Ouroboros – eternitatea sufletului

In mitologia simbolistica, Ouroboros reprezinta auto-reflexivitatea sau ciclic, în special în sensul de ceva în mod constant adica de re-creare de sine, eterna întoarcere, şi alte lucruri percepute ca cicluri care încep din nou de îndată ce pier (un alt simbol de exemplu, Phoenix). De asemenea mai poate reprezenta, ideea de unitate primordiala legata de ceva existent în/sau să persiste încă de la început ca o forţă cu infinite calităţi ce nu poate fi stinsă. Ouroboros a fost important în simbolurile religioase si mitologice, dar a fost, de asemenea, folosit frecvent în ilustraţiile alchimice, în cazul în care simbolizeaza natura circulară a Opus Alchemist’s. De asemenea, este adesea asociat cu Gnosticismul şi Hermetismul. Carl Jung interpreteaza Uroborus ca având o semnificaţie arhetipala a psihicului uman, ca o reprezentare a pre-ego-ului, ilustrând experienţa nediferenţiată a copilărie atât in strafundurile omenirii cat şi ale individualitatii fragede a omului. In Gnosticism acest sarpe simbolizeaza eternitatea si sufletul. Din alte studii seculare, Ouroboros semnifica ADN-ul universal (sarpe balaur) continuitatea, infinitul, crearea de sine ce formează un cerc. Crearea începe ca o sursă de sunet, lumina si culoare ce  provine din conştiinţa cosmica. În alte reprezentări şarpele este afişat ca o jumătate de lumină şi o jumatate de intuneric, ce ne duc cu mintea spre Yin-Yang, si care ilustrează natura duală a tuturor lucrurilor, dar mult mai important, aceste contrarii nu sunt niciodata în conflict, ci in Echilibru.

Ouroboros e reprezentat pentru prima data in Egiptul Antic, circa 1600 î.Hr. De acolo a trecut la fenicieni şi apoi la filozofii greci, care au dat acest nume de Ouroboros ( devorandu-si coada). De asemenea, acest simbol mai apare în mitologia azteca, chineză, şi nativ americana. Creştinii au adoptat si ei Uroborus ca un simbol al limitelor (există in om un „afara” si un „interior”, iar forta celor doua formeaza fiinta cosmica in echilibru) precum şi caracterul de auto-consum. Desigur, Ouroboros are o infinitate de fatete, chipuri, forme si intelesuri. Ouroboros are mai multe sensuri întreţesute în el. Sarpele muşcandu-si coada (devorarea) acest lucru simbolizeaza Natura ciclică a Universului: crearea in afara a unei distrugeri continue si a unei nasteri continue,Viaţă din Moarte. Ouroboros isi mănâncă propria coadă pentru a sustine viata sa, într-un ciclu veşnică de reînnoire, forta creatoare purificatoare, totalitatea, unitatea primordiala, autosuficienţa, iar ideea de început şi sfârşit continuă neîncetat. Alchimiştii, care în felul lor ştiau mai multe despre natura procesului de individuaţie decât noi, modernii, au exprimat acest paradox prin simbolul Ouroboros, sarpele care isi mănâncă propria coadă. Ouroboros a fost declarat ca un sens al infinitului si bunastarii. În adancul metaforicului, Ouroboros sau Uroborus, se află gândul de a se devorarea pe sine insusi şi transformarea de sine intr-un proces circulator, deoarece era absolut clar pentru alchimişti ca materia prima din arta cautarilor lor a fost omul însuşi. Ouroboros este un simbol dramatic pentru integrarea şi asimilarea opusului, adică din umbră. Acest proces de feed-back este, în acelaşi timp un simbol al nemuririi, deoarece se spune despre acest simbol că el însuşi aduce viaţa, fertilizand in el însuşi şi dand naştere la el însuşi. Ouroboros simbolizeaza Unul, care purcede de la ciocnirea contrariilor, şi el, prin urmare, constituie secretul Primei Materii ce decurge din omul inconştient. Platon descrie acest simbol ca fiind primul lucru viu din univers – un nemuritor, fiinta perfecta. ” Fiinta vie nu a avut nevoie de ochi atunci când nu era nimic de vazut pe pamant, nu a avut nevoie nici de urechi atunci când nu era nimic de a fi ascultat, şi nu a existat nici atmosfera înconjurătoare să fie insuflată; nici orice alta utilizare a organelor sale, din moment ce nu era nimic care a trecut de la el sau a intrat în el, pentru ca nu era nimic pe langa el. Ouroboros se creaza pe sine insusi din sine insusi. Toate puterile sale ii stau in vointa gandirii, in dorinta trairii, a vietii continue. Din punct de vedere matematic, litera care il reprezinta cel mai bine este 8, reprezentata profund ca si constanta a infinitului.

Totul este unul. Ouroboros sau „balaurul sarpe” (in viziune metaforica) este forta care simbolic formeaza un cerc, un sarpe ce isi musca singur coada,  ne arată eterna întoarcere unde sfârşitul este începutul şi începutl este sfarsitul, cele mici sunt mari şi cele mari sunt mici, unul este tot şi în toate este unul. Ceea ce este mai sus este identic cu ce este mai jos.

Totul este în vigoare. Universul este vigoare în forme diferite. Forţa mişcare continua. Vigoarea se dezvăluie în sine, prin cele şapte raze (forte) sau nivelurile de vibraţii, care reprezintă cele şapte culori în spectrul cosmic. Ouroboros este forţa. Forţa se manifestă prin elementele: plasmă (foc), sub formă de gaz (aer), lichid (apă) sau în suspensie (pământ). În sine forţa reprezintă al cincilea element (eter, chintesenţa). Simbolul este chintesenţa Ouroboros.

Totul este posibil. Toate limitele şi limitări sunt iluzii. Numai viziunile slabe şi indoctrinarea creează limite. Pentru a urma forta adevarului trebuie cautat in tine ceea ce este curat. Omul insusi poate deveni un creator divin.

Totul este schimbator. Realitatea este în continuă schimbare. Ordinul este o iluzie. Prin mişcare şi schimbare continua omul patrunde ascunsul din ascuns, adingand forta cea iluminata. Stagnarea duce la ruină.

Tot ceea ce nu se vede, exista. Nimic nu există in mimntea noastra daca radacinile constructiei personale e inradacinata in materie, si totusi, intotdeauna tot ceea ce nu se vede e acolo. Realitatea este o chestiune de energie şi de percepţie. Nihilismul este o expresie care dezvăluie lipsa de energie. Puterea energiei există în cazul în care perceptia noastra o atrage. Totul poate fi adevărat şi să devină realitate, printr-o focalizare a viziunii fiintei in adevarul pur fara autominciuni, fara automanipulari si iluzii copilaresti.

sursa:
Eddison, E. R. Worm Ouroboros. New York: E. P. Dutton, 1952.
Neumann, Erich. (1995). Originile şi istoria conştiinţei. Publicată iniţial în limba germană în 1949.
Carl Jung, Collected Works, Vol.. 14 alin. 513.