equilibrium

The art of life

Dincolo de Bine si de Rau – Friedrich Nietzsche

Voinţa de adevăr, cea care ne va mai ademeni în tot felul de aventuri periculoase, acea veridicitate faimoasă despre care toţi fi lozofii de până acum au vorbit cu veneraţie: ce de probleme ne-a pus această voinţă de adevăr! Ce probleme ciudate, răutăcioase, dubioase! Povestea e lungă, – şi, totuşi, pare să fi început chiar acum. Ce-i de mirare Dincolo de Bine si de Rau - Friedrich Nietzchedacă devenim în cele din urmă neîncrezători, ne pierdem răbdarea şi ne întoarcem din drum? Că ne deprindem de la acest sfinx să punem, la rândul nostru, întrebări? Cine e de fapt cel care ne pune aici întrebări? Ce anume din noi năzuieşte de fapt la „adevăr“? – În fond, noi am zăbovit îndelung în faţa problemei originii acestei voinţe, – până când, în cele din urmă, ne-am împot molit cu totul în faţa unei probleme şi mai profunde. Am cugetat asupra valorii acestei voinţe. Presupunând că noi vrem adevărul: de ce nu mai degrabă neadevărul? Sau incertitudinea? Sau chiar neşti inţa? – Oare problema valorii Adevărului este cea care s-a prezentat în faţa noastră, – sau noi fost-am cei care am păşit în faţa ei? Care dintre noi e aici Oedip? Şi care e Sfinxul? Precum se pare, este vorba de un rendez-vous de probleme şi de întrebări. – Şi fi-vom oare crezuţi? – ni se pare că, la urma urmei, problema nici nu a fost pusă până în prezent, – că noi suntem cei dintâi care am zărit-o, am privit-o în faţă, am înfruntat-o. Căci ea comportă un risc, şi poate că nici nu există vreun altul mai mare.

„Cum ar putea lua naştere un lucru din contrariul său? De exemplu, adevărul din eroare? Sau voinţa de adevăr din voinţa de a înşela? Sau acţiunea dezinteresată din egoism? Sau contemplaţia pură şi senină a înţeleptului din ardoare? O astfel de geneză este cu neputinţă; a visa despre aceasta e o nebunie sau chiar mai rău; lu crurile supreme trebuie să aibă o altă origine, una proprie lor, – ele nu ar putea lua naştere din această lume efemeră, înşelătoare, iluzo rie şi mizeră, din această harababură de amăgiri şi pofte! Mai cu rând în sânul Fiinţei, în veşnicie, în zeul ascuns, în „lucrul în sine“ – acolo trebuie că se află obârşia lor, şi nu în altă parte!“ – O astfel de sentinţă constituie prejudecata caracteristică prin care pot fi re cunoscuţi metafizicienii tuturor timpurilor; acest gen de apreciere se află îndărătul tuturor procedeelor lor logice; pornind de la această „credinţă“ se străduiesc ei către „ştiinţă“, către acel lucru care va fi botezat în cele din urmă solemn cu numele de „Adevăr“. Credinţa fundamentală a metafizicienilor este credinţa în antinomia valorilor. Nici măcar celor mai prudenţi dintre ei nu le-a trecut prin minte să se îndoiască, ajunşi la acest prag la care îndoiala era, mai mult decât în oricare altă parte, necesară – chiar dacă s-au lăudat că ei de omnibus dubitandum. Şi anume, trebuie să ne îndoim, în primul rând, de existenţa antinomiilor, iar în al doilea rând, să ne întrebăm dacă acele vulgare evaluări şi opoziţii ale valorilor pe care metafizi cienii şi-au pus pecetea nu sunt cumva doar nişte evaluări superfici ale, perspective provizorii, mai mult, doar nişte perspective dintr-un anumit unghi, poate că de jos în sus, din „perspectiva broaştei“, ca să folosim o expresie familiară pictorilor. În ciuda întregii valori ce trebuie atribuită adevărului, veridicităţii, altruismului, s-ar putea să fim nevoiţi a atribui o valoare superioară, fundamentală aparenţei, voinţei de a înşela, egoismului, ar dori. Ar fi chiar posibil ca valoa rea acestor lucruri bune şi venerabile să consiste tocmai în modul înşelător în care ele sunt înrudite, înnodate, încârligate şi poate chiar identice în esenţă cu acele lucruri rele ce par să le fie opuse. Poate! – Dar cine este dispus să se preocupe de aceste primejdioase „poate“? Pentru aceasta trebuie să aşteptăm apariţia unui soi nou de filozofi, care vor avea gusturi şi înclinaţii deosebite, opuse celor ale predecesorilor lor, – filozofi ai primejdiosului Poate, în toate sensu rile cuvântului. – Şi o spun cu toată seriozitatea: văd apărând ase menea noi filozofi.

Anunțuri

Septembrie 8, 2015 - Posted by | books |

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: