equilibrium

The art of life

Fractură deschisă Paletă Humerală (căzătură de pe bike)

28 mai 2016. O sambata care incepea formidabil de bine pentru mine insa se va incheia mai mult decat prost. Dupa multe weekenduri reci si ploioase ultima sambata de mai se anunta plina de soare si calda. Bike-ul e pregatit, rucsascul la fel, pofta de pedalat este, poate mai mult ca niciodata, iar pana sa ies din casa imi trec prin minte cateva padurea Neagratrasee din care sa pot alege, unul adaptat la pofta de pedalat, soare si aer curat, mai lung sau unul mai scurt in functie de traseu, de drum, padure sau munte. De obicei ma dau singur ca sa ma incarc la maxim si din acest motiv ma aventurez mai aproape (padurea Ghinda) asta ca sa nu cumva sa se intample vre-un accident, iar daca e sa fie sa pot fi remorcat cat mai repede. Oricum, nu sunt genul de rider care sa pedalez la „marginea prapastiei”, adica la risc, incerc mai mult sa adulmec traseul, imprejurimile, padurea, mai o poza, mai un sandwich ca si cum as fi intr-o excursie verry soft si nimic nu s-ar putea intampla in aceste conditii. Dar nimic nu e batut in cuie niciodata…situatii complicate pot aparea exact atunci cand te astepti mai putin. Defapt chiar atunci te spargi de nu te vezi. Atentie! Nu mergeti niciodata pe un traseu lung fara a mai fi insotit de cineva. In caz de accident grav persoana respectiva poate sa va ofere primul ajutor si sa sune imediat dupa SMURD + Salvare.

Podul Jelnei. Ora 8 dimineata. Sunt pregatit de drum dar inca nu foarte hotarit care sa fie traseul pentru astazi. Vremea a atat de frumoasa incat imi creaza acea energie de drum lung asa ca aleg sa urc dealul Jelnei pe traseul Jelna – Petris – padurea Neagra – Cusma – Dorolea – Livezile – Aerodrom – Ghinda – Bistrita (aproximativ 45 km). In mod normal nu e un traseu foarte dificil, drumul are putine urcari, in general se defasoara pe asfalt, doar partea Petris – padurea Neagra – Cusma e un drum cu o portiune de pietre si cel de la Livezile spre Aerodrom iar daca pedalez cu pauza de apa si sandwish in cam cinci ore as fi fost acasa. Da, as fi fost…doar ca nu a fost asa…nu am ajuns chiar acasa…

In dimineata de sambata traficul pe traseu nu a fost aglomerat, natura era foarte fresh dupa multa ploaie de un verde proaspat vopsit in culori tari precum o picura suprarealista. Prin sate lumea era deja prin spatele caselor mesterind prin gradina, stradutele erau aproape padurea Neagrapustii doar cateva afise electorale mai fluturau aproape dezlipite de pe garduri si cladiri. Pe 5 iunie ne pregateam de alegeri locale. Daca prin satele unde avem asfalt parca si copii anima suplimentar satul cu o minge sau o bicla, de dupa Petris sa rupe asfaltul si incepe bolovanisul. De aici nu tu casa, om, masina, nici macar o caruta si asta in cam doua ore de pedalat. Zona dintre Petris si Cusma e totusi foarte frumoasa. Esti din ce in ce mai aproape de munte, e multa verdeata, padure bogata, rauri limpezi si reci, dar atentie, e posibil sa te intalnesti cu un mistret sau mai periculos chiar cu un urs. Pe la jumatatea drumului am luat o pauza si am cules niste soc cu speranta ca voi ajunge acasa mai tarziu si voi prepara o socata dulce, rece si sifonata.

Pe la ora 11 ma aflam in Cusma pregatit sa vad drumul proaspat inaugurat si pe care aveam sa cobor lin pana undeva la intrarea in Livezile. Noul drum asfaltat Dorolea – Cusma e super fain, asfalt fin, trasat, fara comentarii, e drum Dorolea - Cusmaperfect. Cum prin acea zona e plin de turme de oi, de fiecare data nu uit sa pun cu mine si niste ciocolata. De ce? Simplu! Catelusii aia mari si blanosi care pazesc oitele de urs au un obicei „strabun” de a se arunca feroce spre biciclisti si ca sa nu am surprize, ma opresc cu ceva timp inainte de a ajunge in dreptul meu si impart ciocolata catelusilor care in cateva secunde devin si ei niste mielusei. Desigur, merge si cu un sandwish cu carne/salam/sunca pentru ca dupa atata zer si mamaliga nu au ei prea mari preferinte. Bine ca nu is vegani! Dupa ce fac si eu un popas de apa nu mai stau mult si ma pregatesc sa intru pe drumul pietruit ce duce spre Aerodrom.

Nici nu fac bine douazeci de metrii aproape in pedalat de melc, depasit de o familie cu doi copii toti pe biciclete, si in cateva sutimi de secunda ma trezesc pe jos cu mana rupta si cu osul afara. Nici macar acum dupa o luna de zile nu pot sa-mi dau seama ce am patit de am cazut in halul acela. Pur si simplu nu aveam viteza. Eram pe drum drept pietruit, de tara. In fractiunea aia de secunda imi aduc vag aminte ca as fi luat mana dreapta de pe ghidonul bicicletei si mi-as fi aranjat casca sau ochelarii. Nu pot spune cu exactitate dar in acel moment cred ca am dat peste o piatra care a impins brusc ghidonul drepta, din reflex as fi putut cumva atinge si frana fata-stanga si as fi fost aruncat peste ghidon la doi metrii. Impactul a durat inimaginabil de putin, ca si cum as fi clipit o singura data si m-am trezit pe jos in mijlocul drumului cu mana stanga inerta. Bike-ul era la doi-trei metrii cu mici zgarieturi superficiale si ecranul de frana-stanga Daore spart, dar functionabil. Casca Specialized Vice nici macar nu a atins pamantul la fel si ochelarii, deci capul nu a prins impactul cu solul. De la sold in jos cateva zgarieturi superficiale pe piciorul stang si in rest nimic. Interesant este ca manusile nu erau deloc rupte doar cea stanga era plina de praf pe partea de suprafata ca si cum as fi tras-o pe jos. Ca urmare, cred ca am zburat cumva direct pe partea stanga, mana a fost rasucita in spatele corpului si cu coastele am rupt osul mainii. Timp de cateva zile exact la nivelul rupturii, in zona coastelor stanga am avut o vanataie si o durere slaba ca de lovitura care era exact la nivelul excoriatiei (o julitura simpla de suprafata) care la randul ei era exact la nivelul rupturii osoase si a ranii pe unde a iesit afara osul. Acum, ori am sucit mana in spate si s-a rupt, ori am prins-o in fata, am cazut cu toata greutatea, cu coastele peste bratul stang si a puscat. Adevarul e ca nu stiu exact cum am cazut, pot face doar presupuneri deoarece totul s-a intamplat extrem de repede. Aproape nedumeri de cazatura, cu speranta ca nu am patit mai nimic aveam sa descopar cu totul altceva. Ma uitam la mana stanga din care curgea sange, nu am mai putut sa o misc si am vazut ca nu imi mai asculta comenzile. De la cot in sus (paleta humerala) aveam osul iesit si sangeram. Prima mea reactie meantala a fost ca nu e deloc doar o julitura si ca urgent trebuie sa ajung la spital deoarece ma alflam intr-o situatie grava. In jurul meu nu era nimeni. Cateva case pustii, padure si undeva in departare vedeam cum se desprinde din varful dealului viitoarea partie de schi din Wonderland. Nu am avut dureri pe moment, sangeram, nu am avut slabiciuni, stari de greata sau lesin. In alta fractiune de secunda am vrut sa-mi iau telefonul sa sun la 112 care era in rucsacul pe care il aveam inca pe spate. Mi-am luat mana stanga rupta si mi-am prins degetul mare in dinti ca sa pot sa-mi dau cumva rucsacul jos ca sa pot lua repede telefonul. In alta miime de secunda a aparut o dubita alba cu numar de Spania iar domnul de la volan (caruia ii multumesc inzecit pentru ajutor) a oprit imediat, a incercat sa ma ridice si am spus ca ma descurc singur sa ma urc in masina, el a luat bike-ul si mi-a oferit o bluza cu care sa imi tin mana ranita apoi am demarat in viteza spre Spitalul Judetean Bistrita. In tot acest timp l-am sunat pe prietenul meu cel mai bun Gyuri (sterilizare) sa il atentionez ce am patit si sa vina si el de urgenta la spital. Domnul de la volan venise de putin timp in Romania si nu stia exact pe unde sa ajungem la spital si prin cateva flash-uri in care mai vedeam sau nu, mai mult negru si ceva stele verzi, fiind si copilot, dupa indiciile lui ca am fi pe langa Kaufland sau sens giratoriu am ajuns in Urgenta unde am primit primele ingrijiri de specialitate.

In primele minute am fost sedat, cusut si ghipsat. Au urmat ore grele de durere care au fost linistite cu calmante. In prima tomografie cu fracturatoata viata mea pana astazi la patruzeci de ani nu am avut nimic rupt si nu am facut niciodata vreo operatie. Din 1986 nu am mai fost nevoit sa ajung in spital. Atunci, din cauza ca eram foarte pofticios, mancam orice/oricand si am facut hepatita. Hmmmm….1986…2016… Dupa treizeci de ani am revenit in spital. Era ceva aproape nou pentru mine. In salon oameni si oameni, fiecarea cu povestea lui. Unii si-au rupt picioarele cazand de pe motocicleta, altii de pe rolle, unii la fotbal, altii in casa de pragul usii sau in baie de marginea cazii. Oameni, povesti, dureri, traume, sperante, lectii de viata. Il salut pe Darius din Silivasul de Campie, un tanar misto, un cross-rider cu multi cai putere la bord.

Analize, radiografie, tomograf, ortopedie si preagatirea pentru operatie. La Ortopedie avem o echipa tanara de profesionisti cu o forta de munca nemaipomenita. Ma intreb cand mai au oamenii astia timp de odihna, de somn, de putina relaxare. Aici operatiile sunt pe banda rulanta, non-stop, toata lumea munceste fara incetare. Da, am facut operatia la Bistrita pentru ca am intalnit o echipa de medici formidabil de buni, motivati, deschisi la nou, la provocari, dornici de mai mult si de mai bine.  tomografie dupa operatieAcesti medici mi-au dat acel sentiment de siguranta si incredere pe care il asteapta un pacient. Am avut o ruptura urata, deci o operatie deloc usoara, paleta humerala de mai sus de cot rupta in sapte bucati. O provocare de care s-a ocupat domnul Dr. Horia Costrut, un om formidabil care a reusit sa puna cap la cap toata grozavia pe care am reusit sa o fac si care sunt absolut convins ca nu a fost deloc, absolut deloc o treaba usoara. Un om deosebit care cu foarte mare grija, pasiune, talent, experienta si profesionalism a reusit ceea ce, cred eu, niciodata nu a mai fost realizat la Bistrita pana acum. Pe 2 iunie 2016 am intrat la operatie, am fost adormit in totalitatea sase ore timp in care o echipa extraordinara a dat totul, maximul, toata energia, tot ce poate un suflet de om, mintea, inima si trupul sau sa ofere altui suflet prin participarea lui totala la construirea si modelarea in operatie a unui caz ceva mai deosebit. Pentru mine a fost…1…2…si am intrat intr-un somn adanc…nici macar nu am reusit sa  tomografie dupa operatiedibuiesc decat masca de oxigen si apoi…somn…negru…de o miime de secunda, cel putin pentru mine. Dupa sase ore am revenit din „lumea viselor” in Terapie Intensiva cu doua placi, 18 surube de sustinere, doua agrafe si 30 de copci (capse). Pentru mine a fost 1…2…si un somn total…pentru echipa domnului Dr. Costrut au fost sase ore de munca asidua, o munca migaloasa intr-o continua atentie cu multa precizie dupa multe alte ore de sedinte de lucru, discutii, calcule si planuri ca totul sa iasa perfect. Am speranta si imi doresc din tot sufletul ca acesti tineri medici foarte buni sa ramana aici si sunt convins ca pe viitor din cauza ca acum avem in spital medici atat de valorosi si aparatura de ultima generatie vor veni pacienti si din alte orase sa se trateze la Bistrita.

dupa o saptamana de la operatiedupa trei saptamani de la operatie

Multumesc intregii echipe care a lucrat la cazul meu! Multumesc din suflet domnule Dr. Florea Costrut (ortopedie-traumatologie), multumesc domnului Dr. Meszaros Adrian Stefan (ortopedie-traumatologie), multumesc domnului Dr. Victor Saca (anestezist-terapie intensiva), multumesc tuturor asistentelor si ajutoarelor din cele doua schimburi care au fost alaturi de mine si mi-au pazit bunul mers in operatie in cele sase ore. Multumesc domnului Mircea Gelu Buta, managerul spitalului Judetean Bistrita-Nasaud. Iti multumesc Noni (kineto-fizioterapie) pentru tot ce ai facut si faci in continuare pentru mine, sper sa reusesc sa ma recuperez cat pot de bine cu sfatul si ajutorul tau. Multumesc Gyuri (sterilizare) pentru prietenia extraordinara pe care mi-o porti si pentru imensul ajutorul oferit! Da, stelele au reusit sa se alinieze! Multumesc, multumesc, multumesc din tot sufletul si ma aplec cu consideratie in fata domniilor voastre !!!

UPDATE: 20 iunie 2016 Extragerea celor 30 de capse metalice/copci.

UPDATE: 26 august 2016 Operatie de extragere meterial de osteosinteza – Dr. specialist Ortopedie Traumatologie, Costrut Horia Constantin (Spitalul Judetean de Urgente Bistrita). Se extrage surubul din osul cotului si clemele/agrafele de sustinere si se inchide operatia cu 10 copci de ata. Anestezie locala pe zona operatiei si partiala prin vena de tip hipnotic/vis lucid. La mine visul a fost precum o plimbare intr-un joc unde am avut parte de un imens ocean si un cer purpuriu instelat. Valuri de culoare roz, verzi si albastre, spuma roz, cer purpuriu cu stele rosii si verzi, un montagne russe si o imensa roata dintr-un parc de distractie totul imbibat in mult roz. In mintea mea tot acest vis a decurs cam 15 secunde, in realitate operatia a durat cam 30 de minute.

UPDATE: 12 septembrie 2016 Extragerea celor 10 ate/cusaturi/copci.

(Alex Marius Podariu)

Spitalul Judetean de Urgente Bistrita

Iunie 28, 2016 - Posted by | my art, sanatate |

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: