equilibrium

The art of life

Church of Misery – And Then There Were None (album de colectie)

Church of Misery - And Then There Were None (2016)Cu totii suntem de acord ca doom metal-ul a luat nastere pe la mijlocul anilor ’70 odata cu primele acorduri Black Sabbath si celebrele cantece „Electric Funeral” si „Children Of The Grave„. Nu trece multa vreme pana apar alte doua nume care vor face istorie pe pamant englez, Witchfinder General si Pagan Altar. Aproape prin aceeasi perioada apare dincolo de ocean, Trouble, Saint Vitus si Pentagram. Apoi la putina distanta vin si suedezii cu formatiile Candlemass si Count Raven. Fiecare perioada aduce cate ceva nou in stilul doom insa radacinile raman evident in sound-ul classic al regiilor Black Sabbath.

Dupa anii 2000 apar alte si alte radacini cu influente in doom, de exemplu perioada finlandeza cu al sau slow doom & funeral doom, apoi americanii cu epic sludge & stoner doom si asa mai departe pana la diverse sonoritati underground dark, black sau drone doom. Acum, despre japonezi e destul de greu sa spui ca ar avea o istorie doom, insa daca pui urechea pe formatia Church of Misery nu spui ca ar veni chiar din Tokyo. Adevarul e ca ei chiar din acea zona vin, desi e dificil sa crezi asta. Desigur ca se simt influente la greu Cathedral dar si din doom-ul american. Ultimele albume sunt inregistrate la casa de discuri Rise Above Records unde boss este Lee Dorrian si cred ca ceva influente pe linia muzicala or fi si de pe aici, ca prea se simt.

Church Of Misery au aparut prin 1995 insa primul album iese pe piata doar prin 2001 iar de atunci au facut ceva valuri in zona noua a doom metal-ului. Din vechea garda doar Tatsu Mikami mai e activ ceilalti fiind new entry, veniti de la alte trupe: Scott Carlson (ex: Death, Cathedral, Repulsion) Dave Szulkin (Blood Farmers) si Eric Little (ex: Internal Void) nu e de mirare de ce trupa suna putin cam americaneste. Albumul este insa unul solid ce iti ramane inevitabil pe creier. Riff-uri grele in unele cazuri morbide, mult doom spre sludge, psychedelic, slow curat, melodie, voce grava. Un album classic de doom ce are cu adevarat ceva de spus si care puncteaza perfect sunetul magic & funeral al acestui stil aproape desprins din filmele horror.

Mai 17, 2016 - Posted by | music | ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: