equilibrium

The art of life

APC: parizerul conţine piele, şorici, zgârciuri, cartilagii şi 19 aditivi

APC: Studiul privind calitatea parizerului. Jumătate din parizerul analizat conţine piele de pasăre, emulsie din şorici, zgârciuri, cartilagii şi până la 19 aditivi!

73% din parizerul analizat are gust intensificat cu monoglutamatul de sodiu şi este colorat cu extract de gândaci!

Studiul privind calitatea parizerului face parte din Campania Națională de Informare și Educare: ”Hrană sănătoasă – o investiție pe termen lung în sănătatea noastră”. Prin această campanie, Asociaţia Pro Consumatori (APC) își dorește să promoveze un stil de viață sănătos și să tragă un semnal de alarmă în privința unor produse alimentare bogate în sare, zahăr, grăsimi și aditivi alimentari care prezintă un risc ridicat asupra sănătății consumatorilor.

Asociația Pro Consumatori (APC) a achiziționat din marile structuri comerciale (hipermarketuri/supermarketuri) 52 tipuri de parizer, în vederea realizării unui studiu prin care să atragă atenția în ceea ce privește conținutul acestor produse și potențialele efecte asupra sănătății consumatorilor.

Parizerul este un produs din familia mare a salamurilor, la rândul său parte a mezelurilor, un grup mai mare de produse din carne.

Prezența parizerului în spațiul românesc se poate estima la ceva mai mult de un secol: se cunoaște că în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea în spațiul românesc au venit mulți imigranți italieni (prelucrători ai pietrei și lemnului, mineri etc.) care au adus cu ei și parizerul (deși ei nu-l numeau astfel), ca parte a bucătăriei italiene, practicate în gospodăriile lor.

Denumirea însă vine de la cuvântul german Parizer, probabil pe filieră transilvană. Ciudat, dar în limba germană, Pariser are multe semnificații (o persoană de la Paris, un austriac, o pâine franțuzească sub formă de baghetă, un nume de familie, o spadă sau… un mijloc de contracepție), dar și pe aceea de salam gros (Brühwurstsorte, Extrawurst). Și mai ciudat, germanii consideră că acest Brühwurst (= cârnat fiert / fierbinte) este de origine austriacă. În prioada actuală, când limba engleză se internaționalizează, acest produs se numește în engleză, cel mai adesea, Bologna.

În spațiul românesc, parizerul s-a realizat în principal din carne de vită și slănină. Rețetele au fost relativ stabile până în urmă cu câteva decenii, când economia românească a intrat în era imperativelor economice, a înlăturării risipei, a valorificării superioare a resurselor ș.a.m.d. Ultimele două decenii nu au adus nimic bun, deși se spera că economia liberă va asigura mirodeniile specifice diferitelor rețete (care, anterior, trebuiau „autohtonizate“), se spera că se va asigura materie primă de calitate bună (anterior, cele mai bune materii prime erau exportate), se mai credea că va fi facilitat accesul la rețete valoroase… O bună parte a acestor așteptări au fost confirmate, dar multe altele au avut ca răspuns dezamăgiri: carnea animalelor din industria zootehnică este mult sub calitatea cărnii din deceniile trecute, rețetele din producția alimentară actuală reflectă din partea producătorilor și comercianților un interes exagerat pentru profit (în dauna sănătății cosumatorilor), ingredientele naturale pentru alimente sunt înlocuite masiv cu mai ieftinele echivalente furnizate de industria chimică.

Conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte al APC România: „Din păcate, parizerul comercializat în hipermarketuri nu mai are nimic din consistenţa, savoarea, gustul şi elementele nutritive ale acestui tip de preparat aşa cum era fabricat în urmă cu câteva decenii. Dintr-un preparat cu o structură fină care se obţinea numai din carne de vită de calitatea I, slănină de porc, piper şi sare, astăzi cele mai multe sortimente se fabrică din emulsie de şorici/piele de pasăre, tendoane, cartilagii, amidon, soia, apa şi chimicale din belşug. La alegerea unui sortiment de parizer trebuie să aveţi în vedere cantitatea de carne din respectivul produs şi principalii nutrienţi menţionaţi în declaraţia nutriţională, respectiv cantitatea de proteine, grăsimi/acizi grași saturați, conținutul de sare, evitându-se acele sortimente de parizer care au în compoziție aditivi alimentari, cum ar fi monoglutamatul de sodiu, caragenanul, carminul și nitritul de sodiu. Totodată, trebuie evitat parizerul obținut din carne separată mecanic (resturile rămase după îndepărtarea manuală a cărnii de pe oase, respectiv țesut muscular, cartilagii, vase de sânge, nervi şi țesut conjunctiv) cu adaosuri de piele de pasăre, zaharuri, colagen și amidon, care de fapt maschează calitatea scăzută a produselor. Totodată, verificaţi termenul de valabilitate şi condiţiile de păstrare din spaţiul de comercializare. Din cauza conţinutului ridicat de sare şi a unor aditivi alimentari cu risc carcinogen, parizerul nu trebuie să facă parte din alimentaţia copiilor și a adulților cu afecțiuni cardiovasculare”.

Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București: „Parizerul face parte, alături de alte produse alimentare dintre cele asupra cărora manevrele frauduloase se desfășoară cu predilecție: este un produs care prin natura lui are multă apă, multă grăsime, structură foarte fină (care nu mai permite evidențierea ingredientelor), deci foarte potrivit pentru denaturare. De altfel, este considerat în capul listei acestor produse nefericite. Se apreciază că peste tot în lume, ingredientul principal al producției curente este slănina, nu carnea.Mai mult, chiar și slănina este înlocuită în mare măsură cu produse de calitate inferioară: carne dezosată mecanic, emulsii de șorici, tendoane și cartilagii, dar și pielea și oasele de la carnea de pasăre (tot mai mulți consumatori preferă să cumpere carne de pasăre dezosată și depelată, comportament indus pe baza zvonurilor „științifice“ venite din surse interesate și/sau credule). În foarte multe din rețetele producătorilor actuali de parizer abia se mai face loc unei cantități reduse de carne, de calitate modestă, care se susține cu texturate de soia, amidon, substanțe de îndulcire (glucoză, lactoză) și se maschează cu numeroase substanțe chimice pentru aromă, gust, conservare, imprimarea aspectului de proaspăt chiar după multe zile de la producere. Opinii autorizate confirmă declinul rețetelor de parizer, care nu se mai produce după standard național, unic, ci după variate standarde de firmă. Cunoscătorii din domeniu arată că și dacă se respectă condițiile de prelucrare corectă a parizerului și se mențin condiții riguroase de temperatură și igienă în logistica produsului, nelăsând loc riscului de infecție pentru consumator, rămân destul de multe și grave probleme legate de combinațiile de ingrediente, multe din ele nenaturale, care fac din acest produs un aliment greu digerabil și periculos pentru sănătate pe termen lung.”

Dr. Florin Ioan Bălănică, Consultant Personal de Nutriţie şi Sănătate, Fondator „Şcoala Pentru Sănătate şi Longevitate”: Pe principiul nimic nu e ceea ce pare, parizerul este orice altceva numai carne nu. Iar diferenţa între parizer şi carne este tocmai faptul că parizerul nu este carne, iar carnea da! Dragii mei, citiţi cu atenţie eticheta alimentelor pe care vreţi să le cumpăraţi. O spun şi o repet la nesfârşit pacienţilor mei. Este un bun punct de pornire, pentru a avea un stil de viaţă sănătos. De exemplu, pentru păstrarea îndelungată a produselor alimentare se foloseşte ca şi conservant, nitritul de sodiu. Nitritul de sodiu sau E250 este un conservant artificial ce se foloseşte în industria alimentară pentru inhibarea bacteriilor şi pentru intensificarea culorii produselor din carne (culoarea roz a mezelurilor scumpe şi a produselor din carne afumată). Se mai foloseşte nitrit de sodiu, în special, pentru inhibarea bacteriei Clostridium botulinum ce produce boala letală numită botulism. Nitritul de sodiu este un conservant eficace datorită puternicului caracter oxidativ ce poate duce la distrugerea materialului genetic al celulei bacteriene. Se foloseşte nitrit de sodiu şi pentru a inhiba oxidarea lipidelor, proces ce duce la râncezirea mezelurilor. Nitritul de sodiu este o substanţă ce poate produce cancer din cauza interacţiunii acestuia cu proteinele din alimente. Această reacţie duce la formarea de nitrozamine. Nitrozaminele sunt considerate ca fiind compuşi cancerigeni. Nitritul de sodiu consumat în exces poate duce la cancer de stomac, afecţiuni ale tiroidei, în special la femei şi diabet de tip 1 la copii, dacă mama consumă nitrit de sodiu în exces în timpul sarcinii.

Izoascorbatul de sodiu sau sarea de sodiu a acidului izoascorbic este un antioxidant similar cu acidul ascorbic, cunoscut sub numele de Vitamina C. El se foloseste pentru diminuarea efectului nitratului de sodiu din alimente. Dar nu vă bucuraţi prea tare, corpul nostru nu poate să absoarbă nutrienţi dacă sunt din sursa sintetică, adică nu foloseşte Vitamina C decât dacă provine din sursa naturală cum ar fi pătrunjelul sau lămâia. Dacă poftiţi la gusturile copilăriei, muşcaţi din parizer sau din Eugenie, iar restul aruncaţi la gunoi. Corpul vostru trăieşte cu nutrienţi şi nu cu amintiri. Poate că alimentele de calitate nu sunt ieftine, dar ştiinta a demonstrat că cei care manâncă puţin şi des sau cei care postesc sunt cei mai longevivi. Voi vreţi să vă bucuraţi cât mai mult de viaţa voastră?”

Soluții pentru cei ce vor parizer bun

Ce se poate face de către consumatorul care apreciază parizerul și este mult legat de acest produs prin obișnuința consumului încă din copilărie? Două alternative se pot discuta: descoperirea parizerului „adevărat“ la vreun producător serios și dispus să mențină rețeta pe termen lung sau prepararea parizerului în casă.

Prima variantă aduce, din păcate destul de des, dezamăgiri provocate de schimbarea rețetei. Care producător rezistă tentației de a obține profit suplimentar atunci când se simte stăpân pe un segment al pieței? În plus, aceste schimbări sunt deseori determinate obiectiv: se schimbă rețeaua de furnizori, se schimbă rețetele unor ingrediente, se schimbă personalul deținător al secretelor micilor trucuri care imprimă acel „ceva“ produselor unei firme ș.a.m.d. Totuși, aceasta este singura speranță pentru o largă categorie de consumatori (cei fără familie, cei ocupați foarte mult timp, cei comozi).

A doua posibilitate este accesibilă doar pentru un segment de consumatori, aceia care au posibilități să producă eficient parizer în bucătăria lor (evident, acest lucru nu se potrivește celor ce trăiesc singuri, ori sunt vârstnici, ori trăiesc în spații închiriate etc.), știu să gătească și găsesc plăcere în gătit. Acestora le sunt folositoare nenumăratele rețete de parizer care sunt cuprinse în cărțile de bucate și care circulă larg pe Internet, grație pasiunii și generozității unor autoare și autori cu multă aplicație pentru bucătărie, spirite practice și inventive.

Este reconfortantă lectura schimbului de informații dintre cei ce participă la acest veritabil proces de emancipare culinară a unei generații asediată alimentar cu oferte ademenitoare, dar agresive și periculoase. În plus, aceste preocupări dau și speranța că oamenii responsabili și grijulii cu sănătatea lor și a celor apropiați vor găsi soluții pentru depășirea oricăror dificultăți.

SURSA: APC Romania

Mai 25, 2016 - Posted by | sanatate | ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: