De ce nu vor angajații de la stat să se mute în privat și invers

Unul dintre motivele principale pentru care angajații din sectorul public se gândesc de două ori înainte de a trece în sectorul privat este stabilitatea locului de muncă

Munca în sectorul public și în cel privat implică diferențe semnificative în ceea ce privește mediul de lucru, perspectivele de carieră, salarizarea, dar și o serie de alte avantaje și dezavantaje specifice fiecărui sector. Angajații din ambele sectoare pot avea anumite motive pentru a-și prefera locul de muncă actual unei schimbări în celălalt sector. Deși sunt și angajați care fac tranziția între cele două sectoare, aceasta nu este o practică răspândită. Unul dintre motivele principale pentru care angajații din sectorul public se gândesc de două ori înainte de a trece în sectorul privat este stabilitatea locului de muncă.

În general, angajații de la stat au un contract de muncă perceput ca fiind mai stabil, în timp ce angajații din sectorul privat sunt mai expuși riscului de concediere și fluctuațiilor economice mai puternice

În plus, statutul și unele beneficii ale angajaților de la stat, cum ar fi pensii speciale, diverse indemnizații, oferă un sentiment de securitate la care mulți s-ar putea să nu dorească să renunțe. De asemenea, angajații din sectorul public pot considera că există mai multă stabilitate și siguranță în parcursul profesional. În general, la stat există un sistem de promovare bazat pe vechime și studii, care poate stimula angajații să rămână în același loc de muncă în speranța unei promovări interne odată atinse pragurile de vechime și studii. În sectorul privat, evoluția carierei poate fi mai rapidă și depinde în mare măsură de performanțe individuale și abilități de networking. Unele persoane preferă să evite acest tip de competiție în sectorul privat și să se bucure de o carieră mai liniștită și previzibilă în sectorul public. În același timp, angajații din sectorul privat pot fi atrași de avantajele sectorului public, cum ar fi programul de lucru mai stabil și echilibrul între viața profesională și personală.

SURSA: Wall-street.ro

Angajat la stat. Disperarea sinceritatii de Sorin Negruti

Dezvăluirile unui angajat la stat: „Chiar dacă nu faci nimic, doar crești în vârstă, devii expert cu 5000 de lei pe lună”. Ce i se întâmplă unui funcționar din aparatul de stat care începe să reclame plățile fictive, nepotismele și minciuna din instituția unde lucrează?

Din postura de angajat la stat, Negruți s-a revoltat ani la rând față de modul în care se petrec lucrurile în administrația publică. Dar nu s-a limitat să le spună șefilor, ci a ales să și scrie despre nemulțumirile sale. Diferența între ceea ce este în administrație și ceea ce este în privat e undeva la 20 de ani. Administrația e undeva prin ’94-’95, nu a intrat în mileniul trei. (Pressone.ro)

Realitatea ofera tot ce este necesar pentru a scrie un roman, nu este nevoie de imaginatie, remarca Balzac. Pe acelasi considerent m-am decis sa redactez aceasta carte. Subiectul ei este rodul experientelor personale; nimic exagerat, minimalizat, dramatizat sau romantat. Am apelat la memorie (la notele de jurnal), retraind fiecare moment, uneori cu tristete, alteori cu bucurie, dar niciodata cu regrete. Nu de ceea ce facem trebuie sa ne para rau, ci de ceea ce nu facem. Nu reactivitatea la nimicnicie trebuie sa ne sperie, ci indiferenta, ignoranta, nepasarea, frica sau lenea. Volumul vizeaza, cu precadere, perioada crizei economice 2009-2012, iar locatia, institutia care ii cuantifica efectele: Institutul National de Statistica. Lucrarea abordeaza mai putin criza economica, ci, cu precadere, pe cea morala, in care administratia romaneasca se complacea. Oricum, prima, dupa opinia mea, era conscinta celei din urma. Personajul principal al cartii este un proaspat functionar public. Fara sa fi lucrat in sectorul bugetar, a venit animat de principiile intalnite in cel privat. Insa avea sa constate cu stupoare ca, la stat, eficienta cheltuielilor si evaluarea performantei erau inlocuite cu risipa si coruptia, la pachet cu promovarea delatiunii si a nepotismului. Faptul ca si-a manifestat stupefactia cu voce tare l-a transformat in inamicul superiorilor sai. Subiectul acestei carti este doar o mostra de climat organizational din administratia romaneasca. Fiind pasionat de trecut, mi-am propus sa consemnez o fila de istorie, o radiografie a administratiei centrale romanesti din perioada primei crize economice a secolului XXI. Si, nu in ultimul rand, sa expun povestea unui tanar ce dorea sa-si depaseasca conditia intr-un climat ostil excelentei. Sunt constient ca n-am fost singura victima a unui climat ori unicul observator al unei mentalitati. Ultimele trei secole ale istoriei noastre au fost marcate de cateva personalitati impinse spre asemenea demersuri.

Aparatul bugetar din România numără 1,4 milioane de angajați, împărțiți în două tabere. De o parte sunt amantele, verii, nepoții și lipitorii de afișe pe care partidele îi răspândesc prin instituții ca să-și mulțumească armata din teritoriu. Iar de cealaltă parte sunt funcționarii care duc greul și rămân pe poziții indiferent cine vine sau pleacă de la putere. Cu toții sunt parte a unui sistem apatic și lipsit de eficiență, în care principala preocupare e să țină de locul acela călduț, cu salariu indexat în fiecare an, cu sporuri și cu weekend-uri prelungite. (Recorder.ro)

Comanda cartea de la Editura Carturesti