Theatre of Tragedy – Velvet Darkness They Fear (album de colectie)

Theatre of Tragedy – romantic band in the world! Asa as incepe orice prezentare cand vine vorba de aceasta formatie absolut incantatoare si care a reusit sa creeze un sound ce iese cu mult din tipare, chiar si atunci cand vorbim de muzica metal, care in mod normal nu ar trebui sa aba nimic in comun cu muzica comerciala. Gothic, gothic metal realizat cu foarte mult suflet, pasiune, drama, iubire. O formatie care ramane in istoria muzicii doom death & goth prin acele trei albume de la inceputul carierei lor extrem de sensibile si care prezinta intr-un mod stralucit si perfect tot ce inseamna gothic-ul in toata splendoarea lui, muzica, arta, literatura si arhitectura. La inceputul anilor ’90 cand death metal-ul se desprindea subit de thrash metal un alt val isi facea simtita prezenta in undergound, gothic doom death-ul. Muzica incanta imediat prin reusita ei de a prelua o baza culturala formidabil de bogata si care avea sa fie transpusa pe un sound greu, slow, death si doom. Ce avea sa iasa parea sa primeasca laude si note fruntase in topurile si cronicile de specialitate din presa rock & metal. Gothic metal-ul prindea imediat radacini adanci iar aripile se deschideau foarte largi in ciuda altor valuri mai bine pozitionate si asta deoarece sound-ul avea sa atinga sufletele foarte multor fani chiar daca acest stil avea sa fie considerat putin cam soft, lacrimogen sau melancolic.

In perioada de nastere a trupei (1993) valurile undergound ale muzicii metal erau mai mult impartite intre black si death metal si desi in acele timpuri Norvegia nu avuse o cultura metal a doom & gothic-ului, o samanta, un vlastar, o mica picatura face intotdeauna diferanta si iata ca ceva de dincolo de trenduri avea sa se nasca si pe aceste pamanturi nordice. Theatre of Tragedy au venit cu un sound nou iar fanii au rezonat perfect cu melodia ce se revarsa lin peste suflete dornice de mai mult romantic. Muzica se doreste o continuare a celei clasice insa fixata in prezent cu trairile si emotiile omului zilelor noastre. Baroque, gothic, romantic, simfonic, mult keyboards si pian, atmosfera, melodicitate, emotie, voci placute, growl apasator ce echilibreaza intreaga poveste. Muzica plina de spirit, un sound viu ce vibreaza mereu in suflete melancolice.

Odata cu semnarea unui contract cu casa de discuri Massacre Records se inregistreaza si primul album „Theatre of Tragedy” (1993) un adevarat succes care primeste aprecieri din toate punctele de vedere, muzical, art fashion, lyrics, covers, mesaj si care influenteaza imediat o noua generatie de artisti. Succesul vine odata cu aparitia pe scena metalica a sopranei Liv Kristine, vocea feminina a trupei, o voce delicata, angelica, plina de sensibilitate si perfect integrata in intregul concept. O muzica a sufletului, a carnii si a mintii. O muzica sensibila a fiintei. O muzica ce reuseste sa dezvaluie in om partea lui ascunsa, sensibila, emotia, vie, uneori incantator de pozitiva, alteori dramatic de negativa. Muzica in adevaratul sens al cuvantului, plina de sensibilitate, melodicitate, vibranta, 100% creativa. Nimic nu e superficial, nimic plastic, nimic lipsit de real. Totul e autentic, eteric, spatial, divin, plin de fiinta si spirit.

Anul 1996 ne aduce sensibilul si delicatul album „Velvet Darkness They Fear” care isi pastreaza substanta dulce a nectarului goth si care se bazeaza in mare parte pe poemele lui Edgar Allan Poe sau cele Shakespeariene dar si pe filmografia lui Vincent Price. Aveam asadar din nou un formidabil album simfonic unde vuietul dark pare a fi stapanit de sensibilitatea angelica a ingerilor stelari. Ingeri, serpi, lacrimi, trandafiri, viori, stele, nori negrii, emotii, iluzii, toate se amesteca in tot si totul se invarte in aceeasi energie cosmica, planetara, ce se distribuie continuu in acelasi vis al fiintarii, al trairii si al mortii, vesnic, continuu, infinit. Dincolo de intelegrearea noastra infima, materiala, singurul dar divin este emotia, sensibilitaea, puritatea iubirii a daruirii, a avantului spre mai multa libertatea in gandire, simtire, traire. Albumul este aproape spre clasic, simfonic, opera, muzica metal fiind doar baza stabila a intregului produs care sustine jocul ingerilor inspre eternul infinit. Un album sensibil, fantasy, de vis, romantic, dark, plin de mister si frumusete. Din pacate dupa albumul din 1998 „Aegis” formatia face o miscare ce va pune pe jar intreaga masa de fani prin inregistrarea unor albume ce fac trecerea spre comercial. Odata cu albumul „Musique” (2000) totul devine electro, techno cu mici influente industrial si odata cu asta si decaderea lor spre un sound care avea sa devina mai apropiat de scifi si tehnologie ceea ce ii indeperteaza de sensibilitatea romantic goth ce ii consacrase. Din acest moment se scrie si intrarea lor in umbra groasa a uitarii, drumul lor devine din ce in ce mai sters si lipsit de acea cretivitatea pura si emotiva cu care ne obisnuise la inceputul carierei lor iar in 2009, din pacate, se pune punct intregii activitati Theatre of Tragedy.

Theatre Of Tragedy (my favorites albums)

         ___________________________

Theatre Of Tragedy – history band

Official Page

FB Page