equilibrium

The art of life

Tratatul Hermetic Asclepius

„Dar, daca cineva s-a dovedit iubitor de invatatura si de intelepciune adevarata si daca si-a exersat mintea mai mult decat orice alta parte din el, atunci acel cineva are ganduri nemuritoare si divine, daca va fi ajuns la adevar; si atat cat ii este dat naturii umane sa se impartaseasca din nemurire, acel cineva va fi cu desavarsire nemuritor si, de vreme ce este mereu preocupat de partea divina ce salasluieste in el, cu care convietuieste in buna intelegere, va fi neasemuit de fericit.” (Platon, Timaios)

“Uiţi, oare, Asclepius, că Egiptul a fost făcut după chipul cerului sau, mai bine zis, este locul în care cerul însuşi coboară pe pământ, oglindind, aici-jos, rânduiala cerească şi lucrarea puterilor cereşti? Şi dacă e să spunem adevărul adevărat, atunci află că ţara noastră este templul lumii întregi.

Dar, pentru că le stă bine înţelepţilor să ştie dinainte ce se va întâmpla în viitor, există un lucru pe care trebuie să-l cunoaşteţi. Va veni o vreme când se va părea că egiptenii în van şi-au cinstit zeii, că toate sfintele lor rugăciuni au Textele Sacre ale lui Hermes Trismegistosfost zadarnice, iar credinţa lor se va dovedi la fel de nefolositoare ca un pom fără roadă. Zeii vor părăsi pământul nostru, pentru a se înălţa din nou la cer, şi vor lăsa Egiptul pustiu; locurile în care, dintotdeauna, răsunau sfintele litanii, văduvite de zei, vor cădea în paragină. Străinii ne vor cotropi ţara şi pământul; nu numai că nu va mai fi încredere şi cuviinţă faţă de cele sfinte dar, cel mai cumplit va fi că pretinse legi vor interzice religia şi vor pune pedepse aspre pentru orice gest de credinţă sau închinare la zei. Atunci, acest pământ, patria sanctuarelor şi a templelor, se va acoperi în întregime cu morminte şi morţi. O Egipt, Egipt! Din credinţele tale vor rămâne numai poveşti pe care, mai târziu, nici măcar copiii nu le vor crede; nimic nu va dăinui în urma ta decât cuvintele scrijelite în piatră care povestesc despre evlavia şi credinţa ta. Scitul, indianul sau alt barbar din neamurile învecinate va locui Egiptul. Iată, Dumnezeu se mută iar în cer; oamenii, părăsiţi de el, vor muri toţi iar atunci când nu vor mai fi oameni şi când nici Dumnezeu nu va mai fi, Egiptul va deveni deşert.

Acum vorbesc cu tine fluviu sacru, cel mai sfânt dintre fluvii, şi prezic ce se va întâmpla cu tine în viitor. Valuri de sânge vor macula undele tale divine revărsându-se peste maluri şi numărul celor morţi va fi mai mare decât al celor vii; dacă totuşi vor mai rămâne câţiva locuitori, egipteni numai prin limbă, ei vor fi străini prin obiceiuri.

Oare, plângi, Ascelpius? Să ştii însă că se vor întâmpla şi altele, cu mult mai triste. Egiptul însuşi va cădea în apostazie, căci îşi va lăsa religia, întinându-se astfel cu cele mai grele păcate. El, odinioară, pământ sfânt, într-atât de iubit de zei pentru religiozitatea sa încât era singurul loc din lume pe care zeii veneau să-l locuiască, el, care care-i învăţa pe oameni credinţa în sfinţenie, va deveni locul celor mai cumplite fărădelegi. Atunci, sătui de viaţă, oamenii nu vor mai privi lumea cu dragoste, nu o vor mai îngriji cu iubire. Acest Tot, care este un lucru bun, cel mai bun care s-a putut vedea în trecut, în prezent şi în viitor, va sta să piară, oamenii lepădându-se de el ca de o povară; se vor lepăda şi de întreg acest univers, lucrarea neasemuită a lui Dumnezeu în care voinţa lui făcătoare de minuni a rânduit totul într-un spectacol unic, într-o alcătuire armonioasă vrednică, pentru totdeauna, de veneraţie, laudă şi iubire. Şi vor fi preferate tenebrele luminii şi va fi crezută mai de folos moartea decât viaţa; nimeni nu-şi va mai ridica privirea spre cer; omul credincios va fi ţinut de nebun, nebunul va fi numit curajos, obraznicul se va crede înţelept, criminalul va fi crezut om de bine şi cei mai răi vor fi socotiţi cei mai buni. Sufletul şi toate credinţele în nemurirea sufletului, care se pot dobândi în această viaţă, aşa cum v-am învăţat, nu numai că vor stârni râsul, dar vor fi luate şi în deşert. Şi, credeţi-mă, cel care îşi va păstra religia şi credinţa în inteligenţă se va afla în pericol de moarte după lege. Căci, vor scorni şi un alt fel de dreptate cu alte legi. Şi cele sfinte şi evlavioase, pentru cer şi pentru zeii care îl locuiesc, nu vor mai găsi credinţă în suflete.

Iată, zeii se depart de oameni! Sfâşietoare despărţire! Rămân pe pământ doar îngerii nopţii răi, care se amestecă în oameni şi mâna lor este tot timpul deasupra lor; ei împing omenirea mizeră la îndrăzneli pline de cruzime, la războaie, la hoţii, la înşelăciuni şi la tot ce este străin de firea sufletului. Atunci, pământul însuşi îşi va pierde statornicia şi nici pe mare nu se va mai putea călători, nici cerul nu va mai fi brăzdat de mersul stelelor şi astrele se vor opri din drumul lor. Glasurile din cer vor fi nevoite să tacă până când vor amuţi; şi roadele câmpului vor putrezi neculese, iar pământul va înceta să mai rodească; aerul, şi el, se va îngroşa într-o îmbâcseală de nerespirat.

Iată, aşadar, cum va fi bătrâneţea lumii: fără credinţă şi fără religie, o mare harababură în care binele nu va putea fi deosebit de rău. Şi când toate aceste lucruri se vor fi împlinit, o Asclepius, Domnul şi Tatăl, Domnul Dumnezeu cel dintâi, atotputernic şi creator a toate, văzând năravurile rele şi plăcerea de a ucide de pe pământ, prin vrerea sa, care este bunătate dumnezeiască, va încerca să curme aceste păcate, să pună capăt descompunerii universale şi putreziciunii şi, pentru a scoate lumea din greşeala rătăcirii stârpind tot răul, va face să piară această lume, fie printr-un potop, fie că o va nimici prin foc, fie că va răspândi molime îngrozitoare şi fără leac. După aceea, va reda lumii înfăţişarea de odinioară, de la început, ca lumea să fie iar vrednică de slavă şi iubire şi ca Dumnezeu, încă o dată făcător al acestei lumi, să fie preamărit iarăşi, de oamenii care vor trăi atunci, prin cântări nesfârşite şi binecuvântări neîntrerupte. Iată, aşadar, cum va fi această rîncepere a lumii: restabilirea lucrurilor cu adevărat bune, renaşterea firii întru credinţă şi respect pentru cele sfinte; şi toate acestea se vor întâmpla la timpul hotărât de vrerea lui Dumnezeu, cea făr început, făr sfârşit. Or, voia lui Dumnezeu nu are început, este mereu la fel şi cum este aşa va rămâne.”

Traducere: Maria Genescu (Textele sacre ale lui Hermes Trismegistos, Univers Enciclopedic, Bucureşti 2003.)

COMANDA CARTEA:  Editura Anticariat Esoteric

Anunțuri

Ianuarie 26, 2016 - Posted by | books, cultura, spirith |

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: