equilibrium

The art of life

APC Romania: Sucurile pentru copii – adevărate grenade cu fragmentaţie!

6% dintre produsele analizate sunt colorate cu coșenilă – colorant natural roșu obținut dintr-o specie de gândac din America de Sud.

Coloranții sintetici (caramel sulfit de amoniu, carmoxina şi verde natural CI 5) pot provoca reacții alergice, modificări cromozomiale, tulburări de respirație, dermatite și au potențial cancerigen. Produsele alimentare care conțin coloranți sintetici nu sunt recomandate copiilor!

54% dintre sucurile analizate conţin între 4 şi 11 aditivi!
5 linguriţe de zahăr într-un pahar de suc!
46% dintre sucurile analizate conţin conservanţi artificiali!
46% dintre sucurile analizate conţin arome artificiale!
40% dintre sucurile analizate conţin suc de fructe în proporţie de până la 5%
Toate produsele analizate conţin acid citric!

Studiul privind calitatea băuturilor răcoritoare destinate copiilor face parte din Campania Națională de Informare și Educare: ”Să învățăm să înțelegem eticheta!”. Prin această campanie, experții Asociației Pro Consumatori (APC) își propun să-i învețe pe părinţi să înțeleagă eticheta produselor astfel încât aceștia să facă achiziții în cunoștință de cauză pentru copii lor. Totodată, Asociația Pro Consumatori (APC) își dorește să promoveze un stil de viață sănătos și să atraga atentia parintilor cu privire la existenta pe piata a unor bauturi racoritoare, care au un continut ridicat de zahar, respectiv sunt indulcite cu indulcitori artificiali sau sunt conservate cu conservanti artificiali.

„Ieșim la un suc, la un film sau la o cafea și aceste momente sunt mai întâi de toate motive de socializare. Ne întâlnim cu prietenii și suntem deconectați de la rutina zilnică. Aproape că nu mai contează, ce fel de suc sau cafea, iar filmul poate să fie unul ușor, o comedie de exemplu. Dacă acest obicei este frecvent și uităm șirul sucurilor, sau cafelelor, avem șansa de a constata, că am băut orice altceva, numai suc sau cafea nu. Apa cu bazaconii reprezintă esența majorității băuturilor. Iar când vorbim de copiii noștri, lucrurile sunt și mai serioase. Sunt tată și nu cred că există părinte care să nu recunoască sucurile colorate de la locurile de joacă. Dar, ați citit eticheta cu scris mărunt și indescifrabil? V-ați interesat ce bea copilul vostru? O să-mi spuneți, dar ce, nu se întâmplă des. Haideți să ne gândim, câteva chimicale din suc la locul de joacă, altele încă din alimentele procesate, peste ele pesticidele din legume și în top conservanții pentru fructele din import. Că de, portocala e sănătoasă, nu? Soluția este „limitarea dezastrului”, adică selectarea și identificarea alimentelor cu risc minim și utilizarea lor. Mai pe românește, cheia stă în diversitate și în combinații alimentare corecte. Și încă ceva, sucul de fructe, fresh-ul adică, nu este cu nimic mai bun. Fructul stors pierde cantitatea de fibre și reprezintă o bombă de zahăr atât pentru adulți cât și pentru copii. Dacă vrem să stoarcem ceva, stoarcem legume, în special de culoare verde. Fresh-ul de portocale, asociat cu pizza, nu este soluția optimă pentru masa de duminică a copilului nostru. Învățați-l să bea apă și oferiți-i premii sănătoase. Copiii mănâncă și beau ceea ce văd, recunosc și sunt obișnuiți, acasă și în colectivitate.” Dr. Florin Ioan Bălănică, Specialist în medicina personalizată, nutriție și nutrigenomică, Fondator al „Școlii pentru Sănătate și Longevitate”, Membru al „Academiei Americane de Nutriție și Dietetică”, Reprezentant pentru România al „Organizației Europene pentru Medicina Stilului de Viață” (ELMO).

„Băuturile răcoritoare cu destinaţie specială pentru copii, cu şi fără zahăr, sunt realizate dintr-un amestec de apă, arome artificiale, cantități infime de suc din fructe și aditivi alimentari. Aceste produse sunt lipsite de nutrienți, generează impresii olfactive artificiale și nu au valoare biologică. În baza studiilor realizate în cadrul unor universități și instituții medicale de prestigiu, experții în nutriție și medicii pediatri nu recomandă folosirea sucurilor în alimentația copiilor. Din păcate, aceste produse, din cauza atractivităţii ambalajului şi a accesibilității date de preț sunt achiziţionate de către unii părinţi şi oferite spre consum copiilor. Alimentele destinate copiilor ar trebui să constituie preocuparea principală a Ministerului Sănătăţii, care prin reglementari speciale ar putea să interzică comercializarea acestora în spaţii/zone frecventate de către copii, deoarece nu oferă nutrienţii corespunzători vârstei şi nevoilor copiilor. Totodată, nici părinţii nu au cunoştinţe elementare de nutriţie care să-i ajute să facă alegeri în cunostinţă de cauză pentru copiii lor.” Conf. univ. dr. Costel Stanciu, președinte APC România.

SURSA: APC Romania

Iunie 20, 2017 Posted by | sanatate | , , | Lasă un comentariu

APC Romania: Brânzeturi cu amidon, clorură de calciu, nitrat de sodiu și natamicină. Lactate „fără lapte“ cu „brânza de cauciuc“

Studiul privind calitatea brânzeturilor face parte din Campania Națională de Informare și Educare: ”Să învățăm să înțelegem eticheta!”. Prin această campanie, experții Asociației Pro Consumatori (APC) își propun să-i învețe pe consumatori să înțeleagă eticheta produselor alimentare astfel încât aceștia să facă achiziții în cunoștință de cauză.

Asociația Pro Consumatori (APC) a achiziționat din marile structuri comerciale (hipermarketuri/supermarketuri) 34 tipuri de brânzeturi, în vederea realizării unui studiu prin care să atragă atenția în ceea ce privește denaturarea unor sortimente de brânzeturi cu impact asupra bugetului și sănătății consumatorilor.

CLORURA DE CALCIU ÎN CAȘCAVALUL DIN HIPERMARKET

Cașcavalul este o brânză opărită, cu consistență tare ori semitare, din lapte de vacă, de oaie, sau mixt, întâlnit larg din Cehia până în Turcia (deci în toate țările din Balcani), dar și mai departe, până în Siria și Liban, cu aceeași denumire: cașcaval, cașcavali, cacicavali, cașcavan.

În limba engleză se numește brânză galbenă („yellow cheese”), deosebit de brânza telemea, numită sir, ori sirene în limbile din Balcani, care este albă („white cheese” ori simplu „cheese”).

Termenul vine din cuvântul italian caciocavallo; la ei cuvântul vine din latină casseus = caș și caballus = cal; se pare că italienii îl considerau un „caș călare“, pentru că această brânză se punea la uscat și afumat în forma a două bile legate printr-o sfoară, agățate „călare“. Sunt larg răspândite opiniile referitoare la originea cașcvalului în peninsula italică, de unde s-a răspândit în spațiul estic în urmă cu chiar două milenii.

Sunt unele deosebiri de la țară la țară privind producerea cașcavalului. În România (inclusiv Moldova de peste Prut) se face fie din lapte de vacă, fie din lapte de oaie; în unele țări se face și din lapte amestecat. Pasta este inițial dulce, dar poate deveni picantă prin fermentare avansată ; de asemenea, unele sortimente se supun afumării.

Cu totul grave sunt lactatele „fără lapte“, „brânza de cauciuc“ și alte „creații“ care, dacă s-ar vinde cu informarea corectă și la prețul corect, nimeni nu ar avea ceva împotriva lor. Dar când aceste produse sunt vândute ca produse din lapte și sub denumiri bine conotate în mentalul colectiv, avem de-a face cu falsuri grosolane și cu infractori care ar trebui pedepsiți aspru.

Cum cei mai mulți din consumatorii acestor produse nu știu cum este brânza adevărată, se obișnuiesc cu astfel de produse și le cumpără constant, constituind un segment important al pieței brânzeturilor, care asigură profituri însemnate celor ce produc și comercializează astfel de produse și care nu-și fac nicio problemă de conștiință în legătură cu efectele afacerilor lor asupra sănătății consumatorilor. Când nici legea nu este alcătuită corespunzător, iar aplicarea legii se face în spiritul pământului, rămâne puțin loc pentru păstrarea bunei tradiții.

Produsele lactate falsificate au avut un bun prilej de afirmare și dezvoltare în contextul în care tot mai mulți consumatori au trecut la diete de cruțare, în urma indicațiilor medicilor, sau la diete de prevenție (în cazul consumatoarelor care au format o tabără a vegetarienilor sau veganilor).

„Cheagul chimic este mai ieftin, iar tentația înlocuirii cheagului este iminentă. Unul dintre cele mai folosite cheaguri chimice (mai exact substanță de coagulare, înlocuitor de cheag) este clorura de calciu, cu formula chimică CaCl2, (mai exact CaCl2(H2O)x, unde x = 0, 1, 2, 4, și 6), o sare a calciului cu acidul clorhidric. În toate variantele, clorura de calciu se dizolvă foarte bine în apă. În principiu, sarea respectivă este higroscopică (avidă de apă), deci se folosește foarte mult ca desicant (absorbant al umezelii). Clorura de calciu se obține din calcar, prin reacție cu acidul clorhidric, sau ca produs secundar la obținerea sodei. Cea mai largă utilizare, în ultimii și viitorii ani, a clorurii de calciu vizează prevenirea formării gheții și îndepărtarea acesteia de pe șosele; față de sarea obișnuită (clorura de sodiu – NaCl), proprietățile clorurii de calciu o fac mult mai eficientă în lupta cu adversitățile iernii pe șosele (este eficientă până la temperaturi de minus 52 grade Celsius), astfel că peste jumătate din producția mondială de clorură de calciu se folosește în acest scop. Pentru variatele sale proprietăți se mai folosește: la dedurizarea apei din bazine de înot sau din bazine cu faună marină, în industria chimică la producerea altor substanțe chimice, în construcții, industria de foraj și metalurgie, în medicină la tratarea intoxicației cu magneziu și foarte multe utilizări are în industria alimentară, unde are codul european E509 ca aditiv (agent de întărire, de sporire a fermității țesuturilor – pulpele fructelor din conservele de legume, pasta de brânză tofu, dar și pentru producerea unui înlocuitor de caviar din sucuri de legume și fructe, ingredient în băuturile sportivilor etc. O utilizare specială vizează sterilizarea masculilor de la speciile animale, prin injectarea unei soluții de clorură de calciu.” Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.

Este considerat un aditiv nepericulos, chiar sigur, deși legislația americană nu permite folosirea sa în produsele ecologice. Mai este cunoscut că dă alergii, este bănuită de favorizarea cancerului mamar și este considerată un factor de scădere a fertilității masculine. Limita zilnică admisă în consumul unui adult este estimată la nivelul a 160-345 mg. Gustul foarte sărat al clorurii de calciu ajută la realizarea unor murături cu mai puțină sare (castraveți crocanți etc.), deci mai aromate și cu mai puțin sodiu. În industria berii se folosește la corectarea conținutului de minerale al apei, în prepararea produselor dulci poate preveni cristalizarea caramelului. În industria laptelui se folosește pentru corectarea echilibrului compoziției chimice a laptelui, fiind ingredient nelipsit din rețetele unor tipuri cunoscute de brânză (Brie, Stilton etc.).

Clorura de calciu în stare solidă trebuie păstrată în vase etanșe, care să prevină pătrunderea umezelii; cu vaporii de apă se transformă în saramură. Procesul de dizolvare este exoterm (cu eliberare de căldură, la peste 65 grade Celsius), fapt ce impune ca manipularea substanței solide să se facă precaut și să nu se înghită clorură în stare uscată (care ar produce arsuri în gură și pe esofag). Acumularea (clorurii) de calciu în organism (hipercalcemie) determină o serie de reacții, printre care: gust calcaros în gură, dureri de stomac, bufeuri, greață și vărsături, lipsa apetitului, sete extremă, dureri osoase, aritmie, pietre la rinichi, comă.

„În ultimii ani asistăm la un proces de „denaturare legală” a brânzeturilor din cauza vidului legislativ din acest domeniu, fapt care a dus atât la prejudicierea economică a producătorilor onești, proces care a culminat, în unele situații, chiar cu dispariția acestora, cât și la o afectare a intereselor economice ale consumatorilor, punându-le acestora chiar sănătatea în pericol. În aceste condiții, până când prin intermediul unor legi se va interzice producția și comercializarea unor astfel de produse, singura măsură menită să-i protejeze pe consumatori rămâne informarea acestora prin realizarea de studii, care să demaște astfel de practici, astfel încât consumatorii să nu mai achiziționeze produse de o calitate scăzută și cu încărcătură chimică ridicată, fapt ce va duce în cel mai scurt timp la dispariția unor astfel de produse datorită cererii scăzute pentru acestea, nemaiexistând astfel interesul economic din partea unor astfel de producători pentru fabricarea unor astfel de produse.” Conf. univ. dr. Costel Stanciu, președinte APC

SURSA: APC Romania

Iunie 9, 2017 Posted by | sanatate | , , , | Lasă un comentariu

APC Romania: Pizza cu piele de porc, aromă de fum și alte 15 E-uri

Studiul privind calitatea pizzei face parte din Campania Națională de Informare și Educare: ”Hrană sănătoasă – o investiție pe termen lung în sănătatea noastră”. Prin această campanie, Asociația Pro Consumatori (APC) trage un semnal de alarmă cu privire la denaturarea legală a unor produse realizate în baza unor reţete tradiţionale şi, totodată, promovează un stil de viață sănătos, atrăgând atenţia în privinţa unor produse alimentare bogate în grăsimi/ acizi grași saturați, zaharuri, sare și aditivi alimentari cu un risc ridicat asupra sănătății consumatorilor.

Pizza este un termen latin, apărut în secolul IX, care înseamnă „pâine plată“. Termenul poate proveni fie din cuvântul grec ”pikte” (însemnând „cocă frământată”), care în latină a devenit ”picta” și ulterior ”pitta”, așa cum a fost și este cunoscut și în limba română (pită = pâine), fie din termenii latinești ”pinsa” (= a bate aluatul, de exemplu) sau ”picea” (închiderea la culoare a preparatului în cuptor).

Dintre numeroasele definiții date pizzei și aprecieri făcute de cunoscătorii în domeniu, aproape toate arată că atât de răspândita pizza (pron. pița): 1. este un produs /fel de mâncare de origine italiană; 2. este un produs de formă rotundă (prin tradiție, dar și de alte forme), plat și subțire, ca o plăcintă (cum este considerat în unele țări, cu termenul englezesc pie –pron. pai); 3. este alcătuit din două straturi, unul din (aluat de) pâine și altul din ingrediente – neapărat roșii / suc de roșii și brânză (numit englezește topping – partea de sus, termen acceptat peste tot în lume); 4. este copt la cuptor; 5. se consumă caldă sau rece, asociată cu un vin sec – roșu, ca italienii, sau alb.

Deseori, pizza înseamnă doar o felie (o porție) dintr-o pizza întreagă. Totuşi, porţia de pizza diferă de la producător la producător, de exemplu, pentru pizza fabricată în Polonia o porţie este egală cu 130-140 grame, în timp ce pentru pizza fabricată în Germania, porţia este egală cu cantitatea de pizza aflată în ambalajul de comercializare, adică 320-350 de grame.

Este probabil cel mai răspândit aliment fast-food (termen englezesc internaționalizat care indică alimentele preparate repede și alimentația rapidă) cel puțin în Europa și America de Nord. Pizza este vândută în stare de conservare (refrigerată sau congelată pentru coacere acasă) ori în stare coaptă (proaspătă sau rece), fie în bucăți întregi, fie în porții. Este un aliment relativ uscat, deci nu pune probleme speciale de păstrare.

Pizza cu 15 E-uri poloneze!

La 94% dintre sortimentele de pizza analizate nu se menționează tipul de făină folosită la realizarea blatului!
81% dintre sortimentele de pizza analizate conțin aditivi alimentari, adică E-uri, de la 2 aditivi alimentari până la 15 aditivi alimentari!
81% dintre sortimentele de pizza analizate sunt importate din țări ca Germania, Franța și Polonia!
63% dintre sortimentele de pizza analizate conțin nitrit de sodiu!
O porție de pizza, adică 150 de grame, conține până la 2,3 grame de sare!
Pizza este un produs hipercaloric și hipersodic!
La numai 19% dintre sortimentele de pizza analizate producătorii menționează separat compoziția blatului și a toppingului!
19% dintre sortimentele de pizza analizate contin aromă de fum!
13% dintre sortimentele de pizza analizate conţin glutamat monosodic!

„În contrast cu publicitarea susținută făcută pizzei în mijloacele de comunicare în masă și pe alte căi, cercetări serioase, repetate periodic, rămân la concluzia că pizza – unul din cele mai populare alimente nu este sănătos: făina albă din blat, brânza, chetchup-ul, mezelurile, tomatele (obținute prin agricultură hidroponică etc.), margarina și alte componente sunt dăunătoare pentru buna funcționare a organismului, pizza rămânând o combinație de carbohidrați și de grăsimi procesate. Publicitatea excesivă nu face decât să sporească numărul suferinzilor: hipertensivi, diabetici, obezi. Dacă mai considerăm unele aspecte frecvente în activitatea unui restaurant, avem motive să dăm dreptate celor aflați în tabăra criticilor pizzei. Blatul pizzei de restaurant sau al celei cumpărate de la supermarket este realizat din făină albă (care are un comportament mai bun la prelucrare, dar este mult mai săracă și foarte dăunătoare pentru sănătate). Blatul pizzei de restaurant rareori se prepară în local, cel mai adesea se cumpără din comerț, la restaurant realizându-se doar toppingul și coacerea. Ingredientele de toping ale piței cumpărate sau consumate la restaurant sunt alese după principiul economicității, care presupune concluzii îngrijorătoare pentru consumator.” Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.

„În România, găsim pizza pe toate drumurile, dar acest fel de mâncare este în fapt o bucată mare de pâine „cu de toate”. Tocmai de aceea acest fel de mâncare este asociat cu mâncarea nesănătoasă, pentru că noi îl facem să fie nesănătos. Timpul, sau mai precis lipsa lui, ne duce către a mânca pe fugă și a face aproape totul pe fugă, dar mâncarea „Fast Food” poate fi și sănătoasă, dacă vom combina corect alimentele și vom vedea în ele nutrienții. Pizza nu înseamnă nici pe departe ceea ce mâncăm noi în restaurante sau din cutie. Pizza poate fi un fel de mâncare sănătos, dacă folosim ingredientele potrivite și înțelegem ca fiecare fel de mâncare are istoria lui. Este important să știm ceea ce mâncăm pentru că altfel ne trezim cumparând „boala la cutie” în loc de hrană și nutrienți. Citiți eticheta produselor pe care le consumați și începeți să vă hrăniți, nu să vă „umpleți mațul”. Dr. Florin Ioan Bălănică, Specialist în medicina personalizată, nutriție și nutrigenomică, Fondator al „Școlii pentru Sănătate și Longevitate”, Membru al „Academiei Americane de Nutriție și Dietetică”, Reprezentant pentru România al „Organizației Europene pentru Medicina Stilului de Viață” (ELMO).

„Pizza congelată realizată în sistem industrial, în cele mai multe situații, nu mai are nimic în comun cu pizza tradițională. La pizza industrială, compoziţia blatului diferă de cea a pizzei tradiţionale (făină integrală, apă, drojdie, ulei de măsline şi sare), iar aceasta preia şi încărcătura chimică a ingredientelor folosite pe post de topping. Pizza industrială este un produs hipercaloric cu un conținut ridicat de acizi grași saturați, carbohidrați, sare şi aditivi alimentari. Acest produs trebuie consumat cu moderație de către adulți și ocazional de către copii. Analizaţi cu atenţie ingredientele, nu vă lăsaţi înşelaţi de denumirile cu elemente de tradiţionalitate, gen coaptă pe piatră sau pre-coaptă la cuptor cu lemne! Din păcate, acest produs, din cauza notorietății de care se bucură şi a accesibilității date de preț, este achiziţionat de către unii părinţi şi oferit, în mod constant, spre consum copiilor. Acest obicei se datorează faptului că acei părinţi nu au cunoştinţe elementare de nutriţie care să-i ajute să facă alegeri în cunostinţă de cauză pentru copiii lor.” Conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte APC.

SURSA: APC Romania

Aprilie 7, 2017 Posted by | sanatate | , | Lasă un comentariu

APC: Bauturi energizante – mult zahar, taurina, aditivi si chimicale

APC Romania:  Studiu privind impactul băuturilor energizante asupra sănătăţii tinerilor. 10 linguriţe de zahăr într-o băutură energizantă! De la 2 la 9 aditivi alimentari într-o băutură energizantă.

Consuma urmatoarele alimente: alimentele vii precum apa de nucă de cocos, ciocolata neagră, ceaiurile naturale, sucurile de legume, batoanele raw-vegane, pudrele sălbatice de afine, acai, goji, merişoare, pudrele verzi de broccoli, moringa oleifloră, lucerna,spirulina, Chlorella, extractul de ceai verde, turmericul, extractul de bacopa, boabele de cacao crude sunt adevăratele izvoare de energie “vie” cerute cu insistenţă de organismul nostru.

Piața băuturilor energizante în România este de 250 milioane lei! In România se consumă anual 24 milioane litri de băuturi energizante!
10 linguriţe de zahăr într-o băutură energizantă!
250 kcal într-o băutură energizantă!
4 tipuri de îndulcitori artificiali (ciclamaţi de sodiu, zaharină, acesulfam K şi aspartam) într-o băutură energizantă!
De la 2 la 9 aditivi alimentari într-o băutură energizantă. Jumătate dintre produsele analizate conţin între 5 şi 9 aditivi alimentari!
Conţinutul de cofeină dintr-o băutură energizantă echivalează cu cel din 3 ceşti de cafea espresso!
Conţinutul de taurină per doza variază între 50 mg şi 2 grame!

Studiul privind impactul băuturilor energizante asupra sănătăţii tinerilor face parte din Campania Națională de Informare și Educare: ”Să învățăm să înțelegem eticheta!”. Prin această campanie, experții Asociației Pro Consumatori (APC) își propun să-i învețe pe tineri să înțeleagă eticheta produselor astfel încât aceștia să facă achiziții în cunoștință de cauză. Totodată, Asociația Pro Consumatori (APC) își dorește să promoveze un stil de viață sănătos și să atragă atenţia tinerilor cu privire la existenţa pe piaţă a unor băuturi energizante, care au un conţinut ridicat de zahăr, respectiv sunt îndulcite cu îndulcitori artificiali, colorate cu caramel amoniacal şi conservate cu conservanţi artificiali.

Asociația Pro Consumatori (APC) a achiziționat 41 de băuturi energizante, care prin formă şi concepţia grafică a ambalajului urmăresc atragerea atenţiei tinerilor şi influenţarea acestora în privinţa alegerii şi consumului.

„Băuturile energizante cu zahăr sau îndulcitori, sunt realizate dintr-un amestec de apă, dioxid de carbon, arome artificiale și aditivi alimentari. Aceste produse sunt lipsite de nutrienți, generează impresii olfactive artificiale și nu au valoare biologică. În baza studiilor realizate în cadrul unor universități și instituții medicale de prestigiu, experții în nutriție și medicii atrag atenţia asupra afecţiunilor medicale generate de consumul pe termen mediu a unor astfel de produse. Din păcate, aceste produse, din cauza atractivităţii ambalajului şi a accesibilității date de preț, sunt achiziţionate de către tineri, care, nefiind informaţi cu privire la asocierea acestor băuturi cu alcoolul, riscă să-şi pună viaţa în pericol.” conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte APC

„Când băutura respectivă este una la modă, se înțelege că este vorba de consumatorul compulsiv și demonstrativ, cu un statut în perpetuă formare, cu puțină cunoaștere de sine, dependent de orice și de toate, aproape sigur stresat, anxios și singur.Între multele băuturi care sunt la modă pentru consumul demonstrativ în ultimii ani, un loc special îl ocupă băuturile energizante. Aceste lichide conțin variate combinații de carbohidrați (zahăr, alte substanțe dulci), vitamine și minerale (extrase din plante sau alte surse naturale, dar și preparate în industria farmacautică) și adaosuri (aminoacizi – cafeină, taurină și glucuronolactonă) care stimulează fizic și mental corpul consumatorului.Sortimentul actual de băuturi energizante cuprinde un segment de băuturi explozive „Energy shot“, în doze mici (50 ml), dar care conțin tot atâta încărcătură de efect cât dozele standard (circa 250 ml), pe care o eliberează instant. Studiile de piață arată că marii consumatori de băuturi energizante sunt tinerii, îndeosebi în perioadele de solicitare fizică și de stres: a devenit normă purtatul în rucsac al uneia sau mai multor recipiente cu băuturi energizante când se merge la sala de forță, când se pregătește un examen sau o lucrare ca obligație studențească.Sunt relativ bine cunoscute efectele componentelor care intră în alcătuirea unei băuuri energizante, dar amestecul acestor componente poate crea situații necunoscute: dacă se pun alături două componente diuretice (cafeină și alcool, de exemplu), băutura va avea un puternic efect deshidratant; totodată, aceleași substanțe, din care una este stimulatoare (cofeina) iar cealaltă depresivă (alcoolul), amestecul va transmite mesaje contradictorii, care vor tulbura sistemul nervos și vor genera anomalii în funcționarea inimii (palpitații, ritm neregulat – tahicardie), anxietate, fobii.” Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.

„Băuturile energizante au apărut pe piaţă acum aproximativ 30 de ani. Sunt foarte controversate din cauza compoziţiei lor: zahăr în cantitate mare, cafeină şi taurină. Pe lângă acestea conţin mulţi stabilizatori, coloranţi şi alte bazaconii.

„Sunt de părere că accesul minorilor la aceste băuturi energizante ar trebui reglementat în sensul restricţionării totale, pe considerentul că un copil nu poate să facă o alegere informată, atât timp cât societatea nu-i aduce la cunoştinţă care sunt riscurile reale asociate deciziei de achiziţie a unor băuturi care conţin substanţe posibil nocive. Consider că promovarea consumului băuturilor energizante ar trebui interzisă în spaţiile publice intens frecventate de către copii şi adolescenţi. Adolescenţii reprezintă un segment cheie pentru piaţa băuturilor energizante, de aceea cred că ar fi utilă şi conceperea unei campanii de informare desfăşurate în incinta şcolilor şi liceelor, în scopul conştientizării tuturor riscurilor legate de consumul acestor băuturi. Alimentaţia nesănătoasă bogată în alimente procesate şi în zahăr, lipsa exerciţiului fizic şi stresul pun presiune enormă pe rezervele noastre de energie, alimentând de multe ori şi îndoiala. Alimentele vii precum apa de nucă de cocos, ciocolata neagră, ceaiurile naturale, sucurile de legume, batoanele raw-vegane, pudrele sălbatice de afine, acai, goji, merişoare, pudrele verzi de broccoli, moringa oleifloră, lucerna, Chlorella, extractul de ceai verde, turmericul, extractul de bacopa, boabele de cacao crude sunt adevăratele izvoare de energie “vie” cerute cu insistenţă de organismul nostru.” Nutriţionist Dumitru Balan, http://www.vindecadai.ro

SURSA: APC Romania

Februarie 8, 2017 Posted by | sanatate | , | Lasă un comentariu

APC: parizerul conţine piele, şorici, zgârciuri, cartilagii şi 19 aditivi

APC: Studiul privind calitatea parizerului. Jumătate din parizerul analizat conţine piele de pasăre, emulsie din şorici, zgârciuri, cartilagii şi până la 19 aditivi!

73% din parizerul analizat are gust intensificat cu monoglutamatul de sodiu şi este colorat cu extract de gândaci!

Studiul privind calitatea parizerului face parte din Campania Națională de Informare și Educare: ”Hrană sănătoasă – o investiție pe termen lung în sănătatea noastră”. Prin această campanie, Asociaţia Pro Consumatori (APC) își dorește să promoveze un stil de viață sănătos și să tragă un semnal de alarmă în privința unor produse alimentare bogate în sare, zahăr, grăsimi și aditivi alimentari care prezintă un risc ridicat asupra sănătății consumatorilor.

Asociația Pro Consumatori (APC) a achiziționat din marile structuri comerciale (hipermarketuri/supermarketuri) 52 tipuri de parizer, în vederea realizării unui studiu prin care să atragă atenția în ceea ce privește conținutul acestor produse și potențialele efecte asupra sănătății consumatorilor.

Parizerul este un produs din familia mare a salamurilor, la rândul său parte a mezelurilor, un grup mai mare de produse din carne.

Prezența parizerului în spațiul românesc se poate estima la ceva mai mult de un secol: se cunoaște că în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea în spațiul românesc au venit mulți imigranți italieni (prelucrători ai pietrei și lemnului, mineri etc.) care au adus cu ei și parizerul (deși ei nu-l numeau astfel), ca parte a bucătăriei italiene, practicate în gospodăriile lor.

Denumirea însă vine de la cuvântul german Parizer, probabil pe filieră transilvană. Ciudat, dar în limba germană, Pariser are multe semnificații (o persoană de la Paris, un austriac, o pâine franțuzească sub formă de baghetă, un nume de familie, o spadă sau… un mijloc de contracepție), dar și pe aceea de salam gros (Brühwurstsorte, Extrawurst). Și mai ciudat, germanii consideră că acest Brühwurst (= cârnat fiert / fierbinte) este de origine austriacă. În prioada actuală, când limba engleză se internaționalizează, acest produs se numește în engleză, cel mai adesea, Bologna.

În spațiul românesc, parizerul s-a realizat în principal din carne de vită și slănină. Rețetele au fost relativ stabile până în urmă cu câteva decenii, când economia românească a intrat în era imperativelor economice, a înlăturării risipei, a valorificării superioare a resurselor ș.a.m.d. Ultimele două decenii nu au adus nimic bun, deși se spera că economia liberă va asigura mirodeniile specifice diferitelor rețete (care, anterior, trebuiau „autohtonizate“), se spera că se va asigura materie primă de calitate bună (anterior, cele mai bune materii prime erau exportate), se mai credea că va fi facilitat accesul la rețete valoroase… O bună parte a acestor așteptări au fost confirmate, dar multe altele au avut ca răspuns dezamăgiri: carnea animalelor din industria zootehnică este mult sub calitatea cărnii din deceniile trecute, rețetele din producția alimentară actuală reflectă din partea producătorilor și comercianților un interes exagerat pentru profit (în dauna sănătății cosumatorilor), ingredientele naturale pentru alimente sunt înlocuite masiv cu mai ieftinele echivalente furnizate de industria chimică.

Conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte al APC România: „Din păcate, parizerul comercializat în hipermarketuri nu mai are nimic din consistenţa, savoarea, gustul şi elementele nutritive ale acestui tip de preparat aşa cum era fabricat în urmă cu câteva decenii. Dintr-un preparat cu o structură fină care se obţinea numai din carne de vită de calitatea I, slănină de porc, piper şi sare, astăzi cele mai multe sortimente se fabrică din emulsie de şorici/piele de pasăre, tendoane, cartilagii, amidon, soia, apa şi chimicale din belşug. La alegerea unui sortiment de parizer trebuie să aveţi în vedere cantitatea de carne din respectivul produs şi principalii nutrienţi menţionaţi în declaraţia nutriţională, respectiv cantitatea de proteine, grăsimi/acizi grași saturați, conținutul de sare, evitându-se acele sortimente de parizer care au în compoziție aditivi alimentari, cum ar fi monoglutamatul de sodiu, caragenanul, carminul și nitritul de sodiu. Totodată, trebuie evitat parizerul obținut din carne separată mecanic (resturile rămase după îndepărtarea manuală a cărnii de pe oase, respectiv țesut muscular, cartilagii, vase de sânge, nervi şi țesut conjunctiv) cu adaosuri de piele de pasăre, zaharuri, colagen și amidon, care de fapt maschează calitatea scăzută a produselor. Totodată, verificaţi termenul de valabilitate şi condiţiile de păstrare din spaţiul de comercializare. Din cauza conţinutului ridicat de sare şi a unor aditivi alimentari cu risc carcinogen, parizerul nu trebuie să facă parte din alimentaţia copiilor și a adulților cu afecțiuni cardiovasculare”.

Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București: „Parizerul face parte, alături de alte produse alimentare dintre cele asupra cărora manevrele frauduloase se desfășoară cu predilecție: este un produs care prin natura lui are multă apă, multă grăsime, structură foarte fină (care nu mai permite evidențierea ingredientelor), deci foarte potrivit pentru denaturare. De altfel, este considerat în capul listei acestor produse nefericite. Se apreciază că peste tot în lume, ingredientul principal al producției curente este slănina, nu carnea.Mai mult, chiar și slănina este înlocuită în mare măsură cu produse de calitate inferioară: carne dezosată mecanic, emulsii de șorici, tendoane și cartilagii, dar și pielea și oasele de la carnea de pasăre (tot mai mulți consumatori preferă să cumpere carne de pasăre dezosată și depelată, comportament indus pe baza zvonurilor „științifice“ venite din surse interesate și/sau credule). În foarte multe din rețetele producătorilor actuali de parizer abia se mai face loc unei cantități reduse de carne, de calitate modestă, care se susține cu texturate de soia, amidon, substanțe de îndulcire (glucoză, lactoză) și se maschează cu numeroase substanțe chimice pentru aromă, gust, conservare, imprimarea aspectului de proaspăt chiar după multe zile de la producere. Opinii autorizate confirmă declinul rețetelor de parizer, care nu se mai produce după standard național, unic, ci după variate standarde de firmă. Cunoscătorii din domeniu arată că și dacă se respectă condițiile de prelucrare corectă a parizerului și se mențin condiții riguroase de temperatură și igienă în logistica produsului, nelăsând loc riscului de infecție pentru consumator, rămân destul de multe și grave probleme legate de combinațiile de ingrediente, multe din ele nenaturale, care fac din acest produs un aliment greu digerabil și periculos pentru sănătate pe termen lung.”

Dr. Florin Ioan Bălănică, Consultant Personal de Nutriţie şi Sănătate, Fondator „Şcoala Pentru Sănătate şi Longevitate”: Pe principiul nimic nu e ceea ce pare, parizerul este orice altceva numai carne nu. Iar diferenţa între parizer şi carne este tocmai faptul că parizerul nu este carne, iar carnea da! Dragii mei, citiţi cu atenţie eticheta alimentelor pe care vreţi să le cumpăraţi. O spun şi o repet la nesfârşit pacienţilor mei. Este un bun punct de pornire, pentru a avea un stil de viaţă sănătos. De exemplu, pentru păstrarea îndelungată a produselor alimentare se foloseşte ca şi conservant, nitritul de sodiu. Nitritul de sodiu sau E250 este un conservant artificial ce se foloseşte în industria alimentară pentru inhibarea bacteriilor şi pentru intensificarea culorii produselor din carne (culoarea roz a mezelurilor scumpe şi a produselor din carne afumată). Se mai foloseşte nitrit de sodiu, în special, pentru inhibarea bacteriei Clostridium botulinum ce produce boala letală numită botulism. Nitritul de sodiu este un conservant eficace datorită puternicului caracter oxidativ ce poate duce la distrugerea materialului genetic al celulei bacteriene. Se foloseşte nitrit de sodiu şi pentru a inhiba oxidarea lipidelor, proces ce duce la râncezirea mezelurilor. Nitritul de sodiu este o substanţă ce poate produce cancer din cauza interacţiunii acestuia cu proteinele din alimente. Această reacţie duce la formarea de nitrozamine. Nitrozaminele sunt considerate ca fiind compuşi cancerigeni. Nitritul de sodiu consumat în exces poate duce la cancer de stomac, afecţiuni ale tiroidei, în special la femei şi diabet de tip 1 la copii, dacă mama consumă nitrit de sodiu în exces în timpul sarcinii.

Izoascorbatul de sodiu sau sarea de sodiu a acidului izoascorbic este un antioxidant similar cu acidul ascorbic, cunoscut sub numele de Vitamina C. El se foloseste pentru diminuarea efectului nitratului de sodiu din alimente. Dar nu vă bucuraţi prea tare, corpul nostru nu poate să absoarbă nutrienţi dacă sunt din sursa sintetică, adică nu foloseşte Vitamina C decât dacă provine din sursa naturală cum ar fi pătrunjelul sau lămâia. Dacă poftiţi la gusturile copilăriei, muşcaţi din parizer sau din Eugenie, iar restul aruncaţi la gunoi. Corpul vostru trăieşte cu nutrienţi şi nu cu amintiri. Poate că alimentele de calitate nu sunt ieftine, dar ştiinta a demonstrat că cei care manâncă puţin şi des sau cei care postesc sunt cei mai longevivi. Voi vreţi să vă bucuraţi cât mai mult de viaţa voastră?”

Soluții pentru cei ce vor parizer bun

Ce se poate face de către consumatorul care apreciază parizerul și este mult legat de acest produs prin obișnuința consumului încă din copilărie? Două alternative se pot discuta: descoperirea parizerului „adevărat“ la vreun producător serios și dispus să mențină rețeta pe termen lung sau prepararea parizerului în casă.

Prima variantă aduce, din păcate destul de des, dezamăgiri provocate de schimbarea rețetei. Care producător rezistă tentației de a obține profit suplimentar atunci când se simte stăpân pe un segment al pieței? În plus, aceste schimbări sunt deseori determinate obiectiv: se schimbă rețeaua de furnizori, se schimbă rețetele unor ingrediente, se schimbă personalul deținător al secretelor micilor trucuri care imprimă acel „ceva“ produselor unei firme ș.a.m.d. Totuși, aceasta este singura speranță pentru o largă categorie de consumatori (cei fără familie, cei ocupați foarte mult timp, cei comozi).

A doua posibilitate este accesibilă doar pentru un segment de consumatori, aceia care au posibilități să producă eficient parizer în bucătăria lor (evident, acest lucru nu se potrivește celor ce trăiesc singuri, ori sunt vârstnici, ori trăiesc în spații închiriate etc.), știu să gătească și găsesc plăcere în gătit. Acestora le sunt folositoare nenumăratele rețete de parizer care sunt cuprinse în cărțile de bucate și care circulă larg pe Internet, grație pasiunii și generozității unor autoare și autori cu multă aplicație pentru bucătărie, spirite practice și inventive.

Este reconfortantă lectura schimbului de informații dintre cei ce participă la acest veritabil proces de emancipare culinară a unei generații asediată alimentar cu oferte ademenitoare, dar agresive și periculoase. În plus, aceste preocupări dau și speranța că oamenii responsabili și grijulii cu sănătatea lor și a celor apropiați vor găsi soluții pentru depășirea oricăror dificultăți.

SURSA: APC Romania

Mai 25, 2016 Posted by | sanatate | , | Lasă un comentariu

59% dintre tipurile de pastă de dinți nu pot fi folosite pentru copii cu vârsta mai mică de 6 ani

Studiu privind calitatea pastei de dinți pentru copii

APC Romania: 59% dintre tipurile de pastă de dinți analizate nu pot fi folosite pentru copii cu vârsta mai mică de 6 ani

Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România lansează Campania națională de informare și conștientizare a consumatorilor intitulată „S.O.S – produsele cosmetice și de îngrijire personală”. Alegerea unui produs cosmetic sau de îngrijire personală nu mai este un lucru atât de ușor de făcut, datorită multitudinii de ingrediente de natură chimică folosite la fabricarea acestor produse, dar și aspectelor ce țin de etichetare, coroborate și cu unele lipsuri de natură legislativă. Această campanie de informare se adresează tuturor celor care sunt preocupați de propria sănătate. La fel ca în toate acțiunile sale, APC România își asumă misiunea să aducă la cunoștința consumatorilor informațiile necesare utilizării, în cunoștință de cauză, a cosmeticelor și produselor de îngrijire personală. De asemenea, vom răspunde la întrebările consumatorilor, dar vom prezenta și alternative la cosmeticele și produsele de îngrijire personală realizate la nivel industrial.

În perioada 15 ianuarie – 22 ianuarie 2016 au fost achiziționate din marile structuri comerciale, farmacii și magazine naturiste 51 tipuri de pastă de dinți pentru bebeluși/copii, în vederea analizării etichetei acestora din punctul de vedere al ingredientelor și al corectitudinii informațiilor și mențiunilor. Necesitatea acestui studiu s-a desprins în urma analizei rezultatelor furnizate de ultima cercetare la nivel național privind sănătatea orală. Afecțiunile orale, printre care putem enumera cariile dentare, pierderea dinților, boala periodontală, reprezintă o importantă problemă de sănătate publică. Conform ultimului Raport național de sănătate orală la copii și tineri, realizat de către Institutul Național de Sănătate Publică București în anul 2012, la care au participat 2851 de copii și tineri cu vârste cuprinse între 8 și 20 de ani, sursa cunoștințelor privind sănătatea orală o constituie sfaturile părinților pentru 51% dintre intervievați, 27% primesc informații de la medicul stomatolog, 3% de la medicul de familie, iar 19% folosesc informații necesare sănătății orale de la prieteni, rude și profesori. Din același studiu reiese că sursa afecțiunilor dentare o constituie consumul crescut de zahăr preluat din dulciuri ( 25% dintre intervievați consumă dulciuri de 2-3 ori pe zi), alimente îndulcite (20% dintre respondenți consumă lapte îndulcit) și băuturi răcoritoare (89% dintre respondenți consumă sucuri), alcool, tutun, și igienă orală deficitară (numai 55% dintre respondenți se spală pe dinți de 2-3 ori pe zi).

Analiza nivelului de toxicitate a ingredientelor a fost realizată de către o echipă de experți coordonată de dl. conf. univ. dr. Costel Stanciu. Atât medicii pediatri, cât și unii producători, prin mențiunile afișate pe ambalaj, nu recomandă ca acest tip de produs să aibă în compoziție următoarele substanțe: parabeni/conservanți, fenoxietanol, propilen glicol, glicerină, coloranți sintetici, parfum, Sodium Lauryl Sulfate (SLS), Polietilen glicol (PEG-uri), arome sintetice, materii prime derivate din uleiuri minerale, silicon și dioxan.

„A nu se ingera! Cred că ați citit recomandarea asta pe toate tuburile de pastă de dinți. Spune-i asta copilului tău și mai spune-le și gingiilor să fie cuminți și să nu absoarbă nimic din pasta nocivă care curăță dinții. Gingiilor, fiți cuminți și cooperante când vă servesc Sodium Lauryl Sulfate, surfactantul responsabil de spuma ieftină și abundentă. E cel care poate provoca sângerări, dacă nu știați sau Glicerina glycol care se adaugă în pasta de dinți pentru a preveni uscarea ei. O mai puteți întâlni în soluțiile antigel. Dacă este ingerat, acest ingredient poate provoca stări de greață. Alte ingrediente de evitat sunt dioxid de titan, fluor, aspartam sau alți îndulcitori, parabeni, EDTA.” Loredana KASCHOVITS, antreprenor cosmetice naturale.

Dacă vreți să fiți absolut siguri că folosiți o pastă de dinți sănătoasă, Loredana Kaschovits vă propune să încercați să o preparați singuri acasă. Ne propune câteva ingrediente sănătoase cum ar fi: ulei de cocos virgin nedezodorizat, bicarbonat de sodiu alimentar, sare neiodată, argilă albă, argilă roz, glicerină vegetală, tinctură de propolis, uleiuri esențiale (mentă, cuișoare, lavandă, eucalypt, tea tree, cimbru).

„Din păcate, alegerea unei paste de dinți pentru copii, de către cei mai mulți părinți, se face având în vedere doar prețul și reclama făcută produsului respectiv pe posturile de televiziune. Cei care procedează în acest mod nu fac altceva decât să-și expună în mod constant copiii unor combinații de substanțe chimice care pe termen mediu vor genera afecțiuni medicale pentru a căror tratare/ameliorare se vor cheltui sume mari de bani. Până la vârsta de 6 ani copilul dvs. va avea întotdeauna tentația de a înghiți pasta de dinți folosită la perierea dinților, fapt recunoscut și de către unii producători prin mențiunile afișate pe ambalajele produselor. Faptul că suntem atenționați de către unii producători asupra acestui lucru, dovedește că unele ingrediente din compoziția chimică a acestui produs pot provoca anumite afecțiuni medicale copiilor voștri. De aceea, pentru a nu pune în pericol viața copiilor voștri, vă recomand să NU cumpărați acele paste de dinți care conțin fluor, parabeni/conservanți, coloranți sintetici, sodium lauryl sulfate (SLS), polietilen glicol (PEG-uri), fenoxietalon, parfum sintetic și arome sintetice. Totodată, vă recomand să nu cumpărați acele paste de dinți care nu au informații suficiente/clare referitoare la data durabilității minimale (DDM)/data de expirare și al căror tub de pastă de dinți nu prezintă un sigiliu, care, de fapt, oferă siguranță în privința necontaminării conținutului produsului respectiv. Nu vă lăsați păcăliți de anumite mențiuni, cum ar fi: cea mai bună pastă de dinți pentru copii, dezvoltat împreună cu medicii dentiști, intervalul de vârstă pentru care este destinat un anumit tip de pastă de dinți, recomandări ale asociațiilor profesionale etc, care apar pe ambalajul unor paste de dinți, acestea sunt folosite numai în scop de marketing pentru a vă convinge să cumpărați acele produse.” Conf. univ. dr. Costel Stanciu, președinte Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România.

“Alec_BlenchePasta de dinți obișnuită conține anumite substanțe care fac dinții să arate bine și curați, însă erodează lent smalțul și gingiile. Pastele de dinți cu proprietăți de albire sunt printre cele mai toxice. Dacă optați pentru o pastă de dinți 100% naturală pentru copilul dvs., iată ce ingrediente trebuie să evitați și de ce: Fluorul este un perturbator endocrin care calcifică glanda pineală și poate reduce funcționarea glandei tiroide și a celei suprarenale. Fluorul mărește riscul de cancer, afectează ADN-ul, inactivează enzimele din corp, accelerează îmbătrânirea, atacă sistemul imunitar și ar trebui evitat atât în pasta de dinți cât și în apă. Propilen glicolul este o formă de ulei mineral. Propilen glicolul de uz farmaceutic se folosește în multe produse, printre care și pasta de dinți, ca solvent sau surfactant. Glicerina ca atare nu este toxică. Problema este că glicerina, frecată de suprafața dinților, lasă o urmă foarte greu de înlăturat. Calciul și fosforul, minerale de care dinții au nevoie și sunt în mod normal prezente în salivă, circulă constant printre dinți. Reziduurile de glicerină împiedică această circulație naturală, procesul de demineralizare și remineralizare naturală. Trebuie să vă clătiți de 20-30 de ori ca să se înlăture urmele de glicerină. Acest lucru accelerează formarea cariilor și a altor probleme dentare. Sorbitolul este folosit ca agent de îngroșare și umectant pentru a preveni întărirea pastei de dinți când se deschide tubul sau când aceasta este expusă la aer. Sorbitolul este un alcool carbohidrat (similar cu xilitolul) folosit pentru îndulcirea anumitor produse “sănătoase”. Desigur, daca vreți o gură sănătoasă, nu puneți substanțe chimice pe periuța de dinți. Aproape întotdeauna se dovedesc a avea efecte dăunătoare pe termen lung.” Alec Blenche, Co-Owner și Co-Founder la Viața în verde viu.

SURSA: APC Romania (Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România)

Februarie 24, 2016 Posted by | sanatate | , | Lasă un comentariu

APC: 25% dintre conservele din carne sunt pline de aditivi

APC: Studiu privind calitatea conservelor din carne.

25% dintre conservele din carne analizate sunt aditivate cu caragenan, carmin, monoglutamat de sodiu și nitrit de sodiu.

25% dintre conservele din carne analizate conțin carne separată mecanic, adică țesut muscular, cartilagii, vase de sânge, nervi, țesut conjunctiv și sunt aditivate cu caragenan, carmin, monoglutamat de sodiu și nitrit de sodiu.

Studiul privind calitatea conservelor din carne face parte din Campania Națională de Informare și Educare: ”Hrană sănătoasă – o investiție pe termen lung în sănătatea noastră”. Prin această campanie, Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România (APC România) își dorește să promoveze un stil de viață sănătos și să tragă un semnal de alarmă în privința unor produse alimentare bogate în sare, zahăr și grăsimi și a unor aditivi alimentari care prezintă un risc ridicat asupra sănătății consumatorilor.

Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România (APC România) a achiziționat, în cursul lunii octombrie, 60 de sortimente de conserve din carne din marile structuri comerciale (hipermarketuri/supermarketuri), în vederea realizării unui studiu prin care să atragă atenția în ceea ce privește conținutul acestui tip de produs și potențialele efecte asupra sănătății consumatorilor.

Multe produse alimentare pe bază de carne vândute în Romania nu sunt etichetate corespunzător sau nu conțin ingredientele corecte. Astfel, consumatorii sunt informați greșit despre preparatele din carne pe care le cumpără.Pentru a lua decizia de cumpărare a conservelor din carne, consumatorii nu au altă opțiune decât aceea de a se baza pe etichetele acestora. Consumatorii se așteaptă ca eticheta să reflecte cu exactitate conținutul și calitatea produsului.

„La alegerea unei conserve din carne trebuie să aveţi în vedere cantitatea de carne din respectivul produs şi principalii nutrienţi menţionaţi în declaraţia nutriţională, respectiv cantitatea de proteine, grăsimi/acizi grași saturați, conținutul de sare, evitându-se acele conserve care au în compoziție aditivi alimentari, cum ar fi monoglutamatul de sodiu, caragenanul, carminul și nitritul de sodiu. Totodată, trebuie evitate conservele din carne separată mecanic (resturile rămase după îndepărtarea manuală a cărnii de pe oase, adică țesut muscular, cartilagii, vase de sânge, nervi si țesut conjunctiv) cu adaosuri de șorici, zaharuri, ulei vegetal, gelatină și amidon, care de fapt maschează calitatea scăzută a produselor. Consumatorii nu trebuie să achiziționeze conservele din carne care au ambalajul bombat, lovit, cu puncte sau pete de rugină, acestea reprezentând un adevărat pericol pentru sănătatea lor. Totodată, verificaţi termenul de valabilitate şi condiţiile de păstrare din spaţiul de comercializare. Din cauza conţinutului ridicat de sare şi a unor aditivi alimentari cu risc carcinogen, conservele din carne nu trebuie să facă parte din alimentaţia copiilor si a adulților cu afecțiuni cardiovasculare”, a declarat conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte al APC România.

„Declarativ, o cantitate limitată de CSM (carnea separată mecanic) obținută la înaltă presiune este folosită pentru producerea hranei animalelor de companie, dar aceeași CSM (îndeosebi CSM obținută la joasă presiune) a devenit produs de consum pentru categorii tot mai largi de consumatori, în mare măsură fără cunoașterea realității de către aceștia și fără acceptul lor. Tinerii, avizi de noutate prin firea lor, au devenit consumatori frecvenți ai unor noi produse de acest fel, sub o publicitate susținută, îndeosebi în rețelele fast-food, ai căror fani le place să fie considerați. Vârstnicii au ajuns să constituie poate cea mai largă categorie de consumatori de produse care conțin CSM ca urmare a disponibilităților bănești reduse: un pensionar se mulțumește, de nevoie, cu mezeluri ieftine, deși intuiește că la prețul acela de comercializare ceva nu e în regulă, dar nu are alternative. Consumatorii care înțeleg ce este CSM și sunt obligați de condiția lor să consume aproape exclusiv produse care conțin acest ingredient resimt dureros această sancțiune socială. Consumatorii știu că teoretic sunt posibile multe nereguli, fie și numai pentru faptul că există mari dificultăți în efectuarea controalelor. Chiar specialiștii din domeniu recunosc astfel de nereguli:

  1. când CSM este indicată pe etichetă, putem fi siguri că produsul conține CSM;
  2. dacă CSM nu este declarat, este totuși posibil să fie folosită în produs, într-o cantitate mai mic㸠fiind știut că un procent de până la 20% CSM produsă la presiune joasă ori prin tehnologii fără presiune (carne Baader) prezentă în compoziția unui aliment nu asigură și detectarea acesteia prin examinare histologică (de exemplu, prin cercetarea țesuturilor la microscop).” Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.

„Omul modern are din ce în ce mai puțin timp pentru a se gândi la o alimentație sănătoasă pentru el. Alege soluții rapide, la îndemână, chiar dacă acestea nu-i aduc nutrienții necesari. Potrivite în special pentru momentele în care gătitul nu este posibil, conservele din comerț și alimentele procesate, au devenit în ultimii ani nelipsite din meniul multora dintre noi. Explicația este simplă, este mult mai rapid şi mai la îndemână să desfaci o astfel de cutie în loc să petreci ore bune în bucătărie.Dacă situaţia o cere, foarte rar, putem mânca şi carne la conservă. Nu o recomand, și putem face o simplă comparaţie: 100 de grame de carne slabă de porc are, în medie, 20 de grame de proteine de calitate biologică superioară; în aceeaşi cantitate de produs din conservă se găsesc doar puţin peste 13 grame de proteine; în aceste 13 grame este inclusă şi proteina vegetală din soia, ce are o valoare biologică inferioară celei de origine animală; plus aditivii alimentari (chiar dacă multe E-uri sunt considerate inofensive, nu există destule studii care să arate ce se întâmplă în cazul unui consum regulat de astfel de substanţe). Recomand pacienților mei consumul de alimente proaspete, cât mai puțin procesate și prelucrate. Găsim toți nutrienții de care avem nevoie în legume, fructe, semințe, sâmburi, lactate și carne. Când ne vom da seama că alimentele și mâncarea, înseamnă de fapt nutrienți și energie, vom ști să alegem modul de alimentare potrivit și vom fi mai sănătoți. În fapt, noi ne hrănim cu proteine, glucide, lipide, vitamine și minerale.” Dr. Florin Ioan Bălănică, Consultant Personal de Nutriţie şi Sănătate, Fondator „Şcoala Pentru Sănătate şi Longevitate”.

SURSA: Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România (APC România)

Ianuarie 20, 2016 Posted by | sanatate | , | Lasă un comentariu

Ce trebuie să știm despre cerealele de la micul dejun

Ce trebuie să știm despre cereale. Cerealele integrale versus cerealele rafinate. Studiu privind calitatea cerealelor rafinate servite copiilor la micul dejun

Studiul privind calitatea cerealelor rafinate face parte din Campania Națională de Informare și Educare: ”Hrană sănătoasă – o investiție pe termen lung în sănătatea noastră”. Prin această campanie, Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România (APC România) își dorește să promoveze un stil de viață sănătos și să tragă un semnal de alarmă în privința unor produse alimentare bogate în sare, zahăr și grăsimi și a unor aditivi alimentari care prezintă un risc ridicat asupra sănătății consumatorilor.

La 62% dintre produsele analizate s-au identificat arome artificiale în compoziția acestora.

Numai la 38% dintre produsele analizate s-au folosit cereale integrale, adică măcinișuri din bobul întreg sau făinuri dietetice, la fabricarea cerealelor rafinate, procentul de făinuri dietetice fiind cuprins între 24% și 75%, dar și aceste produse au fost denaturate prin adaosul de arome artificiale, minerale și vitamine sintetice, zahăr și aditivi alimentari.

La 81% dintre produsele analizate, cantitatea de zaharuri declarată de către producători depăşeşte cantitatea de 15 grame zahăr per 100 grame de produs, încălcându-se astfel recomandarea din Ordinul nr. 1563/2008 pentru aprobarea Listei alimentelor nerecomandate preşcolarilor şi şcolarilor.

„Cerealele rafinate pentru micul dejun nu sunt altceva decât amestecuri de făinuri rafinate, uleiuri vegetale exotice, minerale şi vitamine sintetice, arome artificiale, aditivi alimentari şi zahăr în exces sub diverse forme, transformate într-o pastă de cereale care la temperaturi înalte a fost transformată prin procesul de extrudare în forme atrăgătoare pentru micii consumatori. Cerealelele integrale au un conţinut ridicat de glucide, proteine, substante minerale, enzime si vitamine ( complexul B, PP si E ) în timp ce unele cereale rafinate conţin până la 50 de ori mai multe zaharuri decât cerealele integrale. Aportul ridicat de zahăr în alimentaţia din primii ani de viaţa a unui copil generează probleme mari de sănătate, cum ar fi obezitatea, care aduce şi alte probleme de sănătate, precum scolioza, modificarea osaturii, fragilitatea oaselor, hipertensiune arterială, boli cardiovasculare şi diabet zaharat de tip 2. Deci, consumul excesiv de zahăr dăunează grav sănătății. Este mesajul pe care îl auzim de câțiva ani, însă foarte puțini dintre noi îl înțeleg, deoarece nu au cunoștințe elementare de nutriție. Din păcate, nici societatea românească nu oferă suficiente campanii de informare și educare bazate pe informații clare și pe înțelesul consumatorului obișnuit.” a precizat conf. univ. dr. Costel Stanciu, președinte APC România.

“Majoritatea românilor consumă mai puţin de 1 porţie de cereale integrale pe zi. Putem să consumăm la micul dejun cereale integrale numai împreună cu un probiotic (iaurt, chefir, sana). Consumatorii asociază greşit de cele mai multe ori cerealele cu fibrele, considerând că daca îşi iau o cantitate mare de fibre din alte alimente, pot exclude cerealele din alimentaţie. Copiii şi nu numai consideră eronat, pungile cu cereale în combinaţie cu diverse arome, ciocolată, etc ca fiind sănătoase. Mâncarea este un act social şi cultural, chiar dacă sfârşeşte în câteva cavităti şi câţiva metri de intestine, care-şi fac treaba cu precizie matematică. Şi nu e de glumă, avem de hrănit cele peste 35 trilioane de celule ale corpului nostru! Consider ca alimentaţia omului modern trebuie să fie una echilibrată, iar cerealele îşi au locul lor. Totodată, este important de ştiut că cerealele înseamnă carbohidraţi, iar consumul acestora trebuie raportat la activitatea fizică a fiecăruia dintre noi. Iar atunci când vorbim de carbohidraţi este bine să ne gândim la cei nerafinaţi şi cu indice glicemic redus, pentru o bună funcţionare a metabolismului” Dr. Florin Ioan Bălănică, Consultant Personal de Nutriţie şi Sănătate, Fondator ’’ Şcoala Pentru Sănătate şi Longevitate.

„Moda cerealelor pentru micul dejun este relativ nouă în ţara noastră. Abia după o perioadă de la revoluţie, entuziasmaţi fiind de stilul de viaţă „extrem de sănătos” al americanilor, am început să le copiem cât mai fidel alimentaţia. Iar apoi odată cu invazia de produse la cutie/pungă, colorate, parfumate şi extrem de atrăgătoare, ne-am apucat cu toţii să mâncăm, ba mai rău să stabilim standardul micului dejun în special pentru copilaşi ca fiind cerealele cu lapte. Ne mirăm apoi de ce nici noi şi nici copilaşii nu ne putem concentra la muncă, respectiv la şcoală. Primul lucru pe care ar trebui să îl consume oricine, adult sau copil, dimineaţa pe stomacul gol, ar trebui să fie un pahar mare de apă curată. Un mic dejun sănătos include alimente reale, cu densitate de nutrienţi, cum ar fi fructele, smoothie-uri crude, sucurile proaspete din legume organice, ovăz crud înmuiat sau „terci”, superalimentele precum goji, seminţe de chia, polenul, spirulina şi nu în ultimul rând, hidratarea.”Alec Blenche, Co-Owner și Co-Founder la Viața în verde viu.

„O problematică mult discutată vizează cerealele pentru micul dejun, realizate de industria alimentară ca aliment modern pentru toate categoriile de consumatori și promovate susținut cu sloganuri și mesaje centrate pe avantajul comodității, modernitate și maximă satisfacție senzorială, mai puțin evocate fiind avantajele economice. Aproape toate sunt structuri aglomerate de expandate cerealiere (porumb, orez, grâu, ovăz etc.) cu sirop și arome naturale sau „identic naturale“, adică artificiale, chimice. Au fost create la mijlocul secolului al XIX-lea și au devenit cunoscute pe toată planeta, antrenând dezvoltarea unor afaceri uriașe. O versiune mai complexă, muesli – compoziție din fulgi de ovăz sau fulgi de alte cereale, măr răzuit sau alte fructe proaspete de sezon, suc de lămâie, lapte sau apă și alune sau nuci-, a fost creată de doctorul elvețian Bircher Benner, în 1906. Expansiunea acestui fel de hrană, dar în versiune industrială, se sprijină pe principii foarte obiective, care au găsit repede milioane de adepți: cerealele asigură un aport caloric consistent la început de zi, laptele asigură necesarul de calciu, fructele sau sucurile de fructe asigură vitaminele necesare, băutura asigură rehidratarea organismului după noapte. Multe griji provoacă datele unor cercetări serioase, dar ferite de public, din care rezultă că procesarea modernă, cu aplicarea de temperaturi și presiuni foarte mari, cum se procedează la obținerea produselor extrudate (trecerea prin orificii foarte mici a pastei de cereale) din cereale, determină distrugerea potențialului nutritiv al cerealelor, prin denaturarea acizilor grași, a aminoacidului foarte valoros care este lizina și a vitaminelor. Teste numeroase făcute în laboratoare au arătat că aceste produse extrudate induc o rată mare a mortalității animalelor de laborator, chiar mai mare decât a înfometării severe, ajungându-se la concluzia că glutenul extrudat transformă o boabă nutritivă într-o substanţă otrăvitoare.”Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.

SURSA:  Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România (APC România) Analiza 1 / Analiza 2

Ianuarie 12, 2016 Posted by | sanatate | , , | Lasă un comentariu

APC: sarea iodată – condiment sau medicament?

Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România (APC România) solicită eliminarea restricției legale de comercializare a sării neiodate din magazine. Românii consumă zilnic de 2-3 ori mai multă sare ‘iodată’ decât cantitatea recomandată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), care este de 5 grame de sare. Acest consum ridicat de sare explică rata ridicată a hipertensivilor- circa 40% din populația adultă a țării noastre- precum și numărul mare de decese provocate de bolile cardiovasculare și atacurile cerebrale.

Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România (APC România) a achiziționat, în prima parte a lunii decembrie, a.c., 25 sortimente de sare din marile structuri comerciale (hipermarketuri / supermarketuri), fabricată/distribuită de 16 agenți economici, cu gramajul cuprins între 90 g și 1000 g, în vederea realizării unui studiu prin care să atragă atenția în ceea ce privește conținutul acestui tip de produs și potențialele efecte asupra sănătății consumatorilor.

Studiul privind calitatea sării face parte din Campania Națională de Informare și Educare: ‘Hrană sănătoasă — o investiție pe termen lung în sănătatea noastră’. Prin această campanie, Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România (APC România) își dorește să promoveze un stil de viață sănătos și să tragă un semnal de alarmă în privința unor produse alimentare bogate în sare, zahăr și grăsimi și a unor aditivi alimentari care prezintă un risc ridicat asupra sănătății consumatorilor.

Sarea neiodată are termen de valabilitate nelimitat (8% dintre produsele analizate), în timp ce la sarea iodată termenul de valabilitate variază între 1 an și 20 de ani, în funcție de substanțele chimice adăugate în procesul de iodare a sării. În concluzie, aceste variații ale termenului de valabilitate demonstrează toxicitatea sării iodate, dată de substanțele chimice adăugate în procesul de iodare a sării.

Analiza ingredientelor și aditivi alimentari

În procesul industrial de iodare a sării se folosesc următoarele substanțe chimice: iod, iodat de potasiu, iodură de potasiu, carbonat de sodiu, carbonat de magneziu, ferocianură de potasiu. Din analizarea sortimentelor de sare a reieșit că în procesul de iodare a sării substanțele menționate mai sus se regăsesc după cum urmează:
—La 52% din tipurile de sare analizate s-a folosit iodatul de potasiu;
—La 40% din tipurile de sare analizate s-a folosit ferocianură de potasiu;
—La 36% din tipurile de sare analizate s-a folosit iodul;
—La 32% din tipurile de sare analizate s-a folosit carbonatul de sodiu;
—La 28% din tipurile de sare analizate s-a folosit iodura de potasiu;
—La 4% din tipurile de sare analizate s-a folosit carbonat de magneziu;

În cele 25 de produse analizate s-au identificat 6 tipuri de substanțe și aditivi alimentari, după cum urmează: iod, iodat de potasiu, iodură de potasiu, carbonat de sodiu, carbonat de magneziu și ferocianură de potasiu.

‘Sarea, din păcate, a fost transformată dintr-un condiment folosit zilnic în alimentația noastră într-un medicament printr-o măsură legală intrată în vigoare în anul 2002. Sarea iodată ar trebui să fie excepția și nu regula. Nu putem pleca, în aplicarea acestei măsuri de aditivare obligatorie a sării, de la premisa că toți cei 20 de milioane de consumatori au probleme cu asimilarea iodului. Majoritatea covârșitoare a consumatorilor nu realizează pericolele la care se expun prin consumarea zilnică a sării iodate. Administrarea sării iodate în alimentație trebuie realizată numai în baza unei rețete prescrise de către medicul endocrinolog. Având în vedere că se încalcă un drept fundamental al consumatorilor — dreptul de a alege — solicităm eliminarea restricției legale de comercializare a sării neiodate din micile și marile structuri comerciale.’ Conf. univ. dr. Costel Stanciu, președinte APC România.

Efecte:

Consumul de sare iodată are efecte negative asupra organismului uman, dintre care cele mai grave sunt următoarele :
—suprasolicitarea rinichilor și a altor organe interne;
—disfuncții tiroidiene la persoanele sensibile;
—încetinirea proceselor metabolice și apariția obezității;
—slăbirea sistemului imunitar;
—cancer de tiroidă, în special cancerul papilar
—senzații permanente de cald (ce au ca efect intoleranța la cald)
—tulburări ale somnului, hipertensiune, anxietate și nervozitate;
—tireotoxicoză

SURSA: Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România (APC România)

Decembrie 17, 2015 Posted by | sanatate | , | Lasă un comentariu

Să învățăm să înțelegem eticheta! (APC Romania)

Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România – APC România a analizat 70 de tipuri de pate vegetal. Știai că poți deveni depresiv de la un simplu pate vegetal?

Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România – APC România, organizație neguvernamentală apolitică și nonprofit, a realizat un studiu asupra 70 de tipuri de pate vegetal. Analiza a fost realizată în perioada 21 — 31 martie 2015, sub coordonarea domnului Dr. Bio-Chimist Ing. Mihai Rissdorfer pe baza informațiilor existente pe etichetă.

Produsele au fost achiziționate din mai multe hypermarketuri (Carrefour, Cora, Auchan, Kaufland, Penny, Mega Image, Billa, Profi și Lidl) și sunt fabricate de Hame Romania SRL, Inedit, Glina SA, Prefera Foods SA, Producție Ardealul SRL, Regal Corp SRL, Vascar SA, Scandia Food SRL, dar și sub brand de retailer: Romania Hypermarche SA, Carrefour Romania SA, Mega Image SRL, Winny, Auchan Romania SA, Rewe Romania SRL, Kaufland Romania SCS, Billa Romania SRL și Profi Rom Food SRL. ‘Produsele de post, în majoritatea lor, sunt dezechilibrate din punct de vedere nutrițional, din cauza numărului mare de aditivi alimentari și al conținutului ridicat de sare. În cazul produselor de post, ingredientul principal trebuie să fie constituit din una sau mai multe legume, nicidecum din apă sau ulei vegetal, așa cum s-a constatat în cazul pateului vegetal’, a declarat Conf. Univ. Dr. Stanciu Costel, Președinte APC România.

Probleme care au fost descoperite pe etichetele produselor:

  • Glucidele sunt adausuri de îndulcitori, dar acest lucru nu este trecut pe etichetă
  • Zahărul nu apare în lista de ingrediente, dar este trecut pe eticheta nutrițională
  • Atunci când produsul conține soia, nu este menționat dacă este sau nu modificată genetic
  • Nu se declară proveniența uleiului vegetal — palmier, rapiță, in etc.
  • În unele produse condimentele sunt înscrise în mod generic, dar nu este menționat tipul condimentului și având în vedere că unele dintre ele sunt incluse în lista substanțelor alergene, este important să fie știută denumirea respectivului condiment.
  • Nu se menționează dacă aromele sunt naturale sau artificiale.

Topul aditivilor alimentari din pateul vegetal

Din analizele noastre și în privința conținutului de aditivi alimentari, putem să clasificăm pateurile vegetale după următorul top:

  1. Cora — 15 aditivi
  2. Hame, Baroni, Bucegi, Carrefour,Vascar, Sadu, Auchan, Penny, Moldova în bucate — 11-13 aditivi;
  3. FUD, Carrefour, Cosmin, Mandy Foods, Mărășești, Clever, Delicii și capricii, Bucegi, Scandia Sibiu, Moldova în bucate — 8-10 aditivi;
  4. 365M, Delicii si capricii, Meniu de-a gata, Auchan, Mandy Foods, Winny, Ardealul, Carrefour — 4-7 aditivi;
  5. Inedit — 0-1 aditivi.

Unele din pateurile analizate conțin anumiți aditivi alimentari care pot provoca probleme de sănătate atunci când sunt consumați în cantități mari.

  • E1520 — Propilen glicol — produs ce se utilizează ca antigel în radiatoarele motoarelor și se extrage din țiței. Produce stări depresive ale sistemului nervos central, este neurotoxic și cardiotoxic. În contact cu pielea produce dermatite. Îl putem găsi numai la producătorul Hame România SRL în produsele: vegetal, vegetal verdețuri, vegetal ardei rosu, vegetal ciuperci, vegetal măsline.
  • E635 — Ribonucleotid disodic — posibil cancerigen, dar îl regăsim în 29 dintre produsele analizate.
  • E621 — Monoglutamat de sodiu — produce dureri de cap, slăbiciune, greață, arsuri, astm, poate declanșa Alzheimer și Parkinson. Nu trebuie consumat de femei însărcinate, copii, hipoglicemici, bătrâni sau cardiaci. Îl regăsim în 57 dintre produsele analizate
  • E412 — Guma guar — un aditiv ce poate fi consumat moderat pentru că produce balonări, greață, crampe, astm, alergii, eczeme. Este prezent în 28 de sortimente incluse în acest studiu.

Și pentru că cel mai sănătos pate vegetal este cel produs în casă, vă propunem câteva rețete sănătoase.

Pate de măsline și ardei — Pasați în blender următoarele ingrediente: 1 cană de măsline kalamata fără sâmburi, 1 ardei copt, 4 caței usturoi, ulei de măsline, boia de ardei iute și dulce, sare, piper.

Pate de ciuperci și usturoi — Pasați în blender următoarele ingrediente: 1 cană ciuperci fierte, 1 căpățână de usturoi copt, pătrunjel, sare, piper.

Pate de leurdă — Pasați în blender următoarele ingrediente: 1 cană de nuci înmuiate peste noapte, 1 legătură de leurdă, 2-3 roșii uscate la soare, ulei de măsline, sare, piper.

Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România – APC România
Web: www.apc-romania.ro

Mai 26, 2015 Posted by | sanatate | , | Lasă un comentariu