equilibrium

The art of life

Rockstadt Extreme Fest 2015 (cronica + poze)

12-13-14-15 august 2015, omuletii metal se indreapta spre oraselul Rockstadt amplasat la poalele cetatii Ransnov. Fanii au venit nu doar din toate colturile tarii, mai mult, din toate colturile lumii. Am vazut masini cu numar de Cetatea RasnovAustria, Germania, Anglia, Norvegia, Polonia, Bulgaria, Ungaria si sunt convins ca multi altii au venit cu avionul din alte indepartate colturi ale lumii precum Africa, USA, Canda, Noua Zeelanda sau Australia ceea ce demonstreaza ca acest fest a devenit in doar trei editii ceva care convinge si e privit cu tot respectul si seriozitatea. Apropo de fani din strainataturi, la aceasta editie am reusit sa aducem si noi un prieten vechi din liceu (Cristi-Blondu) care a venit tocmai de prin insorita Las Palmas de Grand Canaria. Asa ca, echipati si pregatiti de metale ne indreptam spre Rockstadt 2015 on roads pe un drum destul de linistit Bistrita – Rasnov la o temperatura cam tropicala de 35-36 de grade C cu speranta ca la poalele Pietrei Craiului sau a Bucegilor vom avea parte de mai multa racoare.

Pornim in diminata de joi 13 pe un drum fara incidente si luam masa aproape ca de fiecare data in Padurea Bogata la Belvedere unde intalnim din nou multa lume, gasim cu greu o masa pe terasa si ne tragem sufletul la o gustare dupa care ne continuam traseul. Cum in acest an am ales sa ne cazam pe cele trei zile de fest la Max International nu am avut de intrat prea mult in mijlocul Rasnovului (care apropo e in constructie ca isi face parcare subterana sub centrul vechi) si asta pentru ca hotelul nostru se afla amplasat chiar la intrarea in orasel. Max International a fost cea mai buna alegere din toate incercarile noastre din ultimii trei ani de a cauta o locatie buna. Acest hotel detine o cladire mare foarte bine intretinuta, cocheta, deosebit de curata cu 24 de camere, mobiler si tehnologie moderna, camere largi, bai cu cabina dus si hidromasaj cu o apa supeeeer fierbinte (de retinut pentru sezonul de iarna) fiecare Max Internationalcamera dotata cu balcon, smart-tv, internet fir + wireless, masa de birou, telefon, pizzerie, restaurant, bar, club, terasa, parcare interioara supravegheata video, sala fitness, sauna si un personal placut si amabil. Mancarea la restaurant este super buna si muuulta la un pret rezonabil. Intradevar, ma simteam exact ca acasa! Din acest motiv am ales sa rezerv chiar din prima seara aceeasi camera de hotel si pentru anul 2016 deoarece deja au fost anuntate primele doua formatii invitate, My Dying Bride si Carach Angren. Poze cu hotelul Max International voi urca intr-o alta recenzie! Asadar, va recomand din toata inima, la sigur, alegeti oricand treceti prin Rasnov hotelul Max International!

Dupa ce ne instalam la hotel si facem un dus dupa drumul de cinci ore, ne echipam, luam aparatele foto, rucsaceii cu haine mai groase pentru la noapte, pelerinele de ploaie iar pe la ora 18 comandam un taxi (va recomand As Taxi sau Tur Taxi) si zburam spre Rockstadt. Intotdeauna e bine sa comandati un taxi chiar si cu 60 de minute mai repede deoarece oraselul nu dispune de prea multe taxiuri iar pe durata festivalului pur si simplu nu mai fac fata la atatea comenzi. Am avut nenorocul de cateva ori sa o luam la pas pana la locatia concertului deoarece nu mai existau masini pe durata a unei ore intregi, asa ca se poate merge si pe jos in 20-30 de minute pe un drumulet de oras si padure in mare foarte placut dar daca esti grabit sa prinzi nu stiu ce formatie preferata poti sa ajungi chiar cand isi iau „la revedere”. Va sfatuiesc sa faceti comanda la taxi cu multe minute inainte de placarea stabilita spre Rockstadt.

In oraselul Rockstadt am fost intampinati cu un alt aranjament interior diferit de celelalte doua editii. Acum nu se mai facea intrarea prin parcarea cetatii din fata, ci din strada undeva spre capatul locatiei, aproximativ pe unde era amplasata scena anii trecuti. Scena in acest an a fost amplasata cam pe acolo pe unde se facea intrarea cu bratari anii trecuti. Pe partea Gyuri, Cristi si Eudreapta de la intrare erau amplasate wc-urile de aceasta data mai curate si luminate, poate pe partea de apa de spalat pe maini se mai putea lucra deoarece de multe ori de spalai cu „jet de aer” pentru ca aparatele nu mai aveau apa. Pe stanga era un „staul de fan” unde am putut sa ne relaxam oasele, ba chiar am si atipit uneori de atata bine. Mai in fata pe dreapta era cortul pentru Drum Stage, urmau in fata terasele cu bere, apa, suc, alcool-tarie. Apoi standul de merchandise de la Niche Records cu tricouri, cd-uri, dvd-uri sau viniluri. Apropo, as vrea sa vad pe viitor mai multe firme de merch si nu doar monopolul unui comerciant. Nu am nimic cu Niche dar tricouri Fruit of the Loom, cam largi, subtiri si de o calitate indoielnica chiar nu merita 100 de lei. Ma bucur totusi ca am gasit o raritate de cd pe care il cautam de ceva ani, Asphyx – The Rack (1991). Daaaaaaa classix death metal!

Din cate am mai discutat cu prietenii si cunoscutii cu care ne-am intalnit la fest poate ca nici pe bere nu ar trebui sa existe monopol si sa avem ocazia sa alegem dintr-o gama de branduri mai mare si nu doar Ciuc + Silva, iar pretul Regele Ciolanuluipsihologic al unei beri la pahar de plastic, pe sfert spuma, ar trebui sa fie cinci roni si nu sase. Ati avea mai mult de castigat. Asta asa de prin vorba targului. Cum in anii trecuti la fest am stat cam prost pe zona food-court iata ca in 2015 am fost vrajiti de Regele Ciolanului. Yammmiiii yammmiii, buuuun de tot. Felicitari! Deja astept sa halesc si anul ce vine acel ciolan pe os, bine rumenit, zaftos, dulceag, delicios cu niste muraturi de toata pomina! Acum eu am cam fost fixat pe ciolan, dar va mai pot spune ca anul asta am avut de unde alege: ciorba, fasole, gulas, mancare de legume la ceaun, carnaciori, cabanosi, mititei, gratar de porc si pui, copanele de pui, aripioare, bulz la gratar, cartofi de toate tipurile, macare vegana si chiar taurasi la protap. Mai are sens sa spun ca de aceasta data totul a fost perfect? Multumim de toate bunataturile la niste preturi decente. A fost tare tare gustos! Anul viitor neaparat vrem printre noi Regele Ciolan!

Pe la ora 18 ne infigem coltii intr-un ciolan de porc bine rumenit si savuram o bere rece dupa care dam o geana pe la merch pregatiti pentru Krisiun care aveau sa inceapa cantarea pe la 18:30. Nu am crescut foarte mult cu albumele lor insa mi-am facut suficient de bine lectiile inainte de show ascultand mai tot ce au inregistrat. Cu o activitate bogata (activi din 1990) aveau insa sa aiba parte de un mic ghinion in viata. De origine din Brazilia fata le-a fost luata de Sepultura, formatie in care casele de discuri si revistele au investit multi bani in acea perioada iar Krisiun ramanand muuult de caruta. Dar poate toate povestea asta are si o logica din moment ce Sepultura au ales o linie muzicala care prinde imediat pentru ca e ceva mai friendly pe cand Krisiun merg mai mult spre underground death metal ceea ce ar fi putut sa ii dezavantajeze destul de mult in viata. Am avut multe asteptari de la ei. Albumele suna infernal, dar parca ceea ce au prezentat live la Rockstadt nu a multumit!

Despre Monuments nu stiam prea multe. Deocamdata nu apar nici in enciclopediile metal, doar ce vazusem ceva pe youtube. Totusi, din moment ce au semnat cu Century Media Records trebuia sa insemne ceva, nu? Ei bine, ritm metalcore, electro, progressive, o atitudine fresh ce misca imediat audienta. Interesant dar nu deosebit pentru gusturile mele!

De la ora 21 aveam sa ne intalnim cu Be’lakor din Australia. Trei albume de super calitate. Linia muzicala: melodic death metal a’la Dan Swano cu influente Finland DM. Undeva intre Omnium Gatherum si Insomnium, sau vechiul Dark Tranquility. O muzica plina de melodie, eleganta, emotiva, divina. Un show frumos, muzica a sunat foarte bine, totul a fost la cel mai inalt nivel calitativ iar publicului pare sa-i fi placut cu adevarat. Frumos, ce mai, incantator!

Daca printre preferintele publicului roman ascultator de metal se numara melodicul atunci nu mai e o surpriza ca pe aproape e si folk metalul. Nu stiu de ce dar romanului ii plac fazele astea mai folk,  mai heavy, mai cantabile, dansabile, ritmate si care se desprind din folk. Poate pentru ca am avut o istorie cat de cat mai bogata pe folk-ul comercial? Nu stiu! Insa se vedea asta cu usurinta din momentul in care cei de la Enisferum au intrat pe scena si au dat drumul imnurilor folk metal. Publicul era in delir. Fascinant. Clar, modelul asta de folk metal prinde foarte bine pe la noi. Formatia respecta o reteta care vrei nu vrei te prinde in hora, te vrajeste pentru ca au acel ritm de chemare la lupta iar dupa, la bere? Da, foarte frumos show. Enisferum sunt activi din 1995 si de origine sunt din Finlanda.

Pe Kataklysm ii urmaresc inca de la infiintare de prin 1991 de cand cu „The Mystical Gate Of Reincarnation”. Frumoasa alegerea celor de la Rockstadt pentru 2015. Kataklysm au clasa si vin din Canada cu un sound aparte de death metal. Apoi, clar ca aceasta reteta de dm compus meticulos pana la cele mai nebanuite forme de rafinament tehnic nu mai are parte decat de laude peste laude pentru ca totul suna la „penita”, ceas. Cantarea lor a trezit cu siguranta toti dinozaurii din Dino Parc de peste deal, din padurile apropiate de noi. Ce sa mai spun de viespii care cu siguranta de acum vor fi dependenti de metal si care in marea lor disperare se zbenguiau haotric in paharul multora de bere. Totul a sunat absolut perfect iar energia degajata de ei publicului a fost extraordinara! Pe la ora 1 ne indreptam spre hotel pentru ca in ziua urmatoare aveam sa ne pregatim de un mic trip.

In general cand poposim la un festival ne punem pe harta si cateva locatii de vizitat de prin apropiere. De aceasta data ochii ne-au fost fixati pe BucegiBabeleSfinx. Va recomand sa alegeti traseul Rasnov – Paraul Rece – Busteni ca sa nu pierdeti vremea bara la bara pe Valea Prahovei si neaparat sa porniti pe la 7-8 dimineata cand traficul e placut. Pe acest traseu drumul e bun si linistit. Am ajuns la Busteni in jur de 9 dimineata cu speranta ca Babelevom fi cam primii la intrare. Deh’ ce sa-ti spun primii!? Coada lunga si urata unde am stat doua ore si jumatate. Asta da turism! Dupa ce dai 70 de lei pe telecabina, zece minute urcat si zece coborat, mai ai parte si de sufocare in soare apoi meresul piticului in asteptare la rand ca doar avem doua telecabine si nimeni nu se gandeste sa mai construiasca altele. Sigur ca pe noi nu ne duce capul sa facem proiecte ca sa atregem banii europeni la care participam si noi anual cu cotizatii, dar de luat nu ii luam ca nu vrem. Trist! Asa ca, bani multi, facilitati putine si de proasta calitate. Si stam doua ore jumate sa ne luam rand in telecabina pe ritmuri muzicale mexicane care evident nu au legatura cu muntele si frumusetile din jur, agasati mai tot timpul de samsari care vor sa-ti vanda cate ceva in special iluzii la Eu la Sfinxbani multi. Dumnezeule, in jurul nostru sunt multi straini ce vorbesc tot felul de limbi straine care nu scapa nici ei de „oamenii scai” ce miros urat, se lipesc de tine mai rau ca si capusele, precum lipitorile, sunt imbracati ca in Babuineea, slapi si maieu jegos ca doar asta e imaginea comerciantului din turismul european, nu? Nu ma mira ca strainii ne vad ca pe niste primitivi, ca pe oamenii pesterii. Astia is comerciantii care trebuie sa isi faca simtita prezenta in singura noastra locatie de munte cu renume? Asa se face turism? Unde sunt politistii comunitari care ar trebui sa ii puna pe fuga? De ce ii mai platim si pe aia? Pe bune, uneori cu muzica mehico din fundal si oamenii astia la maieu si slapi ai impresia ca vizitezi Bolivia. Dupa doua ore si jumatate ajungem sus pe varf, aer curat, divin, frig, vant, frumos, platoul e o alta lume. Stanci, ceva zapada, deosebit. Ce mai, e tot ce iti doresti! Am si uitat de umilinta traita la coada de doua ore jumate. Energie, mister, mai aproape de nori, ne incarcam precum bateriile, insa nu scapam nici aici de bisnitari. Tarabe si  porumb prajit ca in Baubabia la baza Sfinxului? Da, de ce nu! La 2000 si ceva de metrii genul Castelul Pelesasta de kitsch rezista indiferent de vreme. Ce pacat! Oricum, imbratisam Babele (2292 m) apoi ne asezam sub chipul mistic al Sfinxului (2216 m). Energia e maxima. Pacat ca „maimutele umane” se catara disperate pentru un facebook photo-session. Oricum, ajungem la baza si ne promitem ca data viitoare vom face traseul doar pe jos. Apoi, pentru ca nu suntem prea departe dam o „fuga” bara la bara spre Castelul Peles. Nu mai trebuie sa spun ca parcul, cladirile din interior si castelul sunt bine intretinute si frumoase. Parca esti intr-un vis frumos. Ma gandeam chiar, ce perfecta ar fi Romania daca toate casutele patriei noastre ar arata ca cea mai micuta casuta din marele parc al castelului, cu lemnutele alea asezate frumos, cu gradinile ingrijite, fara nonsensuri si amestecuri halucinante. Frumos. Ce frumos ar fi fost ca astazi Romania toata sa arate asa! Dar…vor mai trece 2000 de ani…

Inapoi la hotel. Ne pregatim de o alta portie de metale. Cum nu am mai gasit taxi pe durata unei ore si am fost nevoiti sa mergem pe jos pana la fest am ajuns la Suicidal Angels cam pe final. Personal imi plac tare mult grecii astia. Sigur vor face istorie daca nu au si inceput deja. Iata un thrash metal de un foarte bun calibru. Riffuri faine, fain si ritmul, perfecta vocea. Vazusem formatia acum vreo cinci ani la Cluj si am ramas placut surprins de ceea ce fac. Totul suna ca la carte, ritm cu ritm, solo de solo. De fiecare data astept cu nerabdare un produs Suicidal Angels sau un show cu ei.

Ne Obliviscaris sunt de origine din Australia iar muzica lor e cu totul deosebita. Daca va plac fazele progresive sau melodice atunci alegerea nu poate fi decat buna. Ce au facut la Rockstadt a impresionat publicul roman iar dupa concert toate tricourile lor au disparut. Asta inseamna ceva, nu? Instrumentisti de calitate, voci bune, vioara, atmosfera placuta. Cu siguranta au crescut cu vechiul Opeth. Va recomand cele doua albume plus cele doua ep-uri din 2015. Muzica lor e deosebit de placuta!

Pentru iubitorii de black-viking-progresive metal Enslaved a fost cireasa de pe tort. Nu mai e pentru nimeni o surpriza formatia a lansat 13 albume premium in cei 25 de ani de activitate. Sunetul nordului, vuietul Norvegiei a cutremurat crengile de brad de la poalele cetatii Rasnov. Formatia a dat tot ce e mai bun iar fanii au trait la maxim concertul trupei. Doar vocea parca ar fi trebui sa iasa mai in evidenta. In rest, totul a fost absolut perfect!

Vampiriiiiiaaaaa! Din insorita Portugalie, cu fotbalul in vene si sufletul inecat in sange pe scena patrund cei de la Moonspell. Acum vreo 14 ani vazusem formatia la Cluj alaturi de Turistas si Cradel Of Filth, cam stiam ce si cum. Insa orice concert Moonspell e ceva inedit de fiecare data. E genul de formatie de care te indragostesti chiar daca nu asculti metal. Au multa melodie, emotie, dagaja pasiune si erotism, iubire, mister, deci iti place imediat ca doar sunt foarte poetici. Sa nu uitam ca la Rockstadt au venit cu un show classic vintage set cu piese de pe primele albume „Wolfheart” (1995) si „Irreligios” (1996) din punctul meu de vedere maximul lor in materie de compozitie, albumele mele de suflet. Clar ca mi-am dat duhul, am trait la maxim si mi-am burzulit parul. Asa ceva nu se rateaza! Apoi a urmat Biohazard insa noi am plecat spre patut dar nu inainte de a mai pune ceva pe trip-ul de dimineata!

Ora 8, buna dimineata! Motoarele sunt turate, ne indreptam spre Castelul Bran. Inca de anul trecut aveam in plan sa facem si acest tur insa atunci am ajuns la poarta si ne-am cam socat cand am dat piept cu vreo doua sute de oameni in fata la rand, deci am renuntat. De aceasta data am fost mult mai matinali, am gasit chiar si loc de parcare langa castel iar la coada am stat maxim cinci minute. Castelul Bran are un alt fel de aura. Mult mai rece, mai Castelul Branintunacat, mai spooky. Cum nu il vazusem pana atunci am avut asteptari minimale cel putin pe partea de interior asa ca surpriza a fost deosebit de placuta cand am vazut ce minunatie de mobilier exista inauntru. Interiorul e foarte bine amenajat/mobilat/impodobit/dotat cu diverse elemente care te transpun in acea perioada. Fiecare particica, coltisor din castel e folosita la maxim. Fiecare camera are acel ceva deosebit, degaja o eleganta aparte, e mai rece, cu camarute mai mici dar bine aranjate. Am ramas deosebit de surprins de toate elementele din baie, hainele din vitrina, dormitorul, biblioteca, camera de tortura si cred ca de aproape tot ce am putut vedea, ca desigur mai existau si cateva usite inchise. Nu stiu daca se poate ajunge la clopotnita dar ar fi frumos pe viitor. Sa nu uitati sa vizitati si Castelul Groazei chiar la iesirea din Castelul Bran, noi am intrat cu tupeu si am iesit speriati. O tura e cam zece minute si desi nu am varsta la care sa simt fluturasi in stomac din cauza zombalailor, cand papusi cu fete bizare cad peste tine totusi parca simti ceva fiori evident din cauza elementului surpriza, a muzicii horror si a animatorilor care vor sa te bage in sperieti ca doar totul e in negru, verde si rosu. Oricum, ma asteptam sa cad si prin ceva grote de serpri, zombii si sa-mi curga in cap ceva lichid lipicios!

De la Castelul Bran ne teleportan in Epoca Dinozaurilor. Daca nu stiati chiar la poalele Cetatii Rasnov (atentie acum se poate urca si cu cabina pe sine direct din centrul orasului) exista din acest an Dino Parc. Copil sau nu, batranel sau prichindel trebuie sa vizitezi acest parc foarte bine aprovizionat cu dinozauri din toate perioadele. Se Dino Parc - Rasnovintra intr-un mic muzeu cu ceva oseminte, planse informative, jucarii si amintiri de la Dino Parc. Apoi exista zona de food-court si terase. Se trece apoi prin zona de parc cu leagane si jucarii pentru copii plus un parc de aventura cu trasee legate din pom in pom sau din cabanuta in cabanuta pe franghii, lemn si alte surprize. Pe traseu se trece pe langa un lac cu dinozauri de apa, apoi pe langa un munte vulcanic fumegand si pas cu pas pe langa cei 40 de dinozauri foarte bine lucrati in marime naturala. La fiecare dino primiti langa si niste informatii despre el si perioada in care a trait, unde si cu ce se hranea. E deosebit de frumos iar cei mici sunt mai tot timpul in ghiarele, dintii si pe spatele dinozaurilor pentru un photo-session ca deh’ ce parinte nu vrea sa-si vada copilul „mancat” de dinozauri!? Aici e mai greu daca vrei sa faci cateva poze pentru ca de fiecare data dinozaurii sunt „calariti” de maimutici. Dupa aventura Dino ne indreptam la masa si un mic somn pentru ca de la 18 sa ne pregatim de ultima zi de Rockstadt.

Nu ascund faptul ca despre formatia Taake nu stiam aproape mai nimic. Rarisim am avut ocazia sa ascult ceva iar in colectia mea cu casete de prin liceu nu am reusit sa detin vreun album cu ei. Stiam ca sunt incadrati pe zona black-metal, ca sunt din Norvegia, am mai ascultat cate ceva pe youtube insa nu am aprofundat cu adevarat lucrarile lor. Am fost nitel reticient la ceea ce urma sa vad insa am avut surpriza sa vad o trupa incredibil de tehnica, pe un sound black de super calitate si care au dat un spectacol foarte misto. Pe bune ca au reusit sa ma prinda asa ca mi-am agitat pleata in stil helicopter. Super trupa, black adevarat. Nota 10. Voi fi de acum mai atent la activitatea lor!

Marduk nu mai au nevoie de prea multe prezentari. Sweeden black metal ca la carte. 13 albume la activ. Infiintati in 1990. Marduk e un fel de Coca-Cola in materie de black metal mondial. Adica si sa fi din Buburundia tot ai auzit tu ceva de numele asta chiar si daca ai rasfoit doar cateva carti de mitologie si tot esti pe aproape. Chiar daca nu asculti black-metal dar la un show cu ei te iau pe sus, te zboara de nu te vezi, te flutura de iti sare tata raceala pe pereti, te fac una cu molozul. Niste profesionisti, sunet brici, prezentare de zile mari, nu ai nimic ce sa le reprosezi. Ah da, singurul repros e ca noi nu prea rezistam vitezei lor, adica obosim repede si ne molesim de nici nu mai putem aplauda, in rest, perfect!

Poate cel mai energizant show a fost cel de la Combichrist. Deci…”Fuck The DJ” ca la urma urmei cine a stricat adevarata muzica? Cel putin asa scria pe tricoul bateristului. Si apoi, adevaratul PARTY e cu Combichrist, nu? Un industrial-electro-metal bine inchegat iar presa le atribuie stilul de aggrotech. Acum, de ce sa nu aibe si America un Rammstein al lor? Sac sac ca asta e mai electro-trance-hardcoore. Si parca se danseaza si mai bine. La showul lor lumea a fost la maximul maximorum, delir extrem, topaiala voodoo people. Eu unul am preferat sa ii vad de pe spate din fan, in staulul cu baloti de paie. Sa nu fiu inteles gresit, eram putin obo dupa Marduk si ma pregateam de preferata mea, At The Gates, ca urmare aveam nevoie de un util si cerut relax. Insa ce fac Combichrist fac deosebit de bine, perfectul perfect, au atins varful piramidei. Ca sa nu mai spun ca sunt niste oameni ai scenei, fac show, intra perfect in contact cu publicul, defapt si muzica le permite asta, ce mai, o reteta tare buna si oricand de succes. Faina treaba! Bine, acum sa nu credeti ca artificile din timpul concertului Combichrist erau pregatite de Rockstadt, nu, era o nunta dincolo la restaurantul din parcare si a mers treaba ca unsa cu un plus de efect pentru trupa si fani. Clar, ce sens aveau artificile cand nu se inchidea concertul ca doar urma At The Gates. Dar asa a iesit. Poate multi au plecat crezand ca a fost final de concert? Sper ca nu!

Printre preferatele mele invitate din acest an se numara evident At The Gates ca doar am aproape toate casetele lor de pe la inceputul anilor ’90. Iata ca un alt vis din liceu avea sa se implineasca. Cum va spuneam, sper ca artificile alea nu au impins oamenii spre corturi si hoteluri si lumea a inteles ca a fost final de Rockstadt. Ciudat, sau coincidenta la At The Gates au ramas parca mai putini omuleti iar cei care au ramas parca (sper sa nu gresesc) nu au mai avut vlaga. Pai aia era chemare la bis? Hai no ca puteam mai mult! Sau nu? Pai trupa asta a luat Grammy si au facut treaba anul asta la Wacken si Hellfest. Pai asa asteptam noi o trupa? Mai ales ca era ultima din playlist si ar fi trebuit sustinuta cu varf si indesat. Nu ar trebui sa sustinem fiecare invitat indiferent de stil si preferinte personale? Nu stiu, poate is eu subiectiv. Acum or fi avut si ceva ghinion pe partea de sonorizare si au mai cazut microfoanele si monitoarele, clar Costin Chiorean (a fost invitat de Lindberg sa cante impreuna pe scena) a cam avut ghinion cu microfonul ala paradit si pe deasupra nici nu auzea ce canta. Pacat ca a fost asa, se mai intampla si la case mai mari. Nu e chiar un capat de lume. Lindberg se vede ca e un om de milioane si a scos micile derapaje din scena in asa fel incat totul sa para okay. Am tot auzit in jurul meu „sa ne grabim spre hotel ca nu mai prindem taxi”, bine oameni, chiar asa de obositi suntem? Clar ca e o problema cu taxiurile si comenzile, noua ne-au promis un taxi intr-o ora jumatate si deja era doua dimineata dar am mers pe jos zece minute si am prins o masina care urca fara comanda, asta da noroc. Ma intreb ce am face daca ar tine concertul o saptamana, am adormi la fiecare ora 24? Chiar daca au mai existat mici scapari din pupitrul tehnic un concert At The Gates nu poate fi decat o minunatie in malaxor. Frumos, plin de energie, riff dupa riff, atmosfera, infernal! Ma bucur ca am trait aceste clipe si am participat la un show cu ei si ca am avut ocazia dupa 25 de ani sa vad de la cinci metrii aceasta formidabila trupa!

Se face ora 3 dimineata, taximetristii ne implora sa facem concerte metal in fiecare luna, proprietarii de hoteluri sunt foarte multumiti ca toate camerele sunt pline, magazinele si terasele sunt pline, mai o bere, mai o poveste, pareri, bucurii si printre ele somn ca maine ne indreptam din nou spre casa cu o parte din suflet ce ne va ramane cu siguranta acolo printre ramurile de brad. Cred ca si viespilor le va fi dor de noi. Rockstadt 2015 a mai facut un pas inainte, formatii bune, mancare buna, locatia amenajata mai bine, mai curat, mai ingrijit, personalul cu curatenia mai activ, omuleti deosebit de prietenosi si placuti plus o vreme deosebit de buna cu mult soare. Printre trebuinte, poate mai multa apa de spalat pe maini la wc si niste cismele de apa potabila de baut ca sa nu te deshidratezi, pe afara se practica asta. Ce ne astepta in 2016? Primele formatii anuntate sunt My Dying Bride si Carach Angren. Desi am avut deja ocazia sa le vad pe amandoua sunt nerabdator sa le revad. Rockstadt MULTUMIM, ne intalnim si in 2016! (mai multe poze si pe contul meu de myspace.com)

Rockstadt 2015 Krisiun Krisiun Krisiun Krisiun Be'lakor Be'lakor Be'lakor Monuments Ensiferum Ensiferum Ensiferum Kataklysm Kataklysm Suicidal Angels Suicidal Angels Suicidal Angels Ne Obliviscaris Ne Obliviscaris Enslaved Enslaved Moonspell Moonspell Taake Taake Marduk Marduk Marduk Combichrist At The Gates At The Gates At The Gates

Anunțuri

August 17, 2015 - Posted by | cultura, music, turism |

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: