equilibrium

The art of life

Universul, pământul și omul – Rudolf Steiner

Universul, Pământul şi Omul reprezintă ansamblul a tot ce se poate cunoaşte în lumile vizibile şi invizibile. Când acordăm cuvântului Univers întreaga sa grandoare şi demnitate ne simţim transportaţi în spaţiul nemărginit al cosmosului. Cuvântul Pământ evocă scena activităţii noastre ca oameni, locul unde trebuie să trăim şi căruia trebuie să-i înţelegem misiunea şi ţelul. În sfârşit cuvântul Om, în sens ocult, ne aminteşte de esenţa la care s-au gândit misticii din toate timpurile când au pronunţat injoncţiunea: „Omule, cunoaşte-te pe tine însuţi!“

Universul, pământul și omul - Rudolf SteinerTrebuie să ne dăm seama că în Univers totul se realizează treptat. Prin urmare, aşa cum în regnul omenesc şi în cel animal există toate treptele posibile, aceste diferite trepte există şi în ierarhia entităţilor spirituale aflate mai presus de om. Entităţile din ierarhia îngerilor sunt foarte apropiate de om, pe când altele au un rang mai înalt, sublim. Dacă privirea noastră s-ar putea ridica până în lumile superioare, ar întâlni acolo toate treptele posibile. Pe vremuri, când oamenii se înălţau în timpul somnului în lumi superioare ducând cu ei o vagă stare de conştienţă clarvăzătoare, entităţile spirituale erau, am putea spune, interesate de această prezenţă a oamenilor, aveau de câştigat ceva din contactul cu omul, care îi îmbogăţea interior. Căci acele entităţi erau încă strâns legate de oameni. Ele îi inspirau, aveau influenţă asupra conştienţei imaginative încă obscure a acestora. Trebuie deci să ne imaginăm că omul din acele timpuri străvechi, evadat noaptea din învelişurile sale corporale, era întâmpinat de o entitate exterioară, de un întreg ansamblu de ierarhii spirituale. În fond, acelaşi lucru se întâmplă şi acum, dar omul nu-şi dă seama, pe când în trecut putea să sesizeze acest fapt printr-o clarviziune nedesluşită.

Grandioasa civilizaţie egipteană, care s-a întins pe parcursul a cinci milenii, îşi datorează o parte din trăsăturile specifice rezonanţelor care o leagă prin fire invizibile de caracteristicile unei epoci foarte îndepărtate din lunga evoluţie a omului, epoca lemuriană. Tot prin fire invizibile este legată epoca noastră culturală actuală de civilizaţia egipteană. În acest sens nu ne limităm numai la mărturia tulburătoare a lui Keppler, care afirma, fără a fi fost niciodată în Egipt, că ştiinţa sa astronomică şi astrologică a obţinut-o din tainice cunoştinţe ale Egiptului antic, ci suntem cu toţii martorii interesului pentru „efectul de piramidă” în numeroase ţări, inclusiv în Romănia, precum şi a multor alte manifestări. Toate aceste aspecte sunt expuse cu măiestrie de Rudolf Steiner în ciclul de conferinţe publicate în volumul de faţă.

comanda cartea de la Editura Anticariat Academic

Iulie 14, 2017 Posted by | books, spirith | , , , | Lasă un comentariu

Din Cronica Akasha – Rudolf Steiner

„Adevărurile ştiinţei spirituale, dacă sunt înţelese în mod corect, pot deveni cu adevărat pentru om un temei al existenţei sale, permiţându-i să-şi descopere valoarea, demnitatea şi identitatea, dându-i, în acelaşi timp, maximum de curaj în viaţă. Căci aceste adevăruri îl lămuresc asupra legăturii sale cu lumea din jur, îi dezvăluie scopurile superioare pe care trebuie să le urmărească şi care îi este adevărata menire. Şi totul în deplină armonie cu exigenţele prezentului, astfel că omul nu mai este nevoit să lupte cu antagonismul dintre credinţă şi ştiinţă.

Strămoşii noştri atlanteeni erau foarte diferiţi de omul actual, mai mult decât îşi poate imagina cineva ale cărui cunoştinţe se mărginesc doar la lumea sensibilă. Această deosebire se referă nu numai la aspectul exterior, ci şi la facultăţile spirituale. Cunoştinţele lor tehnice şi întreaga lor cultură erau altele decât cele pe care le putem observa în prezent. Dacă ne referim la primele începuturi ale umanităţii atlanteene, vom descoperi facultăţi spirituale cu totul diferite de ale noastre. Gândirea logică, facultatea de a face calcule şi combinaţii, pe care se bazează astăzi toate Din Cronica Akasha - Rudolf Steinerrealizările moderne, nu existau la primii oameni atlanteeni. În schimb, ei aveau o memorie extraordinar de dezvoltată, şi aceasta constituia una din facultăţile lor spirituale cele mai remarcabile. De exemplu, ei nu făceau calcule, aşa cum facem noi, aplicând reguli învăţate în prealabil. Nu aveau ceva cum ar fi o tablă a înmulţiri. Nimeni nu îşi întipărise în minte că trei ori patru fac doisprezece: Faptul că atunci când se ivea necesitatea unei asemenea operaţiuni omul atlantean rezolva problema, se datora capacitătii de a-şi aminti alte situaţii identice sau asemănătoare. Îşi reamintea situaţii trăite anterior. Este important de reţinut că de fiecare dată când se dezvoltă o aptitudine nouă o alta, mai veche, pierde din forţă. Prin gândirea logică şi prin capacitatea de a face calcule, omul actual este superior străvechiului om atlantean; în schimb, memoria noastră a regresat, omul gândeşte cu ajutorul ideilor; gândirea omului atlantean se forma cu ajutorul imaginilor. Când o imagine îi apărea în suflet, el îşi amintea perfect numeroase alte imagini asemănătoare pe care le trăise în trecut şi, pe această bază, îşi forma judecata. Din această cauză, orice formă de învăţământ era complet diferit de cel care se va practica în perioade următoare. Nu se urmărea să se imprime copilului reguli, să i se ascută inteligenţa. Dimpotrivă, se urmărea cu insistenţă să i se prezinte viaţa prin intermediul unor imagini evocatoare, pentru ca, mai târziu, în toate situaţiile în care va fi pus să acţioneze să se poată sluji de un vast patrimoniu de amintiri. Când copilul devenea adult şi intra activ în viaţă, în oricare din faptele pe care trebuia să le îndeplinească el îşi amintea că în timpul când era în şcoală i se prezentase ceva asemănător. Se orienta cu atât mai uşor, cu cât noua situaţie care se prezenta semăna mai mult cu o experienţă deja trăită. Când, totuşi, se întâmpla să fie confruntat cu o stare de lucruri cu totul nouă, era nevoit să acţioneze prin tatonări, în timp ce, în prezent, în asemenea situaţii, noi ne folosim de reguli deja învăţate, pe care le punem cu uşurinţă în aplicare în situaţii noi, necunoscute. Un asemenea sistem de educaţie conferea vieţii, în ansamblu, un caracter de monotonie. Perioade lungi de timp, în evoluţia Atlantidei lucrurile s-au petrecut mereu la fel. Prin această puternică dependenţă şi fidelitate faţă de memorie, era imposibilă realizarea unor progrese rapide, comparabile în vreun fel cu cele actuale. Se acţiona la fel cum se „văzuse“ întotdeauna mai înainte. Omul nu reflecta, nu gândea, ci îşi amintea. Autoritate avea nu cel care studiase mai mult, ci cel care avea o mai bogată experienţă, respectiv mai multe amintiri. În acele timpuri, în Atlantida, ar fi fost imposibil ca cineva să poată lua o decizie într-o situaţie oarecare importantă, înainte de a fi atins o anumită vârstă. Pentru a câştiga încrederea celor din jur, era indispensabilă o experienţă indelungată.

Această caracterizare generală nu se aplică iniţiaţilor şi şcolilor lor. Aceştia devansau gradul de evoluţie normal pentru epoca lor. Pentru a fi admis în aceste şcoli, nu vârsta era criteriul de alegere, ci faptul că cel propus trebuia să fi dobândit, în cursul unor încercări trecute, facultăţile necesare pentru a putea primi o invăţătură mai înaltă. În timpul perioadei atlanteene, respectul care se acorda iniţiaţilor şi discipolilor lor nu se baza pe numărul mare de experienţe personale trăite, ci pe vechimea înţelepciunii lor. Personalitatea nu are nici o importanţă la un iniţiat. El se dedică în întregime înţelepciunii eterne şi, ca urmare, nu este sub influenţa caracteristicilor unei epoci.

comanda cartea de la Editura Univers Enciclopedic

Iulie 3, 2017 Posted by | books, spirith | , | Lasă un comentariu

Bazele Naturale ale Alimentatiei – Rudolf Steiner

Bazele Naturale ale Alimentatiei - Rudolf Steiner„Adevărul este însă că în om nu pătrunde nimic din substanţa pământului. Aceasta este pur şi simplu o iluzie. Lucrurile se petrec astfel: dacă mâncăm, să zicem, cartofi, nu este vorba să preluăm ceva din cartof, ci cartoful este ceva care ne stimulează, stimulează maxilarul, faringele etc. Aici acţionează cartoful. Acum în noi ia naştere forţa de a-l elimina, iar în timp ce-l eliminăm, ne vine din eter, nu din materie solidă, ceea ce în decurs de şapte ani este în constituţia noastră. Noi nu ne construim corpul absolut deloc din materia pământului. Mâncăm pur şi simplu ca să avem un stimulent. De fapt, noi ne construim corpul din ceea ce este sus. Astfel, tot ceea ce-şi închipuie oamenii: că hrana intră şi apoi iese, iar între timp rămâne ceva înăuntru nu corespunde adevărului absolut; acest proces constituie doar o stimulare. Aici apare o forţă contrară din eter, iar noi ne construim întregul corp din eter. Tot ceea ce avem în noi nu este construit din materia pământului. Dacă împingem în ceva cu o anumită forţă, apare forţa de reacţie, egală şi contrară primeia. Nu putem înlocui forţa de reacţie cu prima forţă. Tot aşa, atunci când avem nevoie de hrană ca să nu devenim leneşi în reconstruirea corpului nostru, nu putem să spunem că preluăm în noi această hrană.

Totuşi pot să apară nereguli. Dacă noi preluăm prea multă hrană, aceasta rămâne prea mult timp înăuntru. Stocăm nejustificat materie în noi, devenim corpolenţi, graşi ş.a.m.d. Dacă preluăm prea puţină hrană, avem puţin stimulent şi luăm puţin din lumea spirituală, din lumea eterică.

Faptul că noi nu ne construim corpul din pământ şi din substanţele lui, ci din ceea ce este în afara sa, este foarte important. Dacă în şapte ani întregul corp este înnoit, atunci şi inima este înnoită. Inima pe care aţi purtat-o în dumneavoastră cu şapte ani în urmă nu o mai aveţi acum, ea s-a înnoit, s-a înnoit nu din materia pământului, ci din ceea ce există în lumina ce înconjoară Pământul. Inima dumneavoastră este lumină condensată! Dumneavoastră, realmente, v-aţi condensat inima din lumina Soarelui. Toate organele vi le construiţi din ceea ce este mediul înconjurător pătruns de lumină, iar faptul că noi mâncăm, că preluăm hrană, asta înseamnă doar stimulare.

Vedeţi dumneavoastră, singurul lucru pe care-l dă hrana este faptul că avem în interior un fel de fotoliu. Prin faptul că avem materie fizică în noi, substanţe fizice, ajungem în viaţa obişnuită la sentimentul Eului. Ne simţim pe noi înşine ca şi cum ne-am aşeza pe scaun. Simţim şi fotoliul care ne susţine, care ne presează. La fel simţim corpul care apasă continuu pe ceea ce am alcătuit din Cosmos. Când dormim, nu-l simţim, deoarece suntem în afara lui. Simţim corpul; acesta este un fel de pat de odihnă, la unul mai tare, la altul mai moale. Acesta este un fel de pat de odihnă în care omul se întinde şi se simte şi diferenţa dintre un pat moale cu arcuri şi o bancă din lemn! La fel simte omul diferenţa între ceea ce este în el dur şi ceea ce este moale. Acesta însă nu este omul propriu-zis, omul propriu-zis este cel care stă în el.”

comanda cartea de la Editura Univers Enciclopedic

Mai 25, 2017 Posted by | books, spirith | , | Lasă un comentariu