginea lor, logo-ul, copertile si conceptul albumului. Au fost printre primele casete audio pe care am reusit sa le colectionez, o inregistrare MC pe Melecheshun BASF negru cu o coperta trasa la xerox evident, nah’ asa era pe atunci, conta enorm muzica dar pentru generatia de atunci conta si ce canta oamenii astia pe acolo, mesajul, ideea, viziunea, si apoi, copertile deveneau un fel de Hieronymus Bosch si de aici analiza pe text, coperta si muzica. Cum nu prea aveai posibilitatea pe atunci sa asculti ca acum prea multa muzica, se gasea greu si chiar dupa revolutie intra muzica mai greut, cum prindeai un album de la o cunostinta cum iti faceai o copie si asa ajungeai sa asculti un album de sute de ori pana aproape il stiai pe derost. Poate de aceea generatia mea a ramas cumva atasata de stilul asta. Am avut acces la mai putina informatia si am avut mai mult timp sa o procesam cum trebuie. Si apoi, din ce am vazut aseara in jurul meu erau oameni cam toti crescuti prin acea perioada, multi aveau intre 30 si 50 de ani care au crescut cu genul asta, au indragit muzica asta cu adevarat si au inteles esenta acesteia in dezvoltarea fiintarii. Pe penita si pregatiti de show Immolation au adus metal-ul extrem izbitor si plin de forta inca din primele secunde. Adica, nici macar nu ai reusit sa te tragi langa scena ca intensitatea muzicii parca a venit precum o vijelie extrema direct in oase. Evident ca stiam de ce sunt in stare, mai vezi un concert pe youtube, dar live, la un metru de ei e cu totul altceva. La primele acorduri sala parca era sedata, toata lumea parea stana de piatra, vrajita de sound si prestatie, publicul a ramas pur si simplu gura casca. Nici nu e de mirare, Immolation sunt mega maximi in materie de extrem death metal si ma tot gandesc pana unde vor mai duce sound-ul asta. Adica, deja e atat de intens, grav, brutal incat nu imi bate mintea cum ar Immolationputea suna peste alti zece ani, cum ar suna Immolation in 2027. Desi din componenta de baza, cea din 1986 de la Rigor Mortis, mai fac parte doar Ross Donald (vocals/bass) si Robert Vigna (guitars) oamenii astia nu par sa isi arate adevarata varsta (au 50 de ani) sunt plini de energie, se misca de zici ca is cu baterii, mai mult, uneori ai impresia ca sunt extraterestrii, rup chitarile in bucati, Ross pur si simplu crapa bass-ul, da din cap cu pletanul ala imens de zici ca nu mai are timp si maine, scoate tot ce e mai growl din tot sufletul si chiar ar mai putea daca scena o permite. Ghitara lui Vigna e magica iar el e un fel de Mozart sau Paganini. De nedescris ce face omul asta cu chitara, cum o misca, cum o modeleaza, ce sunete scoate din ea, parca e a treia lui mana, ai impresia ca e ceva bionic, ca e o atasare la trupul sau, chiar nu pot sa il vad pe Vigna facand altceva, adica modelare lut sau goblenturi, nu nu, chitara e el, el e chitara, una fara de alta nu e posibil. Absolut fermecator! Forta maxima putin spus. Show-ul a fost exceptional! Immolation nu fac niciodata rabat de la calitate si chiar daca au cantat in fata a doar 150 de oameni au dat totul, totul e chiar putin spus, au dat mai mult decat atat, din pacate nu exista acel cuvant inventat inca pentru a descrie ce au facut la Cluj. Da, un alt concert reusit, o alta trupa favorita inca de pe bancile de liceu la care doar visam in orele de mate si care dupa aproape 27 de ani visul a prins viata, niciodata nu e prea tarziu, mai bine mai tarziu decat niciodata. Felcitari masive Immolation!!!

mai multe POZE de la concert gasiti pe contul meu de Myspace

Septembrie 20, 2017 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

Paradise Lost – Medusa (album de colectie)

Paradise Lost - Medusa (2017)John Milton…1657, poemul epic „Paradise Lost” reprezinta una dintre pietrele de temelie ale literaturii engleze. Fara doar si poate formatia Paradise Lost a fost inca de la infiintare (1988) influentata in totalitate de scrierile lui Milton si de aici intreaga povestea se scrie in alte forme si idei ce curg in cele 15 albume de o calitate remarcabila. De la „Lost Paradise” (1990) pana la albumul ultim „Medusa” (2017) influentele vin din nou pe linia literara. De aceasta data se alege mitologia greaca. Medusa (Μέδουσα „gardian”, „protectoare”) era reprezentata in motologie ca fiind un monstru cu chip de femeie, avand in loc de par foarte multi serpi si oricine o privea in ochi se transforma in piatra. In viziunea freudiana, Medusa este considerata a fi o amuleta care asociaza actul castrarii – identificata in mintea copilului cu descoperirea sexualitații materne – si refularea ei.” In cartea „Female Rage: Unlocking Its Secrets, Claiming Its Power” scrisa de catre Mary Valentis și Anne Devane apare urmatorul pasaj: „Atunci cand întrebam femeile cum percep ele furia, mereu este amintita Medusa, monstrul mitologic cu serpi in loc de par… Medusa este „cea mai inspaimantatoare femeie din lume.” Emily Erwin Culpepper, a scris ca: „Chipul amazonian al gorgonei este furia feminina personificata”. Materie, existentialism, religie, universalism, fiintare. Din punct de vedere muzical Paradise Lost se intorc la radacini. Sound-ul devine din nou mai grav, mai slow, mai death, mai goth. La urma urmei PL inseamna gothic doom metal, iar restul, micile lor escapade spre synth pop, din punctul meu de vedere, nu sunt altceva decat decaderi sporadice care din pacate nu au adus niciodata un plus valoare. Adica daca te numesti Depeche Mode atunci asta esti, cu sound-ul si imaginea ta, nu poti fi Paradise Lost si sa suni ca DM, ce sens ar avea cand ceea ce conteaza e ceea ce se revarsa din propria-ti creativitate si nu din oglindirea in altceva a ceea ce nu esti. Ideea e ca tu esti altceva iar virajele spre comercialism nu prea le-a fost de bun augur. Iata ca poate si din aceasta cauza formatia se intoarce la ceea ce stia mai bina sa faca, gothic death metal de calitate, atmosferic, dramatic, shakespearian. La urma urmei Paradise Lost au inventat un stil, au creat ceva de valoare, au lansat un trend pe la inceputul anilor ’90, au dat tonul si au infleuntat sute de trupe. Au trecut aproape 30 de ani si cel mai placut la o trupa dupa atatia ani e sa vezi ca gasca a rezistat in timp, au aproape aceeasi componenta, lucru deloc usor cu oameni cu caractere, dorinte si viziuni diferite. Defapt aici e si farmecul. Diferentele aduc si mai multe idei. Daca am gandi toti la fel nu am face altceva decat sa ne invartim in jurul cozii la infinit fara a iesi din tipare, fara a aduce ceva nou. Iata ca din anul 1988 in trupa inca ii avem pe fondatorii: Nicholas John Arthur Holmes (vocals), Gregor Mackintosh (guitars/key), Aaron Aedy (guitars), Stephen Edmondson (bass) sunt cei din vechea garda, in forma maxima, plus tanarul mai nou cooptat in band Waltteri Väyrynen (drums) dar cu experienta live pe la Moonsorrow, Tyr sau Vallenfyre. Albumul „Medusa” imi aduce aminte de perioada de glorie a trupei, de vremurile cand faceau rating pe Mtv aproape zilnic cu piesele lor, ca sa nu mai vorbim de invitatiile dese in emisiunea Headbanger’s Ball. Apoi, cu drag imi aduc aminte de primul meu concert metal adevarat de la Bucuresti pe stadionul Dinamo (Skip Rock ’94) unde in vara lui 1994 PL au fost cap de afis iar eu ma numaram printre cei aproape 20 de mii de fani care erau in mega extaz. Oricand as vrea sa revad trupa intr-un live, sper sa mai ajunga prin Romania, chiar imi e dor de concertele lor. Poate la un Rockstadt? Evident cand spui Paradise Lost spui gothic/doom death, un sound greu, puternic, apasat, slow si foarte melodic. „Medusa” este un plus, este un album bun ce aduce acea atmosfera mistica din perioada de glorie, o lucrare frumoasa, intunecata, poetica, plina de dramatism, lirism si magie. La urma urmei Paradise Lost au revenit la sound-ul lor original ceea mai mereu a reusit sa ii puna intr-o lumina perfecta iar cu acest album lumina ii va urca pe cele mai inalte poziti din topurile de specialitate.

Septembrie 18, 2017 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

Rockstadt Extreme Fest 2018 (2 – 5 august)

REF 2018Dupa ce in 2017 am stabilit un nou record, Rockstadt Extreme Fest revine in 2018, de aceasta data mai mare si mai puternic! Ajuns deja unul din cele mai importante evenimente metal din Europa de Sud Est, editia din 2018 isi propune sa ofere publicului un festival mai mare, mai divers, mai grandios. Rockstadt Extreme Fest 2018 va avea loc in perioada 2-5 august, in aceeasi locatie a Terenului de Biatlon de la baza Cetatii Rasnov, spatiu unde zeci de formatii internationale vor concerta pe parcursul a 4 zile in cadrul celui mai iubit si apreciat festival de muzica extrema din Romania. Abonamentele au fost deja puse in vanzare, lista pentru etapele de presale pana in august 2018 fiind disponibile mai jos. La fel ca si precedentele editii, NU vor exista bilete pe zile , ci doar abonamente ce asigura accesul in toate cele patru zile ale festivalului. Desi programul pe zile va fi disponibil doar in lunile premergatoare festivalului, promitem ca editia din 2018 va fi cel putin la fel de puternica ca cea aniversara, cu siguranta vom avea surprize pregatite, trupe in premiera in Romania si un line-up la fel de variat.
  • 150 lei = 4.09 – 17.09 2017
  • 190 lei = 18.09 – 12.11.2017
  • 230 lei = 13.11.2017 – 4.02.2018
  • 270 lei = 5.02 – 01.07.2018
  • 300 lei = 02.07.2018 şi pe toată durata festivalului

Pe toata durata festivalului Biletele pot fi gasite pe site-ul oficial, www.rockstadtextremefest.ro cat si in punctele de vanzare deja cunoscute: Reteaua de bilete MyTicket si Bilete.ro. Pentru achizitia in sistem international, biletele pot fi achizitionate de pe pagina oficiala a festivalului. Bilete.ro > https://www.bilete.ro/rockstadt-extreme-fest/ MyTicket.ro> https://www.myticket.ro/ro/evenimen…

Primele confirmari pentru editia din 2018 vor urma in foarte scurt timp! (Rockstadt Facebook)

POWERWOLF, SEPTICFLESH, MISERY INDEX, GUTALAX şi FLESHLESS sunt primele nume confirmate pentru Rockstadt Extreme Fest 2018

UPDATE: 5 octombrie 2017 POWERWOLF, SEPTICFLESH, MISERY INDEX, GUTALAX şi FLESHLESS sunt primele nume confirmate pentru Rockstadt Extreme Fest 2018, eveniment ce va avea loc în perioada 2-5 august, înaceeaşi locaţie a Terenului de Biatlon de la baza Cetăţii Râşnov, spaţiu unde zeci de formaţii internaţionale vor concerta pe parcursul a 4 zile în cadrul celui mai iubit şi apreciat festival de muzică extremă din România. Abonamentele au fost deja puse în vânzare, lista pentru etapele de presale până în august 2018 fiind disponibile mai jos. La fel că şi precedentele ediţii, NU vor există bilete pe zile, ci doar abonamente ce asigura accesul în toate cele patru zile ale festivalului. Deşi programul pe zile va fi disponibil doar în lunile premergătoare festivalului, promitem că ediţia din 2018 va fi cel puţin la fel de puternică că cea aniversară, cu siguranţă vom avea surprize pregătite, trupe în premieră în România şi un line-up la fel de variat.

Formatii invitate la Rockstadt Extreme Fest 2018:

  1. Septicflesh (Greece)
  2. Misery Index (USA)
  3. Fleshless (Czech Republic)
  4. Powerwolf (Germany)
  5. Gutalax (Czech Republic)

Septembrie 4, 2017 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Septicflesh – Codex Omega (album de colectie)

Septicflesh - Codex Omega (2017)„Codex Omega” pare a se anunta unul dintre cele mai bune albume de extrem metal din acest an. Din toate punctele de vedere, concept, sunet, productie, albumul este o minunatie, muzica atinge cele mai inalte forme contemporane de symphonic death metal, modern, tehnic, syfy, cibernetic, atmosferic, lovecraftian, extraterestrial dm. Daca in anul 2008 am avut un alt album revelator „Communion” iata ca peste alti aproape zece ani Septicflesh au reusit sa il depasesca, iar „Codex Omega” sa se pozitioneze ca fiind cel mai bun album al trupei din toate timpurile. Ne aflam la albumul cu numarul zece, aproape 30 de ani de existenta si o evolutie remarcabila de la un produs la altul. Ambiental, mistic, cyber, intregul album are forta si eleganta. Death metal-ul este bine inchegat in maretia muzicii simfonice reusind un sound absolut inaltator, divin, iluminatoriu, teatral, inspirat de muzica de film, as zice, cu legaturi spre Prometheus sau Aliens. Septicflesh se intorc acum si mai puternici, mai plini de inspiratie, au si mai multa energie, sunt mult mai inspirati, compozitile sunt executate formidabil de bine, intreaga poveste e o adevarata lupta intre fiintele existente dincolo de existenta noastra timpurie, dincolo de micuta noastra lume in care ne devoram zilnic spiritul pentru lucruri absolut fara sens, insa dincolo de ele, de lumea ce se vede, exista ceea ce nu se vede, esenta, ce ce e pur, viu si plin de forta, energia cosmica a existentei ascunsa in ascunsul fiintei eterne. „Codex Omega” este un adevarat spectacol, dincolo de indoctrinarile si angoasele unora ce ar putea da repulsii celor neavizati, este arta la cel mai inalt nivel, este curat, pur, teatral, epic, majestic, bombastic plin de orchestratii simfonice care par desprinse de dincolo de multitudinea de galaxii care se invart in jurul nostru si ne inspira. Pian, coruri, simfonii, elemente orchestrale, mult dm, extrem si evident in spate Orchestra Filarmonicii care aduce intreaga poveste din indepartatele forme cosmice, fiinte, spirite, forme, energii de dincolo de intelegerea noastra carnala. Ei bine, sa nu uitam ca Χρήστος Αντωνίου (Christos Antoniou – Guitars, Orchestrations) a studiat la Colegiul de muzica din Londra sub indrumarea lui Martin Ellerby, seful departamentului de compozitie. A obtinut licenta de muzica in 1999 si, dupa un an, și-a continuat studiile in compozitie/orchestratie si a obtinut diploma de master in muzica concertata. Printre tutori a fost Adam Gorb, sef de compozitie la Royal Northern College of Music. Christos a colaborat cu orchestre din Grecia, Londra, Slovacia si Orchestra Filarmonica si Corul de la Praga. Noile sale lucrari sunt prezentate intr-una dintre cele mai prestigioase sali de muzica clasica, teatrul Kakoyannis din Atena. Christos Antoniou este frate cu Spiros Antoniou de la Bass, Vocals (harsh), care la randul sau este un artist desavarsit el fiind licentiat in pictura. In anul 1990 a studiat DTP, Digital Design și Graphics, trei ani mai tarziu a terminat facultatea de Art Workshop la Supreme University of Fine Arts in Athens. In primii trei ani de facultate a obtinut 3 burse si a exersat pe tehnica virtuala/fotografie/prelucrare digitala prin intermediul software-ului informatic (Photoshop, Painter) și a tehnicilor mixte. In 2010 a devenit membru al Chamber of Fine Arts of Greece, fiind o persoana juridica de drept public, în baza regulamentului Ministry of Culture and the National Committee of the International Association of Art/Association Internationale des Arts Plastiques.

„Visele sunt valoroase, deoarece eliberează haosul primordial din neuronii noștri, anihilând puterea timpului/spațiului continuu. Când pictez, încerc să imite starea conștientă de vise lucide. În plus, un vis este de fapt o pânză plină de imagini (și mult mai mult) din subconștient, cu artistul responsabil Hyper Ego. Diferența dintre lumile luminii și întunericului este aceea că în prima folosim instrumente care duc anumite capacități și limitări pentru a materializa visul. În lumea luminii, trebuie să învățăm mai întâi cum să folosim aceste instrumente în mod conștient, ca „poduri” care trec gândurile noastre pe pânza materiei. În timp ce creez arta, efortul meu primar este să rămân coordonat cu sinele meu de vis, cel care mă privește întotdeauna în spatele ochilor, cel care este atins prin reflectarea culorilor prin lumină. Consider că arta mea, un portal întunecat la lucrurile interzise, ​​este eliberat de supapa de salvare a rațiunii.  Lucrările mele denaturează oglinzile de vis ale trupului și ale sufletului.  Iar oamenii atrasi de formele artistice specifice, sunt in esenta atrasi de lumea visurilor reflectate „. (Spiros Antoniu)

Ei bine, dupa o asa poveste, cu oameni atat de talentati, dedicati, profesionisti, cred ca e inutil sa va mai spun ca albumul „Codex Omega” este o C A P O D O P E R A !!!

Septembrie 4, 2017 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

Kari Rueslåtten – Spellbound (video)

 Kari Rueslåtten | BiographyThe 3rd and the Mortal 

From the album Silence Is The Only Sound out 25th of August 2017 on Spindelsinn Recordings/Ora Fonogram/Rough Trade.

August 29, 2017 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Rockstadt Extreme Fest 2017 – cronica de concert + poze

Rockstadt Extreme Fest 2017Dupa editia de anul trecut la care nu am putut ajunge din motive medicale (accident de bike cu ruptura paleta humerala in 7 bucati, doua operatii, 18 surube plus doua placi de titan) iata ca in 2017 bifam cu prezenta editia cu numarul V in echipa de patru: eu, Gyuri, Alin si Cristi. Cu un playlist aproape perfect Rockstdt 2017 este dupa parerea nostra o editie reusita din punct de vedere muzical cu invitati asteptati de noi inca de acum 25 de ani. In echipa noastra locurile fruntase sunt ocupate dupa cum urmeaza: Carcass, Nile, Suffocation, Napalm Death, Wolfheart, Opeth si Kreator. Din pacate nu am putut ajunge la prima zi de concert asa ca nu ne putem face o impresie despre ce a fost. La capitolul minusuri avem in primul rand standul de food unde diversitatea a fost inlocuita de monopolul celor de la Selgros care au adus o firma de catering care au oferit produse prost facute si care ti se cam opreau in gat, iar in al doilea rand un alt monopol pe zona de fashion & Eu, Gyuri, Cristi, Alinmarch unde si in acest an au venit tot Niche Records cu aceleasi tricouri de proasta calitate la preturi exorbitante la care majoritatea doar se uitau dar de cumparat foarte putini cumparau, ca sa nu mai vorbesc ca au fost aduse doar nume de trupe comerciale si mai putin raritatile cautate de colectionarii impatimiti. La standul trupelor care concertau erau intradevar tricouri de o calitate mult mai buna. In materie de cd-uri preturile erau exagerat de mari, de exemplu, Immolation – „Dawn of Possesion” era 100 de lei in conditile in care albumul are deja o vechime de peste 25 de ani si logic ar fi sa il achizitionezi la un pret cu 70% mai mic nicidecum la acelasi pret ca la un produs nou. Dar, unii nu cred ca inteleg business-ul asta doar vor sa faca bani cu orice pret. Riscul e sa ramai inutil cu ele pe stoc si sa nu vinzi mai nimic. Afara nu e deloc la fel, tot ce e nou e scump, dar ce e mai vechi de 20 de ani il gasesti la mega reduceri. Oricum, multe nu sunt ca afara in Romania, marfa si banii nu se misca, de aici si stagnarea noastra in timp aproape in orice domeniu!

Iar acum sa vorbim mai pe larg de fiecare zi in parte cu bune si rele. In primul rand noi nu am reusit sa ajungem Eu, Gyuri, Alin, Cristidecat de vineri, desi am fi preferat sa vedem la lucru Diabolical + Arcturus + Annihilator din pacate nu a fost posibil datorita joburilor noastre care nu au fost prea flexibile cu zilele libere. Vineri ne-am echipat de plecare si am pornit pe la ora 8 dimineata spre Rasnov cu un soare deja arzator si cu o avertizare de canicula. Drumul BistritaTargu MuresSighisoaraBrasovRasnov a fost okay fara incidente in trafic sau blocaje si am calatorit bine pe cei aproape 300 km cu o mica oprire in padurea Bogatii la o gustare bogata si buna la Belvedere apoi ne-am reluat drumul spre Rasnov.

Cum am ajuns la Rasnov ne-am cazat la Max International despre care am doar cuvinte negative de aceasta data. Cred ca va aduceti aminte ca acum 3 ani am scris un articol de lauda si felicitari referitor la aceasta afacere si de atunci am tot ales aceasta locatie in primul rand pentru ospitalitate, confort si curatenie. Ei bine, afacerea asta a devenit opusul ospitalitatii, confortului si a curateniei, toate plusurile au fost transformate in minusuri, tot ce a fost laudativ acum poate fi trecut cu usurinta la negativ. Daca acum trei ani totul functiona relativ bine acum totul functioneaza prost de la cele mai mici detalii la cele mai mari situatii. In primul rand, trebuie spus, ca noi am facut comanda cu 7 luni inainte de a ne caza la acest hotel (ianuarie 2017) ca sa nu fie probleme cu cazarea, sa nu mai gasim locuri, sa fie bine si pentru noi dar si pentru patroni. In ianuarie am facut comanda telefonica, am discutat chiar cu patroana hotelului care a cerut pentru o camera twin 200 de lei/noapte fara mic dejun inclus, doar sa viram in cont un avans pentru siguranta afacerii, ca vom ajunge sigur, in caz contrar pierdem banii. Din punctul meu de vedere e normal acest lucru si chiar nu am vazut nimic de comentat. Doamna patron a confirmat ca totul e okay, am primit email de confirmare, am trimis banii in cont si totul a fost in deplina siguranta si fairplay. Asa crezusem atunci…Tot prin aceeasi perioada preietenul nostru Cristi din Spania a sunat si el pentru o camera, a fost informat ca totul e okay si ca beneficiaza de o camera dar nu a fost obligat sa achite un avans, dar cu confirmarea verbala de siguranta ca totul e in regula din partea hotelului. Acum a venit ziua cazarii (11 august 2017) si toata povestea noastra a fost intoarsa total pe dos. Tot ce comandasem in urma cu 7 luni nu era deloc rezervat, banii trimisi in cont in avans cu 7 luni nu valorau nici un minim de moralia/bun simt pentru acesti patroni de la Max International si vinovati cica eram tot noi…de ce?…pentru ca ii creditasem, pentru ca eram de buna esenta…iar ei de neam prost! Pentru ca am crezut ca avem deaface cu oameni de calitate si nu cu niste fiinte suburbane. Am ajuns la receptia hotelului am spus ca am rezervat inca din iarna doua camere. Prima camera a fost gasita dar desi am cerut twin si primisem confirmarea de plata pentru ea, plus ca se confirmase si telefonic, si platisem si in avans, in realitate camera noastra a fost pur si simplu data altcuiva iar noi trebuia sa ne multumim cu un pat matrimonial. Asta e civilizatia, asta e patronul roman din turism, asta e intelegerea, rezervarea, avansul. Ce mai, marlanie! Am coborat la receptie, acolo prietenul nostru Cristi din Spania aflase ca rezervarea lui facuta prin februarie nu valora defapt nimic iar camera lui era data la altcineva…deci nu avea nimic. Dupa multe discutii inutile cu receptionera si alti angajati blazati si impotriva conditiilor de lucru de la Max, platiti prost, tratati umilitor, munca multa bani putini, am inteles ca ei chiar nu au nici o vina…saracii. Am cerut o discutie cu patronii pentru a afla ce e de facut si de ce am ajuns in situatia asta penibila cu banii dati pe cu totul altceva fata de ce comndasem cu 7 luni inainte de eveniment. Am fost informatii ca domnul patron nu vrea nicio discutie cu noi, ca cica el nu negociaza ca „in piata” asemenea afacere cu noi, iar doamna patron cica era pe undeva prin Londra. Okay…si ce e de facut? Nimic din punctul lor de vedere, nici macar niste amarate de scuze…nici macar sa oferteze altceva…alte camere…alte preturi…nu, nimic! Si au tinut cu placa asta vreo doua ore si desi ei erau singurii vinovati se comportau ca si cum vindeau seminte pe marginea drumului, nicidecum ca si cum ar fi niste „patroni” din turism. Mizerabila situatie, mizerabila! Clar oamenii astia nu ar avea ce cauta in business, doar un sistem putred ii tine inca in viata, ii accepta, pana cand eu…tu…noi…le vom da sutul de gratie in fund! Si au trecut doua ore si au inceput sa vina mai toti angajatii si sa ne tina si sustina teoria, in fond aveam dreptate, nu asa se pune problema cand exista o problema, si apoi, daca tot ai calcat in rahat nu arunci cu el in ceilalti, incerci sa te retragi, sa te cureti, sa te cureti de mizerie, iti ceri frumos scuze si oferi ceva/altceva turistilor tai pe care trebuie sa ii multumesti ca doar au platit in avans o suma din plata cu 7 luni inainte. Dupa penibile si obositoare discutii la telefon la un moment dat am ajuns cumva exact la varianta pe care noi am considerat-o inca din primele cinci minute ca fiind cea mai convenabila pentru ambele parti, ramanem cu o camera cu 3 paturi si se mai aduce inca unul pliant, plus o reducere de pret si toata lumea e relativ multumita. Relativ spun pentru ca dupa trei ani in care am apreciat foarte mult aceasta afacere astazi a ajuns un gunoi cu forma de hotel. Iata ce am gasit dupa trei ani de zile: camere mirosind a egrasie, pete pe covor/pereti, mocheta plina de praf, lenjeria de pat rupta, in baie toate elemntele sunt sparte/rupte si lipte cu scotch, butoanele se desprind din mobilier, acesta e „paradisul” de la Max International, ce a fost si ce a ajuns e inexplicabil. Inexplicabil spun pentru doar cateva secunde pentru ca mai apoi sa fac legatura cu angajatii putini, prost platiti, umiliti, blazati si dezamagiti, deloc satisfacuti de bunul mers al afacerii Max. Doar un patron inconstient nu realizeaza legatura dintre afacerea lui care an de an arata tot mai prost si niste angajati tot mai putini si platiti tot mai prost. Si apoi, noi, turistii care astazi realizam ca toate serviciile de acum trei ani devin pe zi ce trece mai mizerabile dar mult mai scumpe. Si tot noi turistii vom face click/delete acestei afaceri exact la cosul de gunoi. Noi, doar noi avem puterea de a elimina de pe piata marlania patronala, prostul gust, lipsa de etica, morala, bunul simt, afacerile prost gestionate, oameni fara de calitate. Imi cer scuze personal pentru situatie, pentru gestul inpardonabil al patronilor, fata de angajatii pe care poate am reusit sa ii pun intr-o situatie incomoda, ei nu au nicio vina. Desi am fost un client fidel de mai bine de 3 ani, astazi pentru mine nu mai exista Max International si oricand voi trece prin acea zona in locul hotelului voi vedea doar un fost hotel in paragina…o ruina peste care cu eleganta, in bataia vantului danseaza pe muzica lui Wagner cativa stiuleti de porumb in putrezire…si nimic altceva!

KorpiklaaniSi asa…intr-un final am reusit sa ne cazam (pentru ultima data pe acest pamant) la Max International. Eram deja oricum in lipsa de timp pierdut inutil cu vorbe fara sens la receptie si eram patru persoane intr-o chichineata, deci coada la dus/baie mai ceva ca in armata de prin ’95. Oricum, asta e, ce a fost lasam in urma pentru totdeauna, ce urmeaza conteaza. Comandam un taxi ca e prea cald (37 g C) desi se poate merge lejer in plimbare pana la zona de concert (cam 30 de minute) am luat rapid un taxi pana la poarta Rockstadt. In playlist am bifat Kreator si Leprous, la Korpiklaani care nu e chiar pe gustul nostru ne gandim sa halim ceva. Intram in zona de concert, prezentam biletele, ni se face o inspectie totala prin rucsac, ni se agaza banda personalizata de mana si ne indreptam spre zona de merch. Niche Records sunt din nou prezenti la Rockstadt, eu sunt cam dezamagit de calitatea tricourilor de la ei, sunt subtiri, largi/lungi, albicioase, desenele de proasta calitate, uneori nu au nicio o legatura cu coperta de album, prost realizate, alungite ca dracu, chiar nu isi merita banii (100-150 de lei) dar ma uit si eu ca nebunul prin vreo 3.000 de tricouri sa imi dau macar sperante ca totusi as gasi ceva. In final nimic bun, nici trupele mele preferate nu sunt: Pestilence, Cancer, Asphyx, Pungent Stench, Carnage, KreatorEntombed, Morbid Angel, Desecrator, Nocturnus…nici calitate nu e….„unde calitate nu e, nimic nu e”…va mai aduceti aminte de cantecul ala? Oricum, noroc ca prin fata la standul oficial al trupelor invitate e cu totul altceva, calitate mult mai buna, tricou bun, imprimeu bun, asa ca ma fac cu un tricoul al suedezilor de la Diabolical, ceva mai pe sports fan „Baseball T-shirt” si un classic Suffocation cautat de mine inca de acum 25 de ani de pe bancile scolii „Effigy of the Forgotten” (1991). Niche nu doar ca au calitate proasta la merch intro perioada in care astazi dai un click si iti comanzi tot ce vrei la preturi rezonabile si la calitate mai buna de pe siteurile caselor de discuri, dar au si preturi exorbitante la cd-urile cu albume mai vechi de 20 de ani ceea ce nu e tocmai okay. Eu tactica asta o numesc furt, din moment ce acelasi album il cumpar la juma de pret de afara, voi cei de la Niche cum numiti strategia asta? Prosteala? Fraiereala? Imbogateala? In schimb la vinyl-uri am vazut multe lucruri misto la preturi bune: Bolt Thrower, Anathema, Dark Throne, Malevolent Creation, Death, Autopsy, Immolation, My Dying Bride, Napalm Death, Gorguts…and moore classic death metal collection!

Din pacate si pe partea de food-court zona din acest an a fost foooarte slabuta. Daca acum doi ani mai toata lumea a fost mega multumita si se statea ore in sir la coada la Regele Ciolanului, si avand atunci oferte de la mai multe firme, anul asta am avut un monopol de la Selgros si firma de catering cu care lucra. Evident ca mancare avea gust de supermarket, carne prost facuta, ciolane de porc deloc suculente, totul era uscat si sec de iti stateau in gat, micii prost prajiti, aproape cruzi, carne pe bat rece si fara gust, nu exista nici macar o ciorba, nici gulas, slab de tot anul asta. Acum doi ani erau 3-4 tipuri de ciorbe, mancare gatita din cartofi, legume, orez vreo 5 tipuri toate la ceaun, toate clocotind non-stop, carne din abundenta bine facuta de te lingeai pe bot si mai cereai inca doua portii, plus ca au fost pusi in protap zi de zi cate doi vitelusi. Anul asta zona food a fost repetenta, nu pot evidentia nimic pozitiv, chiar nimic. Va imaginati ca am ajuns ca la editia I de acum 5 ani si am mers sa mananc la chiosc un chebab, chipsuri si pufuleti? Ce trist! Chiar nu inteleg „strategia” asta falimentara! Oameni buni, nu mai faceti monopol, in era asta competitia conteaza, altfel canci, ma duc afara din zona voastra de concert si cumpar de la altii iar voi nu castigati absolut nimic. E chiar asa greu de inteles? Nu am inteles niciodata de ce in Romania dupa cateva situatii/lucruri/editii care merg bine si tu vezi ca oamenii sunt multumiti te bagi cu picioarele in ele si le faci de rahat in loc ori sa le mentii pe linia buna sau le faci si mai bune. Oricum, nota 4 cu indulgenta pe partea de food pe anul asta, si uite asa a luat pizzeria, restaurantul Mason’s, Carrfeour si multi altii banii pe care voi Rockstadt trebuia sa ii luati, ca deh’ ati stricat ce era bun din vechile editii. Chiar nu invatati nimic? Pe mine fan/turist/consumator de evenimente ma intereseaza show-ul dar la acelesi nivel ma intereseaza si mancarea, merch-ul, zona de bere/racoritoare, cofetariile/cefeneaua, etc. etc. Din pacate anul asta doar trupele au facut note maxime, in rest cam totul a fost sub editiile trecute. Incercati macar sa va mentineti pe linia de plutire altfel sa imbogatesc shaormariile din prostia voastra! Ah, sa nu uit, anul asta wc-urile au fost mult mai curate (bine asta tine si de educatia fiecaruia pe langa echipa de shitbusters) dar din pacate apa si sapunul lichid era mai tot timpul lipsa! Noroc ca am fost dotatii cu servetele umede!

Vineri, ora 17, Altar, White Walls, Leprous ajung doar dupa ora 1:30 dimineata, deci pauza lunga de plimbare, merch, bere Heineken, Ciuc, Vodka, Whiskey, cum papa e naspa in interior suntem obligati de foame sa dam o raita la cotetele de afara savurand ceva pe bordura ca semintarii. Un card/moneda/fisa plastic albastra = 3.50 lei, o Coca-Cola – 2 fise, o vodka 50 ml – 2 fise, un wiskey – 3 fise. Urmeaza Korpiklaani…deci mergem la masa…ciolanul prost facut, uscat, pica greu, fara gust, ce mai, supermarketul se simte in tot si toate, nimic nu are gust. Mai mai bine alegem niste carofi taranesti cu niste muraturi…si din nou dezamageala. Retineti, in mod normal suntem o gasca pozitiva/happy si acolo unde vedem de lauda aplaudam si promovam dar daca nu e locul ce sa lauzi? Asta e situatia anul asta csf, n-ai csf! Nu am pretentii de Stockholm sau Helsinki dar in anii precedentii a fost muuult mai bine! Urmeaza Kreator, ne luam „racoritoarele” si mergem mai in fata sa il vedem pe Petrut, Mille Petrozza ca na’ la inceputurile anilor ’90 pana se facem rocada spre Death, Obituary, Asphyx sau Massacre noi incepuseram cu „Extrem Aggression” (1989) pe walkman si ii citeam interviurile baiatului asta in germana prin Rock Hard asa ca trebuia sa il vedem pe Mille mai de aproape ca era The King of Thrash Metal. Cred ca din punctul de vedere al prestatiei live & show Kreator au fos’ fruncea. La fiecare piesa stelute, sclipici, betea de nunta, bubuituri, focuri, fumuri, foarte misto, mai lipseau porumbeii albi ai pacii! Thrash adevarat, in forta, bine executat ca doar e made in Germany iar noi am topait pe o mare canicula ce nici pe la ora 24 nu parea ca se domoleste sufocarea. La prestatia celor de la Leprous am preferat sa mergem la nani in plimbare pe jos prin padurile si strazile racoroase si linistite ale Rasnov-ului in drum spre hotel.

Cetatea RasnovSambata, ora 9 dimineata. Trezeala, dus, cumparaturi la Carrefour ca sa bagam ceva la rece in frigiderul din hotel, halim un lunch/cafea/briosa si o papa cu sunca si cascaval la restaurantul Mason’s. Ziua de sambata se anunta lunga si cu multi invitati care ne intereseaza in mod special, deci e de stat mult prin picioare (11 ore), avem de ii urmarit pe blackeri IXXI din Suedia, urmeaza apoi finlandezii Wolfheart pe zona melodic death metal, Suffocation vin din New York – USA cu un extrem death metal, pe grindeath din UK ajung Napalm Death, viking metal-ul e ocupat de Solstafir iar in final ceva melodic death & grind de suflet si IXXIfoarte asteptati de noi, Carcass din UK. E o zi exceptionala in materia de trupe, un asa playlist nu cred sa mai prindem vreodata prin Romania intr-o singura zi. E the best day in extrem metal! Dupa morning lunch incercam ca de obicei sa ocupam spatiile goale cu diverse trip-uri prin zona si deoarece traficul e blocat pe zona castelului Peles preferam sa facem o vizita mai aproape la Cetatea Rasnov. Initial am vrut sa urcam cu cabina pe senile dar din cauza ca era foarte mare coada am preferat scara prin padure. Daca ajungeti prin zona la doar cativa pasi puteti vizita si Dino Parc, ambele sunt puncte strategice pentru Rasnov cu zeci de mii de vizitatori anual. Pe la ora 14 coboram la hotel pentru un scurt relax/dus/somn de 60 de minute dupa care ne suim in taxi si mergem spre Rockstadt. In interior suntem anuntati ca tot show-ul se muta cu o ora iar IXXI canta pe la ora 17. IXXI sunt suedezi si canta black metal inca de prin 2006 cu patru albume la activ si un contract semnat cu Osmose Productions. Baietii sunt dedicati, seriosi, profesionisti si isi trimit tintit mesajele spre audienta. Au un Suffocationjoc de scena tipic trupelor de black cu paiting, mult negru, si versuri despre francmasonerie, tehnologie, antimanipulare, razboi, lupta si psihologia inaltarii prin putere pesonala. La Rockstadt au facut un show fain iar seara pe la merch am reusit si cateva poze plus o discutie cu vocalul trupei Outlaw care este dealtfel si membrul trupei Angrepp. Urmatorii pe scena urmau sa fie Wolfheart dar deoarece nu ajunsesera din cauza legaturilor cu avionul pana la acea ora ei au fost mutati ultimii dupa Carcass in jur de ora 2 dimineata. Ne pregatim de Suffocation. Trebuie sa recunosc, urmaresc trupa asta din anul 1991 inca de la ep-ul „Human Waste” si nu imi mai faceam prea mari sperante sa ii vad vreodata in Romania. Surpriza a fost si mai mare cand am vazut ca sunt invitati anul asta la Rockstadt. Un vis a prins din nou radacini cu maxim de fericire. Suffocation sunt din Long Napalm DeathIsland, New York (USA) un classic cult band al orasului, un fel de ying-yang, comercialism economic vs. maximum freedom. Suffocation inseamna Frank Mullen si Terrance Hobbs singurii din perioada de glorie de pe la inceputurile lui 1988, dar Frank din pacate nu mai vine la live-uri doar la inregistrarile de studio asa ca in locul lui vocea e modelata de Kevin Muller (o fi neam cu Frank?) trecut prin vechiul Pyraxia. Cum a fost show-ul Suffocation la Rockstadt? D E M E N T I A L !!! Existe prea putine cuvinte pentru a explica ceea ce au facut baietii astia pe scena. Riff-uri care iti taie respiratia, drums ce iti sparge osatura, infernal, extraterestrial! Apoi urmeaza o pauza de bere, niste haleala, o poveste cu prieteni si cunostinte de prin Bistrita, cu varu Sorin de la Cluj si o geana la scena numarul doi unde alte concerte contiuna cand e pauza la prima scena. Cei ce aveau sa urce pe scena mare sunt legendarii Napalm Death din Birmingham, England (UK). Ce faceati dumneavoastra in anul 1981 cand baietii astia puneau bazele acestul cult band? Ma uit la Barney si ma intreb cum de mai rezista, are 50 de ani si la cata miscare face pe scena ma tem sa nu ii sara vreo vena….sa nu isi piarda vreun ochi, sa ii zboare o mana prin public, un picior sa  ii puste pur si simplu de la atata miscare. Nu cred ca e usor deloc. Cum spune varu Alin „asta pe scena o sa moara” la ce show face. Incredibil cat de dedicati sunt oamenii astia in ceea ce fac, cata pasiune, cata placere, absolut perfect, totul suna impecabil, totusi nu mai au 15 ani…au trecut deja peste 36 de ani de cat exista trupa si ei sunt la fel de plini de energie, cum reusesc e inexplicabil. Deja vazusem ND pentru a treia oara atat in pub cat si in aer liber dar de ND nu ai cum sa te saturi, as vedea oricand oricate ore doar sa aud riffurile alea de grind death ce iti pulseaza in os, in inima, in minte. Versurile, mesajele, indemnul, lupta cu noi insine, cu sistemul, cu Carcasslumea bolnava pe care o construim si noi involuntar, prin nepasare. Seara parca devine mai rece, astazi nu ne-am luat haine groase cu noi ca se anuntase ca nu ploua, dar parca e mai rece, maine se anunta niste ploi grele. Urmeaza Solstafir din Iceland, sigur lor le place ceva mai racoare. Desi au inceput prin 1995 ca o trupa de viking/black metal dupa ani si ani trupa a virat spre post metal. Ambiental, spiritual, divin, emotionant, un show cu lumini calde si sunete meditative. Cartile de music history ii dau pe Carcass alaturi de Napalm Death ca deschizatori de drumuri in materia de grind death. Sunt cei care pe la jumatatea anilor ’80 au modelat un nou stil desprins din punk, hardcore si thrash numit astazi grindcore. 1988. Va mai aduceti aminte de „Reek of Putrefaction”? O da! In 1991 eram la liceu in clasa a X-a si reusisem sa intru in posesia unui tricou cu acest album, eram buricul pamantului, pe atunci nu era nimeni cu un tricou mai „dur” ca mine prin liceu. Da da, ce vremuri, inca mai am acel tricou in colectie…il dau cu 2.000 de euro pe ebay (hihi). Apoi a urmat „Symphonies of  Sickness” (1989) inca mai am caseta MG originala…bine, nu stiu daca nu e topita banda in ea, dar e de colectie, cel putin carcasa si coperta. „Necroticism” (1991) iarasi am cumparat o originala MG, apoi „Heatwork” (1993) am prins un tricou de album…ce vremuri, ce timpuri, ce albume, ce trupa! Si uita ca dupa 25 de ani de asteptare, Carcass la padure, in Rasnov, ce misto! Recunosc, pentru Carcass am ajuns anul acesta la Rockstadt, trupa asta a reusit sa imi influenteze trairile, viata, gandirea, cautarile din domenii precum istoria, psihologia, sociologia, politica, etc. etc. A fost un nume urmarit de mine cu mare atentie pentru ca aveau acel ceva ce atragea atentia prin seriozitate, profesionalism, mesaj, te punea pe ganduri, cercetai, aprofundai cautari, studii, faceai lagaturi, aranjai un puzzel. WolfheartIata Carcass in fata mea, toata povestea in 45 de minute. Un playlist care a fost ca o prezentare a tot in toate, din vechi in nou si invers ca si cum povestea lor se amesteca cu sentimentele mele de atunci pana in prezent. Un live  cum rar vezi si traiesti, ceva ce ramane in adn, pe retina, in timp pentru muuult timp. Cu foarte multe scuze peste scuze si satisfacuti ca am mai ramas pana in jur de ora 2 dimineata pe final au ajuns si finlandezii de la Wolfheart. Inca de la aparitia trupei am urmait munca formidabil de profi a lui Tuomas Saukkonen cel care a lucrat si pentru Before The Dawn, Black Sun Aeon sau Jumalhamara proiecte in care el a adus un mega plus fiind cunoscut ca un extrem de dibace instrumentist, cu multe idei si fixat pe perfectiune. Intregul live a fost in realitate mult mai intens decat pe albume, parca live sunt si mai duri, pe album parca pare totul ceva mai melodramatic, ambiental. Un show energizant unde toata lumea a fost mega multumita si a sustinut trupa pana la final, o trupa la randul ei foarte impresionata de multimea adunata in numar destul de multa la o ora asa de tarzie…era aproape ora 3 dimineata cand „armele” au fost lasate jos, unii au plecat spre scena a doua pentru alte concerte iar altii spre hoteluri la somn.

Duminica, ora 10 dimineata. Desi am pus capul pe perna in jur de ora 4 am facut ochi pe la 10 urmat de desteptare/dus/lunch la Mason’s, apoi ne-am propus un trip la Piatra Craiului prin Zarnesti. Drum nou asfaltat pe om portiune si pietruit pe alta, cel putin nu sunt cratere, in rest multa lume la umbra, gratare, corturi, masini…evident gunoaie aruncate sub verdele fresh de brad…na’ civilized society ce sa mai spui! Incercam sa gasim un loc sa vedem splendoarea muntilor, o poza doua si cam atat, e mult mult prea multa lume ce parca a venit la piata nu la munte si o taiem rapid spre casa. Vremea se strica, vin ploile iar noi poposim la o pizza tot la Mason’s dupa care intro pauza de furtuna reusim sa ajungem din nou la Rockstadt. E ultima zi, deja ne posomoram, fain ar fi Nilesa avem evenimente de asta lunar, dar nah’ cam greu. Oricum, ne facem planuri pentru concertul Immolation care vin la Cluj prin septembrie. O alta trupa din New York care a facut istorie si pe care o asteptam de prin 1991. Asta de veste! Daca sambata a fost premium in materie de trupe, ziua de duminica e mai chill. Avem Nile si Opeth iar la Alestorm ne gandim daca mergem pe bere sau whiskey. De mancat incercam un carnat afumat de porc si niste muraturi care par ceva mai cu gust. La Nile ne pregatim cu cateva minute inainte si ne tragem mai aproape de scena desi e destul de riscand daca se fac cercuri/valuri/mosh-eala ne zboara pe sus, sper sa nu-mi pierd surubele de titan din brat ca e jale. Povestea Nile se scrie in mitologia egipteana. Inca din anul 1993 americanii de la Nile au venit cu ceva nou si au atras imediat atentia. Linia melodica grava, joasa, extrema, foarte goore dar mega tehnica a urcat trupa in verfurile topurilor de specialitate. Un show exact asa cum il asteptam, sunet bun, energie, Opethextrem, ritm, perfectiune. Urmeaza Alestorm din UK care din cate am vazut are destul de multi fani in Romania. Folk & Power Metal, o muzica numai buna de distractie si topaiala marca Napalm Records. Pe final Opeth. Am crescut cu „Orchid” (1995), „Morningrise” (1996), „My Arms, Your Hearse” (1998) iar apoi am urmarit activitatea lor cumva pe repede-inainte, am preferat albumele de debut si am ramas fidel lor, insa nu pot spune ca celelalte inregistrari nu sunt bune, din contra. In materia de progressive death metal Opeth e varf de lance. Live-ul de la Rockstadt a fost pur si simplu incantator! Am beneficiat de piese mai vechi dar si mai noi iar daca e sa vedem care a fost cea mai apreciata trupa a festivalului, atunci Opeth a fost. Toata lumea canta si medita alaturi de Lars Mikael Åkerfeldt care e un veritabil profesionist. Un om remarcabil cum rar intalnesti, un suflet viu, placut, lucid, linistit, meditativ, un om ce impartaseste publicului spiritul povestilor sale muzicale cu intregul fara ocolisuri. Muzica a rasunat in toate strafundurile muntelui, padurea a cutremurat si ea odata cu glasul lui Lars si desi ploua de cam trei ore nimeni nu parea sa ii dea vreo importanta, din contra, parca facea parte din jocul culorilor mov, albastru si rosu din scena. Pe un final linistit, placut, emotionant si plin de energie, asa se inchide editia din 2017 a Rockstadt Extreme Fest! Iar noi ne indreptam spre somn, maine urmeaza drumul spre casa cu un trip la Cetatea Rupea.

Mai multe POZE de la Rockstadt Estreme Fest 2017 pe MySpace.com

August 16, 2017 Posted by | cultura, music, turism | , , , , | Lasă un comentariu

Leprous – The Price (video)

Leprous | Biography | Facebook | Inside Out Records | Band formed: 2001 in Norway 

 

August 1, 2017 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Alexandra Usurelu si Mircea Vintila – Ceva se întâmplă cu noi (video)

Alexandra Usurelu | Mircea Vintila | Alexandra Youtube | Facebook

Iulie 21, 2017 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Alphaville, Sandra, Londonbeat și Fancy LIVE la Cluj pe 23 septembrie 2017

Artiștii vor concerta live în 23 septembrie 2017, de la ora 19:00, la Sala Polivalentă din Cluj-Napoca, în cadrul evenimentului Discoteca ’80.

Biletele costa:
• 79 de lei – PARTY ZONE (în picioare, pe toată suprafața terenului de joc)
STANDARD SEAT (pe scaune):
• Categoria IV – 99 lei
• Categoria III – 109 lei
• Categoria II – 129 lei
• Categoria I – 149 lei

Prețurile sunt valabile doar până în 26 iulie inclusiv!

Biletele la concert se pot achiziționa online pe http://www.discoteca80.ro/bilete, respectiv pe:

• eventim.ro
• biletmaster.ro
• bilete.ro
• ticketnet.ro

Cu siguranță cei mai mulți dintre voi ați fredonat de nenumărate ori melodii precum precum “Forever Young” sau “Big in Japan” – Alphaville, “In The Heat of The Night” sau “Maria Magdalena” – Sandra, “I’ve Been Thinking About You” – Londonbeat sau “Flames of Love” – Fancy, iar în 23 septembrie veți avea ocazia să îi vedeți și să îi ascultați live pe artiștii care au fascinat o lume întreagă. Showul va dura patru ore și va fi urmat de un retro afterparty.

Alphaville, Sandra, Londonbeat și Fancy au făcut senzație în anii ’80-’90, iar hiturile menționate au fost prezente în topuri, au umplut săli de concerte și au animat discoteci în numeroase țări. Artiștii sunt foarte activi din punct de vedere muzical și susțin concerte sold-out în fața fanilor din întreaga lume, fie ei din Berlin, New York, Lisabona sau Varșovia.

Concertul live DISCOTECA ‘80 este bazat pe un concept care are în centru nostalgia, plăcerea și emoția retrăirii atmosferei muzicale din anii ’80. Aceia au fost anii în care mulți dintre dumneavoastră erați tineri liceeni și mergeați pentru prima dată la discotecă. Globul argintiu se rotea deasupra dansatorilor, iar culorile vii ale jocurilor de lumini disco dezvăluiau câte o pereche prinsă într-o îmbrățișare sau într-o mișcare afectuoasă de dans. Nu-i așa că vi se face dor? DISCOTECA ’80 aduce la Cluj această atmosferă, iar seara va fi asemeni unei călătorii în timp.

Pentru a vă ține vie emoția promitem că vom continua să organizăm anual la Cluj concerte live Discoteca ’80. La acest tip de evenimente participă zeci de mii de melomani în orașe precum Paris, Zürich, Sankt Petersburg, Varșovia, Praga sau Mosocva. Dorim să vă oferim spiritul și atmosfera acestor adevărate explozii de nostalgie.

Evenimentul Discoteca ’80 – Alphaville, Sandra, Londonbeat, Fancy continuă spiritul concertului Thomas Anders & Modern Talking care a avut loc în septembrie 2016, tot în organizarea Backstage Production, în prezența a aproape 7.000 de spectatori.

Mai multe informații despre bilete și despre concertul Discoteca ‘80 pot fi aflate de pe websiteul oficial www.discoteca80.ro, respectiv de pe pagina de Facebook Backstage Events&Production și Discoteca ’80 România.

Iulie 19, 2017 Posted by | music | , , , , | Lasă un comentariu

Arch Enemy – The World Is Yours (video)

Arch Enemy | Biography | Facebook | Century Media Records | Band formed: 1995 in Sweden

 

Iulie 14, 2017 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Voivod LIVE la Braşov şi Cluj (6-7 octombrie 2017)

Post Society Tour demarează la sfârşitul lunii septembrie în Italia, continuă în  Croaţia, Ungaria, Serbia, iar pe 6 octombrie, Voivod va cânta la Braşov, în Kruhnen Musik Halle, iar în următoarea zi la Cluj, în Flying Circus. Organizatorii nu au anunţat până în prezent detalii legate de achiziţionarea biletelor, însă ce se ştie cu certitudine e că în acest turneu, Voivod călătoreşte alături de Earth Ship, grup de stoner doom din Berlin.

Iulie 12, 2017 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Studiu: Muzica pop contemporana afecteaza negativ intelectul

Andrew Powell Morse de la Seatsmart.com a realizat un studiu care ii va face pe fanii muzicii rock sa zambeasca. Morse a analizat versurile cantecelor pop din ultimii 10 ani si a ajuns la o concluzie comica: acestea au devenit din ce in ce mai stupide!

pop musicStudiul a fost facut pe 225 de piese care au avut succes in topul Billboard si a luat in considerare lungimea cuvintelor folosite, cat de lizibile erau acestea si ce nivel de comprehensiune reclamau din partea ascultatorului.

Morse a descoperit ca versurile pieselor pop pot fi pricepute, in marea lor majoritate, de elevi de clasa I!

„Din 2005, complexitatea versurilor a scazut dramatic. Cele mai proaste versuri ii apartin lui Beyonce. Sunt atat de slabe incat pana si un copil de clasa a II-a le poate pricepe. Dupa ea urmeaza Chris Brown si Kanye West. Nu e departe nici Taylor Swift. Cat despre Kesha, dezastru! Katy Perry si Lady Gaga o urmeaza. In mod surprinzator, Mariah Carey are cele mai sofisticate versuri…pentru o artista pop”, a explicat Morse.

Studiul vine sa completeze munca inceputa in 2008 de Adrian North, cercetator la Scotland Heriot-Watt University. Acesta a realizat un material asemanator pe 36.000 de oameni din 60 de tari. Fiecare participant a creat un top al genurilor preferate de muzica. Astfel, North a descoperit ca oamenii care numisera pop-ul ca favorit, aveau o trasatura comuna: lipsa creativitatii, determinata prin teste de IQ suplimentare si alte modalitati de analiza psihologica.

„Muzica pop ne invata sa avem asteptari reduse in ceea ce priveste aspectul creativ al vietii noastre. Muzica ne hraneste mintea ca nimic altceva! Atunci cand o intreaga industrie ne vinde cele mai putin complexe melodii, practic ne priveaza de o experienta ce ne poate ajuta sa ne dezvoltam intelectual. In ultimii 50 de ani, muzica pop a devenit din ce in ce mai proasta si este utilizata pentru a promova diverse strategii de marketing, produse si asa mai departe. Este trist ce se intampla”, a concluzionat North.

„In ultimii 50 de ani, pop-ul a devenit din ce in ce mai plictisitor. Timbrul vocal, variatiile melodice, compozitia, toate s-au uniformizat, in timp ce, paradoxal, a crescut volumul! Pop-ul a devenit, efectiv, mai prost si mai zgomotos. Din pacate, a ajuns sa ne afecteze intelectul. Da, muzica pop ne face si pe noi mai prosti!”, a continuat omul de stiinta.

Intre timp, va amintim ca un studiu realizat in 2007 a aratat ca marea majoritate a membrilor National Academy of Gifted and Talented Youth, un corp studentesc de elita din Marea Britanie, este fana rock si metal.

SURSA: Maximumrock.ro

Iulie 12, 2017 Posted by | cultura, music | | Lasă un comentariu

David Vincent (ex. Morbid Angel) – Drinkin’ With the Devil (video)

David Vincent | Biography | Facebook | Morbid Angel | I Am Morbid | Season Of Mist Records

Video of the Outlaw Country single by DAVID VINCENT, the legendary voice of the genre defining extreme metal who’s unapologetic rebel approach has been a force in the music world since the mid 1980’s.

Featuring: David Vincent (Vocals & Guitar) Danny B. Harvey (Guitar), Chris Barnes (Upright Bass), Tom Lewis (Drums) and J.W. Wade (Steel Guitar)

Iulie 6, 2017 Posted by | music | , , | Lasă un comentariu

Novembers Doom – Hamartia (album de colectie)

Novembers Doom - Hamartia (2017)Incepand cu coperta de album „Hamartia” inevitabil se poate face o legatura directa cu perioada nefasta a anilor 1346–1353 si „The Black Death Plague” ca apoi sa vedem dincolo de ea, ideea decaderii, caderii in abis. Cuvantul „hamartia” este de origine greaca si poate avea mai multe intelesuri precum a cadea in pacat, a distruge speranta cuiva cu un scop, o putere ce cuprinde fiinta si stapaneste din interior inafara si invers. Orice actiune ce devoreaza, o dorinta, o dragoste de ceva/cineva, ceva ce poate duce in final pana la autodistrugere. Iata ca in Chicago nu se simt doar infleuntele vechilor carteluri de mafioti, vuietul cartierelor parasite dupa criza economica sau ale satelor goale si triste, ci rasuna si doom death-ul aprig si infiorator al vechilor Novembers Doom care inca de la aparitia lor pe scena muzicala (1989) au reusit sa atraga atentia prin cantari de exceptie. Cu „Hamartia” (2017) lucrurile par insa parca mult mai heavy, mai melodice, ritmul e mai rapid, mai spre soft rock mai degraba decat spre depresivul doom death apasat si dramatic, insa de calitate buna. O muzica emotionanta cu tonuri placute, acustica exceptionala cu o voce curata dar amenintatoare care tinde de aceasta data spre Katatonia, Opeth, Pink Floyd sau Anathema dar nelipsind nici partile dramatice grele cu un ton de growl grav. Albumul este curat, puternic, bine lucrat cu un amestec de emotie si agresivitate bine echilibrat, melodic, atragator, nu ii lipseste chiar nimic. Iata ca ne aflam la albumul cu numarul 10 care se afla in continuare sub supravegherea celor de la The End Records impreuna cu care au reusit sa contureze un alt album iesit din tipare dupa o munca fara intrerupere de mai bine de 28 de ani. Desi parca noul sound Novembers Doom e ceva mai alert si mai putin grav ca in trecut a’la doom slow death, totusi suna bine si e original si cu caracter. Un sound ceva mai bland, mai ritmat, ceva mai rapid, o voce mai curata care in final duc la un album inedit si de luat in considerare din punctul meu de vedere chiar daca unii vor spune ca e mult prea comercial.

Iulie 6, 2017 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

Wolfheart – The Flood (video)

Wolfheart | Biography | Facebook | Spinefarm Records | Band formed: 2013 in Finland

Wolfheart LIVE at Rockstadt Extrem Fest 2017 – saturday, 12 august 2017, 17:20-18:05 h

 

Iulie 1, 2017 Posted by | music | | 1 comentariu

Future – Mask Off (video)

Future | Biography | Facebook | Epic Records | Trap Music | Hip Hop | Auto-Tune System

Iunie 26, 2017 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

Klausenburg Metal Gathering Cluj (17 noiembrie 2017)

KMGKlausenburg Metal Gathering este un proiect Nomad Events, în colaborare cu partenerii lor, materializat sub forma unui eveniment de lungă durată, care are ca scop aducerea pe scena metalului din Cluj Napoca atat formatii cu nume mari din Europa, cat si formatii care sunt inca la inceputuri, dar cu un sound deosebit.
Prima ediţie a evenimentului va avea loc pe data de 17 noiembrie, în /Form Space, un loc pe care cu siguranţă majoritatea dintre voi îl cunoaşteţi de la marile evenimente ale Clujului.

Line-up-ul se deschide cu Primordial, headlinerii festivalului, o trupă de pagan metal (autointitulat primordial metal), din Dublin, Irlanda. Fondată în 1987 ca trupă de coveruri, Primordial a avut mai mulţi vocali. În momentul în care A.A. Nemtheanga s-a alăturat grupului, aceștia au înregistrat primul demo, în 1993, Dark Romanticism. Acesta a fost vândut în peste o mie de copii, iar Primordial s-a trezit în fruntea celui de-al doilea val al mişcării black metal. Cu un mix letal de doom şi death, împreună cu nişte elemente de muzică folk irlandeză tradiţională, trupa a lansat albumul de debut, Imrama, via Cacophonuous Records, în 1995. Următoarele albume, A Journey’s End (1998), Spirit the Earth Aflame (2001), Storm Before Calm (2002) şi The Gathering Wilderness (2005), au adus influenţele celtice mult mai pregnant în muzica acestora. Lansat în 2007, The Nameless Dead a fost înregistrat doar cu echipament analogic, iar rezultatul a fost cel mai brut şi mai spontan sunet până atunci. Au urmat Redemption at the Puritan’s Hand, în 2011, mult lăudatul Where Greater Men Have Fallen, în 2014, şi albumul live Gods to the Godless în 2016.

Biletele se pot comanda pe iabilet.ro. Eveniment organizat de Nomad Events.

formatii invitate la Klausenburg Metal Gathering 2017:

  1. Primordial (Ireland)

Iunie 13, 2017 Posted by | music | , | Lasă un comentariu

Aleah Liane Stanbridge – Sinking Ships (video)

Aleah | Biography | RIP 2016

 South African singer Aleah Starbridge has died in 2016. She is known as the singer of Trees Of Eternity and also guest on Swallow The Sun and Amorphis songs. Aleah Liane Stanbridge passed away after her brave fight with cancer. Was in a relationship with Juha Raivio until her death.

(born 1976 – died 2016)

Iunie 6, 2017 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Hate – Tremendum (album de colectie)

Hate - Tremendum (2017)Polonia are o multitudine de trupe metal din toate zonele, toate stilurile si culorile posibile, si ma intreb cum se face ca si la acest capitol noi (romanii) stam la fel de prost ca la capitolul autostrazi…si alte multe lucruri la care nu prea avem note de trecere. De ce polonezii reusesc si la acest capitol sa fie cu mult, adica fooooarte cu mult peste noi? Bine, o sa-mi spuneti ca tine de diferentele culturale, religie, caracterul, vecinii, economia, politicul, lipsa de autodezvoltare, puterea finaciara, gandire, spirit si minte free & opening si uite asa suntem din nou „altfel”, pare ca ne integram bine la categoria „lelite”. Nu degeaba se practica de sute de ani barfa pe tarnat (prispa, cerdac) si mai mereu ne pierdem in inutilitati puerile in loc sa ne vedem pe noi insine si sa facem eforturi in a evolua fiecare mai mult si mai bine acolo unde e. Oricum, un lucru e sigur, ceva in mentalul nostru colectiv ne stapaneste si precum o forta de dincolo de noi ne face mai mereu supusi propriei indoctrinari si lipsiti de elan, zbor, cercetare, de mai mult. Si apoi, avem un alt handicap, ne place sa credem ca suntem suficienti de perfecti/destepti, si pervertiti de acest fapt uitam sa mai punem o caramida zi de zi la constructia personala si de aici lipsa de libertate prin autoangradire. Se poate ca da? Nu stiu ca nu sunt nici psiholog si nici sociolog doar observ ca ne lipseste ceva, ceva util fiintei, acel ceva ce poate fructifica omul! Dar mai stiu ca de exemplu polonezii au o imensitate de trupe metal foarte bune. Mai stiu ca ei au costruit de foarte mult timp o istorie rock si mai mereu au fost revolutionari prin atitudine, mesaj, manifestari, arte, forme ce erau vazute incomod in diverse regimuri totalitare si nu prea aveai cum sa te manifesti fara sa o iei pe coaja. Totusi ei, mai multi, au putut si au devenit tot mai vocali si au fost foarte creativi. Oare de ce? Oare de ce la noi muzica nu are mesaj. Oare de ce nu prea exista muzica protest. Oare de ce nu a aparut ceva din zona metal care sa aiba un cuvant de spus, sa fie in Top10 prin revistele de specialitate gen Metal Hammer, Revolver, Terrorizer, Rock Hard Magazine, care apropo, nici ele nu au loc niciunde pe piata romaneasca, oare de ce? Pana si Turcia, Rusia, Grecia, Ungaria sau India au cam toate revistele de specialitate in propria limba, pe cand noi, parca suntem rupti de realitate. Nu am inteles niciodata povestea asta. Si revenind, de ce nu am reusit sa dam industriei un val metal Made in Romania cum a existat perioada UK doom death, UK punk, Swedish DM, Viking Nordic Metal, Florida DM sau Poland DM. Unde suntem noi in toata povestea asta, defapt de ce nu suntem pe nicaieri? Cum de nu am reusit aici in Carpathia sa modelam ceva original si care sa atraga atentia imediat, inspirat din folclorul muntilor nostrii. Da, imi ve-ti spune de Negura Bunget (RIP Negru) si de Bucovina. Okay, e bine, felicitari, dar nu e ceea ce speram dupa 27 de ani, nu e nimic sub marca Nuclear Blast, Century Media sau Napalm Records, nu avem nicio subdiviziune de marca si care sa ofere sprijin si suport formatiilor de metal…oare de ce? Iar acum sa ne intoarcem la polonezii de la Hate care au inregistrat de curand un album devastator si care sunt convins ca va avea ceva de spus in acest an in materia de metal. Poland – Warsaw, undeva prin toamna lui 1990 se pun bazele unei trupe ce vine odata cu noul val polonez a’la Vader (infiintati in 1983), Decapitated, Lost Soul sau Behemoth care au ramas clasicii si elitele dm-lui polonez pana in zilele noastre. Cum Polonia abunda in case independente de discuri (din nou o raritate pe la noi) au ocazia sa inregistreze performant alaturi de Emire Records asta pana cand ajung sa prinda un contract cu austriecii de la Napalm Records si de aici succesul e pe deplin implinit. Am vazut trupa Hate la Cluj live si pot spune ca sunt niste adevarati profesionisti, dand mereu o deosebita importanta sunetului, imaginii si evident mesajului pe care il transmit. Iar daca vorbim de cele 10 albume, totul e construit remarcabil, pe penita, ceas, sunetul e deosebit si ii scot mereu in evidenta de la primele acorduri. cu un sound greu, apasat, mega tehnic, in plina viteza, cu o forta de nedescris, riff-uri egresive, tempo atmosferic si un grow ce mereu vibreaza pana in oase trezindu-i din adormirea spirituala pe cei letargici. Un album fantastic pe care nu te mai saturi sa il asculti. Un produs pe care sigur il voi urca in Top5 pe acest an. E clar, cu Hate treci prin foc si ai o mare nevoie de inimi de otel ca sa rezisti!

Mai 25, 2017 Posted by | music | , , | Lasă un comentariu

Dan Balan – Hold On Love (video)

Dan Balan | Biography | Facebook | Roton Records

Va e dor de anii ’80? Iata o combinate moderna electro popdance cu influente new wave & synthpop-ul anilor ’80. Banuiesc ca e un fel de tribut adus unor nume precum Alphaville, Duran Duran, A-Ha, Camouflage, Depeche Mode si lista greilor din zona new romantic poate continua. O piesa foarte buna care te atinge, o piesa iesita din tipare pentru anii in care traim, insa o piesa pe care o pui imediat pe repeat!

Mai 22, 2017 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Blacksheep – Weather Report (video 2017)

Blacksheep | Facebook | Youtube | Twilight13media | Band formed 2012 in Romania – Bucharest

Death ‘n’ roll band from Romania! Blacksheep is about speaking your mind, being sincere, ironic, brave and humorous and keen to oldschool metal!

Noul material Blacksheep – „Weather Report” [EP] a fost lansat pe 15 mai 2017 si poate fi ascultat pe pagina oficiala de Bandcamp a formatie.

Mai 15, 2017 Posted by | music | , , | Lasă un comentariu

Suffocation – . . . Of The Dark Light (album de colectie)

Suffocation - . . . Of The Dark Light (2017)Cu Suffocation ma voi intalni dupa o asteptare de aproape 25 de ani chiar in acest an LIVE la Rockstadt Extreme Fest unde sunt nerabdator sa vad la lucru aceasta veritabila trupa care a facut istorie. Cu ei luasem pentru prima data contact auditiv inca de la primul EP din 1991, „Human Waste„, care venise pe valul death metal odata cu Cannibal Corpse, Immolation, Gorguts sau Deicide si care, pentru noi, pustimea de doar 15 ani din acele vremuri era ceva absolut demential, formidabil si nemaiauzit pe pamant. Defapt cam asa si era tinand cont ca pana in ’89 singurele nostre trupe de pe banda de magnatofon (mag Tesla sau Kashtan ) erau Metallica, Kreator sau Slayer trupe ceva mai „dure”, asta doar daca aveai niste parinti deschisi la minte si acceptau sa le stergi benzile cu Elvis Presley, Abba, Boney M, Bee Gees sau Modern Talking, dar muuult mai rau era sa fi fost deja „modelat” de tredul majoritar de tip „turai turai, hei hoi, la la la” al asa zisei „muzici populare” care in proportie de 90% nici macar nu era (si nu este nici astazi) folclor autentic. Suffocation face parte din acea generatie de clasici in death metal care activeaza de mai bine de 30 de ani, au crezut cu adevarat in ceea ce au facut si din acest motiv au ajuns din ce in ce mai valorosi, profesionisti, iar sound-ul lor de astazi deschide noi porti spre un nou sound in materie de tehnica dm desi ei sunt aproape de 50 de ani iar muzica asta solicita extrem de mult, ceea ce nu e deloc usor atunci cand vine vorba sa canti live in turnee. Din vechea garda (inca de la infiintare: 1988) mai fac parte Frank Mullen (vocals) si Terrance Hobbs (guitars) care sunt pe baricade cu steagul mereu sus si care de curand au inregistrat albumul cu numarul 8 la Nuclear Blast „. . . of The Dark Light”. Albumul are un cover modern, futurist, din punctul meu de vedere poate prea cibernetic dar e evident ca si muzica lor a devenit din ce in ce mai actuala la era tech scifi asa ca se accepta, sound-ul e bombastic, mega tehnic, slam, brutal, foarte curat si mecanic energy, as spune aproape robotic spre aliens. Un lucru e cert, nu exista nimic inutil, totul suna perfect, toate melodiile sunt cu adevarat uimitoare, sunetul e plin, bogat, fascinant, hypnotic. O trupa de veterani care nu mai are de demonstrat nimic insa care fara voia lor dau cu usurinta lectii actualei generatii care se chinuie sa-si caute identitatea, duc muzica la cel mai pueril extrem si se impiedica de multe ori in acorduri banale deoarece considera ca a fi extrem la maxim ar putea ascunde lipsa de dinamica si profesionalism. Suffocation e o carte buna, o lectie pentu cei ce vor sa invete cu adevarat cum se face muzica extrema dar modelata elegant in asa fel incat sa nu se cada in penibil, doar extrem de dragul extremului. Sunt nerabdator sa asist la concertul lor de la Rasnov din aceasta vara unde am onoare sa mai vad si alte rupe cu care am crescut si care imi sunt dragi si astazi: Carcass, Nile, Opeth, Kreator, Arcturus, Annihilator sau Napalm Death. Un veritabil deliciu metalifer! Suffocation is The Kings of Death Metal!!!

Mai 15, 2017 Posted by | music | , , | Lasă un comentariu

Igorrr – ieuD (video)

Igorrr | Biography | Facebook | Soundcloud | Bandcamp | Band formed: 2005 in France

Igorrr (Gautier Serre) is a french composer and multi-instrumentalist known for blending many styles of music in his albums, including breakcore, baroque music, death metal, industrial and trip hop.

Mai 9, 2017 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Artmania 2017 (28-29 iulie – Sibiu)

Artmania 2017Lacuna Coil, Devin Townsend Project, You Me at Six si Riverside sunt primele patru trupe confirmate pentru cea de-a 12-a editie a Festivalului ARTmania, care se intoarce cu un line-up de exceptie in Piata Mare din Sibiu, in perioada 28-29 iulie. Simfonic, progresiv, heavy sau clasic, cea de-a 12-a editie a festivalului promite, pe durata a doua zile, concerte cu cele mai bine cotate trupe ale momentului, favoriti ai marilor festivalurilor internationale, un mix de stiluri si genuri, care raspunde asteptarilor celor interesati, an de an, de festivalul de la Sibiu. Festivalul ARTmania se desfasoara anul acesta sub egida “Take a Stand”, o campanie de incurajare a implicarii civice si a coeziunii sociale si o declaratie pentru apararea valorilor europene. Campania este o initiativa a Yourope, asociatie la care ARTmania este afiliat, alaturi de 90 dintre principalele festivaluri din Europa.

Anul acesta, in perioada festivalului, va fi lansat programul “Sibiu – Festival City”, un proiect initiat de ARTmania. Pe langa o oferta culturala bogata – concerte, expozitii, lansari de carte sau film – platforma “Sibiu – Festival City” va gazdui si prima editie a reuniunii internationale Est European Music Conference (EEMC), un eveniment de anvergura europeana, care si-a propus sa aduca la masa dialogului peste 500 de experti, autoritati, promoteri romani si principalii operatori de pe piata internationala a festivalurilor.

Ajuns la cea de-a 12-a editie, Festivalul ARTmania anunta si anul acesta un line-up interesant, in prima serie de artisti confirmati numarandu-se italienii gotici de la Lacuna Coil – muzicienii ale caror piese au fost incluse pe coloana sonora a unor filme cu succes de casa, precum “Underworld” si “Resident Evil”, starurile britanice ale noului val – You Me At Six, cea mai buna trupa britanica in 2011, polonezii Riverside – un alt fel de Pink Floyd contemporan, sau canadienii Devin Townsend Project – un experiment genial al unui muzician inventiv si plin de forta, care si-a inceput cariera ca vocal pentru Steve Vai.

Lacuna Coil. I-ati auzit in Resident Evil: Apocalypse! Una dintre cele mai tari trupe italiene de rock, cotata cu patru stele de Allmusic si nominalizata la premiile MTV, melodici, creativi si plini de forta, Lacuna Coil mizeaza pe o estetica gotica, atat muzicala, cat si vizuala, dar si pe armonii care pun voci in contrast sau pe riff-uri adanci de chitara. Acute ascutite, temperate de un bass profund, un sound specific care a asigurat coloana sonora a unor blockbustere ca “Underworld” sau “Resident Evil: Apocalypse”, muzica Lacuna Coil este produsul cel mai bine vandut din istoria casei de discuri care i-a lansat, Century Media Records, o companie care a fost cumparata in 2015, pentru 17 milioane de dolari, de Sony Music Entertainment. Aplaudati la Ozzfest, in Statele Unite, au colaborat cu In Flames, au inregistrat un album cu influente arabe – “Shallow Life”, care, de altfel, a urcat pe locul 20 in topurile Statele Unite, au castigat un premiul pentru cel mai bun album la Female Metal Voices Fest Award, in 2012, si titlul de cea mai buna trupa din lume la Metal Hammer Awards, in 2016. Cel mai recent album, “Delirium”, lansat in 2016, este cel de-al optulea album de studio al italienilor Lacuna Coil, cladit pe tema conceptuala de nebunie, ilustrata prin diverse intamplari care se petrec intr-un sanatoriu. O metafora pentru ororile pe care le intampinam in fiecare zi, pana in momentul in care, in mod miraculous, gasim leacul tuturor relelor – asa cum spuneau, candva, membrii trupei. Albumul a intrat inca de la lansare pe primul loc iTunes, la categoria metal, si pe locul 2 in topul rock al aceluiasi selectioner.

Riverside. Rock progresiv si heavy metal cu polonezii Riverside, o trupa asemanata adesea cu Pink Floyd sau Dream Theater, dar care isi afirma identitatea prin explorari experimentale duse pana departe, uneori pana la granita cu alte genuri, printre care si electro. Creditati de intreaga critica inca de la debut, succesul pe care Riverside l-a avut in Polonia le-a adus un contract cu o casa de discuri americana, Laser’s Edge, si o colaborare cu Travis Smith, pictorul care a semnat identitatea vizuala a unor trupe mari, de la Dewin Townsend, la Anathema. Albumul de debut lansat in aceasta formula, „Out of Myself”, a primit recunoasterea publicatiilor de specialitate, de la Metal Hammer, la Belgium Prog-Noser. Marele succes, insotit de vanzari de masa, a venit o data cu lansarea albumului „Voices in My Head”, iar cel de-al treilea album, „Rapid Eye Movement”, le-a adus o colaborare cu Dream Theater, pentru segmentul european al turneului din 2007. Cu sase albume excelente in palmares, trupa se pregatea pentru un nou turneu, dar, la inceputul anului 2016, chitaristul Piotr Grudziski a murit, in urma unui stop cardiac survenit dupa un concert Winery Dogs. Cei trei membri ramasi au anuntat ca nu-si vor inlocui colegul si ca vor continua in formula de trio. Cel mai recent album al trupei, Eye of the Soundscape”, este o incantatoare colectie a unor piese instrumentale mai vechi, reinterpretate, alaturi de cateva piese noi. Acest album este un tribute adus lui Piotr Grudziski si include ultimile piese la care acesta a colaborat.

You Me At Six. \”In New Music We Trust\”. Englezii care au avut succes inca de la albumul de debut, You Me At Six, au un stil inconfundabil, chiar daca unii gasesc in AND-ul lor ceva urme lasate rock-ul american, de la Blink-182, la Incubus sau Thrice, ba chiar si influente pop-country-rock, desi toate intr-o abordare noua, plina de forta, contemporana. “Take of Your Colors”, albumul lor de debut, a fost lansat in 2008 si le-a adus o nominalizare pentru titlul de cea mai buna trupa britanica, premiu pe care l-au ratat, de altfel, de mai multe ori, pana sa-l primeasca, in cele din urma, in 2011, pentru single-ul “Byte My Tongue”, lansat in colaborare cu Oliver Sykes. Au fost aplaudati in Japonia, in Europa sau in Statele Unite, iar anul acesta isi sarbatoresc, printr-un turneu mondial, cel de-al cincilea album de studio, “Night People”, lansat in luna ianuarie a acestui an. Un album colorat, cu tonuri mai sumbre, mai apasatoare, pigmentate cu nuante mult mai senine, pop rock, hard rock si chiar rock’n’roll, poate si ceva influente din legendarii lumii, de la Led Zeppelin la Rolling Stones, de la Muse, la The Killers. Albumul a intrat direct pe locul trei in topurile britanice si pe primul loc in Noua Zeelanda.

Devin Townsend Project. Un zid de sunet, a la Frank Zappa. Imagineaza lumi, pe care le distruge pentru a ridica altele, cocheteaza cu rock-ul extrem doar pentru a-l inlocui cu cel melodic, inventeaza un univers doar pentru a-i schimba imediat regulile. O voce versatila, care acopera o arie impresionanta, de la acutele si ambitusul specific marilor cantareti de opera, pana la tipete rock si sunete grave, guturale, reprize intercalate in segmente melodice: Devin Townsend este, cel mai probabil, unul dintre cele mai interesante proiecte de pe scena rock canadiana. Aduce in scena mult intuneric apasator, pe care il cresteaza cu zgomote bizare si il matura apoi, cu valuri misterioase de rock sincretic postindustrial. Canadianul Devin Townsend este unul dintre cei mai creativi artisti ai noului val, un muzician al carui talent a fost remarcat inca din adolescenta, cand a fost rugat sa colaboreze, ca vocal, pentru albumul lui Steve Vai, “Sex and Religion”. Jongleaza cu nenumarte stiluri, de la hard rock la metalul progresiv, ambiental sau new age, face demonstratii de virtuozitate pe care, de altfel, le-a si exemplificat pe cele patru albume de lansare a proiectului sau muzical. Un artist extrem de prolific, a facut experimente acustice remarcabile pe nu mai putin de 23 de albume de studio, finalizate si aplaudate in intreaga sa cariera.

Cine spune povestea ARTmania. Maria Zurbagiu, grafic-designer si ilustrator, deschide seria artistilor plastici invitati sa trimita cronici din ARTmania, afisele realizate de acestia, viziuni proprii asupra unei constelatii a artei pulsand de energie, urmand sa intre in colectia festivalului, pentru a fi prezentate, apoi, in expozitii. Maria Zurbagiu a absolvit Universitatea Nationala de Arte Plastice ”Nicolae Grigorescu” din Bucuresti, Sectia Grafica, este deopotriva inspirata in gravura in metal, in linografie, xilografie si serigrafie, dar stapaneste la fel de bine si photoshop-ul, una dintre minunatele ei porti de acces in lumea virtuala. A participat la mai multe expozitii individuale si colective, inclusiv in Teheran sau Viena, succese care i-au adus in palmares nenumarate premii, inclusiv premiul UNICEF si o mentionare in Cartea Recordurilor pentru cea mai mare panza pictata vreodata de copii, eveniment inregistrat in noiembrie 2006. Maria Zurbagiu a fost Big Bang-ul Universului ARTmania, urmand ca, an de an, o serie de alti artisti plastici invitati sa-si plimbe printre stele propriile himere, intr-o serie de afise de colectie care sa spuna mai departe povesti extraordinare din universul culturii rock.

Platforma dedicata promovarii tuturor formelor de expresie artistica, ARTmania s-a consacrat ca principal promotor regional al proiectelor muzicale contemporane. Marca cu prestigiu si traditie pe scena culturala regionala, ARTmania si-a conturat propria identitate cu un concept indraznet si un ambient special – Piata Mare a uneia dintre cele mai frumoase citadele medievale din Estul Europei. ARTmania exploreaza mereu drumuri noi, capitalizand experienta si prestigiul editiilor anterioare, cand pe scena mare din Sibiu au urcat o serie de trupe importante, de la Nightwish si Serj Tankian, la Die Toten Hosen, Whitin Temptation, HIM, Tarja Turunen, The Gathering, The Sisters OfMercy, Lacuna Coil, Republica, Helloween, Poets of the Fall sau Deine Lakaien, printre multi altii.

Biletele pentru acest eveniment sunt disponibile online pe www.iabilet.ro si in reteaua iaBilet.ro: Magazinele Flanco, Metrou Unirii 1 langa casa de bilete Metrorex, Magazinul Muzica, Magazinele IQ BOX – Telekom, Cafe Deko, Club Vintage, Club Quantic, Hard Rock Cafe, Agentiile Perfect Tour, Magazinele Uman si pe terminalele self-service ZebraPay din toata tara. (comunicat oficial Artmania)

TARJA, BEYOND THE BLACK ȘI WALKWAYS – NOI NUME CONFIRMATE LA FESTIVALUL ARTMANIA 2017

UPDATE: 24 mai 2017 Cea mai buna voce de metal simfonic din Europa si probabil una dintre cele mai bune cantarete ale lumii, Tarja Turunen este noul nume confirmat pe afisul Festivalului ARTmania, eveniment care va avea loc la Sibiu, in perioada 28-29 iulie 2017. Soprana si pianista finlandeza, care a obtinut faima internationala ca solista a trupei Nightwish, isi va prezenta noul album, in premiera in Transilvania, intr-un concert care va avea loc sambata, 29 iulie, in Piata Mare din Sibiu,. Tarja o soprana cu un ambitus exceptional, o tehnica impecabila si un spirit rock viguros si profund, vine la Sibiu in cadrul turneului „The Shadows Show”, inceput la finalul anului trecut pentru promovarea celor mai recente dintre materialele sale, EP-ul „The Brightest Void” si albumul „The Shadow Self”.  

Si germanii Beyond The Black, eroi ai rock-ului simfonic european, au confirmat venirea la Sibiu. Pe primele locuri in topurile germane si austriece, Beyond the Black sunt apreciati ca varf de lance in muzica metal continentala, de criticii muzicali. care considera ca cel mai recent album al lor, “Lost in Forever”, este o incredibila demonstratie de virtuozitate, o explozie de sensibilitate creativa.

Lor li se alatura Walkways pe afisul ARTmania, vedetele noului val de rock alternativ din Israel o trupa tanara care si-a castigat faima pentru maniera geniala in care alatura reprizelor executate in forta, parti lirice, de o delicatete remarcabila. Tarja, Beyond The Black si Walkways sunt cele mai noi nume confirmate pe afisul celei de-a 12-a editii a Festivalului ARTmania, care a anuntat pana acum alte patru trupe importante: Lacuna Coil, Riverside, You And Me At Six si Devin Townsend Project.

Festivalul ARTmania este organizat sub egida “Take a Stand”, o campanie de incurajare a implicarii civice si a coeziunii sociale si o declaratie pentru apararea valorilor europene. Campania „Take a Stand” este o initiativa a Yourope, asociatie la care ARTmania este afiliat, alaturi de 90 dintre principalele festivaluri din Europa. (ArtMania Festival – facebook)

Formatii invitate la Artmania 2017:

  1. Lacuna Coil (Italy)
  2. Devin Townsend Project (Canada)
  3. You Me at Six (UK)
  4. Riverside (Poland)
  5. Tarja (Finland)
  6. Walkways (Israel)
  7. Beyound The Black (Germany)

Mai 3, 2017 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Amorphis – You I Need (video)

Amorphis | Biography | Facebook | Nuclear Blast Records | Band formed 1990 in Finland

 

 

Mai 2, 2017 Posted by | music | | Lasă un comentariu

The Sound Defects – The Iron Horse (album de colectie)

The Sound Defects - The Iron Horse (2008)The Sound Defects revin cu al treilea album de beat-uri, breaks, haos dark, cinematic music. Dupa albumul din 2004 „Volumul 2” in anul 2008 se inregistreaza „The Iron Horse” (audio youtube) este un alt album epic pastrand aceeasi linie muzicala placuta, bombastica, tribal, electro, funk & cinematic music. Album prezinta o colectie de 15 piese orchestrale cu tonuri de uptempo dark smooth jazz & breaking. Formatia este de origine din Indianapolis-Indiana (USA).

We make beats.
Beats for your car or your headphones.
Beats for your movie or TV show.
Beats for you to sing along with or rap over.
Beats to make your little sister dance.
This is what we do.
And we’ve been doing it a while, so we’re pretty good at it.
So sit back, enjoy the sounds, and let us do what we do best.

The Sound Defects

Aprilie 21, 2017 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Memoriam – For The Fallen (album de colectie)

Memoriam - For The Fallen (2017)Traim intr-o lume in care informatiile circula cu o viteza incredibila, vin peste noi non-stop din toate partile, nu exista clipa/obiect/produs orice forma de manifestare sociala care sa nu ne bombardeze zilnic cu informatii care vin peste noi, si care, pentru ca in proportie de 95% sunt doar informatii inutile, gunoi, energie intunecata, negativa ne sunt impregnate pe creier fara sens, dar care, in timp ne modeleaza viata, alegerile, gandirea, sanatatea. Si poate si din aceasta cauza omul isi pierde esenta si isi uita in primul rand trecutul deoarece alte infinite informatii inutile vin peste amintirile cu adevarat importante dar pe care le pierdem in calatoria noastra. Si asa se face ca uitam mai mereu chiar si greserile pe care le-am facut in trecut si le repetam fara sa procesam cu adevarat cauza. Toate trec prin noi in viteza, de multe ori neprocesate si apoi raman exact cele nesemnificative pentru ca ele sunt intotdeauna multe si tentante, apetisante, perverse si rezonam imediat cu ele atata timp cat in interiorul nostru nu exista o aura de adevar, luciditate si calitate. De ce vorbim de trecut? Pentru ca daca noi ne uitam trecutul inevitabil il vom repeta. Asa se face ca in societatea actuala vorbim din nou de razboaie, de ziduri pe care vrem sa le ridicam impotriva altor popoare, vorbim din nou de ura rasiala, culturala, economica, religioasa, vrem din nou sa ne inchidem fiecare popor in coconul nostru de tip nationalism formal si foarte pervers in timp. Inventam iluzi, nu acceptam realiatea, improscam cu noroi in toate partile fara un gram de luciditate. Ca la fiecare decadere, din nou popoarele se cred superioare unele fata de altele, noi suntem cei mai cei, ne impaunam si credem ca suntem buricul pamantului. Iarasi ne inarmam la maxim iar politicienii care au devenit din ce in ce mai slabi (idem poporul/societatea) nu mai au atitudine, caracter, forta de a duce natiunea pe un drum bun si prosper. Multi sunt plini de paie in interior dar se infatiseaza ca fiind angelici in timp ce in interiorul lor clocaie puroiul. Cum de ne lasam atat de usor dusi de val, de manipulare, de aceasta proprie decadere? De ce? Pentru ca noi poporul am uitat la randul nostru ce suntem, cine suntem, am uitat sa ne uitam in interiorul nostru, in mintea noastra, sa ne cautam pe noi, nu mai avem forta, suntem slabi, fara caracter, substanta, ne-am uitat trecutul si facem din nou cele mai salbatice alegeri. Si da, toate aceastea au legatura directa cu albumul despre care vorbim astazi „For The Fallen” (2017) care explica aproape in totalitate povestea mea de la inceput. Ne aflam intr-o cadere, o decadere umana, a societatii, a spiritului, a mintii, a intregului, de aici nu mai e decat un singur pas, autodistrugerea, razboiul, haul. Despre toate acestea domnul Karl Willets (ex. Bolt Thrower) ne povesteste cu lux de amanunte, muzical desigur, situatia actuala a societatii care din pacate e mereu si mereu in decadere. Pentru omul slab singurul tel este sa il vada pe celalalt in genunchi, in durere, in letargie pentru a putea fi mai usor condus, manipulat, dirijat precum un zombi. Degradarea umana va duce in cele din urma la un nou razboi mondial care din pacate din cauza decaderii noastre interioare se tese zi de zi de fiecare dintre noi si care continua zilnic in surdina datorita slabiciunilor noastre. Iata ca din nou apar in prim plan politicieni cu ganduri malefice, idei/lozinci/doctrine din ce in ce mai extreme, mesaje populiste ce duc societatea spre dezastru. Oamenii sunt din ce in ce mai inversunati, nimeni nu mai asculta pe nimeni, toata lumea crede ca doar el are dreptate, fiecare se aude doar pe el, sistemul e din ce in ce mai corupt, politica isi imparte influenta in institutile statului, bogatiile tarilor sunt impartite intre cei 1% din populatia lumii care detine peste jumatate din averea globala in timp ce ceilalti sunt redusi la zero. Suntem inconjurati de foarte multa mizerie umana, de moarte, de razboi. Iata problemele de astazi ale societatii, iata povestea care se ascunde in spatele acestui remarcabil album care pune degetul pe rana, defapt atat Bolt Thrower cat si Benediction au tot ridicat acest gen de probleme inca de la aparitia lor in industria muzicala de pe la jumatatea anilor ’80 dar poate prea putini au avut urechi sa auda, ochi sa vada si suflet sa mai simta ceva. Se nu uitam ca Memoriam desi este un band nou aparut doar anul trecut avem defapt o trupa mai „veche” asta deoarece dupa ce cativa membrii din mai vechiul Bolt Thrower si Benedction au ales sa paraseasca aceste nume ea are in spate oameni de calibru superior: Karl Willetts (vocals) este unul dintre fondatorii Bolt Thrower insa pleaca o perioada din trupa pentru a-si continua studiile culturale la The University of Birmingham dar in timpul liber mai lucreaza si la unele piese Benediction; Andrew Whale (drums) prin anii ’87 – ’88 pune bazele grupului Colostomy alaturi de Mark „Barney” Greenway (Napalm Death) si Steve Watson din formidabilul band de death metal Desecrator cu al lor „Subsconcious Release” (1991) si el trecut prin Bolt Thrower; Scott Fairfax (guitars) isi face munca si prin vechiul Cerebral Fix un alt cult band Made in England dar si prin Benediction, si nu in ultimul rand un alt clasicman Frank Healy (bass) scolit in Sacriledge apoi trecut si prin Benediction, Napalm Death si Cerebral Fix. Ei bine, se poate obeserva aici ca avem parte de o gasca de experti in materie de thrash grind death deoarece fiecare membru a pus umarul la istoria acestor stiluri muzicale, au intregistrat albume care au facut istorie si care au avut o influenta majora in muzica extrema a Birminghamului. Sa nu uitam insa de Martin Kearns care a pus bazele acestui band ca un tribut Bolt Thrower el fiind si inlocuitorul lui Andrew Whale in BT prin 1994 pe cand avea doar 17 ani si care din pacate in anul 2015 a murit in somn la doar 38 de ani intr-un mod inexplicabil. Muzical albumul continua linia clasica de British death metal cu influente punk/crust/sludge din perioada de glorie a anilor ’70 dar evident pigmentata cu un sound fresh, grav, apasat, slow dm. Coperta albumului a fost desenata de celebrul pictor Dan Seagrave iar pr/promo/rec apartine celor de la Nuclear Blast Records. „For The Fallen” cu siguranta va fi in fruntea topurilor din acest an iar Memoriam este un nou front de lupta pentru membrii activi de pe teritoriul muzicii extreme ce au inventat un sound remarcabil si care face istorie de mai bine de 30 de ani! This is the Old School of Death Metal!!!

Aprilie 7, 2017 Posted by | music | , , | Lasă un comentariu

30 years – Nuclear Blast Records

Nuclear Blast este o casă de discuri independentă și distribuitor de înregistrări cu subsidiarii în Germania, Statele Unite și Brazilia. Casa de discuri a fost fondată în 1987 de Markus Staiger în Germania. Inițial lansând înregistrări hardcore punk, casa de discuri s-a reprofilat pe albume ale formațiilor melodic death metal, grindcore, power metal și black metal, dar și albume tribut. Nuclear Blast este pe larg respectată ca fiind cea mai importantă casă de discuri a scenei death metal, alături de colegii non-RIAA de la Century Media. Oficiul principal al casei este în Donzdorf, Göppingen. Nuclear Blast America și Century Media lucrează împreună într-un partneriat strategic între cele două case metal independente. Ei sunt distribuiți prin RED Distribution, Fontana Distribution și Warner Music GroupÎn august 2015, Century Media a fost cumpărată de Sony Music Entertainment pentru 17 milioane $. (Wikipedia)

Nuclear Blast DE | Nuclear Blast USA | Facebook | YouTube

Martie 30, 2017 Posted by | business, cultura, music | | Lasă un comentariu

Battle Beast – Bringer of Pain (album de colectie)

Battle Beast - Bringer of Pain (2017)Ei bine, pe acest album totul suna ceas, totul ne aduce aminte de albumele clasice de heavy metal inca de la primele acorduri, totul e absolut formidabil, plin de forta si maretie, un power metal de mega calitate. Si daca preferati clasicii a’la UDO, Warlock, Judas Priest, Sabaton sau Accept atunci fiti convinsi ca pe albumul „Bringer of Pain” (2017) totul are legatura cu aceste mari nume si inca si mai mult si mai fresh, modern, actual, in zilele noastre ca doar tehnologia de azi ajuta semnificativ si in acest domeniu. Desi trupa aparuse pe la inceputul anului 2005 si au lucrat la vreo patru albume cam neobservate de nimeni pana in acel moment, iata ca odata cu participarea in 2010 la Wacken Open AirMetal Battle Contest reuseste sa castige si din acel moment intra in zona trupelor luate cu adevarat in considerare. Ochii, si mai ales urechile ciulite sunt pe Battle Beast si se semneaza imediat un contract pentru primul album „Steel” (2011) cu casa de discuri Hype Production din tara de origine a trupei, Finlanda, ca dupa alti trei ani sa prinda un contract si mai gras cu Nuclear Blast Records pentru albumul „Battle Beast” (2013). In 2015 urmeaza un alt album bine primit de critici si de fani „Unholy Savior” si multe alte concerte si promovari radio-tv ce au loc aproape ceas de ceas. Adevarul este ca „Bringer of Pain” va fi o surpriza placuta pentru unii dar o surpriza neplacuta pentru altii deoarece acum trupa suna ceva mai soft, mai melodic, mai spre synth-electro-pop, mai spre comercial. Desi toate piesele suna atat de bine incat pot deveni cu usurinta hituri, si sunt vreo 15 piese, ele sunt ceva mai spre radio hits, dar asta nu inseamna ca muzica Battle Beast nu mai trebuie luata in considerare, din contra, suna formidabil de bine chiar daca acest album e mai comercial. Pentru unii e un pas inapoi, pentru altii doi pasi inainte! Din punctul meu de vedere avem voci foarte bune, coruri, cantece pline de forta, balade, un sound melodic gratios, tempo stralucitor, riff-uri incantatoare, ce mai, un album ce prinde imediat. Iata o formatie originala cu oameni super talentati care au dat maximul si pe acest album. Oricum, sper sa nu depaseasca aceasta limita deoarece de aici, mai spre comerciali inseamna un declin inevitabil pentru o trupa de acest gen. „Bringer of Pain” va fi cu siguranta in primele zece albume de metal ale anului 2017. Un album incantator care iti intra in suflet si te rascoleste, un album nostalgic, sensibil, profund, ce iti atinge cele mai adanci sentimente!

Martie 14, 2017 Posted by | music | , , | Lasă un comentariu

Barba Negra Club – Hungary

barba-neagraBarba Negra Music Club | Barba Neagra | Facebook | Twiter 

LIVE BAND: Amon Amarth, Death DTA, Entombed AD, Epica, Rotting Christ, Amorphis, Voivod, Sabaton, Dark Tranquillity, Anthrax, Overkill, Crystal Viper, Crowbar, Hammerfall, Doro, Iced Earth, Kataklysm, Amaranthe, Suicidal Angels, Kamelot, and moore!

Martie 3, 2017 Posted by | business, media, music | , | Lasă un comentariu

Dead Congregation & Relics of Humanity la Cluj (cronica de concert)

Sombre Martyrium over Europe part II 2017In cadrul turneului Sombre Martyrium over Europe part II, luni 20 februarie 2017 a avut loc la Cluj-Napoca in Hard Club (Observator) un concert ce avea sa uneasca sub acelasi acoperis trei nume grele din zona extrem metal: Malpraxis (Brutal Death Metal – Romania), Relics of Humanity (Brutal Death Metal – Belarus) si Dead Congregation (Death Metal – Grecia) cu aceasta ocazie am ajuns si noi pentru prima data in Hard Club care la o prima impresie e un club okay, bine modelat, placut, cu o scena destul de larga pentru un club care nu ar avea pretentii de a aduna mai mult de 150 de suflete la un show. Surprinderea mea deosebit de placuta a fost atunci cand au pornit in forta toate sculele, sunetul fiind absolut perfect reglat, nu tu urechi rupte, nu tu timpane zdorbite, nu harait, nu fasaieturi, totul a fost reglat moderat si cu atentie in asa fel incat sa nu te rupa si sa nu mai intelegi nimic din ce se canta. Si din acest punct de vedere am asistat poate la primul show de club in care dupa cinci ore de concert nu am avut acea senzatie morbida de dureri de urechi si creier zdrobit, stiti vijelia/huruiala aia din cap de dupa concert pe care o ai atunci cand locatia nu permite sa ridici sunetul prea sus dar tu o faci. Asa ca, felicitari meritate si depline pentru un sunet perfect! Cu o mica intarziere din cauza ca formatie Relics Of Humanity erau pe undeva…in intarziere, show-ul a inceput cu o ora mai tarziu, adica pe la 20:30 timp sufiecient pentru o bere, o poveste sau cumpararea de merch, ceea ce aveam sa fac si eu prin achizitia unui tricou Dead Congregation. Prima trupa care avea sa intra in povestea serii e deja foarte cunoscuta atat pe la noi, dar si pe afara, Malpraxis au rupt scena timp de minute bune (plus bis si un bonus) cu ceea ce stiu ei mai bine, brutal death metal Made in Romania, foarte bine executat si cu lipici la public. Dupa o alta pauza, Relics tot nu sunt in sala, mai asteptam, nu vin nici dupa urmatoarea bere si in scena se pregatesc Dead Congregation din Grecia. Stiam de acest band de ceva ani, aveam deja cele doua inregistrari memorate in softul genetic asa ca nu ma asteptam la vreo surpriza, dar sincer, ce au facut pe scena a fost absolut spatial, malefic, demential si da, am fost socat in sensul pozitiv de prestatia lor impecabila. Cu muuult peste asteptarile mele! Nimic nu se compara cu un show live, cd-ul ca cd-ul, dar live e rupere de nori, sfarsitul lumii, caderea in abis! Si suntetul…sunetul a fost magnific! As putea spune ca imi plac cum suna mai mult live decat pe cd pentru ca ceea ce fac grecii astia e mai mult decat reuseste mintea sa te duca. Slow death … riff dupa riff … gooore … slow … ambiental … mistic … macabru … infiorator. Vuiete, clopote, riff-uri ce iti curg prin oase precum metalul topit, voce desprinsa din cele mai sumbre viziuni … slow death de o veritabila incantare! Maxim!!! Poate cel mai bun show de club vazut de mine in ultimii ani fara a uita de Napalm Death sau Demonical. Asa ca DA, Dead Congregation e un band care urgent trebuie trecut pe lista voastra daca inca nu il aveati trecut. O formatie cu oameni profesionisti, dedicati, pasionati, super/mega talentati care au reusit sa transpuna niste ganduri si trairi, emotii absolut remarcabile pe o muzica atat de originala incat te iau toti fiorii! Daaaa … si iata ca in club intra si cei de la Relics Of  Humanity care au intarziat putin, dar important e ca au ajuns pe final si cei ce au plecat sigur vor regreta mai tarziu. Sincer, nu aveam prea multe informatii despre acesta trupa din Belarus si ca acolo se canta atat de malefic si bine. ROH au demolat toti peretii cu al lor brutal death metal de o calitate superioara. Inca de la primele acorduri ti-ai spus rugaciunea si death ai fost. Cu ei nu ai nicio sansa, esti lovit direct, scurt, brutal, cu efect demolator. La un moment dat aveam impresia ca oamenii astia nu mai canta pe istrumente ci pe otel masiv. Totul se auzea de parca imense ciocane loveau tone de otel cu o forta ce ar rupe orice tehnologii de masurare. Executie perfecta voce infernala, prestatie impecabila. Nu stiam de ei dar de acum voi fi cu mult mai atent la orice alta noua aparitie discografica pentru ca ceea ce fac ROH e rarisim si de luat in considerare cu mai multa seriozitate!

 

Februarie 21, 2017 Posted by | music | , , | Lasă un comentariu

Classicground Hip Hop TOP 100 (political, social, cultural, philosophical songs)

  1. Tone Loc – Funky Cold Medina (video)
  2. LL Cool J – Mama Said Knock You Out (video)
  3. Funkdoobiest – Wopbabalubop (video)
  4. Run-DMC – Peter Piper (video)
  5. Crooklyn Dodgers – Return of the Crooklyn Dodgers (video)
  6. Afrika Bambaataa & The Soul Sonic Force – Renegades Of Funk (video)
  7. Call O’ Da Wild – Clouds Of Smoke (video)
  8. EPMD – Strictly Business (video)
  9. Smif-N-Wessun – Bucktown (video)
  10. Ice-T – Reckless (video)
  11. Eazy-E – Only If You Want It (video)
  12. Onyx – Slam (video)
  13. House Of Pain – Jump Around (video)
  14. Lifer’s Group – Belly Of The Beast (video)
  15. Run-DMC – It’s Tricky (video)
  16. Jamal – Keep It Real (video)
  17. Cypress Hill – How I Could Just Kill a Man (video)
  18. Rick James – Super Freak (video)
  19. Schoolly D – King Of New York (video)
  20. Body Count – Born Dead (video)
  21. Warren G ft. Nate Dogg – Regulate (video)
  22. Big Daddy Kane – Aint No Half Steppin (video)
  23. Wu-Tang Clan – Method Man (video)
  24. Disposable Heroes of Hiphoprisy – Language Of Violence (video)
  25. Group Home – Livin’ Proof (video)
  26. Rakim – When I B On Tha Mic (video)
  27. The Beastie Boys – No Sleep Till Brooklyn (video)
  28. LL Cool J – Going Back To Cali (video)
  29. Eric B. & Rakim – Paid In Full (video)
  30. N.W.A. – Straight Outta Compton (video)
  31. Lords of the Underground – Chief Rocka (video)
  32. O.P.P. – Naughty By Nature (video)
  33. Eric B. & Rakim – Don’t Sweat The Technique (video)
  34. Camp Lo – Luchini (video)
  35. Da Lench Mob – Guerillas in tha Mist (video)
  36. Body Count – Hey Joe (video)
  37. Notorious B.I.G. – Juicy (video)
  38. ODB – Baby, I got Your Money (video)
  39. Run DMC – Ooh Whatcha Gonna Do (video)
  40. Eazy-E – Real Muthafuckin G’s (video)
  41. Cypress Hill – Insane In The Brain (video)
  42. Dr. Dre & Snoop Dogg – Nuthin’ But A G Thang (video)
  43. Ice Cube – Smoke Some Weed (video)
  44. N.W.A. – Fuck Tha Police (video)
  45. Public Enemy – Rebel Without A Pause (video)
  46. Das EFX – Real Hip Hop (video)
  47. Pharoahe Monch – Simon Says (video)
  48. Mobb Deep – Shook Ones (video)
  49. Redman – Rockafella (video)
  50. Eric B. & Rakim – Juice (Know The Ledge) (video)
  51. Lowkey – Terrorist? (video)
  52. Pete Rock & CL Smooth – They Reminisce Over You (video)
  53. Ice-T – G-Style (video)
  54. Public Enemy – Shut’em Down (video)
  55. Ice Cube – Gangsta Rap Made Me Do It (video)
  56. 2Pac – Violent (video)
  57. Marley Marl – The Symphony (video)
  58. Jemini The Gifted One – Funk Soul Sensation (video)
  59. Racionais MC’s – Vida Loka (video)
  60. A Tribe Called Quest – Electric Relaxation (video)
  61. Snoop Dogg – Gin And Juice (video)
  62. Public Enemy – Fight The Power (video)
  63. Grandmaster Flash and the Furious Five’s – The Message (video)
  64. Ice-T – I’m Your Pusher (video)
  65. Geto Boys – My Mind Playing Tricks On Me (video)
  66. Dr. Dre ft. Snoop Dogg – Still D.R.E. (video)
  67. Ice Cube – Today Was A Good Day (video)
  68. Boogie Down Productions – Duck Down (video)
  69. Grandmaster Flash – The Message (video)
  70. Dr. Dre ft. Snoop Doggy Dogg – Nuthin’ But A G Thang (video)
  71. Blood Of Abraham – Stabbed By The Steeple (video)
  72. Da Youngsta’s – Wild Child (video)
  73. Advanced Chemistry – Fremd Im Eigenen Land (video)
  74. Audio Two – Top Billin (video)
  75. Gil Scott-HeronThe Revolution Will Not Be Televised (video)
  76. Pete Rock & C.L. Smooth – Take You There (video)
  77. B. Dolan – Kill The Wolf (video)
  78. Mobb Deep – Hell On Earth (video)
  79. Digable Planets – Where I’m From (video)
  80. The Edge – Do Ya Dirt (video)
  81. Eazy-E – Cruisin’ In My 64 (video)
  82. Shyheim – On and On (video)
  83. KRS-One – Rappaz R.N. Dainja (video)
  84. Hieroglyphics ft. Goapele – Make Your Move (video)
  85. Troubleneck Brothers – Trouble Wreck (video)
  86. Ghetto Concept – Krazy World (video)
  87. Kris Kross – It’s A Shame (video)
  88. Vordul Mega (Cannibal Ox) – Megagraphitti (video)
  89. Naughty By Nature – Hip Hop Hooray (video)
  90. De La Soul – Me, Myself And I (video)
  91. King Just – Warrior’s Drum (video)
  92. Rob Base & DJ EZ Rock – It Takes Two (video)
  93. Biz Markie – Just A Friend (video)
  94. Da Youngstas – Crewz Pop (video)
  95. Soul Sonic Force – Planet Rock (video)
  96. Vanilla Ice – Roll Em Up (video)
  97. Ground Floor – One, Two (video)
  98. DMX – Ruff Ryders’ Anthem (video)
  99. Young MC – Bust A Move (video)
  100. The Fat Boys – All You Can Eat (video)

Februarie 20, 2017 Posted by | cultura, music | , , , , | Lasă un comentariu

Primal Fear – Rulebreaker (album de colectie)

Primal Fear - Rulebreaker (2016)Heavy metal nemtesc ca la carte! Un album plin de forta cu ritmuri metalice foarte bine executate. Primal Fear a ajuns cu „Rulebreaker” la albumul cu numarul 11 si inca de la aparitia formatiei, din 1997, linia muzicala a fost mereu imbunatatita dar radacina de baza a ramas aceeasi, un lucru bun si laudabil daca vrei sa-ti pastrezi brandul, eticheta, fanii. Metal adevarat, heavy metal curat de buna calitate ce prinde imediat orice iubitor de rock & metal, indiferent de stil. Cu acest album Primal Fear demonstreaza din nou ca metal-ul are intotdeauna ceva de spus, ca deh’ probleme sunt mereu in acest univers, deci sunt subiecte, iar muzica asa zisa pe trend, comerciala, nu se ocupa cu lucruri legate de libertate, spirit, probleme umane, existentialism, istorie, politica, economie, foamete sau razboaie. Muzica „de toata ziua” nu are timp de a transmite mesaje, de a revolutiona spiritul uman, de ai da forta si o viziune buna, muzica comerciala se ocupa de consumerism si atat, in toate formele ei, fashion, sex, auto, lifestyle si orice altceva ce ar putea manipula/indoctrina mintea si sufletul uman cu ceva ieftin si fara substanta. Insa, noroc ca nu toata planeta asculta comercial music si ca in toata aceasta industrie muzicala mai avem si jazz, classic, symphonic, industrial, electro, film music, metal si alte genuri care exista si in ciuda faptului ca nu sunt mai deloc promovate se vand uneori mai bine decat un artist difuzat in salbaticie pe tv si radio. Asta ne arata si demonstreaza ca nu toate oitele se aliniaza si marsaluiesc in nestire spre prapastie si ca nu toti prefera comercialismele puerile si liniile impuse de mainstream ceea ce e absolut formidabil. „Rulebreaker” (2016) este un clasic album in materie de metal music. Fresh, heavy, ritmat, galopant, plin de forta, plumb, fier si foc, ca asta e heavy metal-ul. Si pentru ca au si ei zeii lor se simt influente Judas Priest, Accept, Gamma Ray sau Helloween. Un album foarte metalic, otelos, melodic, inradacinat in perioada old style of hard rock, speed & power metal. Asa ca….„In Metal We Trust !!!”

Februarie 15, 2017 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Depeche Mode – Where’s the Revolution (video 2017)

Depeche Mode | Biography | Facebook | Columbia Records | Band formed: 1980 in Essex – England

Style: News Wave | Synthpop | Electronics Rock

 

Februarie 13, 2017 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Vunk – Tara lui Peste (video 2017)

Februarie 8, 2017 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Doomed – Anna (album de colectie)

Doomed - Anna (2016)Urmaresc deja din anul 2011, inca de la infiintare, activitatea acestui doom death band german si pot spune ca la fiecare noua aparitie formatia aduce ceva deosebit industriei muzicale. De regula Germania nu a prea oferit in istoria muzicala doom death prea multe nume care sa fi ramas in mintea ascultatorilor, taramul productiv in acest domeniu ramane in continuare Anglia, dar iata ca odata cu aparitia formatiei Doomed punctam un nume de luat cu adevarat in serios si pe acest domeniu al pasiuni/tristetii/intunecimii/profunzimii muzicale. O muzica grava, ce apasa orice suflet, un sound patrunzator, adanc, abisal, slow, funeral si care scoate din noi acele parti de durere profunda prin care, vrem nu vrem, la un moment dat trecem in viata.

Exista inevitabil si cateva influente pe care le-am simtit pe partea acustica si care aduc aminte de „Serenades” (1993) semnat Anathema dar care sunt minimale si perfect adaptate pe un slow death mult mai greu ce patrunde si rascoleste mintea si inima apasata de durere. Acest nou album „Anna” (2016) este mult mai bun ca precedentele, foarte bine lucrat, executat impecabil, uimitor de meticulos, bombastic, grav, muzical te impinge parca intr-un imens lac malos plin de lighioane si putreziciuni, un abis al decaderii si zbaterii pentru supravietuire. Nu exista partitura care sa nu aduca o sclipire, un acord ce iese din tiparele intalnite pana in acest moment, totul e fresh si profund si prezinta perfect trauma umana, decaderea, durerea, agonia, dorul, suferinta, decesul.

Povestea se tese pe sublimul durerii. Latura sensibila a vibratiei. A aripilor frante, caderea in haos, ruptura din intuneric a mintii ce incearca sa iasa din nebunie, a sufletului ce plange sange si musca din trup, si rupe vocea ce urla de durere dar nu se aude, acolo in adancul adancurilor noastre profunde, ascunse si nespuse. Cu gura plina de cuvinte indurerate ce se sparg printre dinti si apoi inghitite cu greu, cat de amar e gustul, cat de greu se simt in stomac, ca piatra, si apoi in inima, putred, te golesti de tine, esti ceea ce nu esti, nu mai esti ce esti, ai devenit lut, moloz negru, pamant putred, radacina ce se sufoca in propria agonie. Razboi, conflict, nebunie…

„Anna” este albumul ce prezinta si reprezinta cel mai bine evolutia muzicii doom death inca de la aparitia ei de pe la inceputurile anilor ’90 si pana in zilele noastre si care a reusit sa prinda un contur, o forma deosebita, inimaginabila in urma cu aproape 30 de ani si care reuseste sa aduca in prim plan esenta umana, spiritul pur, vocea interioara, vibratia, acel ceva pe care nu il putem numi, cel ce se simte si se naste, se dizolva, si iar se naste, mereu in forme diverse si culori neantelese, in sunete, emotii ce transmit de acolo din adancuri, de departe, stari profunde…

Albumul a fost inregistrat de casa de discuri ruseasca Solitude Production cei care au mai lucrat si pentru alte nume importante din sfera doom death printre care Evoken, Catacombs, Ordog, Funeral, A Dream of Poe sau Camel of Doom. Albumul a fost inregistrat de Pierre Laube – la toate instrumentele, Vocals (2011-present) plus un ajutor din partea celor de mai jos pe unele piese:

  • Ed Warby (Hail Of Bullets, Ayreon, The 11th Hour, ex-Gorefest) – lead vocals on “The Frozen Wish”
  • Markus Hartung (Panzerkreuzer) – additional vocals on “Your Highness The Chaos”
  • Kris Clayton (Camel Of Doom, ex-Esoteric) – additional vocals on “Withering Leaves”
  • Daniela Laube – additional backing vocals on “The Weeping Trees”
  • Uwe Reinholz (Oak Ridge) – additional guitar solo on “Wither Leaves”

Februarie 7, 2017 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Persefone – Spiritual Migration (video)

Persefone | Biography | Facebook | BandCamp |ViciSolum Productions | Band formed: 2001 in Andorra

New Album „Aathma” 24 feb. 2017, two songs with Paul Masvidal (Cynic, ex:Death,Master,Portal)

 

Februarie 3, 2017 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Semblant – What Lies Ahead (video)

Semblant | Mizuho Lin| Biography | Facebook | Shinigami Records | Band formed: 2006 in Brazil

 

Ianuarie 27, 2017 Posted by | music | | Lasă un comentariu

Faun – Federkleid (video)

Faun | Biography | Facebook | Universal Music | Band formed: 2002 in Bavaria – Germany

Ianuarie 17, 2017 Posted by | music | | Lasă un comentariu