equilibrium

The art of life

Posesie + Dorinta = Sclavie

E evident ca orice lucru, stare, sentiment, dorinta, duce la obsesie iar ea duce mai departe la diverse dereglari de personalitate, chiar nebunie, boala, autodistrugere. Orice mic lucru dorit de noi naste in fiinta interioara un ego fanatic, ce se amplifica pas cu pas si care desi atunci pare din punctul nostru de vedere doar un sentiment naiv, in timp el se necrozeaza si de aici se tese o aura intunecata, malefica ce manipuleaza in interiorul nostru dorinta de a face un anumit lucru, de a avea un anumit lucru, de a detine pe cineva, etc. Alergam spre a ne indeplini tot felul de dorinte care mai de care mai fantastice, iluzorii. Putine din ele sunt cu adevarat trebuinte necesare, multe din ele sunt iluzii, basme, fantasme cosmice, in multe cazuri nici macar nu sunt dorintele noastre, ele se resfrang asupra noastra datorita manipularilor exterioare, slabiciunilor noastre interioare, dorintei de a ne arata o alta fata lumii, in multe cazuri ca tinem pasul si noi cu „lumea buna”, ne straduim sa fim ceva mai importanti pentru ceilalti. Aici am putea discuta desigur, din nou, de o oarecare boala psihica care a venit incet in inima si mintea noastra din cauza unei lipse grave de educatie buna, adevarata, pura, fara ocolisuri, fara cenzura si minciuna. Suntem fiinte cu spirite mari dar noi le facem tot mai mici. Fara o baza interioara sigura, stabila, suntem usor manipulabili, sentimentalisti, fanatici, obsedati, slabi si vulnerabili. Traim in lumi care ne par a fi reale si care par a fi create de noi, ca am avea liberul arbitru, ca am fi independenti, dar peste toate vine frica de ceilalti, de noi, iar realul se contopeste tot mai mult in fantastic. Sa nu raman in urma fata de celalalt, sa nu am, sa se vada ce am, sa se auda ce spun, cat am, cine e regele, cine e bufonul, totul sa se inverta in jurul fiintei mele. Suntem zeii propriei noastre nebunii. Construim lumi doar pentru a avea un inteles ceea ce facem. Nu vrem sa ne pierdem in infinit si atunci obsedati trantim cateva culori naive peste tabloul unei vieti programate mecanic, iluzoriu. Daca nu exista in noi un gram de intelepciune si la marea cladire a vietii sa construim zi de zi cate ceva din magia fiintari cosmice atunci cu siguranta suntem sclavii obiceiurilor, traditiilor, trendurilor, culturilor, impulsurilor de moment, tendintelor, excitarilor spontane ale unei gloate ce pare ca misca dar traiesc in umbra unei fantome uriase. Pentru ca ne lipseste lumina interioara ce trezeste fiinta si ofera cunoastere infinita, universala suntem supusi a fi proprii nostri sclavi in iluzoriul nostru joc. Daca nu suntem conectati la noi, ne-am pierdut identitatea, fiintarea, zborul, nu vom putea niciodata sa il intelegem pe celalalt. Cum as putea intelege soarele din ochii celuilalt cand nu pot intelege apusul din ochii mei? Daca dragostea nu vede dincolo de celalalt pe care il iubim la un moment dat il vom distruge sau el ne va distruge pe noi, pentru ca noi nu ne mai regasim in noi si odata pierduti il pierdem pe celalalt in haul cautarilor noastre, a lipsei de identitate cu sine insusi. Daca nu suntem si nu percepem ceea ce suntem cu adevarat atunci toate lucrurile din jur devin obsesii pentru ca alergam fara incetare dupa dorinta de a poseda astazi putin, maine inca putin, pana cand micuta noastra dorinta a fost transformata intr-un monstru ce ne devoreaza pas cu pas. Totul, de la cel mai infim lucru posibil pana la cel mai imens si in care am transformat pasiunea, contemplarea, regasirea, vietuirea, meditatie, viul, divinul, universul, in ceva ce arde fiinta pana la os, frumosul se transforma in urat, bucuria in suferinta, mangarierea in tristete si vorba buna in urlet. Fiecare farama de bucurie pe care o transpunem, transformam si metamorfozam in acel ceva (obiect, fiinta, stare, etc.) ne va aduce la un moment dat cel mai mare chin trait vreodata pe pamant. Pentru ca dragostea pentru lucruri, stari si fiinte daca devine o dorinta obsesiva ce va naste in interiorul tau un sentiment de posesiune, transforma totul in desartaciune, iar tu nu esti altceva decat propriul tau sclav intr-o minte pe care o deformezi pas cu pas si un suflet ce nu se mai oglindeste nici macar in proprii ochi! O singura minciuna…un singur bob de carbune incins ce sare departe din foc si arde adanc…la infinit!

Anunțuri

Februarie 25, 2015 - Posted by | my art, spirith | , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: