Dark Fortress – Ylem (album de colectie)

Incredibila forta de a canta a celor de la Dark Fortress. Albumul „Ylem” incepe cu o piesa ce poarta numele albumului si devoreaza din plin auditoriul, black metal cu influente death, ceva industrial dar si parti mai psycho demonstreaza ca DF este o trupa mare, ce a urmat o scoala buna in materie de tehnica si acustica muzicala, iar acum doreste cu orice pret sa cucereasca topurile de specialitate. Pentru cei ce nu stiu, Dark Fortress sunt originali din Bavaria, iar acolo unde e mana de neamt, totul merge ceas. Infiintati pe la inceputul anului 1994 evolutia trupei se face intr-un mod spectaculos, muzica lor reusind sa surprinda zona metal datorita profesionalismului manifestat in albume ce au primit note mari si critici pozitive. Cu membrii ce au trecut prin legendarul Celtic Frost, Obscura sau Cremation, cuvintele sunt aproape de prisos. Insa daca sunteti in tema, sunt convins ca mai vechile albume au reusit sa va atraga atentia. Albumul incepe in forta, continua apoi pe un ritm ceva mai lent, thrash chiar, pastrant o constanta dark, dupa care se revine la masacrul black death metal. Fiind sub titulatura Century Media masterizarea este de zile mari, sunet perfect, tobele si cinelele isi intra in job exact la timpul potrivit si se aud la un nivel tehnic remarcabil, apoi, solistica joaca si ea un rol extrem de important in formatul DF, fiind bine inclusa in peisaj. Vocea reuseste sa mentina ritmul mistic, tocand pur si simplu printre instrumente la un nivel superior versuri mitologice. Per ansamblu „Ylem” aduce ceva fresh atmosferiei black metal, un iz de classic death, thrash, ceva dark si putin doom death, totul pigmentat cu faze rapide dar si portii bune de relax si slow death. Albumul „Ylem” este o mostra reusita de metal calitativ ce aduce nu doar idei inedite dar si un trend, sunt absolut convins, pe care multi il vor urma.

Rombat Bistrita va Produce Acumulatori Pentru Masini Electrice

Producatorul de acumulatoare Rombat Bistrita va produce baterii destinate alimentarii autovehiculelor electrice, au declarat surse apropiate companiei, citate pentru Mediafax. Compania are in portofoliu peste 500 de tipuri de baterii, iar capacitatea de productie este de aproximativ 2 milioane de baterii pe an. In primele patru luni, compania a vandut peste 500.000 de baterii auto, din care mai mult de jumatate au fost destinate exportului. Producatorul de acumulatori auto va deschide, joi, primul centru Rombat din Bucuresti si al saselea din tara. Centrele au o suprafata de pana la 5.100 de metri patrati si cuprind un showroom, un service auto si un depozit cu o capacitate de stocare de 8.000 baterii. Compania exporta in Franta, Spania, Portugalia, Italia, Grecia si Republica Moldova si este furnizor regional pentru fabricile Renault din Romania, Rusia si Iran, precum si pentru unitatea de productie a grupului PSA Peugeot din Slovacia.

www.rombat.ro

In cautarea Shambalei – Nicholas Roerich

Impactul filosofiei orientale s-a resimţit şi asupra operelor artistice ale lui Roerich. Dacă iniţial subiectele sale de inspiraţie aparţineau elementelor antice ruseşti, după contactul său cu India au văzut lumina zilei piese scriitoriceşti şi picturale precum „Lakshmi”, „Calea Indiei”, „Krishna”, „Vise indiene” etc. Roerich a fost interesat şi de anumite origini comune culturilor rusă şi indiană. El a scris în această perioadă „Inima Asiei” şi „Altai şi Himalaya”, a pictat aproximativ 500 de pânze care ilustrează frumoasele peisaje întâlnite în decursul expediţiei, printre care seriile: „Himalaya”, „Maitreya, „Calea Sikkim”, „Patria sa” şi „Învăţături din Orient”. Personalitate complexă şi manifestată în numeroase domenii ale vieţii culturale, Roerich a dezvoltat şi dimensiunea spirituală a existenţei sale, despre care puţini biografi au vorbit în referinţele lor. Pornind de la această latură mai puţin cunoscută a sa, unii filosofi şi cercetători moderni ai spiritualităţii l-au denumit „Iniţiatul”, afirmând despre el: „personalităţi ca Roerich urmează calea boddhisattva-şilor de cel mai înalt rang, ei fiind lumini absolute ale secolului.”

Despre Shambala s-au scris uimitoare povesti si s-a mentionat in nenumarate rubrici de religie si cultura. Chiar ilustrul scriitor Mircea Eliade pomeneste despre acest taram intr-o nuvela fantastica “Strada Mantuleasa”. Scrieri budiste stravechi vorbesc despre acest taram mirific ca fiind atat real cat si mitic adica cuprinzand domeniul ceresc. Fiind descries ca un izvor de intelepciune ancestrala, credinta in el era candva larg raspandita in China sub denumirea de Kun Lun – o vale in care nemuritorii traiesc in perfecta armonie. In traditia Indiana exista un loc denumit Kalapa aflat al nord de Himalaya si in care traiesc oameni desavarsiti. In Rusia se spune ca in drumul spre Mongolia ajungi la Belovodai, loc in care oamenii sfinti traiau separate de lume, “o tara a apelor albe”.

Muntii Tibetului ascund un taram misterios numit Shangri-La. Acest misterios taram aflat la nordul Tibetului unde muntii inchid in stransoarea lor vai secrete fertile si pline de verdeata, nu este trecut pe vreo harta. Locul exact al lui Shangri-La despre care se spune in Tibet ca ar fi Shambala, se poate afla in regiunea Tibetana din Himalaya, in muntii Cun Lun din China sau poate in Altai din Mongolia. Legendele si textele referitoare la Shangri-La indica totusi o zona la nord de India.

Inainte de invazia chineza, platoul Tibetan era cel mai izolat taram locuit de pe pamant, tocmai aceasta favorizand nasterea unei civilizatii spirituale condusa de Dalai-Lama, direct din templul lui aflat in Lhasa. Calugarii budisti si misticii Tibetului detineau si detin inca puteri iesite din comun. Una din tehnicile cele mai cunoscute este Lung-gom-pa, un exercitiu care le permitea Tibetanilor sa strabata distante foarte intinse intr-un timp foarte scurt. O alta tehnica (prezentata si pe canalul TV Discovery) era cea de Tumo, tehnica prin care tibetanii rezistau la temperaturi foarte joase fara vreun acoperis si cu o imbracaminte extrem de sumara, ei putand sa doarma in zapada la temperaturi de minus 40 de grade la altitudini de 5000 m, aproape goi. Aceasta descriere a Tibetului sacru este foarte aproape de descrierea mirificului taram Shambala.

Calatorul rus Nicolas Roerich, membru al societatii Teofizice, intreband un lama daca Shambala este un loc real, i se raspunse: “Shambala este un maret domeniu ceresc si nu are de a face cu pamantul nostru”. Multe texte sacre budiste descriu drumul si harta care duce in Shambala, dar mai degraba obstacolele (munti, rauri, paduri) si drumurile piezise sunt probe si teste spirituale pe care aspirantul parcurgandu-le dobandeste accesul in domeniul Shambalei. Pe langa aceasta traditia budista vorbeste de un paradis subteran denumit Agharta, care este si el legat de existenta Shambalei. Roerich il numea Agharti si auzise de el in timpul unei expeditii prin muntii Altai din Mongolia si Tibet. Un lama i-a spus ca Shambala se afla chiar in inima tarii Agharta si este condusa de un “rege al lumii”. Textele sacre vorbesc de orasul Shambala ca fiind perfect rotund, in el se inalta coloane, piramide, si temple colosale, locuitorii sai fiind fiinte desavarsite spiritual traind intr-o perfecta pace si armonie. Rolul acestui centru este acela de a mentine pacea si armonia in lume si de a inspira si ghida spiritual locuitorii planetei.