Coenzima Q10 – da inimii tale mai multa putere
Coenzima Q10 (Ubichinona) este o substanta liposolubila, cu un rol asemanator vitaminelor, cu precizarea ca Q10 este sintetizata in corp. Este prezenta in fiecare celula a organismului, in special in cele cu activitate foarte intensa precum: ficatul, inima sau creierul. De remarcat ca, desi coenzima Q10 se gaseste in toate celulele organismului, cea mai mare concentratie este in inima. De altfel, izolarea coenzimei Q10 s-a facut din inima de bou in anul 1957, de catre Frederick Crane de la Enzyme Research Center, din cadrul Universitatii Wisconsin, Statele Unite ale Americii.
Coenzima Q10 indeplineste doua functii principale: produce energie si actioneaza ca antioxidant puternic prin inactivarea radicalilor liberi responsabili de distrugerile celulare, fiind deosebit de importanta pentru sportivii de performanta si nu numai. La nivel dermatologic, Coenzima Q10 stopeaza procesul de imbatranire al pielii. Actioneaza la nivelul epidermei, protejand impotriva efectelor nocive ale razelor UV si prevenind astfel aparitia ridurilor.
Cantitatea necesara de Coenzima Q10 este fabricata de organism in primii 25-30 de ani de viata. La varsta de 24-28 ani, organismul atinge productia proprie maxima de Q10. Dupa 30 de ani, organismul incetineste ritmul fabricarii de Q10 in paralel cu procesul de imbatranire. Pentru a se pastra cantitatea necesara de Q10 in organism se impune ca aportul de Q10 sa fie realizat exogen, prin utilizarea suplimentelor alimentare care nu numai ca sporesc nivelul de Q10 din sange, dar si stimuleaza productia proprie de Q10 a organismului.
Studiile recente arata ca reducerea cantitatii necesare de coenzima Q10 in sange cu doar 25% are drept consecinte aparitia unor serioase probleme de sanatate. Coenzima Q10 este folosita ca supliment nutritional adjuvant in: profilaxia afectiunilor cardiovasculare, afectiunilor sistemului nervos, parodontopatii, tulburari de menopauza, osteoporoza, hipotiroidie, infertilitate, obezitate, afectiuni neurologice degenerative, afectiuni digestive si ale glandelor anexe, sindromul oboselii cronice, suprasolicitare fizica si intelectuala, recuperarea organismului dupa efort, cancer, scleroza multipla, imbunatirea sistemului imunitar, diabet, prostata. Studiile arata ca pentru profilaxia bolilor cardiace, este necesar un aport de 60 mg/zi de Q10 de la varsta de 36 ani pana la 60 ani, asigurandu-va ca nu veti deveni niciodata cardiaci.
Alimentele care contin coenzima Q10 sunt: peste (sardine si ton), carne de vita si organe de animale: inima, ficat, spanac, broccoli, oua, alune. Din pacate, in cursul prelucrarii termice a alimentelor, prin gatire, acest Q10 devine inactiv, desi CoQ10 rezista pana la o temperatura de 100-115 grade. De aceea, este necesar aportul de Q10 prin suplimente nutritive.
A H1N1 – Pandemia Sclavilor
Corporatii, afaceri farmaceutice, manipulare, minciuni, interese, paranoia, pandemii, boli inventate, virusi, vaccinuri, companii, isterii, etc.etc sunt cuvinte care pot fi auzite zi de zi pretutindeni. Este farmaceutica o industrie bizara ? Iata mai jos un video extrem de interesant care ar putea sa ne dea multora de gandit !
Gripa porcina A H1N1- Pandemia Sclavilor
Catina – un plus de sanatate
Catina este cunoscuta drept unul dintre cei mai puternici antioxidanţi naturali, cătina ajută la regenerarea celulelor, grăbind vindecarea. Este excelentă împotriva bolilor de piele, gripei şi îmbătrânirii. Proprietăţile cătinei sunt cunoscute de sute de ani în întreaga lume. Regenerantă şi prin excelenţă ecologică, această plantă are rădăcini puternice care penetrează solul până la trei metri adâncime, motiv pentru care este ideală pentru combaterea eroziunii, dar şi la fixarea azotului în sol. Numai în China au fost cultivate cu această plantă 500.000 ha pentru a preveni deşertificarea.
Cătina este un arbust fructifer de pădure care se găseşte în flora spontană a României, îndeosebi în zonele subcarpatice din Moldova şi Muntenia. Există un cuvânt care caracterizează cel mai bine cătina: antioxidant. Seminţele, frunzele şi fructele conţin o cantitate impresionantă de compuşi antioxidanţi. Ca la orice fructe de pădure, concentraţia de vitamina C din cătină poate să ajungă până la 2500mg/100g. Cătina este bogată, de asemenea, în vitamina E, carotenoizi, flavonoizi, steroli. Frunzele sunt o importantă sursă de antioxidanţi, incluzând beta carotenul, vitamina E, flavonoidele, catechina, acidul elagic, acidul ferulic, acidul folic şi o concentraţie importantă de calciu, magneziu şi potasiu. Frunzele mai conţin proteine, în procent de 24%.
Anticancerigen şi antitumoral
Fructele de cătină conţin, în proporţie de 35%, acid palitoleic – un acid gras foarte important care se găseşte în compoziţia pielii, ajutând la întreţinerea celulelor şi la vindecarea leziunilor. Uleiul extras din seminţe conţine 17% acid oleic, 34% acid omega 3 şi 31% omega 6. Cercetările ştiinţifice au avut rezultate promiţătoare în tratamentul ulcerului şi al altor boli gastrointestinale, precum şi în tratamentul unor afecţiuni genitale. Uleiul de cătină are efecte pozitive asupra sistemului cardiovascular şi reglează nivelul de colesterol. Anumiţi compuşi din scoarţa şi frunzele plantei au efect anticancerigen şi antitumoral. Proprietăţile antioxidante ale cătinei o recomandă pentru întărirea sistemului imunitar (unii specialişti consideră că este capabilă să vindece virozele respiratorii şi gripa), sănătatea ochilor şi prevenirea îmbătrânirii, reglarea sistemului endocrin, reglarea nivelului de lipide din sânge, reducerea inflamaţiilor. Uleiul de cătină este folosit în industria cosmetică, pentru obţinerea tratamentelor împotriva îmbătrânirii şi regenerării ţesuturilor. Este eficient în tratamentul arsurilor şi escarelor, în dermatite, eczeme, cuperoză, acnee, psoriazis, arsuri solare.
Denumirea stiintifica a Catinei este Tamarix ramosissima Alba – Hippophae rhamnoides
Catina rosie Myricaria germanica Fam. Tamaicaceae
In traditia populara: radacina si scoarta se folosea la tabacit, iar ramurile pentru vopsit, uneori se folosea si scoarta la vopsit. Radacina se intrebuinta ca si scoarta ca diuretic, sudorific, astringent, aperitiv. Coaja ramurilor se folosea ca astringent, hemostatic; fiarta in otet ere intrebuintata ca insecticid. Frunzele si ramurile se foloseau contra reumatismului, in bolile splinei. Extern se mai folosea la dureri de dinti si rani. Intern se mai intrebuinta in bolile ficatului, splinei rinichilor si basicii. Cu tulpinile plantei se faceau bai copiilor slabiti, rahitici.
Fructele de Catina – compozitie chimica: acid linoleic, linolic, arucic, carotenoide, licopen, tocoferol, zaharuri, pectine, acizi grasi esentiali, acid folic si izoramnetol, flavonoide, substante tanante, substante minerale ca: fier, calciu, fosfor, magneziu, potasiu, sodiu, etc. Vitaminele: A, B (intreaga gama de vitamine B care a fost descoperita pana la aceasta data), C, D, E, F, PP, aminoacizi, etc. Putem spune ca este de fapt cea mai complexa polivitamina naturala. Proprietati: din moment ce are toate vitaminele, toate indicatiile care se dau pentru fiecare vitamina in parte ar trebui sa le insir aici. Ne marginim insa sa spunem ca este un protector al organismului in cazul radiatiilor, de aceia se recomanda la toti cei care fac tratamente contra cancerului cu raze sau chimioterapie. Tonifiant general, are puternica actiune antiscorbutica, este astringent si vermifug. Reface celula ficatului si-l vindeca de foarte multe afectiuni. Distruge infectiile sau le diminueaza in cel mai rau caz. Face imposibila inmultirea microbilor patogeni. Tonifica intregul organism, elimina sau limiteaza procesul inflamator, usureaza cicatrizarea. Este si diuretica contribuind si la curatirea organismului de toxine. Este deosebit de utila celor care sufere de cancer, pentru ca face mai acceptabila chimioterapia si chiar lupta cu boala. Fructele se pot folosi atat intern cat si extern. Pot de asemenea sa distruga viermii intestinali.
Catina este un bun tonifiant general. Fructele de catina sînt considerate o polivitamina generala, putind fi consumate sub forma de suc, gem, sirop sau vin. Pentru a obtine sucul de catina, fructele proaspete se storc printr-o presa de struguri sau se dau printr-o sita inoxidabila. Sucul de catina se pastreaza mult timp la temperatura camerei, datorita peliculei care se formeaza la suprafata lui si care impiedica acrirea acestuia. Fructele de catina se utilizeaza in hipo si avitaminoza, anemie, arterite, reumatism, arterioscleroza, diaree, infectii oculare, tuberculoza, Parkinson, urticarie, ulcer, hepatita cronica si epidemica, ciroza. De precizat ca ea poate fi folosita si concomitent cu administrarea de citostatice.
Totul despre A H1N1
Primele mentionari ale gripei dateaza de mai multe secole. Descrierea unei boli cu simptomatologia gripei a fost facuta de Hipocrate inca din anul 412 i.Chr. De asemenea, accese caracteristice ale gripei au fost observate in 1173. Prima pandemie de gripa inregistrata a avut loc in anul 1580. Intre 1889 si 1891 a avut loc o pandemie de severitate medie, produsa de virusul de tipul H3N2. Gripa “spaniola”, produsa de virusul H1N1, a avut loc in anii 1918-1920. Aceasta a fost cea mai puternica dintre pandemiile cunoscute, inregistrandu-se peste 20 de milioane de decese. Gripa “spaniola” a afectat peste 20% din populatia globului, avand o evolutie foarte rapida. O particularitate neobisnuita a gripei “spaniole” era faptul ca a afectat in special tinerii. Virusul gripal a fost descoperit de Richard Shope in 1931. Virusul gripal A a fost identificat prima oara de virusologii englezi Smith, Andrews si Laidlaw (National Institute for Medical Research, London) in 1933. Trei ani mai tarziu, Francis a izolat virusul gripal B. In 1940, a fost facuta o descoperire importanta – virusul gripal putea fi cultivat pe embrioni de gaina. Acest fapt a condus la aparitia unor noi posibilitati de studiere a virusului gripal. In 1947 Tailor a izolat pentru prima data virusul gripal C. In 1957-1958 a avut loc o pandemie care a capatat denumirea de “gripa asiatica”, produsa de virusul H2N2. Pandemia a inceput in februarie 1957, in Orientul Indepartat si s-a raspandit rapid in intreaga lume. Numai in SUA, in timpul acestei pandemii, au murit peste 70.000 de oameni. In 1968-1969 s-a produs gripa de tip “Hong Kong”, medie din punct de vedere al severitatii, produsa de virusul H3N2. Pandemia s-a produs la Hong Kong la inceputul anului 1968. Aceasta a afectat in special oamenii in varsta de peste 65 de ani. S-au inregistrat peste 33.000 de decese. In 1977-1978 a avut loc o pandemie relativ usoara, denumita “gripa ruseasca”. Virusul gripei H1N1, care a produs aceasta pandemie, produsese deja o epidemie in 1950. De aceea, au suferit in primul rand persoanele nascute dupa 1950.
Gripa porcina sau gripa Noua H1N1 este o boala infectioasa cauzata de virusi ARN (acid ribonucleic). Virusii pot fi de doua tipuri: unii, ai caror material genetic este facut din ADN si acei ai caror material genetic este format prin ARN. Problema cu acest tip de virusi este ca in lipsa polimerilor ADN au o rata a aparitiei mutatiilor foarte mare. Virusii sant germeni microscopici ce sant incapabili de a se reproduce prin ei insusi. Pentru aceasta, au nevoie sa gaseasca o celula pe care sa o infecteze si sa actioneze ca un oaspete in care sa se poata desfasura particulele noi ale virusului. Virusul gripal (Myxovirus influenzae) apartine familiei Orthomyxoviridae. Are o forma sferica, cu diametrul de 80-120 mm. Virusul gripal contine un lant unic negativ ARN compus din 8 fragmente care codifica 10 proteine virale (materialul genetic al virusului). Fragmentele de ARN au un invelis proteic comun, care le uneste formand nucleoproteidul. Invelisul exterior este constituit dintr-o membrana lipidica; lipidele sunt raspunzatoare pentru complicatiile grave care afecteaza omul in timpul bolii. Virusul gripal contine un lant unic negativ ARN compus din 8 fragmente care codifica 10 proteine virale (materialul genetic al virusului). Fragmentele de ARN au un invelis proteic comun, care le uneste formand nucleoproteidul. Invelisul exterior este constituit dintr-o membrana lipidica; lipidele sunt raspunzatoare pentru complicatiile grave care afecteaza omul in timpul bolii. La suprafata virusului se afla structurile superficiale – hemaglutinina (denumita astfel dupa capacitatea de a aglutina eritrocitele) si neuraminidaza (enzima). Hemaglutinina asigura capacitatea virusului de a se uni cu celula receptor. Neuraminidaza raspunde, in primul rand, de capacitatea particulei virale de a patrunde in celula gazda si, in al doilea rand, de capacitatea particulelor virale de a iesi din celula dupa multiplicare. Nucleoproteidul (denumit si antigen-S) are structura specifica de tip; determina tipul virusului (A, B sau C). Structurile superficiale (hemaglutinina si neuraminidaza) au specificitate de subtip si de tulpina; determina diferitele tulpini ale unui tip de virus. Exista 16 subtipuri antigenice ale hemaglutininei (H1-H16) si 9 ale neuraminidazei (N1-N9). Aceste antigene sunt supuse variatiei. Exista 3 tipuri de virus gripal: A, B si C. Virusul gripal A produce imbolnavirea de gravitate medie sau mare. Infecteaza atat omul cat si unele animale domestice (calul, porcul, pasarile). Virusul gripal A este responsabil de aparitia pandemiilor si a epidemiilor extinse. Sunt cunoscute o multitudine de subtipuri ale gripei A. Acestea se clasifica dupa antigenii superficiali (hemaglutinina si neuraminidaza). In momentul de fata sunt cunoscute 16 tipuri de hemaglutinina si 9 tipuri de neuraminidaza. O caracteristica importanta a virusului este specificitatea, ce consta in faptul ca virusul gripal nu poate avea 2 cauze diferite. Ca si virusul gripal A, virusul gripal B este capabil sa isi modifice structura antigenica. Gripa de tip B este prezenta numai la om si are manifestari epidemice moderate, cu o evolutie lenta. Virusul gripei C este destul de putin studiat. Este cunoscut ca, spre deosebire de virusurile A si B, acesta contine doar 7 fragmente de acid ribonucleic si un antigen superficial. Virusul gripal C infecteaza doar omul. Simptomele bolii sunt de obicei foarte usoare sau nu se manifesta deloc. Acesta nu produce epidemii si nu duce la urmari serioase. Este cauza unor imbolnaviri sporadice, in special la copii. Structura antigenului nu este supusa unor astfel de transformari ca la virusul gripei A. Imbolnavirile produse de virusul gripal C coincid deseori cu epidemia gripei de tip A. Tabloul clinic este la fel ca si in cazul formelor usoare si moderat severe ale gripei A. Variatia antigenica este particularitatea fundamentala a virusurilor gripale A si B. Aceasta are loc la nivelul antigenilor superficiali ai virusului (hemaglutinina si neuraminidaza). Cel mai probabil este un mecanism evolutiv de adaptare a virusului pentru asigurarea supravietuirii. Exista doua mecanisme ale variatiei antigenice: minora (antigenic drift) si majora (antigenic shift). La virusul gripal A se intalnesc ambele variatii antigenice, in timp ce la virusul B se manifesta numai variatia antigenica minora.
Variatia antigenica minora (antigenic drift) se produce in perioada interpandemica la toate tipurile de virusuri. Acestea sunt mutatii de mica importanta in genele care codifica hemaglutinina si neuraminidaza. De regula, astfel de transformari se produc in fiecare an. Ca urmare apar epidemii; apararea data de contactele anterioare cu virusul se mentine, dar este insuficienta. Variatia antigenica majora (antigenic shift) La intervale neregulate de timp (10-40 de ani) apar virusuri cu deosebiri mari fata de populatia de baza. Aceste modificari afecteaza semnificativ structura antigenica a hematoglutininei si, mai rar, a neuraminidazei. In prezent, mecanismul de formare a noilor tulpini ale virusului gripal nu este in totalitate cunoscut. Una din teoriile existente se bazeaza pe recombinarea genelor virusului gripal la animale (pasari, porci) si om. Atunci cand o celula receptoare este infectata concomitent cu tulpini animale si umane, poate produce un virus cu hemaglutinina sau neuraminidaza complet noua. Ca urmare a variatiei antigenice majore (shift) se formeaza tulpini absolut noi de virusuri, in fata carora marea majoritate a populatiei nu are imunitate. Aceste mutatii sunt specifice doar virusurilor de tipul A si sunt responsabile de aparitia pandemiilor. Virusul gripal se transmite cu usurinta. Cea mai raspandita cale de transmitere a infectiei este prin picaturile minuscule de saliva eliminate de bolnavi cu respiratie sau accesul de tuse (picaturi Flugge), picaturi ce pot fi purtate la distanta de curentii de aer. De asemenea, este posibila (mai rar) si infectarea prin obiecte de intrebuintare curenta, contaminate. In timpul unei zile, prin caile respiratorii ale omului trec aproximativ 15.000 l de aer, al carui continut microbian este filtrat depunandu-se pe suprafata celulelor epiteliale. Contaminarea microbiana este periculoasa numai in prezenta virusurilor si bacteriilor patogene, care sunt raspandite de catre bolnavii si purtatorii infectiilor respiratorii. Prin tuse, stranut, vorbit, din rinofaringele bolnavului sau al purtatorului de virus sunt eliberate particule de secretii cu microflora patogena, inclusiv virusul gripal. Dupa infectare, virusurile sunt retinute la nivelul epiteliului cailor respiratorii. De obicei celulele mucoasei nazale si tractului respirator “matura” virusurile, prevenind astfel infectia. Totusi, in unele cazuri, virusurile ocolesc mecanismele primare de aparare ale organismului. In caile respiratorii virusurile se fixeaza de celule cu ajutorul hemaglutininei. Neuraminidaza distruge membrana celulara, iar virusul patrunde in interiorul celulei prin cuplare (endocitoza). Ca urmare, in celula sunt distruse procesele vitale, are loc replicarea ARN-ului viral si concentrarea particulelor virale. Noile virusuri sunt puse apoi in libertate, distrugand alte celule. Inmultirea virusurilor se realizeaza foarte rapid: la 8 ore dupa intrarea in caile respiratorii a unei particule virale concentratia acestora atinge 10³, iar la finalul primelor 24 de ore – 10²³. Perioada de incubatie este de numai 1- 2 zile. La multiplicarea foarte rapida a virusului contribuie si faptul ca o singura celula contaminata raspandeste mai multe sute de virioni. Ca urmare a invadarii cailor respiratorii, virusul gripal lezeaza epiteliul, afectand functia acestuia de retinere a particulelor de praf, bacterilor etc. Bacteriile patrund astfel cu usurinta in plamani; apare astfel pericolul dezvoltarii unei suprainfectii bacteriene (de ex. pneumonia, bronsita, etc.).
Epidemia reprezinta imbolnavirea unui numar mare de persoane, cu extindere geografica limitata (regiune, tara), cu durata de 3-6 saptamani. Epidemiile restranse (locale) apar la intervale de 3-5 ani, cu virusuri mai putin agresive B si C. Cele medii (cu extindere geografica mai mare) apar la intervale de 5-10 ani si sunt cauzate de virusuri de tip A si B. Pandemia de gripa afecteaza zone extinse ale globului si apar la intervale de peste 20 de ani. Imbolnavirea este produsa de un virus de tip A care a suferit o variatie antigenica majora (de exemplu virus avian). Virusul se raspandeste rapid si produce imbolnaviri severe. In secolul XX au existat trei pandemii de gripa, in 1918, 1957 si 1968. Cea mai severa dintre pandemiile de gripa a fost cea din 1918 (”gripa spaniola”) care a cauzat 40 de milioane de decese, adica de doua ori mai mult decat primul razboi mondial. Pandemiile au loc in medie la fiecare 30-40 de ani, iar in prezent virusul gripei A (H3N2) circula deja de mai bine de 30 de ani. De aceea, pandemia poate incepe practic in orice moment; Anual, in lume se imbolnavesc pana la 500 milioane de oameni, dintre care 2 milioane mor. Majoritatea sunt copii, in principal in primii ani de viata (pana la 5 ani) si persoane in varsta (peste 65 de ani)(WHO.com sustine ca in lume anual sunt undeva la 3-5 milioane de cazuri severe din care 250.000 -500.000 mor din cauza gripei).
Cateva intrebari care sa te puna pe ganduri:
Stiati ca gripa normala sezonala in fiecare an e diferita de cea din anul care a trecut ?
Stiati ca o mutatie genetica suferita de un organism asupra unei caracteristici a acesteia…se transmite in proportie de 100% tuturor urmasilor acelui organism in egala masura se transmite si informatia genetica original…iar in proportie de 66% genele mutante le domia pe cele originale Astfel in proportie de 3:1 un organism mutant chiar si la a 2-a generatie v-a avea caracteristica predominanta mutanta.(Legile lui Mendel – Genetica a 12-a).
Stiati ca dintre cele peste trei miliarde de baze care alcatuiesc genomul uman, doar doua procente sint folosite pentru crearea organismului. Insa virusurile inserate in genom, martorii a milioane de ani de lupta intre organismul invadat si infectia virala, totalizeaza in jur de 8% ?
Stiati ca noi suntem rezultatul a milioane de ani de accidente si mutatii genetice ? (Darvin)
Credeti ca mutatiile genetice asupra plantelor… plante care ajung pe masa noastra .. in organismul nostru au in timp efect asupra noastra ?
Credeti ca unele entitati economice, corporatii, in goana nebuna dupa profit ar fi in stare sa ne inbolnaveasca cu buna stiinta infestand alimentele prin pesticide, ierbicide si alti hormoni de crestere (folositi in cresterea animalelor)…dupa care sa ne trateze de acele boli pe care EI le-au creat ?
Patru din zece romani sufera de hipertensiune
In afara de finlandezi, englezi si danezi, europenii nu se omoara cu alimentele care contin asa-numitele grasimi bune si din aceasta cauza sufera de hipertensiune.In Romania, patru din zece persoane sufera de hipertensiune, potrivit rezultatelor programului National de Evaluare a Starii de Sanatate.34% dintre barbati consuma zilnic mancaruri grase impreuna cu un pahar de bautura, 23 % dintre romance aleg carnea grasa, iar 6% consuma alcool.Organizatia Mondiala a Sanatatii atrage atentia sa consumam zilnic 2 grame de Omega 3 si 14 de Omega 6. Acestea sunt grasimi esentiale, bune pentru inima, pe care organismul nu le poate produce singur.Asadar, trebuie sa mancam mai des nuci, fistic, seminte de floarea-soarelui, uleiuri de masline si rapita, si peste gras: somon, de pilda.
Stomac vs. Creier
Exista o mare afinitate intre stomac si creier, intre plamani si inima, intre ficat si rinichi. Dr.JR.Buchanan scria in lucrarea ” Therapeutic Sarcognomy ” ca exista, in afara de aceste atractii, o mare atractie intre plante si stele pe de o parte, si organele trupului omenesc, pe de alta parte. Ca o consecinta a acestor relatii, fiecare corp poate produce anumite schimbari in activitatea vitala a unui alt corp fata de care el manifesta o atractie. In Acest fel poate fi explicata actiunea unui anumit medicament asupra unor boli. Dupa cum o bara de otel magnetizata poate induce magnetism in alta bara de otel, dar nu are nicio influenta asupra unei bare de cupru sau de alama, tot astfel o anumita planta ce poseda unele puteri poate sa induca anumite puteri vitale asemanatoare, care sa actioneze asupra anumitor organe, daca planta si organul corespunzator sunt puse in raport cu aceeasi stea. Mai mult chiar, unele plante actioneaza ca un antidot in anumite boli, in acelasi fel in care focul mistuie toate lucrurile care nu au puterea sa-i reziste.
Neutralizarea, distrugerea sau eliminarea oricaror elemente specifice, care provoaca boli, ca si schimbarea actiunii nesanatoase si anormale a principiului vital intr-o stare normala si sanatoasa, constituie baza sistemului aplicat si de Paracelsus. Scopul urmarit de el era de a restabili in organismul bolnav, echilibrul necesar, si refacerea vitalitatii pierdute prin atragerea principiilor vitale din obiactele si puterile care au viata. Remediile care poseda calitatea corespunzatoare a acelui principiu in cea mai mare masura, au fost cele mai potrivite pentru recuperarea puterilor pierdute si reabilitatea sanatatii. Paracelsus considera formele ca evoluand continuu, ca vehicule necesare unui principiu spiritual viu, care evolueaza continuu in cautarea unor noi moduri superioare de manifestare.
Gandurile otravitoare ne imbolnavesc
Personalitatile, gandurile si starile emotionale pe care le dezvoltam si experimentam de-a lungul vietii ne afecteaza in mod direct si iremediabil sanatatea, demonstrand inca o data impactul extrem de real si de pragmatic al psihicului asupra organismului. Ideea conform careia trasaturile de personalitate ne pot afecta starea sanatatii este vehiculata de mai multa vreme, insa abia acum incepe sa realizam modul in care acestea ne pot influenta”, spune doctorul Stephen Boyle, de la Centru Medical Universitar Duke, din Statele Unite, citat de Live Science. Ultimele studii realizate de oamenii de stiinta arata ca factorii mentali au o influenta extrem de importanta asupra starii generale de sanatate, acestia avand puterea sa-ti prelungeasca viata sau, din contra, sa te imbolnaveasca si chiar sa te ucida. Cinismul favorizeaza bolile de inima, lipsa unor scopuri bune scurteaza viata, agitatia dauneaza grav sanatatii, lipsa auto-controlului atrage vicii, pericole si boli; anxietatea pare a fi primul pas spre dementa, negativistii introvertiti au probleme cu circulatia, iar stresul este principalul vinovat al foarte multor boli.
Reumatismul atinge tot mai multi tineri
” Sa muncim impreuna! ” este sloganul campaniei ce marcheaza anul acesta (12 octombrie 2009) Ziua Mondiala a Artritei. Jumatate dintre romani sufera de boli reumatice scrie astazi Adevarul, multi dintre acestia fiind tineri. Astazi 12 octombrie se marcheaza Ziua Mondiala a Artritei. Majoritatea persoanelor cu probleme reumatice sunt nevoite sa-si schimbe stilul de viata, capacitatea lor de munca fiind sever afectata de scaderea mobilitatii articulare. In Romania, sunt diacnosticate, anual, 4000 de cazuri noi de poliartrita reumatoida, cea mai invalidanta dintre bolile reumatice si a doua cauza de invaliditate dupa accidentele rutiere.
In Romania, persoanele afectate de artrita sau de alte boli reumatice pot afla mai multe informatii despre boala lor prin intermediul site-ului de mai jos:
Produsele de panificatie contaminate cu FP 967
Comisia Europeana a cerut statelor membre sa retraga de la vanzare toate produsele de panificatie contaminate cu Triffid un produs modificat genetic importat din Canada ce se foloseste frecvent in produsele de panificatie. ” Astfel de produse au ajuns inclusiv în România, informeaza AFP. La începutul lunii septembrie, opt alerte au fost emise prin sistemul european, informând despre prezenta semintelor de in modificat genetic în industria alimentara, explica Nina Papadoulaki, purtatorul de cuvânt al comisarului european pentru Sanatate, citata de agentia de stiri franceza. Prima alerta a venit din Germania la 8 septembrie, apoi au fost transmise avertismente asemanatoare si de catre Marea Britanie si Suedia. “Alertele au permis mobilizarea sistemului de distributie si permit retragerea rapida de la vânzare a produselor contaminate. Autoritatile canadiene au fost contactate si au blocat imediat toate transporturile cu destinatia UE, pentru a fi supuse testelor”, a mai precizat comisarul european. Semintele de in sunt folosite la produse de panificatie, cum ar fi pâinea cu in si pâinea cu cereale. Produsul incriminat este in FP 967 sau Triffid, a precizat la rândul sau organizatia Greenpeace. Acest produs a fost modificat genetic pentru a rezista la erbicide, dar contine si trei gene rezistente la antibiotice. Legislatia europeana interzice utilizarea acestui tip de gene din 2004. Triffid este permis însa în industria alimentara din Canada si SUA. Potrivit Greenpeace, produsele contaminate au fost depistate în Germania, Polonia, Elvetia, Belgia, Ungaria, Olanda, Portugalia, România, Luxemburg, Suedia si Marea Britanie.
Mitul proteinelor
” Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.” (Facerea 1.29)
Proteinele sunt cele mai complicate componente ale alimentelor şi fireşte asimilarea şi utilizarea lor sunt şi ele cele mai complicate. Dacă cel mai uşor de descompus este fructul, cel mai greu de descompus în elemente pe care corpul să le poată folosi, este proteina. Când consumăm alimente care conţin proteine, energia cheltuită pentru digestie este mai mare decât pentru oricare alt aliment. Cu cât mâncăm mai multe proteine, cu atât consumăm mai multă energie pentru descompunerea lor. Noi nu avem nevoie de atât de multe proteine, pentru că organismul (sănătos) poate recicla până la 70% din deşeurile proteice. Astfel, pierdem numai 23 de grame de proteine pe zi, prin fecale, urină, păr, piele moartă şi transpiraţie. Pentru a completa această cantitate pierdută, ar trebui să mâncăm 750 g de proteine pe lună; majoritatea oamenilor din ţările dezvoltate mănâncă mai mult. Consumând mai mult decât avem nevoie, corpul nostru este suprasolicitat în încercarea lui de a elimina surplusul. Proteina în exces nu numai că ne fură energie, dar va fi depozitată în corpul nostru ca reziduu toxic şi astfel apare creşterea bolnăvicioasă în greutate, deoarece nu există energia necesară pentru a elimina în mod eficient toxinele. A doua zi apare un alt surplus de proteine şi tot aşa, încât în timp situaţia se agravează.
Organismul uman poate folosi sau asimila proteinele exact în forma în care sunt consumate. Defapt, proteina nu apare în corpul omului prin consumul de proteine, ci din aminoacizii din mâncare. Proteina din carnea consumată diferă de proteina umană. Ea trebuie descompusă în aminoacizii care o compun. Apoi, organismul nostru recompune aminoacizii (îi sintetizează) în proteine proprii corpului uman. Valoarea practică a unui aliment este dată de aminoacizii care îl compun. Animalele şi omul nu au puterea să sintetizeze cei 8 aminoacizi esenţiali. Plantele însă îi pot sintetiza din aer, apă, pământ şi tocmai de aceea animalele şi omul depind de proteinele din plante.
Există 23 de aminoacizi diferiţi. Toţi sunt importanţi, altfel nu ar mai exista. 15 din ei pot fi sintetizaţi de corpul uman, dar 8 trebuie luaţi din mâncarea consumată. Consumarea regulată a fructelor, vegetalelor, nucilor, seminţelor, a polenului şi a mierii de albine, a laptelui crud ne va asigura toţi aminoacizii necesari exact ca şi altor mamifere care nu consumă carne şi totuşi nu au deficienţe proteice. Din alimentele digerate şi din reciclarea reziduurilor proteice, în corpul nostru se găsesc în permanenţă aminoacizi circulând prin sânge şi sistemul limfatic. Când corpul are nevoie de aminoacizi, îi ia de aici. Circulaţia aminoacizilor este ca o bancă deschisă non-stop. Ficatul şi celulele depun şi scot permanent aminoacizii necesari în sânge şi limfă. Când în sânge sunt prea mulţi, ficatul îi extrage de acolo şi îi depune în el până va fi nevoie de ei. Dacă nivelul aminoacizilor în sânge scade, datorită consumului lor de către celule, ficatul îi repune înapoi în circulaţie. De asemenea, şi celulele îi pot depozita şi repune în circuit. Deoarece majoritatea celulelor din corp sintetizează mai multă proteină decât le este necesar pentru susţinerea vieţii lor, celulele retransformă proteinele lor în aminoacizi şi îi depozitează în sânge. Dacă înţelegem acest circuit al aminoacizilor, realizăm cu uşurinţă faptul că proteinele conţinute în carne nu sunt necesare în alimentaţie.
Cei 8 aminoacizi pe care corpul nostru nu-i poate sintetiza, trebuie luaţi din alimente. Polenul, legumele (ardeiul gras, morcovii, varza albă şi roşie, conopida, castraveţii, vinetele, mazărea verde şi uscată, cartofii, dovleceii, ceapa şi usturoiul, păstârnacul, pătrunjelul, prazul, ridichile, salata, sfecla roşie, spanacul, sparanghelul, năutul, soia, lintea, fasolea), ciupercile, cerealele (hrişca, grâul, meiul, orezul, orzul, porumbul, secara), fructele (afinele, coacăzele, piersicile, caisele, căpşunile, cireşele, vişinele, merele, perele, gutuile, prunele, smochinele, curmalele, stafidele, zmeura, fragii, murele, portocalele, lămâile, mandarinele, grapefruit-ul, mango, avocado, bananele, etc.) şi laptele (şi derivatele sale) conţin (şi încă într-o formă foarte uşor asimilabilă) aceşti 8 aminoacizi pe care organismul uman nu-i poate sintetiza. Pe lângă toate acestea, aminoacizii sunt conţinuţi în aceste produse naturale şi în plante, în cantitate mai mare decât în cărnuri.
Se pune întrebarea dacă organismul nostru este “proiectat” pentru a mânca carne. Trebuie urmărite următoarele aspecte:
1. Cărnurile nu ne furnizează combustibil, energia se găseşte în carbohidraţi. Carnea însă nu conţine carbohidraţi, deci nu furnizează energie. În general se crede despre carne că este un aliment dătător de forţă. În realitate, este doar un mijloc de a biciui organismul, asemenea cafelei. Cărnurile sunt de aceea interzise în alimentaţie. În discuţii ni se spune adesea despre alimentaţia pe bază de crudităţi: „dacă ar trebui să munceşti din greu, atunci ai vedea!” … adică n-ai putea rezista numai cu hrana pe bază de crudităţi. Experienţa a mii de oameni care au o alimentaţie exclusiv lacto-vegetariană şi au efectuat munci grele arată că şi în această situaţie, hrana vie este superioară. Ei nu au fost chinuiţi atunci de oboseală sau sete.
2. Sănătatea noastră depinde foarte mult de fibrele pe care le consumăm. Printre altele, ele previn constipaţia şi hemoroizii. Carnea nu coţine aceste fibre.
3. Un lanţ proteic conţine de la 51 până la 200.000 aminoacizi. Când mâncăm carne, acest lanţ trebuie descompus (rupt) complet şi reasamblat în proteina umană, ceea ce necesită un efort considerabil. Pe de altă parte, aminoacizii sunt foarte delicaţi. Căldura gătitului îi coagulează sau îi distruge, făcându-i aproape inutilizabili pentru organism. Ei devin toxici şi trebuie eliminaţi. Dacă există energie pentru aceasta…
4. Carnea este interzisă în alimentaţie deoarece provoacă în timp apariţia multor boli. De exemplu, fiind foarte bogată în grăsimi saturate (diferit de cele folosite pentru producerea energiei), carnea provoacă atacul de cord (colesterol).
Happy Halloween !
