Adevarul . . . Ce este Adevarul?

Ce este sau care este adevărul? Citeodata cind stau sezut, o intrebare imi vine in minte: Ce este adevarul? Aceasta este
intrebarea cea mai importanta care poata sa-i vina cuiva in minte, dar care nu are un raspuns. Intrebarea cea mai
importanta, intrebarea suprema, nu are cum sa aiba un raspuns; de asta este intrebarea suprema. Cind Pilat din Pont l-a intrebat pe Isus: Ce este adevarul? Isus ramase in tacere. Si nu numai, dar istoria spune caci in momentul in care Pilat puse intrebarea: Ce este adevarul? el nu astepta raspunsul. Parasi camera si pleca. Este foarte ciudat. Pina si Pilat se gindise ca o asemenea intrebare nu are cum sa aiba raspuns, de aia nu astepta raspunsul. Isus ramase in tacere, pentru ca si el stia ca nu poate raspunde la o asemenea intrebare. Dar aceste doua moduri de intelegere nu sunt egale, pentru aceste doua persoane sunt diametral opuse. Pilat din Pont credea ca o asemnea intrebare nu poate avea raspuns pentru ca adevarul nu exista: cum ar putea raspunde? Aceasta este logica mintii, a mintii romane. Isus ramase in tacere nu pentru ca adevarul nu exista, ci pentru ca adevarul este asa de vast incit nu poate fi definit. Adevarul este imens, enorm si nu poate fi restrins la un cuvint, sau la o explicatie lingvistica. Exista. Poti fi adevarul dar nu poti sa-l exprimi in cuvinte.

Chidvilas a formulat aceasta intrebare. Intrebarea este absolut importanta. Nu exista o intrebare mai sublima decit aceasta pentru ca nu exista o religie mai sublima decit adevarul. Trebuie inteleasa intrebarea, trebuie analizata. Analizand intrebarea, incercind sa o intelegi vei putea intui cam ce este adevarul. Eu nu voi raspunde, nu pot sa raspund. Nimeni nu poate raspunde. Dar putem patrunde in esenta ei. Patrunzind in esenta ei, intrebarea insasi va incepe sa dispara. Cind intrebarea va disparea de tot, veti gasi raspunsul in esenta cea mai intima a inimii voastre, voi sunteti adevarul,cum a-ti putea sa nu-l gasiti? Poate ca l-ati uitat, sau poate l-ati pierdut pe strada care va conduce spre adevar, poate ca ati  uitat modul de a intra in fiinta vostra interioara, in insusi propriul vostru adevar. Adevarul nu este o ipoteza, nu este o dogma. Adevarul nu este hindu, nici crestin, nici musulman. Adevarul nu este al meu si nici a vostru. Adevarul nu apartine nimanui ci toti apartin adevarului. Adevarul inseamna ceea ce este: acesta este sensul exact al cuvintului. Deriva din radacina latina vera. Vera inseamna: ceea ce este. In engleza sunt citeva cuvinte care deriva de la radacina latina vera:  was, were-deriva din vera. In germana, war-deriva din vera. Vera inseamna: ceea ce este, fara interpretare. Cind intra in scena interpretarea, atunci ceea ce ajungi sa cunosti este realitatea si nu adevarul. Aceasta este diferenta intre realitate si adevar. De asta in momentul in care raspunzi intrebarii: Ce este adevarul? raspunsul tau devine o realitate si nu mai este adevarul. Este analizata prin interpretare,iar mintea ta ii da diferite culori. Iar realitatile sunt atit de multe pe cit sunt mintile. Sunt multe realitati,a devarul este unul si-l cunosti cind mintea este absenta. Este mintea cea care va separa de mine, de ceilalti, de existenta. Daca va uitati la lucruri prin minte, mintea va da o fotografie a adevarului. Si numai o fotografie din ceea ce este. Si in mod natural fotografia depinde de aparatul de fotografiat, de filmul utilizat, de solventii chimici, de modalitatile de developare, de modalitatile de tiparire, de fotograf. O mie si una de lucruri intra in joc: devine realitate. Pina si cuvintul realitate este frumos de inteles: deriva din radacina latina res care inseamna: lucru sau lucruri. Adevarul nu este un lucru. Dar dupa ce mintea l-a preluat, l-a interpretat, l-a definit, l-a delimitat, adevarul devine un lucru. In momentul in care un barbat se indragosteste de o femeie, exista un anumit adevar, daca este indragostit intr-un mod total inconstient, daca nu l-a prelucrat, modificat acest adevar, daca nu a fost o actiune a sa, o realizare a sa, daca nici nu s-a gindit inainte. Deodata unul vede o femeie o priveste in ochi si ceva se aprinde. El nu este cel care reactioneaza, eul sau nu este implicat, cel putin nu la inceput, cind dragostea este inca virgina. In acel moment este adevarul si nu este nici o interpretare. Iata de ce dragostea este nedefinibila. Curind intra in joc mintea, incepe sa manevreze lucrurile si sa-l posede. El incepe sa se gindeasca la ea considerind-o iubita lui, incepe sa se gindeasca la cum sa se insoare cu ea,i ncepe sa se gindeasca la ea ca la femeia lui. Deci acestea sunt lucruri reale: iubita, femeia acestea, sunt lucruri. Acum adevarul nu mai, s-a retras inapoi. Acum lucrurile devin mai importante. Ceea ce se poate defini este mult mai sigur, nedefinitul este nesigur, incert. In acest fel se incepe a ucide, a invenina adevarul. Mai devreme sau mai tirziu va fi o sotie si un sot:d oua realitati. Dar frumosul s-a dus, bucuria a disparut, luna de miere s-a terminat. Luna de miere s-a terminat exact in momentul in care adevarul devine realitate, cind dragostea a devenit o relatie, un raport. Luna de miere este asa de scurta, din pacate si nu ma refer la luna de miere care urmeaza casatoriei. Luna de miere este asa de scurta. Poate a durat numai o clipa, dar puritatea ei, puritatea ei cristalina, divinitatea ei, fiinta ei transcedentala apartin eternitatii, nu timpului. Puritatea ei nu face parte din lucrurile lumesti, este precum o raza de lumina care intra intr-o gaura neagra. Provine din transcendenta. A defini divina dragoste este absolut necorespunzator, pentru ca dragostea este adevarul. In viata normala dragostea este situatia cea mai apropiata de adevar. Chidvilas in treaba: Ce este adevarul? Intrebarea trebuie sa dispara, numai atunci vei sti. Daca intrebi: Ce este adevarul? ce intrebi? Daca eu as spune, A este adevarul, B este adevarul, ar fi un raspuns? Daca eu as raspunde este adevarul, atunci in mod sigur ca A nu este adevarul, este altceva ce eu folosesc drept sinonim pentru adevar. As putea spune adevarul este adevar, dar ar fi fara nici un inteles, nu ar rezolva nimic. Daca ar fi egal, daca A este adevarul, ar insemna ca adevarul este adevarul. Daca A este diferit de adevar, nu este exact adevarul, atunci as sustine falsul. Deci a spune ca A este adevarul si ar fi numai aproximativ. Tine minte ca nu poate fi ceva aproximativ adevarului. Sau este adevarul sau nu este. De asta nu pot spune A este adeavarul. Nu pot spune: Dumnezeu este adevarul, pentru ca daca Dumnezeu este adevarul ar fi exact acelasi lucru, adevarul este adevar. In acest caz nu spun nimic. Daca Dumnezeu este diferit adevarului, atunci as spune ceva, dar cu siguranta ceva eronat. In acest caz Dumnezeu este diferit adevarului, atunci cum poate fi adevarul? Daca as spune ca este aproximativ ca adevarul, lingvistic ar fi foarte bine, dar nu ar fi corect. Aproximativ inseamna ca este o minciuna, ceva fals. Altfel de ce nu este adevarul suta la suta? Daca este adevarul 99%, contine ceva care nu este adevar. Adevar si minciuna nu pot sta impreuna, exact cum lumina si intunericul nu pot sta impreuna, pentru ca intunericul nu este altceva decit absenta luminii. Absenta si prezenta nu pot sta impreuna, adevar si minciuna nu pot coexista. Minciuna nu este altceva decit absenta adevarului. De asta nici un raspuns nu este posibil,d e asta Isus ramase in tacere. Dar daca observi cu intelegere profunda, daca te uiti la tacerea lui Isus, ai raspunsul. Isus spune: Stai in tacere cum stau eu si vei stii, dar n-o spune in cuvinte. Este un gest care se aseamana mult cu filozofia Zen. In acel moment in care Isus ramase in tacere, el era foarte aproape de ceea ce este atitudinea Zen, de ceea ce este atitudinea budista. In acel moment El era un Buda. Buda nu raspunse niciodata la asemenea intrebari. El facuse un tabel cu 11 intrebari si, in fiecare din locurile pe unde mergeau, discipolii sai umblau si anuntau in mod public: Nu puneti lui Buda nici o intrebare din acestea 11 intrebari care sunt fundamentale, intrebari care sunt intradevar semnificative. Puteau sa intrebe orice alt lucru, Buda era tot timpul pregatit sa raspunda. Dar nu intrebati ceea ce este fundamental, pentru ca ceeea ce este fundamental se poate numai experimenta. Iar adevarul este fundamental prin excelenta, esenta insasi a existentei este adevarul. Patrunde in profunzimea intrebarii. Intrebarea, este importanta sa plece din inima ta: Ce este adevarul? El izvoraste in sinele tau o dorinta de a afla ce este adevarul. Nu alunga aceasta dorinta, patrunde in esenta ei. Chidvilas spunea ca daca ti se intimpla din nou inchide ochii, patrunde in intrebare. Lasa intrebarea sa se focalizeze la maxim – „Ce este adevarul?” Lasa sa izvorasca in tine o mare concentrare. Uita de restul, ca si cum viata ta intreaga ar depinde de aceasta intrebare: Ce este adevarul? Las-o sa devina o chestiune de viata si de moarte. Si nu incerca sa raspunzi, pentru ca tu nu cunosti raspunsul.

(despre Adevar, din conferintele sustinute de Osho)