equilibrium

The art of life

Timpul este unitate

„Din pacate, oamenii sunt mai preocupaţi de „a avea” decât de „a fi”.

„Viaţa ne-a fost dată acum miliarde de ani. Ce am făcut cu ea? Viaţa a început aproximativ acum un milion de ani. A trebuit să aşteptăm 400.000 de ani pentru a vedea primele celule nervoase. Atunci începe viaţa pe care noi o ştim. Informaţia cerebrală are doar câteva miligrame. Încă nu se poate determina un semn de inteligenţă. Reacţionează mai mult ca un reflex. Un neuron, eşti în viaţă. Doi neuroni, te mişti si în mişcare lucruri interesante încep să se întâmple. Fauna de pe pământ datează de milioane de ani. Cele mai multe specii utilizând 3-5%a capacităţii cerebrale. Dar până când nu am ajuns fiinţe umane, situaţi în partea de sus a lanţului trofic, nu am folosit mai mult capacitatea creierului. 10% nu pare mult, dar e suficient dacă vedem ce am realizat pana acum.

Acum să discutăm despre un caz special. Exista o singură fiinţă vie ce-şi foloseşte creierul mai bine decât noi. Delfinul. Se estimează că acest animal incredibil utilizează până la 20% din capacitatea cerebrală. În special acest lucru îi permite sa dezvolte un sistem de eco-locaţie mai eficient decât orice fel de sonar conceput de omenire. Dar delfinul nu a inventat sonarul, l-a dezvoltat natural. Şi aceasta e o parte importantă a reflecţiei filozofice pe care o avem astăzi. Noi, prin urmare, putem spune că oamenii sunt mai preocupaţi de „a avea” decât de „a fi”.

Dar pentru fiinţe primitive ca noi, viaţa pare a avea un scop unic. De a câştiga timp. Şi trecerea prin timp pare că este, de asemenea, singurul scop adevărat al celulelor corpului nostru. Pentru a atinge acest obiectiv, masa de celule a fiinţei umane are doar două opţiuni. Nemurirea sau reproducerea. Dacă mediul nu este suficient de favorabil sau cultivat, celula ar alege nemurirea. Cu alte cuvinte, autonomie şi auto-gestionare. Pe de altă parte, dacă mediul este favorabil va alege să se reproducă. În acest fel, atunci când mor predau cunoştinţe şi informaţii esenţiale celulei următoare, care va da alteia şi aşa mai departe. Această cunoaştere şi învăţare poate fi transferată prin timp.

Să ne imaginăm două minute cum ar fi viaţa noastră dacă am putea avea acces, să zicem, până la 20% din capacitatea creierului nostru. Această primă etapă ne-ar da acces şi control asupra corpului nostru. În prezent, vorbim ipotetic. Dar, dacă vă gândiţi, e probabil să realizaţi că grecii, egiptenii şi indienii au cunoscut celula cu secole înainte de inventarea microscopului. Şi ce să spunem despre Darwin? Toată lumea l-a luat de prost când a înaintat teoria evoluţiei. De noi depinde să impunem reguli şi legi. Şi să mergem de la evoluţie la revoluţie. 100 de miliarde de neuroni per om. Din care doar 50% sunt activi. Există mai multe legături în corpul uman decât există stele în galaxie. Posedăm o reţea de informaţii gigantică la care nu avem aproape niciun acces. Următoarea etapă va fi posibil să controlăm alte persoane. Dar pentru asta ar trebui să avem acces la cel puţin 40% din capacitatea creierului nostru. După controlul nostru şi al altora putem controla materia. Dar acum intrăm în capitolul de science fiction si nu ştim mai mult decât un câine ce observă luna. Si totusi, ce s-ar întâmpla, dacă pentru un motiv oarecare, cineva ar avea acces la 100% din capacitatea creierului nostru? Sa utilizezi 100% capacitaţii cerebrale e absolut fenomenal. Metabolismul. Materia. Energia. Magnetismul si electricitatea. Frica. Dorinta. Durerea. E uimitor!

Timpul este unitate.

Gândiţi-vă la natura vieţii. La începutul inceputurilor. Dezvoltarea primei celule care a fost împărţită în două celule. Fiecare celulă în parte călătoreşte prin timp. Fiecare celulă comunică cu restul. Schimbă 1.000 biţi de informaţie pe secundă între ele. Celulele sunt grupate şi creează o reţea de comunicare care formează materia. Celulele combinate iau o formă, se deformează, remodelează. La om Unu este unitatea lor de măsură dar in realitate nu este deloc asa. Toate sistemele sociale puse în ordine ştiu că unu plus unu e egal cu doi. Dar, unu plus unu niciodată nu a fost egal cu doi. De fapt, nu există cifre sau litere. Am codificat existenţa noastră pentru a o aduce la mărime umană pentru a o face mai uşor de înţeles. Am creat o scară să uităm că universul e fără fund. Dar dacă oamenii nu sunt unitatea, iar lumea nu e guvernată de legi matematice, ce guvernează toate astea? Vedeţi o maşină ce merge pe stradă. Dacă mărim viteza imaginii la infinit maşina dispare. Deci, ce dovezi avem pentru existenţa sa? Timpul oferă legitimitate existenţei. Timpul este singura unitate adevărată de măsură. E dovada pentru existenţa materiei. Fără timp nu existăm. Timpul este unitate.

Omul e condus de setea de putere şi profit. Este în natura omului. Din pacate, oamenii sunt mai preocupaţi de „a avea” decât de „a fi”. Actualul OM poate cauza instabilitate şi haos. Ignoranţa aduce haos, nu cunoaşterea. Viaţa ne-a fost dată acum miliarde de ani. TU stii ce sa faci cu viata TA?”. (selectie text dupa filmul Lucy de Luc Bessontrailer video)

Anunțuri

Octombrie 8, 2014 - Posted by | film, spirith, stiinta |

2 comentarii »

  1. Atunci cand vom invata ce inseamna verbul ” a fi”, vom putea trai cu adevarat, fara a distruge ci a crea.

    Comentariu de Nicol Nicko | Octombrie 8, 2014 | Răspunde

    • Sunt absolut perfect de acord!

      Comentariu de zupernews | Octombrie 8, 2014 | Răspunde


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: