Teozofia

Filozofia moderna este un sistem al speculatiei teoretice bazat pe rationarea de la cunoscut la necunoscut, care trage deductii logice din opiniile acceptate. Teozofia consta in posesia cunoasterii capatate prin experienta practica. Pentru a fi filozof e necesar sa ai o putere de rationare remarcabila si sa estimezi posibilitatile si probabilitatile; pentru a fi un adevarat teozof e necesar sa posezi facultatea perceptiei spirituale, si sa cunosti lucrurile percepute independent de posibilitatile, probabilitatile sau opiniile acceptate. Un filozof speculativ se situeaza pe un punct de vedere obiactiv in privinta obiectului studiat; teozoful gaseste caracterul acelui lucru in el insusi.

Nu exista ceva in Macrocosmul naturii care sa nu fie continut si in om; deoarece omul si Natura sunt in mod esential una, omul care stie ca este una cu Natura va cunoaste orice din Natura cunoscandu-se pur si simplu pe Sine insusi. Filozoful, neavand cunoastere de Sine, poate doar sa speculeze asupra lucrurilor pe care nu le vede; un teozof practician, cunoscandu-si propriul sine, nu are nevoie sa speculeze, fiindca el cunoaste ceea ce vede, si vede ceea ce cunoaste. Asadar, nu poate fi numit teozof acela care nu poseda cunoastere de sine, singura care permite omului sa cunoasca toate lucrurile prin cercetarea proprie-i sale minti. Aceasta putere o au atat de putini oameni, incat ceilalti indivizi se indoiesc de existenta ei; pentru ignoranti, o astfel de putere pur si simplu nu exista, caci numai ceea ce omul poate sa inteleaga are o existenta reala pentru el, iar ceea ce nu intelege ii apare ca fiind ceva iluzoriu, indiferent de cat de reale pot fi aceste lucruri pentru altii. Este nevoie de un inalt grad de perfectionare morala si intelectuala pentru a realiza o perfecta cunoastere de sine, si este cu neputinta ca cineva sa atinga treapta cea mai inalta de perfectiune atat timp cat traieste intr-o forma mentala si sufleteasca imperfecta; si asta pentru ca imperfectiunile  dauneaza intotdeauna fiintei, spiritului. oricat de invatat si de inzestrat intelectual ar fi omul, cunoasterea lui in privinta Adevarului ramane doar o simpla prejudecata, cata vreme el n-a cunoascut adevarul in Sine insusi. Daca dam crezare si accepta, invatatura unei persoane care a perceput adevarul, nu rezulta de aici ca noi recunoastem acest adevar ca fiind al nostru; inseamna pur si simplu ca ii consideram parerea demna de increderea noastra. Cunoasterea opiniilor altora ne poate ajuta in cercetarile noastre doar atata timp cat nu putem descoperi adevarul din noi insine; insa nu trebuie uitat ca o astfel de cunoastere este cu dublu tais: ne poate indruma corect, sau ne poate duce in eroare. Singura cale care ne poate duce la cunoasterea si intelegerea Adevarului este Cunoasterea de Sine. Opiniile se schimba, crezurile si credintele se schimba si ele in mod corespunzator, dar cunoasterea pe care o gasim in Noi Insine ramane tot atat de tainica precum o stanca.

Cunoasterea teoretica a lucrurilor este ceva fals, caci adevarata cunoastere poate fi dobandita doar prin practica. Pentru a cunoaste un lucru, trebuie sa-l vedem si sa-l simtim in Noi Insine. Lucrurile care trec dincolo de puterea fizica a vederii pot fi cunoascute doar daca sunt traite si simtite de catre Suflet. Lucrurile care transced capacitatea intelectului de a le intelege nu pot fi demonstrate stiintific celor care nu poseda aceasta capacitate. Iubirea si ura, ratiunea si constiinta, sunt lucruri necunoascute celor care nu realizeaza existenta lor. Atributele spiritului nu se afla doar dincolo de puterea perceptiei intelectuale; ele pot fi cunoascute doar de catre Spirit, si sunt numite ‘ oculte ” fiindca nu pot fi intelese in absenta luminii spiritului.

Pentru a dobandi cunoastere, noi trebuie sa fi trecut prin experienta binelui si a raului, caci daca nu cunoastem raul, nu vom putea sti ce este binele. De indata ce incepem sa intelegem ce este binele, binele devine pentru noi o realitate, si intrucat cea mai inaltatoare fericire nu poate fi atinsa decat prin intelegerea acestui bine suprem, trebuie sa fim in stare sa-l realizam, daca dorim sa fim fericiti si intelepti. Noi putem sa realizam prezenta raului fara ca sa-l dorim, dar nu putem realiza existenta binelui suprem fara sa-l dorim, si nu-l putem dori cu ardoare daca nu credem ca el exista. prima si absolut necesara conditie pentru a dobandi cunoasterea si a cunoaste fericirea este credinta in existenta binelui si dorinta puternica de a realiza existenta lui, insa nicicand nu vom fi capabili sa-l descoperim si sa-l intelegem altundeva decat in propriile noastre inimi. Dumnezeu (iluminarea, energia, etc) nu traieste in afara templului spiritual al omului, ci numai inauntru sau.

Intelepciunea nu este ceva creat de om; ea nu poate fi cumparata cu bani, nici momita cu promisiuni, ci vine doar la cei cu mintea curata si inima deschisa. Se spune ca cei care doresc sa devina intelepti, trebuie sa fie ca niste copii, dar exista putini printre cei invatati care reusesc acest lucru.Sunt putini cei capabili sa faca asa ceva, chiar daca ar fi dispusi s-o faca, fiindca sunt lipsiti de Viata, si Constiinta, lipsiti de Putere, de Vointa, Dorinta; pentru ca viata si constiinta, cunoasterea si puterea vin de la sursa Universala a tuturor lucrurilor, iar ei nu sunt decat instrumente imperfecte ale manifestarii ei, obosite, decazute, lipsite de orice forma de eleganta. Exista putini oameni invatati care ar fi dispusi sa renunte la iluzoria independenta a gandurilor lor, a prejudecatilor acceptate, a fobiilor si la rationamentul lor dogmatic, si care sa se dedice slujirii Adevarului, a cunoasterii; foarte multi dintre noi renuntam a ne trai viata cu adevarat, devenind doar niste umbre ratacite ce alerga bezmetic spre nicaieri.

(Filozofia si Teozofia – Paracelsus)

Mintea este lumea a Tot si Toate sunt in ea

” Cerul este un ogor in care imaginatia omului isi arunca samanta. Natura este un artist care face sa creasca samanta, si tot ce este creat de Natura poate fi imitat de Arta “

(De Sagis et Eorum Operbius)

Nu este niciodata ceea ce pare

” Daca mintea unui om este slaba si sufletul nu-i aparat de credinta, spiritul putred poate intra in inima fiintei; asadar cel mai bun remediu pentru a patrunde in campul energetic pur, in echilibru, este de ati fructifica o minte puternica, iluminata de lumina interioara a intelepciunii divine. Bolile trupului pot fi vindecate doar daca puterea sufletului lucreaza prin mijlocirea esentei universale divine. Bolile sufletului pot fi vindecate doar prin puterea spiritului; dar pentru a putea fi vindecat este nevoie de mai multa meditatie, pace, liniste mentala interioara, de rugaciune inalta. Cuvintele de rugacine, implorarea facuta cu buzele prin vorbarii inutile, nedeslujite, fara rost, fara puritate si ceremoniile impodobite, sunt fara rost, inutile; este nevoie sa fim constienti, prezenti, iluminati, curati, in adevar, este nevoie sa fim in spirit si tot ce ne dorim cu inima curata, curat se va infaptui. Rugaciunile nu au cum sa se indeplineasca atata timp cat inima noastra doreste in mod continuu raul.

Acela care poarta imbracaminte preotesti nu este neaparat o persoana de inalta spiritualitate, desi el poate fi recunoscut ca atare de catre Biserica. A fi hirotonit de catre om nu inseamna ca esti inzestrat cu putere spirituala, caci o asemenea putere nu poate fi conferita decat de profunzimea spiritului. Multe chipuri simpatice, dragute, ce par a fi de incredere, politicienii, preoti, cunostinte, etc.etc, nu sunt altceva decat ceea ce vor a juca, un rol si nimic altceva, multi sunt doar impostori si oameni care incearca sa faca mult rau prin imaginea binelui, in ciuda credintelor lor superstitioase, a presupusei lor stiinte, doctrine, multi dintre cei din jurul tau nu fac altceva decat sa joace un rol ce astazi iti pare prietenos, iar maine scarbos “.

(De Sanctorum Beneficiis)

Frica, sursa nebuniilor umane

Teama, spaima, patima, dorinta, bucuria, si invidia, sunt cele sase stari ale mintii care pot conduce imaginatia si, in consecinta, lumea omului. Si intrucat mintea omului este dublura mintii universale, cauzele acestor stari sunt de asemenea active in imaginatia lumii, dupa cum si aceasta actioneaza asupra lui. Prin urmare, este de dorit sa putem controla imaginatia si sa nu-i permitem sa se dezlantuie haotic. Ar trebui sa incercam sa intelegem spiritul prin puterea spiritului, si nu prin imaginatia speculativa.

(De Virtute Imaginativa)

Contactul cu Intelepciunea

Exista doua cai pentru a ajunge la intelepciune: una este de a poseda stiinta spirituala (divina), iar cealalta de a lua contact cu ea, prin viata, alaturi de lume, de a atinge indeaproape viul, impresiile pure, proaspete. Studiul abstract, fara practica vietii si contactul cu experienta, cu meditatia, nu poate oferi nimanui o cunoastere adevarata si nici un contact bun cu intelepciunea. Teorie fara practica si practica fara teorie nu duce niciodata la un punct bun, celui ce vrea sa tinda spre perfectiune. Omul are nevoie de amandoua pentru a cunoaste adevarata realitate. Indiferent cat vei explica cuiva o anume traire personala, nu o va putea intelege pana cand nu va trece si el prin aceea experienta, si chiar si atunci, el va putea vedea altfel lectia si vor exista intotdeauna diferite puncte de traire care ne diferentiaza. Iata cat de diferinti suntem cu totii. Chiar si trecand prin acelasi necaz, ori bucurie, fiecare o intelegem si o traim in felul nostru, personal, separati de absolut tot. Uneori ma intreb, cum se face ca totusi ne intelegem cat de cat intre noi pe acest pamant.

Geneza omului – Antropologie

Omul este o fiinta alcatuita din trei elemente forte distincte: Spirit, Suflet si Materie. Fiecare element, vizibil si tangibil fiintelor care traiesc exclusiv in el, sau in a caror componenta respectivul element predomina. Spiritul este perceptibil existentelor spirituale. Esenta sufletului, cu formele si curentii ei, poate fi vazuta si simtita de fiintele care traiesc in sfera sufletului; ei sunt de asemenea capabili sa citeasca gandurile mai putin subtile si spirituale, si percep starile de spirit ale oamenilor. Materia, in starea in care o cunoastem noi, este vazuta si simtita cu ajutorul simturilor fizice, insa fiintele care nu poseda asemenea simturi, lucrurile materiale le sunt tot atat de invizibile si intangibile cum sunt lucrurile spirituale pentru cei ce nu si-au dezvoltat puterea perceptiei spirituale.

Esenta spirituala a omului provine din prima emanatie a Murmurului (a celui Ascuns, a Universului, a Viului Infinit), ea este inzestrata cu intelepciune si inteligenta infinita (atat in plan trecut, prezent si viitor) si daca omul are dezvoltata puterea perceptiei spirituale, elementele din care ar trebui sa fie construit un Om normal, el devine automat constient de puterea divina pe care o poseda. Intelegand ce puteri ale Inteligentei detine va fi, ca sa spunem asa, Supraom, si, pe buna dreptate, va fi numit Fiinta Divina, Iluminat, in contact cu Marele Creier al Universului.

Ori de cate ori este conceput un copil, aura Inteligentei Supreme, Spiritul, coboara asemenea unei raze de soare peste Sufletul sau, inzestrata cu Energia Universului sau. Totusi, acest Spirit nu este absorbit imediat de copilul nou nascut, ci se incarneaza treptat, pe masura ce fiinta omeneasca va creste si isi va dezvolta Ratiunea si Inteligenta Suprema. Pe masura ce omul creste in el, exista ocazia sau nu, a se dezvolta elementul pur spiritual, treptat, devenind activ in copil cu trecerea timpului, dar toate astea se pot intampla, doar daca instrumentul uman prin care el doreste sa actioneze este descatusat, deschis gandirii si simtirii profunte, inteligente, actionand si manifestand intens aceasta activitate. Multi oameni traiesc, se casatoresc so mor fara a ajunge vreodata sa intre pe deplin in posesia acestei raze divine de intelepciune (sau fara sa stabileasca o legatura stransa cu ea) care, doar ea, ii poate transforma in fiinte omenesti pline de Inteligenta si Constiinta Pura. Daca individul, in timpul vietii sale, nu devine intelept, bun si iluminat spiritual, raza constiintei divine, dispare, se ofileste, omul nu va mai putea patrunde prin fiinta lui in paradisul de Adevar, va ramane doar o creanga uscata, putreda, fara de sens pe acest pamant, si odata cu pierderea Inteligentei Pure, caracterul sau, personalitatea, aura lui va ramane doar o urma in lumina astrala. Sa nu uitam ca exista o foarte mare diferenta intre individualitate si personalitate, personalitatea fiind intotdeauna doar o masca schimbatoare pe care o foloseste in diversele sale momente din viata.

In om exista doua feluri de Inteligenta: inteligenta umana si inteligenta animala. Numai inteligenta umana se poate uni cu Spiritul. Ratiunea inferioara sau animala, oricat de mult ar cunoaste in privinta aspectelor exterioara ale lucrurilor, si oricat de vasta ar fi in logica si filozofie, este complet neputincioasa, fiindca va fi respinsa de spiritul Adevarului; iar acela care pestreaza formele nealterate, prevenind destramarea si intoarcerea lor la Haos, este dor spiritul de Viata. Intotdeauna cimentul care uneste sufletul cu spiritul este doar Iubirea, si de aceea iubirea inflacarata pentru Divinitate este cel mai inaltator bun pe care il poate realiza un om pe pamant.

Omul poate fi considerat ca fiind o fiinta dubla, un om Invizibil si un om Vizibil, uniti prin Suflet. Omul vizibil consta din acele elemente initial invizibile care devin vizibile in forma sa, omul invizibil fiind construit din sentimente si ganduri a caror origine se afla in Macrocosm, iar lumina lor se reflecta si se imprima in materie. Omul este, asadar, chintesenta tuturor elementelor si o Celula a Universului, o copie in miniatura a Sufletului sau, si orice exista sau se intampla in Univers, exista si se intampla intotdeauna in alcatuirea omului. Multimea fortelor si esentelor ce actioneaza pentru a constitui ceea ce numim ” omul ” este aceeasi ca si multimea fortelor si puterilor a ceea ce, la o scara infinit mai mare, se numeste Univers, si orice lucru din Univers se reflecta in om si poate intra in constiinta acestuia. Aceasta circumstanta permite omului care se cunoaste pe Sine insusi sa cunoasca, sa percepa, sa patrunda in esenta lui, in misterul si magia lui, Universul, si sa descopere nu numai ceea ce exista invizibil in Univers, dar sa aiba acces la Adevaruri din trecut, prezent si viitor. De relatia stransa dintre Univers si Om depinde armonia datorita careia Infinitul se leaga strans de finit, si imensitatea de tot ce este mic. Conform doctrinelor orientale (brahmane) doua sau mai multe persoane iluminate spiritual pot percepe un acelasi Adevar Pur (nemanifestat pana in acel moment de nimeni) independent una de celalta, si sa-l descrie fiecare in acelasi fel, doar simbolistica fiind diferita.

Scopul existentei omului este restabilirea armoniei de la inceputuri care a existat intre Univers si Om, intre Natura si Om, intre dumnezeu si Om, inainte de producerea separarii ce a tulburat echilibrul si a facut ca prima emanatie a esentei divine sa fie atrasa de cea de-a treia emanatie materiala si sa se scufunde in materie.

(dupa Paracelsus – Viata si Invataura)

Tiparul primitivismului uman

In Evul Mediu institutiile oficiale ale acelor timpuri apartineau oligarhiei (poate ca nici astazi nu suntem departe de acest format), iar cei saraci depindeau de favorurile bogatasilor. Puterea Bisericii era nemarginita iar dictatura clerului nu accepta nesupunerea. Slugarnicia si lacomia, ca si goana dupa favoruri personale erau la ordinea zilei (ca si in zilele noastre), si acest mod de a gandi influenteaza si modifica intotdeauna conceptiile raligioase ale unui popor. Orice lucru care nu putea fi reconciliat cu prejudecatile si opinile existente era intotdeauna atribuit Diavolului. Ororile inchizitiei, persecutiile religioase, judecarea vrajitoarelor sunt extrem de bine cunoascute pentru a mai discuta acum despre ele.

Acest timp de gandire a ingradit intotdeauna spiritele iluminate, a oprit din marele lor avant spre mai mult acele spirite care aveau idei ce puteau duce lumea spre alte culmi ale civilizatiei. Dar, mereu a existat si va mai exista o stransa legatura intre politic-economic-religie, care urmareste involutia umana, a societatii, si nu o evolutie sanatoasa a sa. Acest sistem politico-economico-religios a urmarit intotdeauna sa beneficieze de o mare masa de prosti, oameni fara de caracter, personalitate, libertate, ca nu cumva, revolutionandu-se in sine, sa observe cu usurinta ca sunt condusi de cei mai prosti dintre prosti. In general un prost la conducere urmareste al supune, al umilii, al depersonaliza, pe cel pe care il conduce, pentru a devni, in timp, mai prost ca prostul sef. Gandirile primitive, stilurile aplicate in trecut au ramas inscriptate chiar si pana astazi in celula noastra si ne influentea in modul cel mai macabru in mai toate activitatile noastre moderne. Parem ca suntem mai civilizati, mai profunzi, mai inteligenti, dar dincolo de acest val iluzoriu, animalitatea noastra in cazurile in care simtim ca ne fuge pamantul de sub picioare iese la iveala, devenim brutali, primitivi, plini de ura, lipsiti de orice discernamant si echilibru. Eu cred ca, primitivismul nostru ascuns are o legatura imensa cu stilul pe care politicul, economicul si religiosul la jucat in viata noastra inca de la aparitia lor si continua pana in zilele noastre. Inflentele sunt cu atat mai mari, cu cat in fata acestor concepte, noi, omul, individul, nu avem o parere lucida, matura, reala despre ceea ce Este si nu ceea ce ni se da. Se promoveaza doar franturi, frimituri, formate copy/paste spuse papagaliceste non-stop oriunde si oricand fara nicio noima, idiferent daca sunt bune sau nu. Suntem obisnuiti sa luam totul asa cum vine, fara a mai discerne, fara a mai cerceta daca ceea ce am primit e bun sau nu. Omul prezentului nu e foarte diferit de omul primitiv. Baza lui nu a fost schimbata de foarte mult timp, iar reactia lui e aproape identica cu cea din trecut. Se respecta la infinit acelasi model de indoctrinare politica, religioasa, sociala (econimic), iar noi, din prea multe lene, cadem mereu in plasa celor mai prosti de pe pamant. Cum de intotdeauna cei prosti au acces in varful piramidei? Simplu! Intotdeauna cei prosti au mai mult tupeu si asta pentru ca ei nu dispun de rusine, stiu sa minte fara sa se inroseasca, manipuleaza cu usurinta, influenteaza, fura, fara un gram de invinovatire. De ce? Pentru ca atata timp cat nu ai in sinele tau un pachet de valori morale si spirituale, esti constient ca poti fura, mintii, distruge fara ca cineva sa te atinga macar. Acest model nu a fost creat acum, el face parte din creatia Omului Animal, cel ce sare la gatul celui mai slab, distruge pe cel mai bun ca el, denigreaza, deformeaza imaginea, subjuga, umileste, pentru ca doar promovand aceste invalori, reusete sa para, in ochii multora, si pentru cateva secunde, un cineva; si pana cand viermele nu e prins e in stare sa distruga toata frumusetea fructului.

Daca tragem o linie, putem observa ca oamenii sunt in general purtati de aceste instincte, iar aceste instincte apar intotdeauna la oamenii lipsiti de caracter, de eleganta, noblete, de constiinta si lumina. Cercetand cu atentie se poate observa ca acest model este format inca din copilarie cu mari influente din partea familiei. Vei observa mai mereu cum cei ce nu au avut o copilarie frumoasa vor incerca pe cat posibil sa fie cineva indiferent prin ce metode. Avem de-a face aici cu acel tipar de om fara radacini; sufletul crescut cu obsesii, intr-un mediu de familie dezorganizat, fara iubire, intelegere, incurajare, plin de fobii si lipsuri atat mentale cat si spirituale va dori intotdeauna sa fie Cineva, sa fie cunoscut, sa fie placut; indiferent ca nu dispune de calitati el si le va promova prin minciuna, lasitate, distrugere, fiind un cameleot inascut. Foarte multi pastram acesta samanta in noi pentru ca si parinti nostri, si parinti parintilor nostri nu au reusit sa isi depasesca creatia. Cultura, obicieiurile, obsesiile, fobiile, modelul de familie, influentele, trendurile, modelele, joaca un mare rol in puterea si valoarea unui popor; iar multi dintre noi, au crescut fara valori si modele bune, autentice, iata de ce suntem ceea ce suntem astazi. Poate ca si din aceasta cauza poporul roman e din ce in ce mai bolnavicios. Se spune ca adesea bolile trupului sunt defapt cauza dorintelor morbide, sentimentelor dereglate si a gandurilor perverse, in detrimentul adevaratelor valori mentale si spirituale. Poate ca e timpul sa intelegem mai profund fiecare dintre noi propria noastra fiinta si din acel moment poate ca vom intelege de ce tot ce alegem, facem, spunem, gandim si simtim e rezultatul a ceea ce am cladit in noi de cand existam pe acest pamant. Intreaga societate se poate schimba in mai bine, politic, economic si religios, doar daca invatam a nu ne mai mintii pe noi, doar daca dorim mai mult adevar, doar daca fiecare dintre noi urmareste ca acolo unde e, sa construiasca viata in cel mai frumos mod cu putinta. Vrem nu vrem, inca tiparul nostru ca specie e absolut primitiv, iar viitorul nostru depinde foarte mult de descatusarea fiintei spre teluri mult mai inalte.

Moartea si forma ca iluzie

Cuvantul ” moarte ” are doua intelesuri: incetarea activitatii vitale si anihilarea formei. forma este o iluzie si nu are existenta independenta de viata; este doar o expresie a vietii, nu o creatoare a ei. Ea nu poate inceta sa traiasca, pentru ca ea nicicand nu a trait inainte; moartea formei nu este decat incetarea puterii vesnice a vietii intr-una din formele ei si manifestarea intr-o alta forma. Dar Viata insasi nu poate muri sau nu poate fi anihilata, fiindca ea nu s-a nascut  dintr-o forma. Ea este o putere Eterna, care a existat dintotdeauna si va exista vesnic. Anihilarea unei particule de viata ar fi o pierdere de neanlocuit pentru Univers. Viata este un atribut al Universului, al Pulsului sau, al Viului manifestat Infizibil, si va exista intotdeauna, la infinit. Asadar, conceptul mortii nu poate avea un alt inteles decat de transformare a unui gen de activitate intr-un alt gen, si, prin urmare, atat moartea cat si viata sunt identice, deoarece incetarea unui gen de activitate a puterii de viata (ce nu cunoaste odihna), genereaza existenta continua a unui alt gen de activitate, iar aparitia unei forme noi depinde de disparitia celei vechi. Toate formele sunt supuse schimbarii; ele sunt doar iluzii si ca atare vor inceta sa existe cand cauza ce le-a produs inceteaza sa mai actioneze. Trupul oricarui om, al carui produs a incetat sa se mai manifesta, in a carui esenta Viul se destrama isi schimba forma. O forma poate sa-si mentina existenta ei iluzorie doar atat timp cat actiunea vietii asupra substantei formei da nastere unei asemenea iluzii. Insa Viata este o putere eterna si perfecta; ea poate veni in contact cu materia fizica, dar nu se poate uni cu aceasta. Ea poate fi atrasa spre materia fizica de puterea spiritului, dar daca spiritul  inceteaza s-o atraga, viata se va desparti de materie, iar materia se va descompune in elementele ce o alcatuiesc. Nimic nu se poate uni cu Viata Vesnica si perfecta daca nu este Vesnic si Perfect. Ceea ce este bun si perfect poate trai; ce este Rau si Imperfect va fi intotdeauna distrus, transformat. Daca toate elementele care alcatuiesc omul ar fi bune, daca intreaga lui constitutie emotionala, spirituala si intelectuala ar fi perfecta, daca omul ar lucra necontenit la dezvoltarea esentelor sale, mentale, spirituale, fizice, atunci Viul ar ramane mult mai mult in forma lui si ar fi posibil ca el sa devina nemuritor. Dar daca omul se indeparteaza de esentele sale care tin functionarea lui la nivelul cel mai perfect, daca omul nu isi patrunde sinele, inteligenta, mentalul, sufletul, spiritul, si materia, fizicul; in ritmul cel mai rapid ” Moartea ” va pune stapanire pe el, iar Viul se va indeparta intotdeauna de un lacas urat si autodistrugator. Daca in om nu exista nimic bun, el va trebui sa moara si sa fie total transformat.

Ma mint cu fiecare zi ce trece

In masura in care o arta sau o stiinta este pierduta sau uitata, insusi numele ei va fi gresit inteles, gresit aplicat si, in cele din urma, dat uitarii. In masura in care oamenii incep sa-si piarda spiritualitatea si sa se afunde tot mai adanc in materisalism, ei nu vor mai fi capabili sa inteleaga puterea spiritului. Exista multe persoane care neaga existenta spiritului, sau a oricarui alt lucru ce depaseste puterea de perceptie a simturilor lor fizice, de aici si patrunderea lor intr-un camp intunecat, din care nu se mai poate observa nimic. Ceea ce exista se poate vedea doar daca esti pozitionat in unghiul din care se poate observa ceea ce altii observa si tu nu. Iar ca sa poti observa Adevarul trebuie sa il cauti, altfel vei primi doar Minciuni. Iata cum fiecare dintre noi reusim a ne minti cu fiecare zi ce trece, acceptand orice fara a cerceta.

Ignoranta este cauza imperfectiunii noastre

Adevarata stiinta a Naturii isi extrage concluziile logice din adevarurile fundamentale despre care ea stie ca sunt adevarate, fiindca le intelege prin puterea mintii care e luminata de Intelepciune. Falsa stiinta isi intemeiaza concluziile pe aspectele exterioare create de Iluzia Simturilor; adevarata stiinta isi construieste rationamentul, nu din ceea ce doar crede, ci din ceea ce stie ca este Adevarat. Acesta stiinta este Stiinta Adevarului Pur, care este Intelepciunea dusa la traire. Cunoasterea lucrurilor divine, universale, cosmice, nu poate fi capatate doar rationand logic asupra aparentelor exterioare din planul fizic; ea poate fi insusita prin acordarea unei mai mari atentii aspectului spiritual al tuturor lucrurilor, de catre cei capabili sa simta si sa vada lucrurile proprii spiritului. Ar fi bine ca toti preotii, spune Paracelsus, care sunt considerati ghizi spirituali, sa cunoasca mai mult despre lucrurile spirituale si sa dobandeasca o oarecare experienta practica in domeniul intelepciunii divine, in loc sa repete pur si simplu la infinit fara nicio noima, ceea ce au citit. Stiinta Adevarului Pur ne dezvaluie esenta omului interior, cat si organizarea omului exterior in plan terstru, dar si universal. Cugetatorul superficial nu poate sa inteleaga decat ceea ce poate percepe cu ajutorul primitivelor sale simturi, formate de el insusi precar si copilaresc, dar omul interior Iluminat poseda cele mai inalte facultati perceptive care depasesc insusirile corpului sau.

Ignoranta, in viziunea lui Paracelsus, este cauza imperfectiunii noastre. Oamenii nu se cunoasc pe ei insisi si, prin urmare, nu inteleg lucrurile care exista in lumea lor interioara care se extinde in momentul perceptiei sale spre exteriorul larg al Mintii Universale. Fiecare om poseda in el insusi esenta Cosmica, celula divina, infinita a universului, viul si toata intelepciunea si puterea lumii. El poseda un fel de cunoaste, la fel ca a altuia, si cine nu reuseste s-o gaseasca pe cea care se afla in el, nu poate intr-adevar sa spuna ca nu o are, ci doar ca nu a fost in stare s-o caute.

Omul interior este omul natural, si el cunoaste intotdeauna mult mai mult decat carnea (materia) decat omul ce-si fructifica aproape toata cunoasterea lui pe lucrurile fizice, meteriale. Natura este un invatator universal. tot ce nu putem invata din aparentele exterioare ale Naturii, putem invata de la Spiritul ei. Ambele sunt Una. Natura ne poate invata totul, deca cerem informatii in mod corespunzator. Natura este o lumina si, privind Natura in propria ei lumina, o vom intelege cu adevarat. Natura invizibila poate deveni vizibila daca dobandim puterea de a percepe lumina ei vizibila. exista o lumina in spiritul omului care ilumineaza orice lucru, si prin care omul percepe chiar lucruri supra-naturale (in viziunea lui Paracelsus, supra-natural inseamna ceva care trece dincolo de Natura in aspectul ei interior, sau in cel superior sau spiritual al Naturii, si nu doar simplul sau aspect mecanic si fiziologic al lucrarii ei). Cei care cauta cunostinte in lumina Naturii exterioare, cunoasc lucrurile Naturii; cei care cauta cunoastinte in lumina omului, cunosc lucruri mai presus de Natura, care apartin legii. Omul este deopotriva un Animal, un Spirit si un Inger, pentru ca poseda toate aceste trei calitati. Atat timp cat ramane in Natura, el slujeste Natura; daca se muta in spirit, el slujeste Ingerul (din el); daca traieste in Inger, el slujeste ca un Inger.prima calitate apartine trupului, celelalte doua apartin sufletului si sunt pietrele lui cele mai pretioase. Trupul omului ramane pe pamant, dar sunt momente (in viata) deoarece el are un suflet cu doua calitati suplimentare, este capabil sa se mute in celalalt plan si sa se inalte deasupra Naturii si automat sa cunoasca ceea ce nu apartine Naturii. El are capacitatea de a invata despre tot ce apartine ” Raiului ” si ” Iadului ” (in esenta partile sale negative si pozitive), de a cunoaste profunzimea Inteligentei Cosmice (Viul mintii universale) si foarte multe alte parti ale Celor Ascunse, parti de altfel vizibile mereu, dar invizibile celor carora atractia, perceptia spre ele a murit, din nepasare, lene, frica si indoctrinare. Oamenii sunt inzestrati cu aceasta formidabila putere de a decoperii absolut toate Adevarurile Infinite ale Universului Vizibil si Invizbil, acesta putere o au inca de la nastere, dar cei mai multi dintre ei o pierd pe drum, deoarece isi concentreaza intreaga atentie asupra iluziilor din planul material.

(Philosophia Sagax.)