equilibrium

The art of life

Earth – The Universe (best DoQ)

Cu 4,5 miliarde de ani în urmã, în cursa de înalt nivel pentru devenirea ca planetã, aceastã sferã albastrã (Terra)si strãlucitoare a ajuns pe podium. Dar competiþia a fost haoticã si plinã de ciocniri violente. În timpul formãrii Terrei, stânci si bolovani o loveau cu viteze extrem de mari. Dupã strãduinte asidue a devenit un loc special în cadrul Sistemului Solar un loc capabil de a suporta oceane, uscat si viatã.

Bacteriile au folosit pentru productia de oxigen. Datorãm întreg patrimoniul terestru celor mai mãrunte creaturi. În ciuda dezastrelor epocii moderne care ne afecteazã planeta, aceasta rãmâne încã unul dintre cele mai misterioase creatii ale Universului.

Sã presupunem cã extraterestrii ar exista si ar dori sã cãlãtoreascã spre Terra; ar avea parte de cea mai incitantã vacantã cosmicã. Planeta Pãmânt, al cãrei nume îsi are originea în termenul grecesc „éraze”, însemnând „pãmânt”, The Universe (DoQ)este a treia planetã teluricã de la Soare. Cu toate acestea, la sosire, vizitatorii si-ar da seama cã porecla de „planetã albastrã”, vine de la faptul cã trei sferturi din suprafatã sunt acoperite de ape. Turistii vor observa, de asemenea cã Terra este singura planetã a sistemului nostru solar unde existã viatã si implicit oameni. Dacã poti respira în atmosfera noastrã bogatã în oxigen, sau dacã poti respira sub apã, Terra poate fi exploratã fãrã a avea nevoie de o navetã sau de un costum, speciale. Turistii ar trebui sã-si ajusteze ceasurile. Terra are nevoie de 365 de zile pentru a se roti în jurul Soarelui, iar fiecare zi are 24 de ore, timp necesar planetei pentru a se roti o datã în jurul propriului ax. În ciuda avertismentelor cãlãtorilor referitoare la furtuni si rãzboaie civile, Terra este o destinatie de cãlãtorie destul de sigurã.

Planeta noastrã s-a format în locul potrivit din Sistemul Solar. De fapt este singurul loc din Sistemul Solar unde plantele si animalele cresc în conditii naturale. In cursa de a deveni o planetã locuibilã, Terra a fost privilegiatã. Dar avertizeazã cã aceastã cursã a fost plinã de pericole si mistere. Terra a suferit numeroase modificãri pentru a deveni asa cum aratã azi. Multe dintre aceste evenimente au avut la bazã sansa.

În urmã cu 4,5 miliarde de ani, într-un colt al Universului a explodat un imens foc de artificii. O stea tânãrã dar viguroasã a explodat, producând o supernovã. Explozia acestei stele ar fi putut determina colapsul gravitational al norului de praf stelar care a format Soarele. Putin dupã formarea Soarelui în jurul acestuia orbita o mare cantitate de materie. Era vorba de particule microscopice, de gheatã, praf, multe dintre ele asemãnãtoare scamelor care rãmân în uscãtor. Au început sã se formeze mici bulgãri. Unele dintre aceste structuri au devenit asemenea nisipului, urme de silicati care au început sã se agrege formând mici roci sau „bolovani”. Odatã cu cresterea rocilor a crescut numãrul coliziunilor. Odatã ce douã obiecte se ciocnesc, gravitatia le uneste. La formarea Pãmântului, particulele, si rocile si bolovanii veneau hãulind cu o voteza imensa. Terra s-a format prin multiple coliziuni. Dar ar fi fost nevoie de multiple coliziuni pentru a ajunge la dimensiunile de azi. Unele dintre obiectele care se loveau de Pãmântul primitiv aveau peste 500 km diametru. Forta unui asemenea impact de mare vitezã a produs o încãlzire intensã. Terra a început sã se „coacã” dinspre interior. Fierul si nichelul s-au topit si s-au scufundat spre miez producând cãldurã, asemenea unui furnal imens. Rocile externe, sau magma, s-au topit complet producând un ocean de materie lichefiatã. Planeta era un infern arzând care plutea în spatiu. Cu adevãrat…Iadul pe Pãmânt. Cei mai reprezentativi impactori ar fi putut steriliza planeta. Întreaga suprafatã terestrã era acoperitã de aburi clocotitori peste temperatura de sterilizare. Formarea miezului terestru, cunoscutã ca si „Marea catastrofã a fierului”, a avut loc în primii 40 milioane de ani de existentã ai planetei noastre, si ne-a influentat definitiv viitorul. În miezul de fier, sfera rotatorie de fier topit a produs un câmp magnetic special. Asa s-au generat conditiile unei planete locuibile. Prin concentrarea fierului spre centrul Pãmântului se forma un miez solid care ar fi putut determina formarea câmpului magnetic care înveleste planeta. În absenta câmpului magnetic Terra ar fi un pustiu lipsit de atmosferã si de viatã. Un sir neîntrerupt de rafale de materii cãlãtorind dinspre Soare spre Terra cu milioane de km/orã, si care ne-ar reduce atmosfera existentã aproape complet în câteva milioane de ani. Câmpul magnetic terestru realizeazã devierea vântului solar si ne conservã atmosfera. Dar chiar si în prezenta unui câmp magnetic violenta si haosul au continuat sã domine planeta Pãmânt. Deasupra miezului de fier, scoarta de roci se topea formând vulcani care au erupt la suprafatã aruncând în aer gaze si lavã. Iar coliziunile au continuat. Un anume impact a schimbat definitiv istoria existentei Terrei si soarta omenirii. La aproximativ 50 de milioane de ani de la formarea Pãmântului a avut loc o coliziune care a redirectionat-o. Un obiect de dimensiunea planetei Marte a lovit Terra, care avea deja 80% din dimensiunea actualã. Impactul exploziv a topit scoarta ambelor planete iar cele douã au fuzionat, formând o Terra mai mare. O parte din reziduurile topite care nu s-au amestecat s-au reunit pentru a forma Luna.

text sub. by biotudor pentru seria The Universe – Spaceship Earth

Anunțuri

Decembrie 21, 2015 - Posted by | film, stiinta | , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: