Busola politica
Portalul “Busola politica pentru alegerile prezidentiale 2009″, reprezinta o continuare a proiectului demarat de catre Institutul European pentru Democratie Participativa – Qvorum cu ocazia alegerilor legislative din anul 2008. Proiectul este implementat cu sprijinul tehnic al firmei RoWeb Development. Cele doua echipe combina experienta in societatea civila si cea in web design intr-un demers menit sa contribuie la limpezirea vietii publice romanesti. Institutul European pentru Democratie Participativa – QVORUM este o organizatie non-guvernamentala, non-partizana, care se dedica stimularii participarii cetatenilor si a partenerilor sociali în procesul de formulare a politicilor. Pornind de la premisa ca o democratie functionala are nevoie de un nivel ridicat de încredere al cetatenilor sai în institutiile care o guverneaza, QVORUM doreste identificarea si fructificarea modalitatilor optime care sa conduca la realizarea acestui deziderat.
De ce vreau sa fiu presedintele Romaniei ?
REMUS CERNEA, candidat PV - ” Pentru ca nu mai suport sa aud in jurul meu ideea ca in aceasta tara nu se mai poate face nimic! Pentru ca in acesti 20 ani am avut cel mai adesea sentimentul ca nu am cu cine sa votez si ca nici unul dintre partidele care au guvernat Romania nu s-a straduit cu convingere sa promoveze valorile democratice”
GIGI BECALI, candidat PNG-CD – ” O sa candidez la presedintie! Nu voi lasa tara asta sa fie condusa de niste criminali. Voi candida, pentru ca sunt de sapte ori mai puternic decat toti la un loc. Vreau zece ani de mandate, pentru ca cinci nu-mi ajung ca sa fac curatenie in tara asta. Candidez pentru ca vreau sa demonstrez forta mea politica”
SORIN OPRESCU, candidat INDEPENDENT - ” Candidez ca sa reprezint toti oamenii, indiferent de ideologia lor politica. Candidez ca un om care a trecut prin multe si a vazut multe in aceasta viata. Candidez ca un om care spera ca fiecare dintre noi, in Romania, sa poata trai cu adevarat.”
OVIDIU IANE, candidat PER - ” Candidez la presedintia Romaniei pentru ca vreau sa regasim impreuna drumul acestei tari catre o viata mai buna. Sa redevenim o societate unita in jurul valorilor noastre nationale – familia crestina, munca cinstita si solidaritatea intre oameni.”
CRIN ANTONESCU, candidat PNL – ” Candidez la Presedintia Romaniei pentru ca sunt solidar cu compatriotii mei si pentru ca nu mi-am pierdut speranta ca Romania tacuta, Romania profunda are resursele de a invinge “raul romanesc” din viata publica.”
MIRCEA GEOANA, candidat PSD+PC - ” Candidez la presedintia Romaniei pentru ca vreau sa regasim impreuna drumul acestei tari catre o viata mai buna. Sa redevenim o societate unita in jurul valorilor noastre nationale – familia crestina, munca cinstita si solidaritatea intre oameni.”
GH.EDUARD MANOLE, candidat INDEPENDENT – “Candidez pentru a salva ceea ce mai poate fi salvat”
TRAIAN BASESCU, candidat PD-L - ” Cel mai mare privilegiu pe care il poti avea intr-o viata de om este acela de a fi presedintele tarii tale.”
CONSTANTIN ROTARU, candidat PAS - ” Capitalismul instaurat in Romania a adus somaj, inflatie, bancruta frauduloasa, pe scurt jaf national. Ce s-a intamplat in ultimii 20 de ani nu ne poate face sa credem decat ca maine va fi mai rau decat azi.”
HUNOR KELEMEN, candidat UDMR - ”Candidatura nu este o aventura personala, este, daca vreti, o aventura a maghiarilor din Romania. Romaniei i-ar prinde bine un presedinte maghiar. Romania ar avea doar de castigat.”
CONSTANTIN NINEL POTIRCA, candidat INDEPENDENT - ”Este o decizie luata in spiritul integrarii Romaniei in structurile europene, cu scopul nobil de a participa activ la integrarea si socializarea cetatenilor de etnie rroma in marea familie europeana. Am luat aceasta decizie in urma consultarilor pe care le-a avut cu mai multi lideri din Romania de etnie rroma, care si-au manifestat intentia de a avea un candidat care sa reprezinte nu numai interesele minoritatilor, ci si ale tuturor romanilor.”
CORNELIU VADIM TUDOR, candidat PRM - ” Voi candida la presedintie din partea poporului roman si-mi voi zdrobi candidatii, cum i-am zdrobit in 2000.”
Cu labele pe Romania
De cand exista tarisoara asta, o mana mare de hoti doresc sa o secatuiasca de bogatii si o infima parte incerca din rasputeri sa ridice cu adevart tara asta la un nivel mult mai bun, promovand valori, parti bune, potential, modele ce pot pune in lumina avantajele tarii care tind a duce Romania pe un drum al succesului real. Romania are un potential inimaginabil, are o populatie care desi nu e pusa in valoare, ascunde in ea o imparatie a creatiei, avem resurse, avem o tara extrem de frumoasa, dar din pacate, foarte multe hiene sau strans in jur si stau cu labele pe Romania incercand sa-i suga toata energia. Interesul ca Romania sa para ca fiind o tarisoara de “nebuni” nu vine doar din interior ci si din exterior. Au fost, sunt si vor fi intotdeauna interese ca Romania sa nu devina o putere ci o sluga. Din pacate, ca acest joc sa le iasa celor de afara, trebuie sa existe un mediu propice planurilor, strategiilor de ingenunchere a natiunii, iar viermi in interiorul marului se vor gasi intotdeauna. Cu labele pe Romania stau multi, stau multi de afara si mult mai multi din interior, si fiecare urmaresc acelasi lucru, indoctrinare, manipulare, umilire, depersonalizare, lucruri care pot face din om un nimic, un orb, un surd, cu mintea goala, dar foarte usor, extrem de usor de modelat. Din toate partile cei care stau cu labele pe Romania incerca din rasputeri sa ne spele creierele, sa ne vanda putreziciuni, rahaturi ambalate in staniol foarte colorat si plin de sclipici, sperand ca noi sa inghitim din nou minciuna.
20 de ani de greata maxima
Privind ca simplu cetatean ce se intampla pe scena politica, un loc care vrem nu vrem influenteaza in proportie de 90% mersul unei tari, te cumprinde o greata de nedescris. Mai rau, aceasta greata e atat de necrozata in noi, poporul, ca uneori ai impresia ca suntem loviti de o hepatita cronica fara precedent. E absolut hilar, uneori politicienii romani au impresia ca noi in 20 de ani de dupa revolutie, am fost cumva placati cu totii, ne-am intors, iar ei ne pot mintii an de an repetand aceasi placa veche si demodata. Domnilor politiceni, noi, poporul, am trait sub conducerile dumneavoastra in acesti blestemati 20 de ani, nu am uitat de unde veniti, cum v-ati inceput carierele politice, ce tunuri a-ti tras tarisoarei astea, cat ne-ati umilit, etc.etc. Explozia te cuprinde in momentul cand ii observi manifestand pentru binele natiunii, le diseci speach-ul, gestica, grimasele turbate care le murdaresc chipul. Apoi, in momentul cand ii auzi spunandu-ti ca ei traiesc in inima lor spiritul liber, curat si pur al unei societati puternice, europene, democratice in adevaratul sau cuvant, greata ta, ca simplu cetetean, iti goleste toata fiinta. Aud zi de zi ex-comunistii strigand in gura mare, pana li se sparg maxilarele, cat sunt ei de democrati, cat sunt ei de curati si cat de mult isi iubesc ei tara. Astazi, cei ce au furat si ne-au furat 20 de ani, ne incalzesc cu speach-uri revolutionare, cum ca doar ei pot salva Romania. Tovarasi politicieni, noi, poporul, va urmarim de 20 de ani, stim ce sunteti, cine sunteti, ce ascundeti sub mastile voastre grotesti, nu va mai chinuiti sa ne mintiti asa copilareste, nu mai incercati sa pareti ceea ce nu sunteti. In fata alegerilor se urmareste de fiecare data o debusolare a natiunii, o injectare a sa cu minciuni, conspiratii, declaratii care mai de care mai halucinante pentru ca nimeni sa nu mai judece lucid, doar asa, sub o patura groasa de fum, unii pot sa-si joace cartile. Se pune aceeasi placa uzata pe care o auzim de ani buni, ceilalti sunt devina, ceilalti au gresit, doar ei sunt comunisti, doar noi vrem binele tarii, vinovatii invinuiesc nevinovatii, oamenii de caracter sunt terfeliti in asa fel incat opinia publica ii catalogheaza ca infecti, lucrurile bune sunt transformate in nebune, iar multi, din pacate inca, prea multi inghit mereu galusca stricata. De 20 de ani, aceeasi fete urate in politica, aceeasi conducatori patetici, fara putere, slabi, inutili, mizeri, gretosi. De ani de zile interesele tarii au disparut, bunastarea poporului nu inseamna absolut nimic, dezvoltarea Romaniei e un vis mort, iar noi, privim muti spre politicenii care ne vand zi de zi minciuni. Un lucru e absolut sigur, pentru a schimba clasa politica, inaintea de toate trebuie sa ne schimbam pe noi, sa invatam a ne face o selectie cat mai matura in valori, sa cercetam mai serios, sa devenim mai maturi, sa ne pese mai mult, sa luam parte mai activ la viata societatii, sa punem cu adevarat osul, sa ne spunem parerea si sa incetam a mai face bascalie din orice, chiar si din viata noastra, sa modelam fiinta noastra cu grija, de aici se poate incepe o reala constructie a intregii tari. Fara a schimba in noi esenta, fara a tinde spre valori, fara a deveni lucizi, maturi, seriosi, intotdeauna cineva ne va juca pe degete. Oare nu ne-au fost sufiecenti 20 de ani in care nu doar politicienii, dar si noi ne-am batut prea mult joc de noi ?
Revolutiile false din 1989
” Scopul revolutiilor false din 1989 din Europa de Est a fost de a da comunistilor o aterizare moale, sa zicem asa. Adevarat, a ratat pastrarea sistemului comunist la locul sau, dar le-a dat mana libera sa controleze banii, economia, presa, sistemul academic – la momente istorice cruciale, cand se formau noile elite nationale. Nici nu s-a pus problema trimiterii comunistilor pe esafod pentru uciderea a mii de oameni, in schimb, li s-a permis sa-si aleaga locul printre elitele noilor societati democratice. Nu a existat o de-comunizare adevarata, asadar o victorie asupra comunismului nu s-a intamplat niciodata cu adevarat. Comunismul a existat in mai multe roluri: ca regim, ca miscare politica si ca mafie. Fara dubii, a cazut ca regim, a primit o lovitura puternica in rolul de miscare politica; insa mafia politica n-a facut decat sa infloreasca “. (Pavel Stroilov)
Un formidabil interviu ce poate fi citit pe larg pe:
Rugaciuni electorale
Sincer, nu cred ca as putea sa devin politician. Imi e extrem de rusine doar cand ma uit la speachul lor, ma cuprinde o imensa greata, nu cred ca as putea sa vars in asa hal atata minciuna fara sa ma cuprinda rusinea, nu cred ca as rezista sa nu ma apuce un ras turbat privind spre fetele electoratului vrajit parca de minciunile ce-mi curg din toate venele. As spune atatea minciuni pe care nu le cred nici eu si as izbucni in ras, asa ca nu, nu sunt facut din aluat de asta si gata. Sa privesc cum intreaga lume traieste cu pensii de nimic, cu salarii de doi lei, sa vorbesc de ajutoare, de programe si planuri de viitor ce vor duce lumea noastra pe un drum al prosperitatii? Imi e greu sa cred ca fata nu mi-ar capata, cand nuante de verde, cand de albastru, privind cum poporul sa uita holbat spre mine, cel care le vand gogosi expirate. Sincer, picurii imensi din transpiratia emotiva mi-ar ineca intraga fata in valuri de rusine. Imi e greu sa mint, din pacate multora le e prea usor. E greu sa urmaresc politicieni dezbatand probleme, sunt atat de confuzi, contradictorii, patetici, mincinosi, caraghiosi, de parca urmaresc o sceneta din piesele de teatru. Politica romaneasca e ca o casa de “nebuni”, dar poate ca asta ne place, poate ca asa suntem si noi, barfitori, mincinosi, perversi, lasi, ranjind in stanga si in dreapta pentru orice os de ros. Caractere nobile, sinceritate, eleganta, vizionarism, fructificare, cunoastere, la politicianul roman ? Ei bine NU ! Poate ca avem oameni de calitate si sunt convins de acest lucru, dar ei nu vor avea sansa sa duca tara asta pe un drum bun, pentru ca pretutindeni stau ascunsi acel tip de oameni sobolani, oamenii hiena, oamenii gata oricand sa se vanda pe un banut chiar daca ar trebui sa pupe la infinit funduri. Genul asta de oameni ar sta si in cap, imbracati in sirene, cu coada pleznindu-si fata, doar doar or face si ei ceva malai din politica romaneasca. Patetismul maxim al politicianului il observi cel mai bine in momentul cand exista o sarbatoare, pe la manastiri, comemorari, zilele satului. In zilele importante cand romanul vrea sa petreaca cateva momente in rugaciune, linsite si meditatie, cineva il pandeste si ii fura si de aceasta data bucuria. In momentele astea, acolo unde e foarte multa lume (electorat) e timpul pentru o balaceala in multime si topa-top ies si viperele politice la soare sa arate ei cat le pasa, cat sunt de credinciosi, de milostivi, contemplativi, aproape de sufletul romanului simplu, sarac, umil si…prostanac. Baia asta de multime a politicienilor imi pare scarbos de urata, fara caracter. Pe langa ca distrug totata esenta pura a momentelor din acel loc, inlocuind clipele tihnite cu momente scarboase de ranjituri, pupaturi si strangeri la piept, tactica mai are evident un scop, sensibilizarea maselor, ceva de genul asta se mai poate observa si la baietelul din coltul strazii care spune non-stop prin multimea ce trece pe strada ” va rog, da-ti un banut “. Si uite asa, baile astea prin multime pare ca cersesc banuti, si chiar asa fac, astazi cer votul ca maine sa-ti consume tie banutul. In concluzie, nu, nu pot sa fiu politician, mi-ar fi prea greu sa devin un mascarici.
Politicienii ma scarbesc
Desigur, or exista si cativa care vor cu adevarat ceva pentru poporul asta, dar per ansamblu politicienii nostrii sunt mereu in goana continua dupa interese personale sau de grup. Am sperat in 1989 ca Romania va arata cu totul altfel dupa 20 de ani, din pacate conducatorii nostrii au reusit sa ma dezamageasca si cred ca nu sunt singurul in aceasta situatie. Am crezut ca dupa 20 de ani tarisoara asta va avea multe lucruri frumoase despre care sa vorbim si cu care sa ne mandrim, dar din pacate, oamenii care trebuie sa ne reprezinte au reusit sa distruga tot ce avea tara asta de oferit atat poporului sau, cat si intregii lumi. Politicenii ne fac de ras mai mereu, in orice ipostaze prin mojicia lor, prin excelarea excesiva a prostiei scursa dintr-un iq primitiv, ne fac de ras prin hilarul zilnic, prin grotescul si mascaricismul lor copilaresc, o insulta morala si intelectuala adusa noua, datorita comportamentului lor imatur si de cea mai joasa calitate. Clasa politica sufera enorm, minti iluminate nu exista decat sporadic, iar verticalitatea si eleganta se pierde in balarii, ciomageli, grosolanii aplicate parca strategic pentru a demoraliza si mai mult un popor si asa trecut prin multe. Oamenii astia care ar trebui sa fie un exemplu pentru noi, astazi sunt plebea societatii, au comportamente de mahala, speach-ul lor pare mai degraba ca se adreseaza epocii primitive, iar strategiile de dezvoltare si fructificare a Romaniei par prafuite si fara un tel bine stabilit. Multi imi spun ca politicenii nostrii sunt imaginea actuala a poporului, avem politicenii care ne reprezinta, dar eu nu cred asta, din contra, eu cred ca ei sunt imaginea rasturnata a poporului. Nu spun ca nu exista si lucruri care au mers spre bine, dar….extrem de incet….foarte incet…si nu e vina poporului, e vina politicenilor de plumb care au tinut pe loc o dezvoltare mai grabnica a tarii. Interese, afaceri murdare, intelegeri, etc. toate il pun pe cetatean sa suporte facturi mari, preturi mari, salarii de mizerie, emigrari fortate din cauza unei vieti triste fara nici un viitor si multe multe altele. Tactica marsava, un fel de stafeta sportiva de a ramane in varful tarii doar politiceni de mana a doua; oameni nereprezentativi, fara o valoare autentica ce umilesc natiunea, urcati pe tron ca mascarici pentru ca in spatele lor sa se poata “lucra” in tihna, se urmareste demoralizarea poporul, se ofera doar frimituri, pigmentand zilnicul cu haos si stres pentru al putea ingenunchea si manipula cat mai usor prin propagande explozive. Evident traim in epoca glorioasa a propagandelor si daca nu cantaresti bine informatia risti sa musti de unde iti e cel mai scarba iar pana sa te trezesti e prea tarziu…ai servit din nou altceva decat ai platit la inceput. Pentru clasa politica nu e o tristete ca nu vor mai merge multi la vot, din contra, pentru ei e o fericire, deoarece au gasca facuta, sunt multi membri de partid in diverse functii care pot inflenta mai jos iar la final se voteaza ei intre ei. Nu e riscant sa nu mergi la vot? De ce ma scarbesc politicienii? Simplu, pentru ca deocamdata nu am intalnit decat hoti la drumul mare. Dar, poate pana la urma asta si inseamna politica; minciuni, manipulari, interese, hotie, furturi legalizate, imunitate, continua demoralizare a poporului, etc.etc. Ei bine, nimeni nu e chiar rupt de lume, si in statele cu o democratie inradacinata se intampla lucruri de acest gen, dar parca ai nostrii sunt prea salbatici si din ce in ce mai multi. Da, imi iubesc Romania, dar ma scarbesc politicenii ce au demoralizat spiritul poporului roman si in ultimii 20 de ani de democratie. Un lucru e sigur, in timp ce lichelele astea dispara datorita selectiei naturale, Romania va ramane tot aici cu muntii ei, cu padurile si raurile cristaline…
Portocala rosie
Au trecut alegerile parlamentare, e timpul pentru negocieri desigur. Oare ar mai surprinde pe cineva o guvernare PSD – PD-L? Asta nu inseamna oare ca portocalii devin rosii? Desigur nu am cum sa uit ce a insemnat FSN-ul si nu ma socheaza daca cei portocalii ne demonstreaza ca tot rosii sunt.
Nu vreau sa fiu pesimist, dar observ ca din aceasta posibila guvernare se poate urmari o distrugere a PNL-ului la fel cum in trecut era anihilat PNTCD-ul. Se urmareste in aceasta posibila ipoteza personala, ca exista un vis care ar putea sa prinda aripi; anihilarea dreptei. Sa fie acest vis realizabil?
Daca Romania ramane cu PSD si PD-L nu inseamna acest lucru ca ramanem defapt cu un singur partid unic si glorios care si-a anihilat competitorii in cel mai dizgratios mod? Cum ambele partide au radacini comuniste ce asteptari putem avea? Portocala rosie face pe undeva jocul rosilor, un joc strategic gandit inca din anii 90? Sa speram ca aceasta ipoteza nu se va realiza, iar o opozitie puternica va tine mereu in balanta politica Romaniei, altfel ma tem ca ne-am intors din nou in trecut!
America excitata
Ce au observat psihologii dupa victoria lui Barack Hussein Obama II la Casa Alba? Pai, daca e sa vorbim pe fata, dupa marea schimbare, americanii se excita la greu si asta pentru ca din punct de vedere al psihologilor, sociologilor si al demografilor dupa alegeri poporul american a fost atat de entuziasmat incat e gata sa creasca natalitatea.
Se vorbeste deja de clasicul baby-boom si asta doar dupa o simpla imagine de ansamblu a poporului american ce degaja o exaltare favorabila procreerii. Totodata sociologii sustin ca datorita acestei “excitari masive” , datorate sperantei exaltate si a euforiei, natalitatea sa creasca intens in urmatori ani.
Newsweek afirma ca dupa alegeri americanii au trait o stare de excitare care este propice procreerii. Magazinele de jucarii sexuale si-au dublat vanzarile in noaptea castigarii alegerilor si mai toata lumea dorea sa creeze un Obama election baby.
Evident speranta si euforia e o forma mentala ce ne da aripi, sa speram ca toata aceasta excitare va fi si durabila, altfel ne vom trezi cu siguranta cu o multime de impotenti!
Coalitii imposibile de posibile
Exista dragoste cu forta? Nu!
La fel ca si in dragoste si in politica exista desigur divort. Dar oare exista viol politic?
Cate iubirii au dainuit peste ani in politica? Dupa cum vedem putine. Exista partide gata oricand sa se vanda, sa negocieze ce vor castiga din acea iubire, cu ce raman, ce castiga,ce pierd. Seamana politica pe undeva cu o iubire materialista de doi bani? O iubire care asteapta profituri de pe urma unirii lor cu “boii” mai mari ce trag caruta?
Oricum am pune problema o coalitie seamana mai degraba cu o “relatie” din care stiu ca pot castiga ceva si nimic mai mult. Chiar daca iubesc cativa ani o doctrina de dreapta ori de stanga, alerg dupa Fat Frumos-ul care aduce profit, are palosul mai tare si loveste mai puternic, ca doar cine ar vrea sa pozeze cu invinsii.
Daca pana la urma nu mai exista doctrina de stanga si dreapta, atunci ce exista? Democratie? Politica economica? Toate speech-urile sunt de ani buni aceleasi, trase la xerox, facute copy paste, dupa care sunt transformate in gornete pentru seminte, aruncate intr-un colt si reinventate cand vrem sa aducem turma la urna.
Coalitiile sunt mereu surprinzatoare, se lega prietenii unde ieri dusmania spulbera orice forma de unire politica. Ar trebui sa ne bucuram totusi ca apare dragostea chiar si acolo unde ura triumfa de multe ori. Astazi in politica se negociaza totul. Se negociaza prietenii, ambitii, doctrine, apa, gaz, petrol, energie, se negociaza viata omului, minimul pe economie, totul se negociaza, iar daca ambele parti castiga egal, merg impreuna, pana in momentul cand unul din ei baga mana mai adanc in sac si atunci, divortul.
Toata aceasta atmosfera de a arata omului de rand ca se incearca sa se faca mai mult pentru el, e defapt o ceata roz groasa, iluzorie, ce ameteste pe termen minim. Si apoi, cine are nevoie sa lupte pe termen lung? E prea greu. Se castiga cu pasi mici, repetand la nesfarsit aceleasi strategii, sub forme noi dar invechite. Defapt primim aceasi marfa doar ambalajul e schimbat si luati de valul celofanului multicolor ne imbatam de atata culoare si noutate, pana cand descoperim inauntrul ambalajului acelasi produs vechi, mecegait si cu acelasi gust stricat. Cat mai poate omul servi acelasi produs? O vesnicie? Important nu e produsul, ci invelisul si poti face profit din aceasta prostie populara.
AlexMarius Podariu
Happy Halloween !
