Despre fragilitatea democrației noastre

Mai bine o libertate primejdioasă decît o sclavie liniștită !!!

Puțini dintre noi știu cît de fragilă este această organizare socială căreia generic îi spunem democrație. Poziția noastră, a oamenilor, în raport cu ea se află sub semnul unei crunte dileme. Libertatea este ca aerul. Atunci cînd o ai n-o prețuiești, iar atunci cînd n-o ai îi resimți lipsa în mod dureros. De aceea John Kenneth Galbraith avea dreptate cînd spunea că orice locuitor al Berlinului de Est, în vremea socia­lismului, ar da tot confortul pe care îl deține pentru a fi un simplu om al străzii la New York. Pe de altă parte, dacă cineva ar pleca prin România și ar întreba cetățenii dacă aleg un stat democratic sau 10 euro în plus la ei în buzunar, ar avea o surpriză imensă. Foarte mulți oameni ar da democrația pe această sumă. Este o opțiune simplă, dovedită mereu de participarea slabă la vot. Din aceste motive, pentru libertate s-au făcut revoluții și războaie, urmînd ca mai apoi tot libertatea să fie pierdută ca urmare a votului liber, exprimat de către oameni. Din această cauză, faptul democratic rămîne unul al elitelor și convingerilor lor. Dacă elitele eșuează și nu mai sînt atașate libertăților, democrația poate fi foarte ușor înlocuită cu regimuri autoritare sau semiautoritare.

România dezvoltă cu o viteză uluitoare tot felul de personaje inculte, dar bolnave de putere, care se imaginează în postura de „salvatori ai patriei„

De­mo­crația are în funcționarea sa ceva instabil și chiar poate să-și dezvolte germenii propriei dispariții, în condițiile în care nu este păzită cu atenție. Gălăgia din jurul nostru este cu atenție cultivată, tocmai în ideea că, la un moment dat, oamenii vor preferea liniștea „înghețului“ și stagnării sociale de tip dictatură. Con­dițiile trebuie create, pentru că dictatori sînt peste tot. România dezvoltă cu o viteză uluitoare tot felul de personaje inculte, dar bolnave de putere, care se imaginează în postura de „salvatori ai patriei“. Veți spune că sînt doar niște caricaturi și că nu trebuie să ne facem griji. Dacă veți privi cu atenție discursurile lui Hitler sau Mussolini veți zîmbi. Și ei erau niște caricaturi, numai că au reușit să aducă Europa într-un război în care au murit zeci de milioane de oameni. Poate că este imposibil să vă imaginați, dar lumea românească poate dezvolta foarte ușor, în anumite condiții, un cult al personalității. Chiar dacă nu sîntem un popor de zei, trebuie să purtăm bătălia pentru democrație. Elita noastră politică și culturală atașată democrației trebuie să vorbească și să acționeze. Acum, cît nu este prea tîrziu.

Citeste pe larg articolul „Despre fragilitatea democrației noastre” semnat Dorel Dumitru Chiritescu