equilibrium

The art of life

Earth by Michael Konig (video)

martie 24, 2014 Publicat de | cultura, film | | Scrie un comentariu

Ţoapa religioasă de Mirel Bănică

Am acceptat cu oarecare entuziasm propunerea de a scrie despre „ţoapă religioasă“. De ce? Pentru că, de-a lungul anilor de teren de cercetare, mai ales în cazul pelerinajelor, am întîlnit ţoape cu miile, cu toate că nu le-am putut denumi ca atare în rezultatele scrise, „academice“, să spunem. Mă gîndeam deci că un astfel de text, ca cel de mai jos, îmi va oferi o libertate de expresie mai mare. Mi-am dat seama rapid că nu este deloc aşa. Deja, ea este imposibil de definit, doar de fotografiat cu cuvinte. Ţoapa şi ţopismul sînt forme derivate de kitsch, iar cine scrie despre kitsch riscă, la rîndul său, să devină kitsch, un pericol care trebuie asumat. La început am zîmbit amuzat, apoi nu a mai fost deloc aşa. Ţoapa religioasă, dincolo de orice ironie subţire, se dovedeşte, de fapt, a fi o cheie de lectură a întregii practici religioase contemporane, un semn de secularizare accelerată a societăţii şi de răspuns la schimbările tehnologice din viaţa noastră. Mă voi mărgini aşadar la a trasa un portret al acesteia, dublat de mai multe situaţii culese direct de la sursă.

Ţoapa, religioasă sau nu, trebuie să se afişeze, ea este organic legată de privirea celuilalt. În cazul ţoapei religioase, orice accesoriu este bun pentru a contribui la atragerea atenţiei: voaluri mari, grele, de culoare neagră, care curg pe umerii ţoapei, cu mîinile împreunate patetic, ca Madonele cusute pe etamină. Rochie lungă, tot neagră şi ea, care acoperă glezna. Şiraguri de mătănii, uneori suprapuse, la încheietura mîinilor. Au propriul „estetism“ religios şi ţin ca acesta să fie urmat şi cei din jur. Smerenie maximă, privirea – fie în pămînt, fie sus spre ceruri, dar din vreme în vreme, în timpul aşteptării la moaşte, ea se mai poate odihni şi pe ziarul Libertatea, deh, să vedem dacă şi vedetele merg la pelerinaj…

Ţoapa este informată în general de pe Internet, ştie tot, cunoaşte tot cu privire la locul de derulare a unei ceremonii religioase, starea vremii sau costul pelerinajului. Cu toate că are o cultură teologică egală cu zero şi nu a citit nici măcar Noul Testament, poate cita cu uşurinţă din autori cunoscuţi din domeniul „dezvoltării personale“. Este atinsă de „sindromul de guru“, aşa că nu ezită să răspîndească în jur gînduri cu iz de filozofie de salon de coafură, legate de tristul destin al neamului românesc, căci ţoapa este româncă, cu „r“-ul apăsat, pînă în măduva oaselor. Spune că regimul comunist a fost rău, dar a avut şi avantaje, este imposibil să se decidă… Mai vede semne divine şi minuni peste tot. Nu pot uita un episod de acum cîţiva ani de la Mănăstirea Prislop, cînd o organizatoare de pelerinaje îşi motiva clienţii tălmăcind „urme ale credinţei“ risipite prin jur: felul în care erau îmbinate crengile copacilor, mirosul aerului, bătaia frunzelor, forma fumului care urca în aer de la cuhnia mănăstirii. Suspina, îşi împreuna mîinile şi spunea delicat: „nu sîntem toţi copţi la minte pentru a înţelege minunile credinţei, este peste firea noastră, sîntem depăşiţi.“ Acelaşi tip de ţoapă vrea să arate că a fost acolo, la locul unde se produce credinţa, pe viu, aşa că va fotografia nonstop cu telefonul mobil sau aparatul foto tip săpunieră, chiar şi în momentele cele mai delicate ale ritualului religios. Pentru că ei îi scapă, de fapt, esenţa acestuia, ceea ce contează este doar exteriorul, cochilia transportabilă, cu care se poate mîndri în faţa celor de acasă.

Mai nou, ţoapele sînt obsedate de medicina alternativ-naturistă, de tendinţele bio-eco de hrană sănătoasă. Rădăcinile sînt adînci, lecturile intensive din revista Flacăra, a anilor 1980, au lăsat urme. Plus emisiunile violet ale domnului Oreste, cu magneţi şi pase cosmice. Rezultatul este o ortodoxie cu caracter new-age, adaptată nevoilor personale. Una din consecinţe este şi căutarea frenetică a produselor de mănăstire, de la miere de albine la creme şi cremiţe cu „untul pămîntului“, ca ultim elixir valabil al vieţii veşnice. Aceeaşi ţoapă nu uită însă să tragă mai multe chefuri sănătoase pe an, să dea cu colesterolul de pămînt, la o adică, să aibă pentru ce posti… deh, o viaţă avem. Ah, postul, pentru ţoapă postul este lucru sfînt, cheia cuceririi paradisului, care trece obligatoriu prin domesticirea ostentativă şi vizibilă, la propriu, a poftelor culinare. Iarăşi – scenă de la pelerinaje, mai multe ţoape pelerine de Bucureşti se uitau cu un amestec de milă şi dispreţ la un grup de ţărani din Bucovina care îndrăzneau să mănînce şuncă şi ceapă în zi de post. Ele consumau, obligatoriu, pateu vegetal din cutie argintie de tablă, cu ciupercuţe simpatic desenate pe capac.

O categorie aparte de ţoape sînt cele care au reuşit în afaceri şi ţin să arate cu orice preţ acest lucru, să mulţumească la Doamne-Doamne pentru ajutorul obţinut. În cele mai multe cazuri, ajută mănăstiri şi diverse biserici, acolo unde îşi au duhovnicul. Nimic nou şi nimic rău în asta. Am cunoscut, într-un celebru loc de pelerinaj din Ardeal, o ţoapă însoţită de două ţoape mai mici, fiicele sale, care a străbătut furtunos la volanul BMW-ului său mulţimea pelerinilor, mai să dărîme doi-trei, claxonînd isteric, apoi a frînat brusc în poarta mănăstirii. După ce a scos mai mult pachete cu „prinoase“ (ofrande alimentare), le-a obligat pe cele două fete să tragă peste blugi un fel de fuste făcute dintr-o stofă aspră, de culoare gri. Canoanele de comportament din mănăstire trebuie respectate, nu-i aşa? Nimic neobişnuit pînă aici, numai că există şi ţoape bogate care pur şi simplu au luat în stăpînire locaşuri de cult monument istoric şi au dictat renovarea acestora: pictură cu albastru „ca la Voroneţ“, podea de marmură, scaune sculptate, „voievodale“, coruri dulcege, care susură un fel de muzică religioasă adusă la gustul zilei. Candoarea pietistă a ţoapei nu are limite. Preoţii nu spun nimic, mulţumiţi de mana financiară a ţoapei cu dare de mînă. Mai cred că nu au nici bruma de cultură artistico-teologică care să-i împiedice să consimtă la un asemenea masacru. Rezultatul final este un kitsch toxic, cotropitor. Mă abţin cu greu, foarte greu, să dau un exemplu pe care îl cunosc bine, plantat în mijlocul Bucureştiului.

În sfîrşit, ţoapa este fundamentalistă. Nefiind capabilă de autoironie, de introspecţie şi de solidaritate umană (în font, sînt mari egoiste, se iubesc mult pe sine), ţoapa ştie, din diverse surse vrednice de crezare, că toată lumea vrea răul Ortodoxiei sale dragi, dacii au fost primii creştini din Europa iar Iisus Hristos mergea cu tricolorul nostru la brîu, propovăduind mulţimilor. Este obligatoriu să ai duhovnic şi trebuie să spui acest lucru cu voce tare, celor din jur. Oricum, ţoapelor le place mult să se audă vorbind. Marea problemă este că, atunci cînd sînt prezente în număr mare, astfel de ţoape riscă să deturneze complet sensul oricărei ceremonii religioase, aruncînd-o fie în derizoriu, fie golind-o de orice urmă de profunzime spirituală. O mediocritate camuflată, trufaşă, plină de pretenţii nu atît faţă de sine, cît faţă de cei din jur.

Final: dincolo de ironie sau povestioare vesele, „ţoapa religioasă“ este de fapt o cheie de lectură a întregului fapt religios contemporan. Forme de religiozitate superficiale şi kitsch au existat mereu, numai că înmulţirea fără predecent a acestora arată amploarea transformărilor din societatea noastră: moartea societăţii rurale (la sat, ţoapa nu are timp să se dezvolte, fiind controlată de comunitate), deruta lăsată de comunism în mintea unor oameni care încearcă să dea un sens spiritual existenţei lor, dar nu unul foarte radical, ci mai degrabă soft, fără sacrificii majore, pseudomodele propuse de mass-media şi presiunea acestora. Kitsch-ul atrage kitsch, ţoapa atrage ţoape. Rezultatul este însă unul îngrijorător, semn al unei colosale pierderi de „substanţă teologică“ a societăţii noastre. Nişte păpuşi automate, perfecte la exterior, vidate de sens şi năzuinţă în interior. La urma urmei, la tzoapa c’est moi! Dar ce ţoapă are puterea să recunoască faptul că e ţoapă? (Dilema Veche)

(din volumul în curs de apariţie Nevoia de miracol. Fenomenul pelerinajelor în România contemporană, Editura Polirom, mai 2014) Mirel Bănică este cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor.

martie 21, 2014 Publicat de | cultura | | Scrie un comentariu

Studiu NASA: Civilizatia va intra in colaps

 Civilizaţia va intra în colaps. Conflictul dintre săraci şi bogaţi poate modifica viitorul

Un studiu finanţat de Centrul Spaţial Goddard al NASA menţioneză că civilizaţia industrială în care trăim ar putea ajunge într-o fază de colaps, privind situaţia din punct de vedere istoric şi statistic. Problemele ar fi consumul de resurse şi inechitatea socială. Studiul cerut de NASA a analizat folosind modelul HANDY modul cum au decăzut civilizaţiile complexe. “Căderea Imperiului Roman şi a Imperiului Mongol, Maur sau Gupta, dar şi a Imperiului Mesopotamian sunt dovezi că civilizaţiile avansate, sofisticate şi complexe pot fi fragile şi efemere”, se arată în studiul citat de “The Guardian”.

Proiectul a identificat câţiva factori care trebuie luaţi în calcul – populaţia, clima, apa, agricultura şi energia. Aceşti factori pot duce la colaps dacă generează două caracteristici sociale. Studiul aminteşte de consumul excesiv de resurse care pune presiune pe capacitatea ecologică şi stratificarea economică în Elite şi Mase (bogaţi şi săraci). Aceste fenomene sociale ar fi jucat un rol esenţial în colapsul altor imperii în ultimii 5.000 de ani. Săracii vor trage Elitele după ei “Surplusul acumulat nu este distribuit echilibrat în societate, dar e controlat de o elită. Marea masă, cea care produce bogăţia, are alocată doar o porţiune mică, sub nivelul de subzistenţă”, mai arată studiu. Potrivit acestuia, reflectând la realitatea lumii de astăzi, la avansul tehnologiei şi eficientizarea agriculturii şi industriei, colapsul este un lucru dificil de evitat. (Studiu doq)

“Civilizaţia este pe o linie stabilă, dar chiar şi dacă ar fi o situaţie optimă, Elitele consumă prea mult, iar Masele ar putea fi condamnate la foamete, ceea ce duce la colapsul societăţii”, se arată într-unul dintre scenariile NASA. Studiul finanţat ce centrul Goddard arată că Elitele nu vor simţi prea devreme această problemă a societăţii, deoarece ea va veni încet, încet dinspre masele de oameni. Acestea vor avea din ce în ce mai multe probleme, iar, în definitiv, vor trage toată societatea după ele. Romanii şi mayaşii considerau că nu vor avea niciodată probleme, dacă ne bazăm pe elite, dar societăţile au intrat în colaps şi au dispărut. Cercetătorii menţionează că scenariile nu sunt inevitabile şi politici structurale ar putea modifica traiectoria societăţii. Practic, NASA doreşte eliminarea inegalităţilor economice şi o distribuţie mai echilibrată a resurselor. Studiul este foarte teoretic şi bazat pe modele matematice, dar ridică o problemă serioasă. (Adevarul)

martie 17, 2014 Publicat de | business, cultura | | Scrie un comentariu

Limba latină provine din precursoarea limbii române

Nu limba romana este o limba latina, ci limba latina provine din precursoarea limbii romane “. (Miceal Ledwith – fost consilier al Papei Ioan Paul al II – lea)

Noul interviu luat de Cristian Mureşanu (realizator pe TVR Cluj al emisiunii Ştiinţă şi cunoaştere) fostului consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, Miceal Ledwith, este absolut răvăşitor şi şocant. Potrivit declaraţiilor lui Miceal Ledwith, făcute într-un interval de 15 minute care sunt dedicate special istoriei şi limbii românilor, majoritatea limbilor europene au rădăcina pe teritoriul României şi a nordului Bulgariei. De asemenea, culturile europene îşi au rădăcinile în aceleaşi locuri…Aceste lucruri sunt susţinute şi de trimiteri la cercetările unor savanţi englezi care ar demonstra faptul că zona României este ceea ce s-ar putea numi Vatra Vechii Europe.Referindu-se la istoria dacilor, Miceal Ledwith vorbeşte despre personalităţile a doi regi daci, deveniţi eroi ai lumii antice, şi subliniază că dacii aveau o cultură avansată, furată, distrusă sau falsificată de Imperiul Roman. (Istoria este scrisă de învingători, nu-i aşa?) Mesajul încurajator din finalul interviului este acela că el crede că toate aceste lucruri vor fi cunoscute în curând de întreaga lume şi vor fi acceptate ca adevăruri. Mai mult decât atât, îi roagă pe toţi românii “să meargă mai departe şi să îşi ia avânt” în acest proces de redescoperire a adevăratei istorii. Interviul poate fi vizionat mai jos. Partea dedicată limbii şi istoriei românilor începe la minutul 44:30. (VIDEO) – Financiarul

martie 4, 2014 Publicat de | cultura | | Scrie un comentariu

Studio Rock – 24 de ani!

Studio RockStudio Rock – 24 de ani!

Vineri, 21 februarie 2014, de la 23.00 la 2 noaptea, pe Radio 3 Net, aveti de audiat o noua editie a celei mai vechi emisiuni de rock & metal de pe posturile de radio din Romania – STUDIO ROCK. Aceasta editie este una aniversara si marcheaza 24 de ani de emisie continua la radio. Invitati – Florin Silviu Ursulescu si Noni. Realizator: Lenti Chiriac

februarie 19, 2014 Publicat de | cultura, music | | Scrie un comentariu

Supersound cu Crisan Bibian (metal music in FM)

supersoundIn fiecare sambata de la ora 24:00 la 02:00 iubitorii heavy & extrem metal pot accesa frecventele Radio Cluj sau online pe www.radiocluj.ro unde vor beneficia de noutati dar si istorii ale unor formatii ce au avut un cuvant greu de spus in zona metal. Realizatorul emisiunii Crisan Bibian va invita in fiecare sambata noaptea la Supersound (playlist emisiune)!

 

februarie 14, 2014 Publicat de | cultura, media | | Scrie un comentariu

S-a ajuns la viata bazata pe impostura

S-a ajuns la viata bazata pe impostura. Tinerii trebuie sa devina competenti. Radu Furnica, presedintele firmei Leadership Development Solution, care a recrutat de-a lungul carierei peste 600 de manageri de top, vorbeste intr-un interviu acordat WALL-STREET.RO despre transformarile societatii de-a lungul anilor de criza. El trage un semnal de alarma asupra faptului ca societatea noastra accepta prea usor starea de impostura si minciuna, atat in randul politicienilor, dar si in rindul tinerei generatii, mai ales.“S-a ajuns la o exuberanta a imposturii. De la absolventul de liceu care este «educat» de societatea noastra sa minta in CV, sa scrie lucruri care nu sunt adevarate, dar care -crede el- ar putea interesa angajatorul, si terminand cu primul ministru care minte pe propriul CV, alaturi de tot cabinetul de ministri, toata lumea minte cu nerusinare. Daca ne-am apuca sa analizam CV-urile ministrilor ar fi imposibil sa nu gasim minciuni. S-a ajuns la o forma de viata bazata pe impostura, pe minciuna, in care se crede ca nu mai este nevoie sa depui efort pentru a avea rezultate, sau pentru a obtine satisfactia celorlalti, pentru ca este mult mai usor sa minti. Oricum, nimeni nu va verifica”, a declarat Radu Furnica. (Wallstreet.ro)

februarie 11, 2014 Publicat de | business, cultura | | Scrie un comentariu

Ce a făcut străinătatea din bietul român?

Maşini şi aur au toţi ţiganii, nu asta e civilizaţie!

” Ce a făcut străinătatea din bietul român? Vine şi el în ţară, după 4, 5 ani de stat în occident cu o maşină ultimul răcnet, ca să se uite vecinii la el: „mai, uite ce maşină a adus Grigore! Ai văzut măi, Ioane”? Şi ei îi văd maşina, dar nu văd că ochii îi sunt duşi în fundul capului, slab, cu nasul ieşit în faţă şi cu umerii uscaţi de munca nebună, pe care, săracu’, a dus-o acolo. Dar aici în ţară trebuie să pară că e cineva şi se afişează cu maşini străine. Dar nu înţeleg sărmanii că acestea nu sunt obiceiuri nobile. Păi, cu maşina toţi țiganii se afişează acum, măi.

Omul este după chipul lui Dumnezeu şi are în el toate resursele de a rămâne în Harul divin şi de a nu pica în această capcană extrem de înşelătoare prin care ne vindem libertatea şi dreptul de fi asemenea Celui Preaînalt.

Omul demn, liber, în integritatea persoanei lui, are şi o altă atitudine faţă de nedreptăţile sociale ale unui sistem sau altul. De aceea ei preferă oameni tâmpi, pe care să îi prostească uşor. Şi încep din copilărie, de altfel, să tâmpească copilul prin televizor, apoi prin învăţământ, unde i se administrează o materie aleasă de ei, cu noţiunile pe care vor să le inoculeze, cenzurând o mare parte din istoria popoarelor şi cunoaşterea este astfel influenţată. Cunoaştem zicala de pe vremea lui Gheorghiu Dej: „Voi nu aveţi voie să gândiţi. Partidul gândeşte pentru voi. El vă gospodăreşte şi vă dă ceea ce trebuieşte. Noi suntem cei care vă dirijăm şi vă dăm pâinea de toate zilele”.

Că doar lumea la ora actuală nu este condusă decât de guvernul unic mondial şi de acolo se dirijează toate guvernele statelor. Noi acuzăm pe păpuşelele din guvernul nostru, dar ei, săracii, nu prea mai au niciun drept. Ce le spune şeful, aceea execută şi ei. Altădată ce dicta Moscova, aceea se executa în România.

Dar cu românii le este mai greu, pentru că românul poate da terenuri, poate da bogăţie, aur şi grâne, dar nu îşi dă sufletul cu atâta uşurinţă. Aşa cum spuneau Horea, Cloşca şi Crişan: „Vă dăm holdele noastre, vă dăm braţele noastre, vă dăm trupul nostru, dar nu vă dăm credinţa noastră”.

Politicienii trebuie  sa invete primii sa spuna adevarul poporului,  apoi la scoala trebuie introdusa atmosfera frumoasa care sa insufle copilului credinta  in  valoare,  in modelele luminoase, in ideea patriotica. Daca nu vom reinvia patriotismul in scoli, in familie,   daca nu  vom readuce  modelele frumoase, din istorie si din cultura romana, in mintea tinerilor, vom avea generatii din ce in ce mai straine de Romania. Vom avea generatii educate de televizor, dresate astfel sa nu puna nici o intrebare, sa accepte tot ceea ce li se spune…

Avem nevoie să trăim sentimentul dragostei ca să depăşim strâmtorările ce ne împresoară. Lumea, din cauza sărăciei, a căzut într-o descurajare ce apasă pe fiecare în parte. Românul, atât de deznădăjduit şi afectat este de starea în care se află, încât nici nu mai are timp să discute cu vecinul său. Astăzi nu mai există potecă spre casa vecinului; omul nu mai are timp să se gândească la aproapele lui”.

SURSA: interviu cu Părintele Justin Pârvu – Revista Atitudini

februarie 3, 2014 Publicat de | cultura, spirith | | Scrie un comentariu

Aratatul cu degetul si aruncatul cu noroi (preferintele romanilor)

Sporturile preferate ale romanilor – aratatul cu degetul si aruncatul cu noroi

Atunci cand ceva nu merge bine intr-o companie, nu te apuci sa arati cu degetul si sa zici “El/ea este de vina! Sa-l/sa o dam afara, sa aruncam cu pietre!”. Nu. Daca ai gandi asa, pana gasesti vinovatii, problemele se adancesc, compania se duce pe rapa, angajatii fug si asa mai departe. Sa nu uitam, suntem oameni si deci putem gresi oricand, in orice circumstante, oricat de “imbracati” de tehnologie am fi. Cu toate acestea, romanului (generic vorbind), ii place sa dea vina. “Sa cada capete”, striga badea Gheorghe. “Basescu e de vina! Ba nu, e Ponta de vina! Ba nu, tot Guvernul! Huooo, huooo!”. Astea, in loc sa incercam sa FACEM ceva constructiv, sa reparam unele lucruri stricate si abia apoi sa gasesti vinovatii. In momentul in care romanul va invata mai intai sa gaseasca SOLUTII si apoi sa caute si vinovatii, atunci vom reusi sa evoluam. Atat la nivel de mentalitate colectiva, cat si la nivel economic si, pe viitor, sa evitam ca astfel de tragedii sa se intample. Felul in care media romaneasca a ales sa puna stampile inainte chiar ca autoritatile sa faca acest lucru, arata cum se duce pe rapa (inca) o forta in stat. Pana la urma, orice stat are presa pe care o merita, conducatorii pe care ii merita si cetatenii…pe care ii inghite. (Wallstreet.ro)

ianuarie 27, 2014 Publicat de | cultura, media | | Scrie un comentariu

Trebuie sa fii imbecil sa ai nostalgia lui Ceausescu

Trebuie sa fii imbecil sa ai nostalgia lui Ceausescu și-a sistemului comunist“. (Mircea Cartarescu)

“Nimeni nu a <<ales>> să stea deoparte, intelectualii au fost îndepărtați brutal, începând cu iulie 2012, din viața publică. Campaniile concentrate de murdărire și defăimare a intelectualilor din spațiul public au depășit orice limită imaginabilă”, spune scriitorul Mircea Cartarescu intr-un interviu pentru HotNews.ro. Cartarescu, care a primit in ianuarie prestigiosul premiu Tormenta pentru Nostalgia – cea mai buna carte straina tradusa in limba spaniola, spune ca se bucura pentru distinctie, “dar nu mă socotesc un scriitor mai bun pentru asta”. Legat de nostalgicii lui Ceausescu, scriitorul spune ca “cei care s-au născut în comunism pot fi nostalgici după copilăria lor între Trabanturi și eugenii, după o lume dispărută, dar trebuie să fii imbecil să ai nostalgia lui Ceaușescu și-a sistemului comunist“. Mircea Cartarescu face o radiografie a societatii, spunand ca “România e în derivă, statul de drept e asediat, justiția e gata să cedeze”. (Hotnews)

 

ianuarie 22, 2014 Publicat de | cultura, politic | | Scrie un comentariu

Masina de spalat creiere

Aberant si trist ca in zilele noastre tot mai multi adolescenti devin un fel de zombi, fara minte si libertatea de a alege singuri in cautarile lor zilnice. Multi sunt practic spalati pe creier si convertiti la sclavagism moral, mental si intelectual intr-un mod de-a dreptul primitiv si obscen. Sunt de mici invatati ca nu exista libertate, sedati, comandati precum niste roboti, fara vointa, alegere si puterea de a percepe cu adevarat viata la adevarata ei valoare, cu rele si bune. Ce se poate observa in videoclipul urmator (realizat la Cluj) pur si simplu te face sa fugi urgent din tara asta blestemata fara de viitor! Cica ne bazam pe un viitor tanar si stralucit, deschis la minte, inventiv, cu viziuni spre progres. Povestea asta se poate schimba cu usurinta in timp in fanatism religios, oameni cu angoase, slabi emotiv si cu viziuni fantasmagorice pot ajunge usor in postura de terorism religios. Pare ca, pe zi ce trece se  urmareste crearea unor armate de tineri slabi, fara caracter, luciditate, gata oricand spre sacrificiu in numele unui cult, organizatie, etc. Pacat, mare pacat! Mai pervers e ca orice autoindoctrinare nu poate aduce absolut nimic bun in fiinta umana. De ce drecu am mai vrut libertate in ’89 daca noi preferam in continuare a fi simplii pioni pe o masa de sah? De ce drecu au mai murit fraieri in revolutia din ’89? Sigur exista un raspuns. Ca sa devenim niste legume, simple oi la numaratoare!

mostra de prostitution intelectum:
http://www.youtube.com/watch?v=WrNwbNgCooY

ianuarie 20, 2014 Publicat de | cultura, spirith | | 2 comentarii

Anul 1129 – Templierii pun bazele sistemului bancar

Intr-o zi de 14 ianuarie, in 1129, Ordinul Templierilor era recunoscut oficial de catre Biserica Catolica la Conciliul din Troyes. Odata cu acest act formal, templierii au devenit o destinatie preferata a donatiilor din Europa, primind bani, pamanturi si fii de nobili de la familii dornice sa sprijine lupta (considerata crestina) din Tara Sfanta. Ordinul a crescut repede ca numar de membri si putere. Cavalerii templieri puteau fi recunoscuti dupa hainele albe cu o cruce rosie, distinctiva, si erau printre cei mai bine echipati, antrenati si disciplinati razboinici din perioada cruciadelor. Membrii Ordinului care nu erau razboinici au creat o puternica infrastructura economica in intreaga crestinatate, introducand pentru prima oara proceduri financiare care au reprezentat inceputul sistemului bancar si au construit numeroase fortificatii in Europa si Tara Sfanta. (Calendarul Zilei)

ianuarie 14, 2014 Publicat de | business, cultura | | Scrie un comentariu

De ce pleaca romanii din tara

MOTIVUL: avem o tara saraca, prost condusa si lipsita de oportunitati

Romanii apreciaza ca sunt obligati sa plece la munca in strainatate pentru ca si-au pierdut locurile de munca ori li s-au diminuat semnificativ veniturile. De asemenea, Romania este considerata “saraca, mizera, corupta, prost condusa si lipsita de oportunitati”, se arata intr-un studiu recent, citat de Mediafax.“Aproape toate aceste persoane impartasesc opinia ca oamenii sunt fortati sa plece la munca in strainatate pentru ca si-au pierdut locurile de munca si/sau li s-au diminuat semnificativ veniturile, iar sanse reale sunt doar peste hotare, Romania fiind ‘saraca’, ‘mizera’, ‘corupta’, ‘prost condusa’ si ‘lipsita de oportunitati’”, se arata in studiul “Impactul crizei economice asupra migratiei fortei de munca romanesti, prezentat de Friedrich Ebert Stiftung. Migratia “contribuie la dezvoltarea Romaniei” si “ajuta persoanele care pleaca sa vada cum se traieste in alte tari”, dar “migratia destrama familiile”, “face ca oamenii sa fie interesati doar de bani” si accentueaza inegalitatile sociale intre saraci si bogati, se mai arata in studiu.Romanii, indiferent de educatie, varsta ori sex, pleaca pentru a castiga mai bine, argumentand ca “aici nu poti castiga un ban decent” si “nu-ti poti face un viitor”.”Migrantii reveniti considera ca traiesc ‘mai prost’ sau ‘mult mai prost’ in Romania decat in strainatate, pentru ca veniturile sunt insuficiente, situatia generala din Romania este caracterizata de ‘saracie’, ‘coruptie’, ‘legi proaste’, ‘lipsa de oportunitati’ si lipsa a locurilor de munca. Foarte putini ‘traiesc mai bine’ si asta pentru ca ‘sunt acasa, cu familia’”, se mai arata in studiul efectuat in 2010 in 71 de comune si 30 de municipii si orase din tara. (Mediafax)

ianuarie 9, 2014 Publicat de | cultura | | Scrie un comentariu

Tinerii talentati si inteligenti prefera muzica metal (studiu)

Potrivit unui studiu realizat de catre Stuart Cadwallader, psiholog la Universitatea din Warwick, acei tineri care asculta metal sunt mai inteligenti si mai sensibili. Warwick a descoperit aceste lucruri analizand gusturile muzicale ale unui numar mare de adolescenti. Cei care aveau IQ-ul ridicat si prezentau diferite talente erau “predispusi” sa asculte formatii ca AC/DC sau Iron Maiden.

Se pare ca muzica metal ii ajuta pe adolescentii inzestrati sa faca fata stresului si realitatilor dure. “Foarte frecvent, acei tineri care sunt foarte talentati in diferite domenii sunt outsideri din punct de vedere social. Adolescentii acestia asculta metal pentru ca exista ceva anume in acest gen care ii face sa se simta mai bine in lume”, a declarat Stuart Cadwallader. “Exista aceasta prejudecata potrivit careia elevii inteligenti asculta muzica clasica si isi petrec timpul citind. Cred ca avem de-a face cu un stereotip depasit. Am descoperit ca foarte multi tineri inzestrati asculta metal. Cand i-am intervievat, am dedus ca stima lor de sine este mai scazuta decat cea a respondentilor obisnuiti, ceea ce duce la probleme de adaptabilitate sociala. Participantii la studiu au declarat ca se regasesc in muzica mai dura, specifica genului metal si ca savureaza versurile si aranjamentele muzicale complexe, mult diferite de cele ale pieselor pop”, a continuat omul de stiinta. Se pare ca metalul ii ajuta pe adolescentii inteligenti sa depaseasca problemele cotidiene, dovedindu-se a fi un instrument de catharsis (purificare a spiritului cu ajutorul artei – Dex).

Studiul a fost efectuat pe un numar de 1057 de elevi ai Academiei Nationale A Tinerilor Talentati si Inteligenti. Cei 120.000 de studetii din aceasta institutie reprezinta varfurile academice ale Marii Britanii. Din cei peste 1000 de subiecti intervievati, un procent semnificativ s-a declarat fan metal, cu trupe preferate ca System of a Down, Slipknot, Tool, Dragon Force sau In Flames.  “Tinerii talentati experimenteaza mai multa presiune existentiala decat cei obisnuiti, ceea ce duce la nevoia de a curata mintea de acest stres cu ajutorul muzicii”, a explicat Cadwallader. Asadar, este un fapt. Adolescentii “metalheads” sunt mai destepti decat pustanii de rand! (Maximum Rock)

ianuarie 6, 2014 Publicat de | cultura, music | | Scrie un comentariu

Tolerantia by Ivan Ramadan (video)

decembrie 20, 2013 Publicat de | cultura, spirith | | Scrie un comentariu

Casa de paie – 15.000 de euro cu întreţinere zero

casa paieUn cuplu de tineri și-a construit o casă din baloți de paie de grâu, în vecinătatea ruinelor unui castru roman. Mai mult, clădirea este aproape independentă energetic, apa menajeră fiind colectată din picăturile de ploaie, energia electrică e obținută din lumina captată de celule fotovoltaice și economia la căldură se face printr-o izolație a acoperișului cu fulgi de ziare, iar sub pardoseală au folosit panouri izolante de la camioanele frigorifice. Tânăra scenografă Eliza Loboncz a hotărât să nu se resemneze în fața crizei economice care a tăiat bugetele teatrelor din toată țara, punând artiștii în standby pe termen nedefinit, ci a decis să se implice într-un proiect îndrăzneț, prin care aplică scenografia în propria viață. Își construiește o căsuță din povești, construită din soare, ploaie, grâu, pământ și…șoricei, amplasată într-un decor rural, în ciuda localizării ei fix în buza orașului Turda. (Agrointel)

decembrie 19, 2013 Publicat de | business, cultura | | Scrie un comentariu

Extazul samanic

” Samanul este teolog si demonolog, specialist al extazului si vindecator, auxiliar al expeditiilor de vanatoare, protector al comunitatii si al turmelor, psiholog si, in anumite societati, erudit si poet”. (Mircea Eliade)

In timpuri stravechi omul traia intr-o lume magica, prin manifestarea posibilitatilor extrasenzoriale pe care le avea. El percepea corespondentele secrete din Natura si Univers, avea capacitatea de a se dedubla dupa dorinta, cutreierand in zonele considerate astazi oculte. Constiinta sa intuitiva remarcabila, de atunci, il ajuta in clarviziuni, comunicari inafara limbajului verbal etc., avand acces la natura profunda a lucrurilor. Gandirea carteziana, care a luat locul celei initiale, a facut ca omul sa-si piarda adevaratele simturi. Intemnitat intr-o dimensiune finita a existentei, omul de astazi nu se poate lipsi de garantii stiintifice, crezand ca in acestea se gaseste cheia puterii sale mentale. El foloseste un sistem de referinta subiectiv, ales pentru o gandire specifica vietii materiale, sistem care face parte din sistemul de referinta adevarat, insa fiind doar o subdiviziune a acestuia. Astfel, drama omului din prezent este aceea ca nu poate concepe, dincolo de viata curenta, existenta unor Spatii si Lumi diferite, in care totul se desfasoara dupa alte legi. Samanul are privilegiul de a interfera si cu aceasta lume de Dincolo de Vizibil. Datorita puterilor sale, prin magie, poate intra in rezonanta cu Divinitatea, cu lumea spiritelor, dar si cu animalele, ve­getalele, mineralele. Ajutat de puterea gandului, el are capacitatea de a modifica o structura biologica sau astralul. Intelegand un animal, cu care poate comunica, inseamna a se ‘imbraca’, pentru o perioada de timp, cu vibratiile, fluidul, ambianta acestuia, intrand in rezonanta cu frecventele existentei lui. La fel poate proceda cu vegetalele si mineralele. Daca se cunosc esenta lucrurilor si a fiintelor precum si Entitatile care le coordoneaza, se creeaza posibilitatea de a se actiona asupra lor, putand a fi investit chiar cu puterile lor. Samanul face acest lucru in mod normal, dar numai in sco­puri benefice. (Jurnalul)

” Samanii propuneau in principal prin activitatea lor, o experienta mitica prin care doreau sa depaseasca timpul si spatiul, cu alte cuvinte, sa poata aboli timpul si dobandi conditia originara despre care vorbeau miturile comunitatilor din care faceau parte, sau sa impartaseasca natura stramosilor terimorfi. Se urmarea deci, transformarea in animalul-stramos prin extazul ascensional, prin depasirea conditiei profane si intoarcerea la o existenta paradisiaca pierduta la sfarsitul timpului mitic, ajungand ca prin intreg ritualul sedintei, samanul sa restabileasca doar pentru el o situatie care, la inceput, apartinea tuturor. Instrumentul magico-religios -de baza- de care se foloseau samanii din toate zonele in care le-a fost confirmata existenta, era toba samanica, formata dintr-o cutie si o piele de ren, de elan, de cal, sau caine. Acestui instrument decorat cu motive vegetale sau zoomorfe, ii erau atasate fire de metal ori sipci de lemn, care sustineau nenumarate bucatele zornaitoare de metal, clopotei sau figurine care reprezentau spirite, animale etc. Desenele si formele specifice erau diferite la tobele samanilor iakuti, osiaticii de pe Ienisei, la triburile tatare sau pentru laponi, pentru táltos-samanul ungur, sau cel kirchiz. Bataile de toba si agitarea acesteia la inceputul sedintei mistice, aveau rolul sa cheme spiritele si sa le inchida in toba samanului, anterior calatoriei extatice. Mircea Eliade opiniaza ca toba samanului, sau in alte parti, alte obiecte utilizate (bastoane magice, clopotei sub diferite forme), erau toate destinate nu alungarii duhurilor, ci sa creeze un ambient muzical de insotire a dansului ritualic, in toate zonele Asiei meridionale sau septentrionale. Si exemplele pot continua: samanul din Mentawei folosea un costum ceremonial decorat cu pene de pasare si clopotei; samanii nord-americani foloseau costume ornate cu pene de vultur, dar isi atasau si o talanga sau o tamburina, ori pungute cu cristale de stanca, pietre sau alte obiecte magice; Talanga mai era folosita si de samanii din Ceylon, China sau cei din Anzi”.

Dr. Mircea Eliade în “Şamanismul şi tehnicile arhaice ale extazului” a scris: “Potrivit tradiţiei siberiene, în vremea veche şamanii şi-au luat dreptul divin şamanic de la spiritele cereşti; apoi au continuat primindu-şi tradiţia de la strămoşi, ceea ce s-a încadrat în concepţia generală privind decăderea şamanilor, concepţie atestată atât în Asia Centrală, cât şi în regiunile arctice: la început, ‘primii şamani’ săvârşeau minuni pe care urmaşii lor au fost incapabili să le mai repete. În Asia Centrală – locul unde s-a cristalizat şamanismul – a fost atestată existenţa unei fiinţe supreme de structură cerească, care corespundea sub aspect morfologic tuturor fiinţelor cereşti din religiile arhaice. Miturile vorbesc despre un timp primordial şi paradisiac în care comunicarea dintre Cer şi Pământ se făcea cu uşurinţă şi era accesibilă tuturor (ambele părţi au fost anterioare ultimei mutaţii genetice Gherga, fiind atestate ca existând de zeci de milenii); însă în urma unei greşeli rituale, legăturile directe au fost rupte (rămânând păstrate doar prin ‘mesageri’). Credinţa într-un zeu ceresc suprem provenea din Asia Centrală şi regiunile arctice, fiind foarte veche; credinţa în ‘fiii zeului’ este tot atât de veche, fiind împărţiţi în buni şi răi, precum şi pe regiuni (o sortare similară era şi pentru oamenii morţi, înmiresmaţi ori puturoşi). În folclorul iakut a rămas că tinere spirite cereşti, copiii Cloştii cu Pui / roiului Pleiadelor, au coborât pe Pământ şi s-au căsătorit cu muritoare. Dispariţia cultului fiinţei supreme cereşti n-a anulat însă simbolismul ascensiunii, fundamental în şamanism şi atestat pretutindeni, în toate contextele istorico-religioase. Înălţarea şamanului era o rămăşiţă a legăturilor concrete dintre Cer şi Pământ (pe scara şamanică jos erau sufletele, pe pământ erau trupurile iar sus erau spiritele, fiind de ştiut că în timp, la fel ca reducerea roţii tripolare tibetane Gakyil în duala Yin-Yang, tripartiţia şamanică a lumii s-a redus la hierogamia Cer-Pământ: tema universală a rămas moartea după suferinţă şi învierea mistică prin intermediul unei suiri la cer sau unei coborâri în infern). (Originea Gherga)

Patrimoniu viu al umanitatii, samanismul este o sursa de cunoastere a omului si a naturii existentei sale. Mircea Eliade afirma ca samanismul este cea mai veche si mai larg raspandita traditie oculta. Aparut cu mult inainte de a se fi conturat institutiile religioase, samanismul a facilitat inca din vremurile ancestrale constientizarea valorii existentei omenesti, ancorata intr-o sacralitate ce avea nevoie sa fie recunoscuta si respectata. Samanul este acel mesager, mediator intre doua taramuri, vizibilul si invizibilul, avand rolul de a stabili o legatura cu sacrul in folosul intregii comunitati din care face parte. Definitoriu pentru calitatile samanului este modul cum comunica nemijlocit cu lumea nevazuta. In extazul samanic, sufletul propriu paraseste corpul fizic si patrunde in lumea de dincolo unde dialogheaza cu spiritele. Restabilind astfel legatura intre sacru si profan, samanul nu numai ca obtine binele semenilor sai, dar le reveleaza acestora stransa legatura care exista intre om si natura. Indemnul samanic era acela al respectului fata de sine, fata de ceilalti si fata de viata in general, deoarece omul nu este decat o particica din intregul cosmos. Samanismul ne arata ca vizibilul nu este decat un strat subtire, un invelis fragil al invizibilului, care isi are temeiul in unitatea tuturor lucrurilor. In Univers, totul se leaga, existentele sunt egale valoric si depind unele de altele intrucat s-au ivit din aceeasi sursa sacra. (Samanismul – Calatorie intre doua lumi de Octavian Simu)

Samanismul este un fenomen mistico-religios caracteristic Siberiei si Asiei Centrale, dar intalnit deopotriva in restul Asiei, in Oceania, cele doua Americi si in randul vechilor populatii indo-europene. In vaste zone ale lumii, samanul este figura centrala a unui univers spiritual straniu, dar cu atat mai fascinant pentru omul modern. Magician si vindecator, mistic, preot si uneori poet, el detine, in urma unei initieri complicate, tehnica faimosului „extaz samanic“. Adresata cititorului cultivat, dar neavand obligatoriu studii de specialitate, samanismul e una dintre cele mai captivante carti ale lui Mircea Eliade. A fost intampinata la aparitie ca prima sinteza asupra samanismului si este considerata si astazi lucrarea de referinta in domeniu. Enorma bibliografie a subiectului a fost folosita de istoricul religiilor pentru a studia fenomenul samanic din cele mai diverse unghiuri: etnologic, sociologic, psihologic. Eliade analizeaza ideologia acestui fenomen, ii discuta procedeele, simbolismul, mitologiile; il incadreaza, in sfarsit, in categoria tehnicilor arhaice de atingere a extazului, relevand elementele prin care „transa samanica“ se apropie de experientele vechii mistici crestine sau de tehnicile spirituale indiene. (Samanismul si Tehnicile Arhaice ale Extazului - Mircea Eliade)

decembrie 18, 2013 Publicat de | books, cultura, spirith | | Scrie un comentariu

Frica te face sclav!

“Exista foarte multa putere in mainile a catorva oameni care pot face orice si foarta multa frica in inimile oamenilor de rand. Asa ca singura metoda, cea mai directa si mai usoara, este sa ii imbolnavesti mintal pe acestia asa incat sa se lupte intre ei, sa interpreteze gresit realitatea si sa nu constientizeze ce este important si ce nu. Pentru ca fara unitate este mai usor sa devii sclav.” (Nick Melissourgos – Suicidal Angels)

decembrie 13, 2013 Publicat de | cultura, music, politic | | Scrie un comentariu

Piramida lui Maslow

 Nevoile şi motivaţiile – iată două dintre atributele specifice fiinţei umane, care ne definesc şi ne diferenţiază. Sunt două din lucrurile care te pot face să rămâi un om obişnuit toată viaţa sau să devii lider. De-a lungul vremii numeroşi psihologi au încercat să piramida lui maslowexplice ‘misterele’ comportamentului uman în funcţie de aceste două atribute. Unul dintre primii care au realizat o ‘ierarhizare’ a acestora a fost Abraham Maslow. În 1954 el a încercat să sintetizeze un mare număr de cercetări legate de nevoia şi motivaţia umană. Înainte de el, cercetătorii se concentraseră separat pe factori biologici şi deprinderi moştenite pentru a explica ce anume direcţionează şi susţine comportamentul uman. Abraham Maslow a dezvoltat o teorie a personalităţii fiinţei umane ce a avut o influenţă deosebită în mai multe domenii. Această largă influenţă s-a datorat în parte şi înaltului nivel practic al teoriei sale. Mulţi oameni descoperă că e uşor de înţeles ce afirmă Maslow. Ei pot recunoaşte în piramida sa unele caracteristici ale experienţei sau comportamentului lor. Descoperă că sunt reale şi identificabile, doar că ei nu-şi puseseră niciodată problema în acest mod până atunci. Ierarhia nevoilor, conform lui Maslow, are 5 nivele. Haideţi să vorbim pe scurt despre ele.

  1. NEVOI FIZIOLOGICE. Sunt indispensabile pentru a supravietui: a manca, a bea, a dormi, a se proteja de frig si de caldura. Ele reprezinta cele mai puternice, cele mai importante nevoi ale omului. Satisfacerea lor este necesara pentru a ramane in viata.
  2. NEVOIA DE SIGURANTA. Orice fiinta omeneasca are nevoie sa se simta protejata in fata oricarei amenintari a vietii. Daca traieste intr-o tara care se afla in razboi, de exemplu, se presupune ca aceasta necesitate nu este acoperita. Odata ce nevoile fiziologice sunt satisfacute, intervine nevoia si dorinta de a satisface nevoile de siguranta. Cu totii avem nevoie de securitatea casei si familiei, mai ales atunci cand vine vorba de copii.
  3. NEVOIA DE DRAGOSTE SI APARTENENTA. O data acoperite necesitatile de baza, aceasta este cea mai importanta. Nimeni nu poate sa se realizeze ca persoana fara a fi dorit si acceptat de catre celelalte fiinte omenesti. Aici sunt incluse nevoia de prietenie, familie, apartenenta la un grup, sau de implicare intr-o relatie intima non-sexuala. Relatia cu celelalte persoane la un nivel afectiv profund este forma obisnuita de a satisface aceasta necesitate. De exemplu, familia, tovarasul de viata sau prietenul. Lipsa de dragoste si apartenenta poate sa dea ocazie la importante dezechilibre mintale.
  4. NEVOIA DE AUTORESPECT. Fiecare fiinta umana are nevoie sa se respecte pe ea insasi si sa aiba o conceptie potrivita despre propria sa persoana. Este vorba aici de recunoasterea venita din partea altor indivizi (care rezulta in sentimente de putere, prestigiu, acceptare, etc) cat si din respectul de sine, ce creeaza sentimentul de incredere, adecvare, competenta. Nesatisfacerea nevoilor de stima rezulta in descurajare, si pe termen lung in complexe de inferioritate. Un nivel de autoestimare dezechilibrat (cum ar fi subestimarea, de exemplu, a gandi ca toata lumea imi este superioara) are ca rezultat un randament scazut si, in consecinta, deteriorarea comportamentului.
  5. NEVOIA DE AUTOREALIZARE. Potrivit lui Abraham Maslow, o persoana din zece simte intens aceasta nevoie. Psihologul afirma ca oamenii care au totul pot mari potentialul lor. Ei pot cauta cunostinte, liniste, experiente estetice, implinire de sine. Cea mai mare parte se concentreaza in jurul nevoilor care pot fi prevazute. Autorealizarea include obiective mai inalte si mai abstracte (de exemplu: dreptate, perfectiune, bunatate, adevar, hotarari individuale), care sunt tot mai fragile, ca si varful piramidei.

index surse:

decembrie 5, 2013 Publicat de | cultura, spirith | | Scrie un comentariu

Urmarete traseul lui Mos Craciun

1Intra AICI si urpareste traseul lui Mos Craciun!

decembrie 5, 2013 Publicat de | cultura | | Scrie un comentariu

Generatia copiilor lipsiti de afectivitate

Problemele de comportemant ale copiilor, dificultatile de integrare ale acestora, incapacitatea de a comunica, chiar unele forme de izolare interpretate drept autism, isi au in general originea in faptul ca parintii nu le acorda timpul si afectivitatea necesara, atrag atentia tot mai multi profesori. “Ne intrebam de ce la 13-14 ani nu se poate integra intr-un grup. Trebuie sa vedem ce s-a intamplat cu el la trei ani. Cum era atunci, atunci ce a facut?”. Accesul copilului la computer de la varste foarte mici are efecte grave asupra dezvoltarii neurologice si psihologice echilibrate a acestuia, existand riscul ca el sa devina un individ asocial. Este nociva si ambitia parintilor de a-i invata pe copii sa scrie si sa citeasca inainte de varsta scolara, afirma profesoara Ioana Costea.

Te intrebi cand ar trebui inceapa copilul sa utilizeze computerul? Daca vorbim despre utilitate, foarte tarziu. Daca vorbim despre satisfacerea unor curiozitati, ca sa vada despre ce e vorba, in jur de 4 ani. Dar accesul trebuie sa fie limitat. Cand mi se spune ca la doi si jumatate copilul stie sa intre singur pe jocuri pe Internet ii intreb pe parinti daca la toaleta merge singur.Aceasta perceptie a parintilor ca este copilul foarte inteligent daca la nici trei ani stie sa intre pe niste simboluri de pe calculator, duce, de fapt, la autoizolarea copilului. Da, copilul are memorie vizuala foarte buna. El stie ca desenul acela de pe ecran ii pemite sa intre in niste jocuri, daca ii face placere intra tot mai des, dar acesta nu e neaparat un semn de inteligenta, nu are nicio legatura. La acest nivel de varsta, 2-4 ani, nu se poate stabili inteligenta inca.Pana in jur de 3 ani si jumatate – 4 ani, copiii trebuie sa stie sa se desfasoare intr-un anumit social. In socialul de la nivelul varstei lui, cu copii de varsta lui, dar si in socialul adultilor. Capacitatea copilului de a comunica cu adultii din jurul lui este esentiala pentru dezvoltarea lui din toate punctele de vedere, si ca structura de personalitate, si ca nivel de inteligenta, pentru ca sunt notiuni pe care copilul le asimileaza si ajunge apoi sa faca legatura intre ele. De aici ies “perlele” care ii incanta pe adulti.

Utilizarea computerului impiedica si face mai dificil acest proces de socializare a copilului. Utilizarea in exces, da. Daca la 3 ani el se joaca 2 ore la computer, chiar daca e un joc adaptat varstei, e clar ca el nu vorbeste, nu comunica, are in fata doar imagini care se succed foarte rapid si de aici o stagnare a dezvoltarii neuro-cerebrale a copilului. Fiecare varsta e “specializata” pentru anumite achizitii si ele dezvolta anumite zone de pe scoarta cerebrala.Faptul ca sta copilul ore intregi in fata calculatorului, dezvolta anumite zone din creier, cortexul in special, si duce la atrofierea celorlalte. Creierul nu se mai dezvolta echilibrat. La fel si cu privitul in exces la televizor. Aceste excese duc in timp la o incapacitatea de a socializa, de a relationa, de a comunica.Cu cat copilul intra in contact mai devreme cu calculatorul, dar si cu televizorul, iar acest contact este excesiv, exista riscul ca el sa devina un individ asocial, lumea lui se dezvolta in ceea ce vede pe ecran, este o ruptura de realitatea, de socialul din jur.

Acasa, computerul si televizorul rezolva probleme de familie. Parintii isi obtin linistea pentru a-si rezolva problemele de serviciu, casnice. Ii pui o tableta in brate copilului si cateva ore nu stii de el. Am vazut ca au aparut tablete speciale pentru copii, cu programe de desenat, de scris litere de exemplu.Perceptia ca asta dezvolta imaginatia si indemanarea copilului este gresita. Daca il lasi doua ore in fata tabletei, indiferent ce deseneaza si ce litere scrie fara sa-si foloseasca celelalte simturi duce tot la un dezechilibru. Educatia dinaintea aparitiei computerelor nu era neparat mai buna, dar dezvolta mai echilibrat copilul. Generatia actuala este o generatie a copiilor crescuti de bunici, in cel mai bun caz, dar mai ales de bone. Parintii, suprasolicitati de slujbe, nu mai au timp nici macar sa-si manifeste afectiunea si la un moment dat nici nu mai stiu cum. Este o generatie a copiilor lipsiti de afectivitate. Nu pentru ca parintii nu-i iubesc, ci pentru ca nu mai au timp de ei. Simplul fapt ca stai cu copilul acasa, el se joaca pe covor si tu lucrezi pe laptop sau vorbesti la telefon nu inseamna ca ii faci educatie acasa.Educatie insemna sa-i aloci timp exclusiv, o ora, doua trei, cate ai. Sa vorbesti cu el, sa-i povestesti, sa-i citesti o poveste inainte de culcare. Se mai intampla foarte rar asa ceva. In general copilului i se pune un CD si problema e rezolvata. Dar aceeasi poveste spusa de mama, de tata sau de bunica, are cu totul alt impact, pentru ca omul odata cu povestea transmite energie pozitiva, afectiune, pe care copilul le simte si se manifesta ca atare. Asadar, petreceti cat mai mult timp cu cei mici, jucativa cat mai des cu ei, comunicati mai des, iesiti impreuna in parc, natura, faceti sport impreuna cu ei ca nu cumva mai tarziu sa aveti mari regrete in ceea ce-i priveste. Nu prea mult televizor si calculator, mai multa miscare, soare si natura fac din copilul vostru un copil cu o sanatate de fier, atat fizic, mental cat si spiritual. (Jurnal Spiritual)

noiembrie 28, 2013 Publicat de | cultura, spirith | | Scrie un comentariu

Enûma Eliš – Biblia Sumeriana

Enuma Eliş este mitul creator in religiile sumero-babiloniene. Numele lui, adica Enûma Eliš este un incipit (primele cuvinte ale naratiuni) exact ca in Biblia Ebraica. Daca in Vechiul Testament, numele cartii este un nume arbitrar care este folosit pentru citatii Enuma Elis(prima carte fiind “Geneza, in Biblia BOR, “Facerea”, a doua carte fiind Exodus, in Biblia BOR “Iesirea”, etc.), Biblia Ebraica (Tanakh) foloseste metoda sumero-babiloniena, numele carti find citarea primelor cuvinte (incipit). Geneza devine Bereshit, Exodul devine Shmot, etc. Cum este posibil faptul ca Biblia sa aiba surse. Pai este posibil si de ce nu. Deoarece sunt si om religios si istoric al religiilor sunt intrebat deseori cum explic eu acest lucru. Pai cum sa explic simplu. Inspiratia rezida in revelatia divina, scriitorul biblic insa este un om al timpului si spatiului sau, care a tradus prin mijloacele cunoscute lui, folosindu-se de limbajul si metaforica vremii lui. Daca am putea lua un om care a trait atunci, poate cel mai inteligent scrib si l-am ruga sa scrie  despre un program de TV, sa zicem o telenovela, cine credeti ca vor fi protagonisti povesti, Marduk,  Ishtar, Ea, Enlil, etc.  Nu se poate altfel – limba scrisul si metaforica sunt o parte din timpul si spatiul  in care traieste scriitorul respectiv. De unde putea sa se inspire sarmanul scrib antic care traia in Canan, de la “Imnurile Nibelungilor”.

Tablita I

Când sus cerul nu era [încă] numit, când jos pământul nu avea nume, iar Apsu cel dintru început, din care se vor naşte zeii, şi născătoarea Tiamat, care îi va zămisli pe toţi, îşi amestecau în una singură toate apele lor, când păşunile nu erau înţesate, nici desişuri de trestii nu se zăreau, atunci când încă nici unul dintre zei nu se ivise, nici nu era numit cu vreun nume, nici înzestrat cu vreo ursită, din sânul acestora au fost zeii creaţi. Lahmu, Lahamu s-au ivit. Ei cei dintâi au avut nume. După ce aceştia au crescut şi s-au împlinit, au fost zămisliţi Anshar şi Kishar, fiind mai presus decât ceilalţi. Zilele lor au fost lungi, anii li s-au adăugat, Anu le-a fost fiu, deopotrivă, părinţilor săi. Anshar l-a făcut pe Anu, întâiul său născut, aidoma sieşi. Tot astfel Anu zămisli pe Nudimmud, după chipul şi asemănarea sa. Nudimmud a fost, pentru părinţii săi, S uveranul: înţelept, cu mare chibzuinţă şi vânjos în putere, mai puternic chiar decât Anshar, care îl zămislise pe tatăl său, el era fără pereche printre zei, care erau tovarăşii lui. Atunci zeii, tovarăşii lui, s-au unit întru totul şi, aţâţaţi, au buimăcit-o pe Tiamat, au tulburat sânul Tiamatei cu larma lor, au vârât groaza în lăcaşurile de sus, şi Apsu n-a auzit potolindu-se răcnetul lor. Deşi Tiamat rămăsese mută în faţa lor, de faptele lor îi era silă: purtarea lor nu era bună, chiar dacă erau binevoitori.

Atunci Apsu, zămislitorul marilor zei, îl chemă pe Mummu, crainicul său, şi îi spuse: «Mummu, crainic ce încânţi inima mea, vino şi hai s-o căutăm pe Tiamat!» Ei purceseră şi lângă Tiamat poposiră.Şi ţinură sfat cu privire la zei, întâii lor născuţi. Luând cuvântul, către Tiamat grăi cu voce tăioasă: «Mi-e silă de purtarea lor, ziua eu stau fără odihnă, noaptea fără somn. Vreau să nimicesc, să spulber zarva lor, ca să domnească liniştea şi noi amândoi să putem dormi!» Când Tiamat auzi aceste cuvinte, ea izbucni de mânie şi răcni la soţul ei. Ea ţipă dureros, furioasă că era singură, şi strecură îndoiala în inima lui: «De ce să nimicim ceea ce am făurit tot noi? Oricât de aducătoare de mâhnire le-ar fi purtarea, să fim îngăduitori!» La rândul său, Mummu vorbi spre a-i da dreptate lui Apsu. Vorbele lui Mummu au fost ale unui sfetnic lipsit de bunăvoinţă: «Spulberă, părinte, zarva acestei purtări, ca să ai ziua odihnă iar noaptea somn!» Auzindu-l, Apsu se învioră, i se lumină faţa la tot răul ce îl gândise împotriva zeilor, a fiilor săi. El cuprinse cu braţul grumazul lui Mummu, care se aşeză pe genunchii lui ca să-l sărute.Tot ce chibzuiseră dânşii în adunarea lor fu spus zeilor — întâilor născuţi. Când pricepură, zeii se cutremurară de deznădejde, apoi se cufundară în tăcere şi rămaseră muţi. Dar cel mai vioi la minte, înţeleptul, dibaciul Ea, care ştie orice, făuri un plan pentru scăparea lor. El urzi şi puse la cale un plan întreg împotriva lui Apsu. Curatul său descântec îl făcu, dibaci, să aibă toată puterea asupră-i. Dădu glas [acestui descântec] şi (pe Apsu) îl domoli între ape; îl cuprinse somnul şi el adormi adânc. Ea îl sili pe Apsu să adoarmă şi sa fie cuprins de somn, în vreme ce Mummu, sfetnicul, stătea ţeapăn de nesomn. Atunci Ea îl dezbrăcă, îi scoase coroana, îi răpi această splendoare dumnezeiască şi şi-o puse sieşi pe cap. il înlănţui pe Apsu şi îl osândi la moarte.Il întemniţa pe Mummu şi trase zăvorul după el. Apoi, peste Apsu, el îşi alese lăcaşul; îl înşfacă pe Mummu şi îl vârî în ştreang. După ce i-a ferecat în lanţuri şi i-a supus pe cei ce voiseră să-i pricinuiască vătămare, Ea se ridică în triumf peste vrăjmaşii săi şi, senin, se odihni în iatacul său; şi numindu-şi Apsu acest [iatac], el îşi hotărî altarele în locul acela, întemeind pentru sine sfânta sfintelor.

Ea, împreună cu soaţa sa Damkina, îşi statornici acolo mărirea regală. In acest sanctuar al destinelor, în sfântul locaş al chipurilor dintru început, cel înţelept între înţelepţi, cel mai învăţat dintre zei, Domnul — fu zămislit, în sânul lui Apsu2 se născu Marduk, din sânul preacuratei Apsu se născu Marduk. Ea, părintele său, îl zămislise şi Damkina, muma sa, l-a născut.El supse la ţâţa zeiţelor. Straja care l-a străjuit îl umplu de măreţie grozavă. Măreaţă îi era statura, sclipitoare privirea, bărbătească naşterea sa; dintotdeauna a fost el vânjos. Văzându-l Anu, cel care îi zămislise tatăl, s-a înveselit, s-a luminat şi inima i s-a umplut de bucurie. Ca să ajungă desăvârşit, a avut parte de o îndumnezeire fără seamăn şi mai presus de ceilalţi a fost preamărit, în toate fiind mai presus decât ei: uluitor de minunată era statura lui mare, cu neputinţă de socotit cu gândul şi greu de închipuit! Patru erau ochii lui, patru urechile sale. Când îşi mişca buzele, ţâşneau văpăi de foc. De patru ori îi era mai puternic auzul şi tot aşa ochii săi vedeau totul în orişice. Preamărit printre zei, el avea statura mai înaltă şi mădulare uriaşe avea din naştere, mai presus ca oricare: «Mariyutu, Mariyutu, fiu al Soarelui, Soare al zeilor!» înveşmântat în splendoarea celor zece zei, semeţ îşi împodobise capul, şi cincizeci de spaime se îngrămădiseră pe el. Atunci Anu zămisli şi născu patru vânturi, pe care i le dădu în mână. El a creat pulberea, silind furtuna s-o poarte; şi talazul tot el îl stârni ca s-o tulbure pe Tiamat; tulburată, Tiamat s-a zbătut cu nelinişte ziua şi noaptea, [iar] zeii erau bătuţi de vânturi fără răgaz. In sinea lor, ei au urzit un gând rău şi mumei lor Tiamat aşa i-au vorbit: «Când pe îndrăgitul tău Apsu ei l-au ucis, tu n-ai sărit să-l ajuţi, ci ai rămas tăcută. Uite că Anu a făurit patru vânturi de groază, sânul tău e tulburat cu totul şi noi nu putem să dormim. Oare nu l-ai simţit în inima ta nici pe îndrăgitu-ţi Apsu, nici pe Mummu cel aruncat în lanţuri? însingurată, numai tu ai rămas. Nu eşti tu maica noastră? Tu te zbaţi, cuprinsă de tulburare! Ş i noi, care am rămas fără căpătâi, oare nu-ţi mai suntem dragi? [Uite, de nesomn] ochii noştri sunt arşi. Ridică-ne jugul [ce ne apasă] fără încetare, să putem şi noi o dată dormi! înfrân[ge-i pe ei], răzbună-i pe Apsu şi Mummu, [învinge-ne duşmanii], prefă-i în năluci!»

Tiamat fu încântată de aceste cuvinte: [«Cum chiar voi v-aţi gândit] să stârnim furtuni!» [Şi mai veniră] în tabăra ei zeii [care urziseră] răul împotriva zeilor, zămislitorii lor. Ei veniră [grămadă], se repeziră alături de Tiamat, furioşi, având numai gânduri rele, zi şi noapte fără oprire, şi sunt gata de luptă, tropăind de turbare. Ei ţin sfat să chibzuiască războiul. Muma lui Hubur, care plăsmuieşte orşice chipuri, făcu pe deasupra arme de neînvins, născu şerpi uriaşi, cu dinţi ascuţiţi, cu fălci necruţătoare şi cu venin în loc de sânge ea umplu trupurile lor; înfăşură în spaime dragoni furioşi, îi încarcă de splendoare, făcându-i aidoma zeilor: «Facă-se nevăzute căile înfiorării, şi când aceştia se vor năpusti, să nu dea îndărăt!» Şi ea scoase la iveală [hidra] Bashmu, pe dragonul sălbatic şi pe Lahamu, leii-cei-mari, câinii-spumegânzi, şi pe omul-scorpion, arţăgoşii demoni ai furtunilor, pe omul-peşte şi capricornul, având cu toţii arme necruţătoare şi fiind neînfricaţi în bătălie. Atotputernice îi sunt dorinţele şi neînduplecate. Şi în adaos ea a plăsmuit unsprezece [monştri] în locul lui Apsu. Dintre zeii care erau întâii ei născuţi şi alcătuiau neamul ei, dânsa îl înălţă pe Kingu, anume pe el îl făcu ea mai mare peste ceilalţi; ea dădu pe mâinile lui căpitănia oştirii, rânduielile neamului, ridicarea armelor pentru luptă, năvala de asalt şi rangul de împărţitor suprem al prăzilor de război, şi îl aşeză în scaunul cu măciulii. «Am rostit pentru tine un descântec, te-am făcut cel mai mare în adunarea zeilor, ţi-am încărcat mâna de putere domnească asupra tuturor zeilor. Fii aşadar cel mai mare, iar mie singurul soţ! Preamărească-se numele tău mai presus de al tuturor Anukki3!» Dânsa îi dădu tăbliţa destinelor şi o atârnă pe pieptul lui: «Fie neschimbate poruncile tale şi statornice [cuvintele ce le rosteşti]!» îndată ce Kingu a fost preamărit şi a dobândit dumnezeirea supremă, astfel [le-a statornicit] zeilor, fiilor săi, soarta: «Vorbele gurii voastre [să stingă] focul, veninul vostru îngrămădit să zădărnicească puterile covârşitoare!»

Tablita II

Când Tiamat săvârşi întreaga măsură a lucrării sale, ea rândui bătălia impotriva zeilor, vlăstarele ei; spre [a-l răzbuna] pe Apsu, Tiamat săvârşi răul ea însăşi. Lui Ea i se dezvălui cum îşi înarmase ea bătălia. Auzind asemenea veste, Ea păstră liniştit tăcere şi stătu fără a scoate o vorbă. După ce, chibzuind, i potoli mâhnirea, el se îndreptă spre Anshar, părintele său. Aflându-se dinaintea lui Anshar, a tatălui care îl zămislise, i-a spus vorbă cu vorbă tot ce urzise Tiamat: «Tată, Tiamat — cea care ne-a născut — ne urăşte. Ea şi-a alcătuit o ceată şi turbează de furie. Toţi zeii s-au îndreptat către ea şi i s-au alăturat până şi cei zămisliţi de tine; în jurul Tiamatei s-au înghesuit cu toţii,] grămadă. Infuriaţi şi numai cu gânduri rele, ei duc o bătălie fără răgaz, zi şi noapte, tropăind şi turbând. Au ţinut sfat spre a se pregăti de război. Muma lui Hubur, cea care a făurit toate formele, pe deasupra a mai făcut şi arme fără greş,] a fătat şerpi uriaşi, cu colţi ascuţiţi, cu fălci neînduplecate, şi cu venin în loc de sânge a umplut trupurile lor, a împodobit cu spaime dragoni furioşi şi i-a încărcat de splendoare, făcându-i să pară aidoma zeilor: „Facă-se nevăzute căile înfiorării, şi când aceştia se vor năpusti, să nu dea îndărăt!” Şi ea a scos la iveală! [hidra] Bashmu, pe dragonul sălbatic şi pe Lahamu, leii-cei-mari, câinii-spumegânzi şi pe omul-scorpion, arţăgoşii demoni ai furtunilor, pe omul-peşte] şi capricornul, toţi cu arme necruţătoare şi neînfricoşaţi. Atotputernice îi sunt! dorinţele şi neînduplecate. Şi în adaos ea a plăsmuit unsprezece [monştri] în locul lui Apsu. Dintre zeii care erau întâii ei născuţi şi alcătuiau neamul ei, dânsa l-a înălţat pe Kingu, anume pe el l-a făcut ea mai mare peste ceilalţi; a dat pe mâinile lui căpitănia oştirii, rânduielile neamului, ridicarea armelor pentru luptă, năvala de asalt şi rangul de împărţitor suprem al prăzilor de război, şi l-a aşezat] în scaunul cu măciulii: „Am rostit pentru tine un descântec, te-am făcut cel mai mare în adunarea zeilor, ţi-am încărcat mâna de putere domnească asupra tuturor zeilor. Fii, aşadar, cel mai mare, iar mie singurul soţ!

Preamărească-se numele tău mai presus de al tuturor Anukki!” Dânsa i-a dat tăbliţa destinelor şi a atârnat-o pe pieptul lui: „Fie neschimbate poruncile tale şi statornice [cuvintele ce le rosteşti]!” îndată ce Kingu a fost preamărit şi a dobîndit dumnezeirea supremă, astfel [le-a statornicit] zeilor, fiilor săi, soarta: „Vorbele gurii voastre [să stingă] focul, veninul vostru îngrămădit să zădărnicească] puterile covârşitoare!”».

[Anshar, ascultând] vestea că (Tiamat) se înfuriase atât, [îşi lovi coapsa] şi îşi muşcă buza. [Tulburat era] sufletul său, iar inima sa — fără odihnă.) [Vorbindu-i lui Ea], întâiului său născut, el izbucni în strigăt: «[Tu îi vei fi] în luptă vrăjmaş. Tu vei îndura [uneltirile] pe care ea le va urzi în jurul tău, [tu l-ai legat în lanţuri pe Mummu], tu l-ai ucis pe Apsu; unde [să găsim pe cineva afară de tine] care să se împotrivească înfuriatei [Tiamat]?» …………………………………(lacună).Ea luă cuvântul [şi zise]: «[Tu], inimă de nepătruns, care hărăzeşti soarta, [cine] are puterea de [a crea] şi a distruge, [o, Anshar, inimă] de nepătruns, [care] hărăzeşti soarta, [cine] are puterea [de a crea şi a distruge, de a înfăptui] ceea ce ai rostit, întocmai aşa precum şi noi dorim?» (text deteriorat).Fiului său [Anu] i-a spus aceste [cuvinte]: «[Fiule], iată arma de moarte a vitejilor, a cărei putere e [mare] şi necruţătoare lovitura. Aşadar să te înfăţişezi la Tiamat, ca să se potolească sufletul ei şi inima să i se moaie. Dacă ea nu ascultă cuvintele tale, roag-o stăruitor în [numele] nostru să se potolească!»Când [Anu] auzi chemarea părintelui său Anshar, porni la drum spre Tiamat şi îşi urmă calea. Anu merse acolo. Când pricepu gândul pe care îl avea Tiamat, [teama i se cuibări în] piept, şi el se întoarse din drum. [El se înapoie la] Anshar, părintele care-l născuse, [şi luând cuvântul] îi zise: «Tată, n-am fost în stare; ea e mai [tare] ca mine» ………………………………….(lacună).

Anshar rămase tăcut şi, privind în pământ, gemu, [întors] către Ea, clătină din cap. S-au adunat laolală toţi Igigi4, toţi Anukki; buzele lor s-au strâns şi [ei aşteaptă şezând] în tăcere; nici un zeu nu vrea să se întoarcă acolo ca s-o înfrunte pe Tiamat, [nici unul] nu va scăpa cu viaţă! Anshar, părintele marilor zei, [se întreba dacă] acela a cărui inimă e gata să dea ajutor, ca unul din acelaşi oraş ori din aceeaşi ţară, nu va fi Marduk cel viteaz care să iasă biruitor în luptă? Ea îl chemă (pe Marduk) în taină şi îi spuse dorinţa inimii sale: «Marduk, ascultă povaţa tatălui tău: tu, fiule, care-mi vei bucura inima, apropie-te de Anshar, vorbeşte-i [stăruind] pentru bătălie, stai drept; văzându-te, el se va linişti!» Domnul se înveseli la cuvintele tatălui său. El se apropie, ţinându-se drept în faţa lui Anshar. Când Anshar îl văzu, inima i se umplu de încântare. El îl sărută pe buze şi îşi alungă teama: «Părinte, nu sta tăcut, deschide buzele tale, eu vreau să mă duc să împlinesc tot ceea ce inima ta [doreşte]; care ins a aţâţat bătălia împotriva ta?» «Fiule, Tiamat care este femeie va porni înarmată împotrivă-ţi!» «[Părintele meu] ziditor, înveseleşte-te şi fii bucuros, în curând tu vei fi acela care va zdrobi [ceafa] Tiamatei; [Anshar], ziditorul (meu), înveseleşte-te şi fii bucuros, în curând tu vei fi acela care va zdrobi [ceafa] Tiamatei!» «[Du-te], fiule care cunoşti toată ştiinţa şi potoleşte-o pe Tiamat cu descântecul tău cel sfânt, purcede iute înainte în carul furtunilor![Dar dacă] ea nu va putea fi gonită, întoarce-te înapoi!» Domnul fu fericit de cuvintele părintelui său, inima lui era bucuroasă şi îi spuse tatălui său: «Dacă eu însumi se cuvine să fiu răzbunătorul vostru, dacă trebuie anume eu s-o înlănţui pe Tiamat ca să vă scap vouă viaţa, adunaţi-vă în sfat şi întăriţi-mi temeinic ursita; în [sala sfatului] Upshukinnaku, toţi laolaltă, aşezaţi-vă veseli si fie ca eu, prin porunca mea, în locul vostru, să-mi hărăzesc mie însumi destinul; fie ca nimic din tot ce voi făuri eu însumi să nu poată fi schimbat, nimic să nu se poată înlătura sau preface din oricare poruncă a buzelor mele!»

Tablita III

Anshar luă cuvântul şi crainicului său Kaka îi spuse aceste vorbe: «Kaka, tu, crainicul meu care îmi desfătezi inima, vreau să te trimit la Lahmu şi Lahamu; tu eşti dibaci când desluşeşti şi puternic când cuvântezi. Adună în faţa mea zeii, părinţii mei, să fie aduşi aici toţi zeii, pentru ca ei să-şi dezlege limba, să şadă la ospăţ, să mănânce grâne, să se adape cu bere tare, şi lui Marduk, răzbunătorul lor, să-i hărăzească ursita.Porneşte, du-te, Kaka, înfăţişează-te lor şi rosteşte-le întocmai ceea ce am să-ţi spun: Anshar, fiul vostru, este cel care mă trimite,eu sunt cel pe care l-a însărcinat să vă aducă solia lui tainică; [iat-o]: Tiamat, cea care ne-a născut, ne urăşte. Ea şi-a alcătuit o ceată şi turbează de furie. [...]

L-am trimis împotriva ei pe Anu, dar el nu i s-a putut împotrivi. [Chiar şi] lui Nudimmud i-a fost frică şi s-a întors îndărăt. Marduk, cel mai înţelept dintre zei, fiul vostru, vrea să se ducă acolo, el s-a hotărât dintr-o dată să purceadă spre a o înfrunta pe Tiamat. [Dar iată] cuvintele pe care mi le-a spus el: „Dacă eu însumi se cuvine să fiu răzbunătorul vostru, dacă trebuie anume eu s-o înlănţui pe Tiamat ca să vă scap vouă viaţa, adunaţi-vă în sfat şi întăriţi-mi temeinic ursita. In [sala sfatului] Upshukinnaku, toţi laolaltă, aşezaţi-vă veseli şi fie ca eu, prin porunca mea, în locul vostru, să-mi hărăzesc mie însumi destinul; fie ca nimic din tot ce voi făuri eu însumi să nu poată fi schimbat, nimic să nu se poată înlătura sau preface din oricare poruncă a buzelor mele!” Veniţi aici în grabă şi încredinţaţi-i fără zăbavă propriul vostru destin, spre a putea el merge să înfrunte pe groaznicul vostru vrăjmaş».Kaka purcese la drum şi merse de-a dreptul către [sălaşele] zeilor Lahmu şi Lahamu, părinţii săi. El se prosternă, sărută ţărâna dinaintea lor, apoi se sculă şi, stând drept, le grăi: «Anshar, fiul vostru, este cel care mă trimite pe mine, cel pe care l-a însărcinat să vă aducă solia sa tainică; iat-o: Tiamat, cea care ne-a născut, ne urăşte. Ea şi-a alcătuit o ceată şi turbează de furie. [...] Veniţi aici în grabă şi încredinţaţi-i fără zăbavă propriul vostru destin [lui Marduk], ca să poată porni să-l înfrunte pe groaznicul vostru vrăjmaş».Auzind [acestea], Lahmu şi Lahamu izbucniră în strigăte puternice, iar toţi se văitară îndureraţi: «Ce s-a putut [petrece] neobişnuit, încât [Tiamat] să hotărască astfel în ce ne priveşte pe noi ? Noi nu ştim ce anume a săvârşit ea!» Alergând de-a valma, porniră (către Anshar) toţi zeii cei mari care hotărăsc [soarta]. Ei ajunseră în faţa lui Anshar, se umplură de bucurie, se îmbrăţişară unii cu alţii, [se aşezară] la sfat, îşi dezlegară limba, [luară loc] la ospăţ, mâncară grâne, se adăpară cu bere tare şi îşi umplură coarnele cu dulce licoare. Trupurile lor erau ghiftuite ca să mai fi băut bere, erau moleşiţi cu toţii, inima lor era veselă; [şi atunci] lui Marduk, răzbunătorului lor, ei îi hotărâră soarta.

Tablita IV

Si I se clădi o estradă princiară şi acolo, de faţă cu părinţii săi, se aşeză dânsul spre [a primi] suveranitatea. «Iată, [îi spuseră ei], tu eşti cel mai de seamă printre zeii cei mari, ursita ta nu are pereche, poruncile tale sunt [ca ale lui] Anu; o, Marduk, iată-te cel mai de seamă dintre zei, ursita ta nu are pereche, poruncile tale sunt [ca ale lui] Anu!» [...] [Zeii] se bucurară şi îl slăviră [cu aceste cuvinte]: «Da, Marduk este regele!»; îi mai dădură sceptrul, tronul şi semnul regal, îi dăruiră o armă fără pereche care abate duşmanii din drum [şi îi spuseră]: «Purcede şi curmă viaţa în Tiamat, şi în locuri neştiute de nimeni sângele să i-l poarte vânturile!»Când zeii-părinţi îi hotărâră [astfel] Domnului soarta, ei îl cruţară de calea uceniciei şi a supunerii. El îşi ciopli un arc şi drept armă şi-l hărăzi, încercă săgeata, întinse coarda. (Apoi), înălţând buzduganul divin, şi-l prinse la dreapta în şold, şi alături atârnă arcul şi tolba, dinaintea sa puse fulgerul, şi trupul şi-l umplu cu văpaie arzătoare, făcu o reţea ca s-o împrejmuie pe Tiamat prinzând-o înăuntru, şi aşeză în patru unghiuri, aşa încât nimic din ea să nu scape, vântul-de-miazăzi, vântul-de-miazănoapte, vântul-de-răsărit şi vântul-de-apus; strânse reţeaua care era darul părintelui său Anu, apoi făuri vântul rău, furtuna, vârtejul, vântul împătrit, vântul înşeptit, vântul pustiitor şi vântul-fără-pereche. Vânturile acestea le-a slobozit toate şapte odată; ele izbucniră din spatele său pentru a tulbura sânul Tiamatei.

Domnul ridică Potopul, arma sa cea preaputernică. In carul aducător de groază el sui pe necruţătorii demoni-furtuni şi înhamă un atelaj împătrit: «Ucigătorul», «Neînduplecatul», «Strivitorul», «Sprintenul»; buzele lor sunt desfăcute, dinţii lor sunt purtători de otravă, ei nu cunosc oboseala, ei au fost învăţaţi să doboare. La dreapta sa el puse temuta Luptă şi Bătălia, la stânga Asaltul care împrăştie pe toţi cei uniţi în cârdăşie. El şi-a pus o platoşă, [trezind] spaima, iar pe coif (şi-a pus) splendoarea [cu raze de] groază.| Urmându-şi drumul cel drept şi mergând înainte, Domnul purcese spre Tiamat, care izbucnise de furie. între buzele sale el ţinea formula magică şi în mână strângea iarba care stinge otrava. In ziua aceea, alergau împrejurul său; alergau zeii, alergau împrejurul său zeii, părinţii săi, zeii alergau! Apropiindu-se, Domnul priveşte în genunile Tiamatei şi desluşeşte planul lui Kingu, soţul ei. Dar, privind-o, mersul îi şovăie, duhul îi slăbeşte, mişcările lui ajung fără noimă! Când zeii, aliaţii săi şi ajutoarele sale şi-au văzut astfel eroul şi căpetenia, li s-a tulburat văzul. Tiamat îşi slobozi formula ei magică, şi ceafa nici nu şi-o întoarse măcar, iar de pe buzele ei, ca de la o făptură sălbatică, ies trăncăneli mincinoase ……………………………………….(textdeteriorat).

[Ridicând] Potopul, preaputernica-i armă, Tiamatei, care se arăta îndatoritoare, Domnul îi răspunse la fel: «De ce chipul tău dă la iveală simţăminte bune, în vreme ce inima ta nu cugetă decât la izbucnirea prăpădului?, [Din pricina ta] fiii s-au înstrăinat, şi-au amăgit părinţii, şi chiar tu, muma lor, urăşti îndurarea. Tu l-ai ridicat pe Kingu întru [cinstea] de a-ţi fi soţ; fără să fii avut el vreun drept, l-ai înzestrat cu puterea de zeu suprem, împotriva lui] Anshar, a regelui zeilor, n-ai asmuţit decât relele, iar faţă de părinţii mei, zeii,] ai dat dovadă de ticăloşie. Să fie gata ostile tale să-şi încingă armele.Apropie-te  pentru ca noi amândoi, tu şi cu mine, să ne batem în duel!»Auzind aceste cuvinte, ea se arătă ca o bezmetică şi îşi pierdu judecata. Ea, Tiamat, izbucni cu atâta furie în răcnete, încât amândouă pulpele ei tremurară; până la glezne! Ea îşi rosteşte descântecul, îşi sloboade, îşi sloboade formula magică, iar zeii bătăliei îşi zăngăne armele. Intâlnindu-se Tiamat şi cel mai înţelept dintre zei, Marduk, pornesc duelul şi în luptă se opintesc unul în altul. Domnul îşi desfăşură reţeaua şi o acoperi [pe Tiamat], asmuţi împotriva ei vântul rău care stătuse în spate. Când Tiamat îşi deschise gura să-l înghită, (Marduk) stârni vântul rău ca s-o împiedice de a-şi mai strânge buzele şi vânturile îi umplură furioase tot trupul, pântecele i se umflă şi atunci ea îşi deschise larg gura. [El] ţinti o săgeată, îi spintecă burta, îi sfâşie vintrele şi o despică în două. Măcelărind-o astfel, îi puse capăt vieţii, azvârli jos cadavrul şi se sui peste el. După ce a ucis-o pe căpetenia lor Tiamat, oştenii ei alergară care încotro, ceata ei se risipi şi zeii care îi erau ciraci şi ajutoare se cutremurară de frică şi se întoarseră din drum, fugind ca să scape cu viaţă. Inconjurându-i peste tot fără a le lăsa vreo putinţă de scăpare, (Marduk) îi ferecă şi le sfărâmă armele. Au fost aruncaţi în plase, puşi să zacă în năvoade, surghiuniţi prin cotloane; înăbuşindu-se în gemete, ei îşi primiră pedeapsa şi rămaseră zăvoriţi în temniţe. Cât despre cele unsprezece făpturi ce fuseseră acoperite de spaime, haita de demoni care mersese laolaltă de-a dreapta (Tiamatei), el le prinse cu arcanul şi le ferecă braţele în lanţuri şi, pentru [patima] lor războinică, le calcă în picioare. Iar pe Kingu, care era cel mai mare dintre ei, îl legă în lanţuri şi îl socoti potrivit cu numărul zeilor morţi. El îi luă tăbliţa destinelor ce pe nedrept o purtase acela,o pecetlui cu pecetea sa şi şi-o prinse pe piept. După ce i-a înlănţuit şi supus pe cei care voiseră să-l vatăme şi, ca un taur, l-a doborît pe obraznicul său vrăjmaş, iar asupra duşmanilor săi a statornicit deplin triumful lui Anshar, după ce a împlinit dorinţa lui Nudimmud, el, viteazul Marduk, îngrămădindu-şi stăpânirea peste zeii legaţi, se întoarse din nou spre Tiamat, pe care o ferecase în lanţuri.Domnul calcă în picioare temeiurile Tiamatei. Din cumplitul ei hoit el smulse ţeasta, iar sângele din vinele ei tăiate vântul-de-miazănoapte îl duse în locuri neştiute.Privind acestea, părinţii lui se înveseliră şi tresăltară de bucurie şi îi aduseră daruri.Potolit, Domnul priveşte leşul Tiamatei; el vrea să împartă dihania, să plăsmuiască [din ea] lucruri frumoase. O despică în două, ca pe un peşte uscat, desfăcând o jumătate cu care căptuşeşte cerul; trage hotarul, aşază străjile şi le dă poruncă să împiedice ieşirea apelor ei. Apoi el străbătu cerurile, cercetă locurile de zidire şi statornici, faţă în faţă, locul potrivnic al lui Apsu, sălaşul lui Nudimmud. Domnul, măsurând forma lui Apsu după chipul său, întemeie un templu măreţ, Eshara; marele templu Eshara, pe care îl făuri, au fost cerurile unde îi puse pe Anu, pe Enlil şi pe Ea5 să se aşeze în sfintele lor locuri.

Tablita V

(Marduk) făuri sălaşe [cereşti] pentru zeii cei mari, puse în locurile cuvenite stelele, chipurile lor [astrale], în perechi gemene. El statornici anul, îi mărgini hotarele şi pentru fiecare dintre cele douăsprezece luni aşeză câte trei stele. După ce a hotărât durata anului, el a întemeiat locaşul stelei polare, spre a hotărnici legăturile dintre stele, aşa ca nici una din ele să nu facă greşeli şi să nu fie fără băgare de seamă, iar în preajma acestei [stele polare] aşeză locaşurile lui Enlil şi lui Ea. El deschise porţi din două laturi ale cerului, puse acolo zăvoare puternice, în dreapta şi în stânga. In pântecul Tiamatei, el arcui înălţimile cerului. Il puse pe Nannar să strălucească (acolo) şi îi încredinţ noaptea. Il hărăzi (să fie) giuvaierul nopţii, ca să numere zilele pe care în fiecare lună, fără sfârşit, va avea să le însemne cu discul său: «Când începutul lunii înalţă peste ţară, tu îţi vei arăta cornul strălucind ca să numeri şase zile; în ziua! a şaptea discul tău să fie jumătate, încât a cincisprezecea zi să fie semnul de cumpănă al miezului fiecărei luni; apoi, când Soarele te va privi din temelia] cerului, să te subţiezi şi să descreşti cu măsură îndărăt; în ziua când te faci nevăzut, apropie-te de calea Soarelui; cu el [sorocul] zilei a treizecea să însemne] o cumpănă nouă» …………………………………(lacună).

După ce [i-a hotărît lui Shamash6 socoteala] zilelor şi [a rânduit] paznici ai zilei şi ai nopţii, [Marduk a adunat] balele Tiamatei şi a făurit [din ele zăpada şi gheaţa]. El condensa norii şi stropi [cu ploaie pământul]. Sieşi îşi hărăzi şi păstră în mâna sa asmuţirea vânturilor, pornirea ploii, lăsarea frigului, fumegarea ceţurilor, împrăştierea salivei Tiamatei. El aşeză capul ei, îngrămădi [un munte] deasupra, [şi atunci] izvoare se deschiseră şi apa vie începu să curgă; din ochii ei, el slobozi Eufratul şi Tigrul; astupându-i nările, el le păstră ca [ţarină de arătură]. Pe pieptul ei îngrămădi munţii îndepărtaţi şi făcu crăpături prin căre să ţâşnească apa izvoarelor. Coada ei o încovoie şi legă Marele Nod7 ca sa [înfrâneze] sub picioarele sale [puhoiul] lui Apsu. [îi aşeză] crupa cu care propi cerurile. [Din jumătatea Tiamatei] făcu bagdadia şi reazemul pământului …înăuntrul Tiamatei scurse nisipul. El îşi desfăşură reţeaua, o desfăcu de tot, întocmind cerurile şi pământul, [le înnodă] legăturile spre a le ţine trainic împletite.

După ce hotărî ceremonialul şi aşeză dregătoriile, el întocmi lanţurile pe care le dădu în păstrarea lui Ea. Aduse tăbliţa destinelor pe care o luase de la Kingu şi, ca însemn al rangului, i-o înmâna lui Anu, dăruindu-i-o. Reţeaua de bătălie pe care o atârnase fu desfăcută. Ii duse în faţa părinţilor săi [pe cei doi zei captivi]. Cât priveşte cele unsprezece făpturi fătate de Tiamat…, armele lor au fost sfărâmate iar [făpturile] ferecate la picioarele lui; el făuri efigii şi le încrusta în poarta lui Apsu, pentru ca acesta să fie în viitor semnul de neuitat [al victoriei]. Când zeii văzură [acestea], ei se bucurară veseli în inima lor, Lahmu şi Lahamu, [ca şi] toţi părinţii ceilalţi. Anshar îl sărută şi de faţă cu toţi îl slăvi ca pe un rege. Anu, Enlil şi Ea îi mulţumiră prin daruri… Damkina, maica sa, scoase un ţipăt de bucurie înspre el şi îi străluci faţa ca [o mărturie] a hatârului [ce i se făcuse]. Zeului Usmu, care duse darurile sale într-un loc tainic, îi făcu hatârul să fie crainicul lui Apsu şi să vegheze altarele.

Strânşi laolaltă, Igigi cu toţii se prosternară dinaintea sa, [şi toţi] Anunnaki, atâţi câţi sunt, îi sărutară picioarele, şi toţi zeii [se alăturară] spre a-l adora, aruncându-şi nasul (la pământ); [sculându-se apoi] în picioare, s-au închinat [şi au spus]: «Iată regele!» …………………………………….(lacună).El se înveşmânta cu veşmântul său princiar, cu nimbul regal, cu coroana temutei maiestăţi. El înălţă arma dumnezeiască, apucând-o cu mâna dreaptă, [iar în cea] stângă ţinu cu putere [sceptrul domnesc...].Lahmu şi Lahamu [...] luară cuvântul şi zeilor le vorbiră Igigi: «Mai înainte, Marduk a fost fiul nostru cel preaiubit, acum el este regele vostru. Ascultaţi poruncile lui!» [...]

Tablita VI

Marduk, auzind chemarea zeilor, hotărî să făurească o lucrare frumoasă. Cu glas tare el îi vorbeşte lui Ea şi îi spune ceea ce îşi zisese în sine: «Vreau să fac o reţea de sânge, să întocmesc un schelet de oase şi să înalţ o fiinţă omenească al cărei nume să fie acela de Om! Vreau să plăsmuiesc [această] făptură omenească, [acest] Om, pentru ca, având el povara slujirii zeilor, aceştia să se afle în pace. Tot astfel, vreau să îmbunătăţesc rânduiala zeilor şi, cinstiţi deopotrivă, ei să fie despărţiţi în două tagme!»

Răspunzându-i, Ea rosti aceste cuvinte şi, cu privire la domolirea zeilor, îi mărturisi acest gând: «Să fie jertfit unul singur dintre zei, să fie nimicit [numai] el, spre a se întemeia omenirea! Unească-se deci marii zei, iar vinovatul să fie jertfit, ca să rămână în fiinţă ceilalţi!» Marduk îi adună pe zeii cei mari, le vorbi cu blândeţe şi le dădu porunci. Zeii, cinstindu-l, îi ascultă poruncile. Rege fiind, el rosteşte aceste cuvinte către toţi Anunnaki: «Adevărat este, fără îndoială, că mai întâi pe voi v-am numit, vorbiţi deci cu mine în cuvinte făţişe: cine-i acela care a urzit bătălia, a stârnit răzvrătirea în Tiamat şi a dezlănţuit războiul? Să-mi fie adus cel care a urzit bătălia, am să-l fac să-şi primească osânda, iar voi veţi rămâne în pace!» Zeii cei mari, Igigi, aşa i-au răspuns lui, Regelui zeilor din Cer şi de pe pământ, sfetnicului zeilor, Domnului lor: «Kingu este cel care a urzit bătălia, el a stârnit răzvrătirea în Tiamat şi a dezlănţuit războiul!» Acela fu legat în lanţuri; fu adus şi ţinut înaintea lui Ea; i se dădu osânda: i-au deschis vinele sângelui. Din sângele lui, (Ea) făcu omenirea şi pe zei îi descarcă de povară8. După ce înţeleptul Ea a făurit omenirea şi a pus-o în slujba zeilor, silind-o să-i slujească pe zei — o lucrare ca asta e cu neputinţă de închipuit, numai prin dibăcia lui Marduk a fost în stare Nudimmud a o face — ca rege al zeilor, Marduk împărţi pe toţi Anunnaki [prin lume], aici sus şi dincolo jos. El îi hărăzi lui Anu (dreptul) de a-i fi ascultate poruncile. Trei sute dintre ei aşeză în ceruri ca străji, şi la fel statornici rânduiala pământului: în ceruri şi pe pământ el aşeza şase sute de zei. După aceea (Marduk) statornici toate legile şi tuturor aceste Anunnaki din cer şi de pe pământ le dădu (fiecăruia) rostul său. Anunnaki, luând cuvântul, grăiră către Marduk, Domnul lor: «Acum, Doamne, că ai statornicii liberarea noastră, care va fi semnul smereniei noastre faţă de tine? Iată, vom face ceea ce va purta numele de Sanctuar; în iatacul tău sfânt ne vom petrece noaptea; acolo ne vom odihni! Da, vom întemeia un sanctuar; aşezarea lui fi-va piciorul nostru pe pământ; în ziua în care vom sosi ne vom afla răgazul!» Când Marduk auzi aceste cuvinte, trăsăturile chipului său, ca ziua, străluciră măreţ «Da, zidiţi Babilonul (ceresc), pe care aţi dorit a-l clădi; să fie încheiată zidiri de cărămizi şi să înălţaţi sanctuarul!»

Anunnaki mânuiră hârleţul. In anul întâi ei făcură cărămizi; când veni al doilea an, E-Saggila, perechea potrivnică a lui Apsu, fu înălţat până în vârf. Ei zidiră înaltul turn în caturi al lui Apsu, iar pentru Anu, Enlil şi Ea ma i statorniciră un lăcaş. (Marduk), în toată mărirea, veni şi se aşeză dinaintea lor şi privi cu încântare Eshara, din temelie până în creastă. După ce isprăviră de clădit E-Saggila, Anunnaki îşi făcură cu toţii propriile lor altare: trei sute de Igigi din ceruri şi şase sute ai lui Apsu se uniră aici cu toţii. Domnul, în marele-I sanctuar ce-l făcuseră pentru el să-l aibă lăcaş, îi aşeză la ospăţ pe zei, pe părinţii lui, [şi le vorbi]: «Iată Babilonul, locul şederii voastre: gustaţi plăcerea, săturaţi-va de veselia ce [vi se hărăzeşte!]» Atunci zeii cei mari se aşezară, îşi pregătira cănile cu bere şi se puseră pe benchetuit. Când îşi încheiară petrecerea, el înălţară o rugă smerită în temutul E-Saggila, (arătând) ce temeinic statornicit au fost planurile tuturor rânduielilor, cum toţi zeii şi-au dobândit prin împărţire sălaşele lor din ceruri şi de pe pământ; zeii cei mari, în număr de cincizeci, aşezară, iar cei şapte zei ai Destinelor luară hotărârea deodată. Domnul primi Arcul, arma sa, şi îl puse dinaintea lor. Zeii, părinţii lui, priviră şi coarda ce i se făcuse. Văzând ce minunat fusese făurit acest Arc, părinţii lui (Marduk proslăviră înaltele isprăvi săvârşite de el. In adunarea zeilor, Anu ridică Arcul şi, sărutându-l, (rosti): «Fie el Odrasla!» — apoi numi astfel numele Arcul «Lemn-lung» să fie cel dintâi, şi al doilea — «Atingă-şi ţinta», iar al treilea nume — «Steaua Arcului». Pe aceasta o făcu să strălucească în ceruri, şi hărăzi locul printre dumnezeieştile [constelaţii], suratele ei.

După ce Anu rostui sorţile Arcului, el aşeză un tron regal care, printre zei, era cel mai înalt şi, în adunarea zeilor îl înscăuna (pe Marduk). Marii zei se adunară laolaltă şi slăviră întru vecie soarta lui Marduk. Ei rostiră asupra lor înşile un blestem; se jurară pe apă şi pe ulei şi îşi atinseră gâtul: ei îi dădură stăpînirea regească asupra zeilor şi îi adeveriră puterea peste zeii din cer şi de pe pământ. Anshar îl socoti mai presus (decât toţi) şi îl numi Asariludu: «Să ne prosternăm la auzul acestui nume!» «Fie ca zeii să asculte, cinstindu-l, ceea ce le vorbeşte şi cea mai tare sus şi jos să fie porunca lui. Preamărit fie el, Fiul şi răzbunătorul nostru! Domnia să-i fie cea mai puternică şi fără pereche. Păstorească el Capetele Negre9, făpturile sale, şi de-a lungul vremilor zică-se fără uitare cântarea lui. Să se statornicească pentru părinţii săi ofrande neintrerupte şi să nu se curme grija pentru nevoile lor, să fie slujite altarele lor, să fumege tămâie, înalţe-se descântecul oamenilor! Pe pământ să se facă aidoma cu ceea ce se săvârşeşte în cer». [...] Chiar dacă se despart Capetele Negre întru credinţa lor în zei, pentru noi, în toate numele cu care noi l-am numit, el să fie Dumnezeul nostru!Numi-vom aşadar cele cincizeci de nume ale lui, ca să izbucnească slava fiinţei sale şi aşijderea întru faptele lui.Marduk! aşa cum l-a numit de la naştere tatăl său Anu, căci el dăruieşte păşuni şi adăpători şi aduce belşugul în staule, el care cu arma Potopului i-a ferecat pe cei răzvrătiţi şi i-a salvat pe zei, pe părinţii săi, pândiţi de primejdie grea.Da, Fiul Soarelui, cum l-au numit zeii pe cel în a cărui lumină arzătoare ei nu-şi curmă mersul nicicând.Oamenilor, pe care i-a făcut fiinţe înzestrate cu suflare, le-a poruncit să-i slujească pe zei, ca aceia să se afle în pace. A zămisli, a nimici, a ierta şi a pedepsi — iată ce să stea în puterea lui; toţi să-şi îndrepte privirea spre el! [...]

Tablita VII

Asari, cel ce le-a dat (oamenilor) învăţătura, a statornicit hotarele (câmpului), el, făuritorul grânelor şi al pânzei de in, cel ce odrăsleşte verdeaţa! [...]Nebiru! el păzeşte nestrămutat locurile de trecere din cer şi de pe pământ, ca (zeii) să nu treacă în sus ori în jos, căci el îi pândeşte.Nebirul” e steaua lui, pe care a făcut-o să strălucească în cer; ea stă în locul polar şi celelalte o privesc zicând: «El care, neobosit, nu încetează să străbată sânul mării, fie numele său Nebiru, el care stă drept la mijloc!El le hotărăşte stelelor cerului calea lor trainică şi tot el mână, ca pe o turmă, pe toţi zeii laolaltă! El o înlănţuie pe Tiamat, el îi scurtează viaţa, şi scurtă să fie aceasta! Când zilele vor îmbatrâni fie ca ea să se îndepărteze de generaţiile viitoare, fără să fie oprită în loc, şi să ia zborul pe veci!» [...]Toate numele acestea pe care le rostiră zeii Igigi, când le auzi Ea, sufletul său întreg începu să cânte de veselie; acesta rosti: «El, ai cărui părinţi i-au slăvit numele, îmi este aidoma mie; fie deci numele său, de asemenea, Ea!Aibă el aşadar puterea să pună în lucrare toate datinile mele, şi întregul poruncilor mele rânduiască-l tot el!»Cu numele acesta Cincizeci, zeii cei mari au numit cele cincizeci de nume ale sale şi semnul său l-au socotit mai presus decât al tuturor. Să fie ele ţinute minte, întâiul (rostit) să le dezvăluie (pe celelalte), înţeleptul şi iniţiatul să le cerceteze laolaltă, tatăl rostească-le iarăşi şi iarăşi, ca să le înveţe fiii, să le cunoască toţi ca pe al Păstorului şi al Ciobanului, [astfel încât], fără a trece cu vederea pe Enlil al zeilor — Marduk, ţara sa să propăşească şi el însuşi să fie nevătămat! Dăinuitor este cuvântul lui, nestrămutată îi e vorba, ceea ce gura lui a rostit nu mai poate schimba nici un zeu! Dacă priveşte cu mânie, el ceafa nu şi-o întoarce, când e aţâţat, nici un zeu nu-i înfruntă supărarea.Nepătrunsă îi e inima, larg îi este sufletul! Păcătosul şi nelegiuitul sunt nesuferiţi în faţa ochilor săi.Această descoperire, despre care vorbitu-s-a înainte de el, unul dintâi a scris-o astfel încât să o afle urmaşii.Glas să se dea numelui [viteazului] Marduk, căruia i-au dat naştere zei Igigi, facă-se cunoscut cântecul lui Marduk care a înlănţuit-o pe Tiamat şi a luat Domnia!

Varianta cosmogonică a lui Berosos

In vasta lucrare în trei volume, Babyloniaka, scrisă în greceşte (sec. IV Î.H.) preotul chaldean Bel-Usur (Berosos) al zeului Bel-Marduk din Babilon, figura o cosmogonie repovestită rezumativ de episcopul creştin Eusebius din Cesareea; confruntarea acestui fragment cu „poemul creaţiei” Enuma elish e interessant si pentru confirmarea mitului ca atare, ca şi pentru unele nuanţe care la Berosos (poate si datorită rezumatului făcut de Eusebius) par mai explicite.El (Berosos) spune că a fost o vreme în care totul era beznă şi apă şi că în ea au prins viaţă făpturi monstruoase şi de o alcătuire nemaipomenită, care aveau forme stranii. Căci au apărut oameni cu două aripi şi unii chiar cu patru aripi şi cu două feţe, iar alţii, care aveau un trup şi două capete, un cap bărbătesc şi altul femeiesc şi sex dublu, de bărbat şi de femeie, şi alt soi de oameni dintre care unii aveau labe şi coarne de capră, iar alţii picioare de cal şi încă alţii având partea din spate de cal şi partea din faţă de om, care erau la înfăţişare ca hipocentaurii, şi că au luat fiinţă tauri având capete de oameni, şi câini cu patru trupuri, având la spate cozi de peşte, şi cai cu capete de câini şi oameni [de asemenea cu cap de câine] şi alte animale având capete şi trupuri de cai şi cozi de peşte şi alte făpturi vii având formele tuturor soiurilor de dobitoace, şi pe lângă aceste animale, peşti şi reptile şi şerpi şi alte dobitoace şi alte fiinţe vii, în cea mai mare parte minunate şi având înfăţişări amestecate — ale unora cu ale celorlalte —, ale căror chipuri se aflau aşezate în templul lui Bel, iar aceste vieţuitoare ascultau de porunca unei femei, numele căreia era Homoroka, şi aceasta se rosteşte în limba caldaică Thamte (Tiamat), iar elineşte tălmăcim Thalassa (marea), nume al cărui număr este aidoma cu cel pentru Selene (luna). Aşadar, întrucât lucrurile stăteau astfel, ivindu-se Bel pe neaşteptate, el a despicat femeia la mijloc şi din una dintre jumătăţile ei a făcut pământul, iar din cealaltă cerul, şi făpturile vii care erau în ea au dispărut; şi el (Berosos) zice că această poveste este alegorică, deoarece acel tot fiind principiul umed şi în el născându-se făpturi vii, zeul acesta îşi smulse capul şi zeii ceilalţi au amestecat cu ţărână sângele care curgea şi i-au făcut pe oameni. Asta pentru că ei (oamenii) sunt în stare să cugete şi să ia parte la înţelepciunea dumnezeiască.Iar Bel12 — pe care îl tălmăcim prin Zeus — despicând bezna la jumătate, a despărţit pământul şi cerul unul de altul şi a pus rânduială în lume, şi oamenii, neputând îndura naşterea luminii, au dispărut, iar Bel, văzând ţinutul pustiu şi sterp, i-a poruncit unuia dintre zei ca, după ce îi va fi fost smuls capul, cu sângele care curgea să facă pământul şi să făurească pe oameni şi acele animale ce ar putea să îndure aerul. Şi Bel a creat astrele, soarele, luna şi cele cinci planete; iată ce, după cum spune (Alexandros) Polyhistor, povestea Berosos în Cartea întâia a sa [...]

Index surse:

noiembrie 27, 2013 Publicat de | books, cultura | | Scrie un comentariu

Romania – o impletire intre Stalin si Caragiale

O impletire intre Stalin si Caragiale: aceasta este caracterizarea perfecta a Romaniei comuniste

Caragiale continua sa fie prezent si astazi, in 2013, dar este oare cazul sa ne temem de posibilitatea aparitiei unui Stalin pe stil nou? O parte din conditii deja exista: alegatorii nu mai au puterea sa-si traga la raspundere conducatorii, tinerii nu au memoria istoriei recente, iar atentia tuturor pare a fi epuizata.  Sunt ele suficiente? Este o astfel de discutie justificata? Aflati raspunsul dintr-un dialog cu Gabriel Liiceanu despre pericolul autoritarismului in Romania.

Sigur ca exista (un teren fertil pe care ar putea incolti pericolul autoritarismului) de vreme ce libertatea are un pret foarte greu de platit: atentia, veghea. Daca scoti dintr-o societate vigilenta constiintei civice, risti masiv sa ajungi la autoritarism. De vreme ce constiinta civica nu prea exista, de vreme ce oamenii care au facut o lume atat de urata ca cea pe care o descriu aici sunt in continuare nu numai bine-merci, ca nu se pune problema sa le faci lor viata amara, dar ocupa posturile cheie ale societatii…

In clipa de fata, viata politica e dezechilibrata, nu exista opozitie. La noi pericolul autoritarismului exista in masura in care nu mai avem aceasta vigilenta a celor care au ales si care nu mai au puterea sa traga la raspundere. Nu mai au cum pentru ca odata ce carapacea politicului s-a inchis in urma unor alegeri, mijloacele de a redresa situatia nu mai exista daca nu ai o opozitie si o constiinta civica puternica. (dialog cu Gabriel Liiceanu despre pericolul autoritarismului in Romania – Hotnews)

noiembrie 26, 2013 Publicat de | cultura, politic | | Scrie un comentariu

Religia arhaica

Imrejurari speciale – lumi si fiinte imaginare unde lumea devine paradiseaca. Lucrurile inexplicabile trebuie sa devina explicabile, sa primeasca o infatisare pentru a fi mai usor intelese“. (Istoria Credintelor si Ideilor Religioase – Vol.2 – De la Gautama Buddha pana la triumful Crestinismului - Mircea Eliade

noiembrie 25, 2013 Publicat de | books, cultura | | Scrie un comentariu

2 + 2 = 5 (video)

noiembrie 14, 2013 Publicat de | cultura, politic | | Scrie un comentariu

Next Floor by Center PHI (video)

noiembrie 11, 2013 Publicat de | cultura, film | | Scrie un comentariu

Alien gargoyle pe vechea catedrala Paisley Abbey?

Un alien pe o catedrala veche de mai bine de 850 de ani? Ce vroiau oare sa spuna muncitorii pietrari cand au modelat acest gargoyle? Sa fie insa o lucrare asamblata mai recent? Locatia: Paisley Abbey CathedralScotia, o catedrala construita acum mai bine de 850 de ani. Pe marginile constructiei cativa monstrii pazesc catedrala. Avem tot felul de demoni, mostrii dar si aliensi? In fata un gargoyle ce seamana aproape identic cu un alien. Gargoyle-ul de pe aceasta manastire istorica din secolul al 13-lea e deja celebru, a provocat recent o adevarata isterie in social media. Statuia prezinta aproape cu lux de amanunte o infatisare ce tinde a semana cu un adevarat extraterestru ce pare desprins din filmele Alien. Totusi, reverendul Alan Birss declara ca cele mai multe dintre gargoyle au fost defapt inlocuite recent in timpul unei renovari de pe la inceputul anilor ’90 si ca iscusita lucrare nu e decat fantezia unui pietrar care a vrut sa dea catedralei o nota de distractie (….). Adica cum, asa de capul lui? Acum, ce sa zic…trageti voi concluzia! (BBC News)

Paisley gargoyle2Paisley gargoyle1

octombrie 23, 2013 Publicat de | cultura | | 2 comentarii

Cluj – cel mai primitor oras din Europa

ClujPotrivit unui studiu realizat o dată la trei ani de Comisia Europeană, Clujul este cel mai primitor oraş de pe bătrânul continent. La coada clasamentului se află Atena. Străinii se simt cel mai bine în Cluj. O arată un studiu realizat de Comisia Europeană, în mai multe oraşe din UE, dar şi din Islanda, Norvegia, Elveţia şi Turcia. Oraşul de sub Feleac este pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte percepţia pozitivă faţă de străinii care îl vizitează. Clujenii sunt urmaţi de locuitorii din Luxemburg, Cracovia şi Copenhaga. Percepţia cea mai proastă faţă de străini o au grecii din Atena. Întrebaţi dacă sunt mulţumiţi să trăiască în oraşul lor, 75% dintre clujeni au răspuns afirmativ. Spre comparaţie, doar 40% dinntre bucureşteni au dat acelaţi răspuns. Clujul este unul dintre oraşele din România cu cei mai mulţi vizitatori străini. În primăvara anului trecut, de exemplu, oraşul a fost vizitat de peste 15.000 de cetăţeni străini. Studiul, intitulat „Calitatea vieţii în oraşele europene“, este realizat de Comisia Europeană o dată la trei ani. Acum fost chestionate 41.000 de persoane din pe 79 de oraşe din Uniunea Europeană, dar şi din Islanda, Norvegia, Elveţia şi Turcia. În România, la sudiu au participat Cluj-Napoca, Bucureşti şi Piatra Neamţ.  Au fost avute în vedere calitatea vieţii, sistemul de sănătate şi condiţiile de transport. (YahooNews)

octombrie 11, 2013 Publicat de | cultura, turism | | Scrie un comentariu

Particula lui Dumnezeu – Premiul Nobel pentru Fizica

Laureatii premiului Nobel de anul acesta pentru Fizica sunt belgianul Francois Englert si britanicul Peter Higgs. Cei doi oameni de stiinta, in varsta de 80, respectiv 84 de ani, sunt recunoscuti pentru cercetarile lor legate de “particula lui Dumnezeu”, numit si “bosonul Higgs”, transmite Le Figaro. Acestia au pus bazele teoriei unui mecanism ce contribuie la intelegerea originii masei particulelor subatomice, a anuntat comitetul academiei Suedeze de Stiinte. Higgs a prezis, in 1964, existenta bosonului Higgs, un progres considerat una dintre marile realizari stiintifice ale secolului. Fara aceasta particula, afirma teoreticienii, noi si toti atomii universului nu am exista. Atunci cand, in iulie, cercetatorii de la institutul Large Hadron Collider au anuntat descoperirea particulei, cautarea fizicienilor a luat sfarsit. Potrivit Reuters, cei doi isi vor imparti cei 1,25 milioane de dolari acordati ca premiu pentru descoperirile facute. Premiul Nobel pentru Fizica este primul premiu mentionat de Alfred Nobel in testamentul sau. Din 1901 si pana anul trecut, au fost decernate 106 premii, dintre care doar doua au fost adjudecate de catre femei. (Cultura Ziare.com)

octombrie 9, 2013 Publicat de | cultura, stiinta | | Scrie un comentariu

Biserica Reformata din Reteag (Bistrita) a fost redata circuitului turistic

RO_BN_Reteag_calvinist_church_6Biserica Reformata din Reteag, judetul Bistrita-Nasaud, monument de importanta deosebita, a fost restaurata. Lucrarile au fost finalizate in aceasta primavara.La finele anului 2012, in urma demersurilor Parohiei Reformate din Reteag, a inceput procesul de restaurare, dupa o minutioasa documentare si cercetare, cu ajutorul fondurilor alocate de Institutul National al Patrimoniului.Deciziile tehnice in cazul refacerii au fost luate de echipa firmei de constructii Libra Impex.In aproximativ 6 luni a fost restaurata o suprafata de 2.790 mp, reusind sa redea cladirea de patrimoniu circuitului turistic. S-a reusit eliminarea fenomenului de igrasie din pereti, inlocuirea invelitorii, repararea finisajelor si inchiderilor, izolarea planseului, subzidirea peretilor portanti, colectarea, dirijarea si eliminarea apelor pluviale de la baza fundatiilor si curatirea prin injectare si impanare in cazul boltilor, restaurarea sarpantei. Toate aceste lucrari au fost realizate cu materiale Tassullo.Biserica reformata din satul Reteag, comuna Petru Rares, Bistrita Nasaud, reprezinta un monument de patrimoniu de o importanta deosebita pentru zona transilvaneana. Constructia, inceputa in secolul al XIII-lea a reprezentat centrul cultural si religios al unei zone incarcate de istorie. (Reateag Info)

Compania Tassullo, recunoscuta pe plan european datorita calitatii materialelor de constructie pe care le produce, a furnizat produse pentru restaurarea Bisericii Reformate din Reteag, Bistrita-Nasaud. Aceasta a fost implicata recent in Romania in cadrul mai multor proiecte de refacere a patrimoniului, printre beneficiari numarandu-se ansamblul curtilor fortificate de la Bajesti, Biblioteca Centrala Universitara din Cluj sau sediul Primariei Sibiu. Preocuparea continua a companiei Tassullo de a investi in cercetarea si producerea de materiale care sa corespunda exigentelor cerute de interventiile pe patrimoniu este demonstrata de implicarea acesteia in proiecte majore de reabilitare pe plan european, precum Piata  Sfantul Petru din Vatican, cladirea Universitatii Oxford sau Colloseum-ul roman.  (Enciclopedia Virtuala)

INP (Institutul National al Patrimoniului) va restaura trei biserici din Bistrita-Nasaud

Trei monumente istorice din judetul Bistrita-Nasaud vor fi restaurate de institutul National al Patrimoniului. Cele trei obiective vizate sunt: Ansamblul Bisericii Evanghelice, comuna Budacu de Jos, Biserica Ortodoxa “Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir”, comuna Cetate si Biserica de lemn “Sf. Prooroc Ilie”, comuna Cetate. “Ne dorim sa sprijinim atat patrimoniul national cat si patrimoniul construit, avand in vedere potentialul cultural al judetului” a declarat Alexandru Muraru, directorul general al INP.Tot in judetul Bistrita-Nasaud INP a fost finalizat lucrarile de consolidare si restaurare la alte doua monumente istorice: “Biserica Reformata”, sat Reteag, comuna Petru Rares si Biserica din lemn “Sf. Cuvioasa Parascheva”, sat Tigau, comuna Lechinta.Pana la finalizarea lucrarilor, INP a alocat fonduri in cuantum de aproximativ 820 mii lei pentru Biserica Reformata, în vederea refacerii zidurilor, pardoselilor, tencuieli, hidroizolare a fundatiilor. Biserica din lemn “Sf. Cuvioasa Parascheva” a primit fonduri in valoare de aproape 868 mii lei pentru lucrarile efectuate pe parcursul anilor 2012 si 2013, anume: rigidizarea intregului ansamblu structural, executarea lucrarilor de subzidire la fundatii, reconditionare si revizuire a intregii structuri.  (Agenda Constructiilor)

septembrie 26, 2013 Publicat de | bistrita, cultura | | Scrie un comentariu

Noi nu suntem urmaşii Romei

Ceea ce a bulversat, probabil, cel mai mult spaţiul media românesc în cursul anului 2012, a fost studiul de paleogenetică realizat în Germania de domnul Prof. univ. dr. Alexander Rodewald, directorul Institutului de Biologie Umană şi Antropologie al Universităţii din Hamburg, şi doamna Dr. Georgeta Cardoş, cercetător ştiinţific biolog, specialist în genetică. Potrivit concluziilor acestui studiu, populaţia actuală a României este clar înrudită cu populaţiile care au locuit pe teritoriul României în epoca bronzului şi a fierului, adică acum 2.500 – 5.000 de ani, un lucru care pune în evidenţă continuitatea acestui popor, în pofida tuturor vicisitudinilor istoriei.

Înainte de a aduce în discuţie şi celelalte concluzii uimitoare ale studiului, care răstoarnă teoria romanizării Daciei şi a descendeţei romane a poporului român, să vedem ce este paleogenetica şi ce a presupus această cercetare, realizată în Germania, pentru a fi cu bine dusă la capăt… Prin urmare, am putea spune că Paleogenetica este o “fereastră“ către trecutul omenirii. Fiind un domeniu de studiu al ADN degradat, Paleogenetica poate aduce informaţii importante despre originea şi evoluţia omului şi a genomului uman, migraţiile populaţiilor umane, relaţiile de înrudire dintre populaţiile umane vechi şi cele actuale. Aşadar, ne poate spune, printre altele, cine ne sunt strămoşii reali. Iar strămoşii noştri reali nu sunt romanii, ci traco-geto- dacii.

In toamna anului 2001, în urma unei discuţii purtate între domnul Decan al Facultăţii de  Biologie (Universitatea Bucureşti), Prof. univ. dr. Călin Tesio şi domnul Prof. univ. dr. Alexander Rodewald, se naşte ideea realizării unui studiu de paleogenetică având ca scop determinarea originii poporului român. Un astfel de demers presupunea compararea genetică a unor rămăşiţe osoase aparţinând populaţiilor vechi care au trăit pe teritoriul României cu situaţia genetică actuală a populaţiei acestei ţări, pentru a se verifica gradul de înrudire. În proiect s-au alăturat, pe parcurs, antropologii Andrei Soficaru şi  Nicolae Miriţoiu de la Institutul de antropologie Francisc Rainer al Academiei Române, care au oferit cea mai mare parte a materialului osos studiat. O altă cantitate de material osos a fost pusă la dispoziţie pentru studiu, de doamna dr. Alexandra Comşa de la fostul Institut de Tracologie al Academiei Române. În total, studiul a avut la dispoziţie material osos din peste 20 de situri din România (bazinul carpato danubiano-pontic), de la un număr de 50 de indivizi aparţinând populaţiilor vechi (22 din epoca bronzului, 28 din epoca fierului).

În  ceea ce priveşte probele de sânge de la populaţia actuală a României, acestea au fost obţinute prin sprijinul doamnei Prof. dr. Emilia Iancu, Director al Muzeului Omului din Ploieşti şi al Muzeului de Ştiinţe Naturale din Regiunea Prahova, respectiv prin sprijinul doamnei Dr. Dorina Bănică, de la Institutul Marius Nasta şi Clinica de Ftisiologie Bucureşti. Si cum o cercetare întinsă pe mai mulţi ani (2003-2006) are şi cheltuieli importante, precizez faptul că acestea au fost finanţate majoritar din bugetul directorial al Institutului de Biologie Umană şi  Antropogie al Universităţii din Hamburg, Germania, prin sprijinul domnului Prof. univ. dr. dr. Alexander Rodewald, directorul instituţiei  de DAAD – Germania şi prin Programul Sokrates Erasmus al Uniunii Europene. Munca efectivă de cercetare a fost realizată de doamna Dr. Georgeta Cardoş, în cadrul lucrării de doctorat a domniei sale, o muncă dificilă şi de lungă durată în care condiţiile de securitate ale probelor genetice  au fost atât de stricte, pentru a preveni contaminarea, încât până şi curăţenia din laborator a fost realizată exclusiv de doamna Dr. Georgeta Cardoş. Având la dispoziţie toate aceste informaţii putem înţelege foarte uşor  complexitatea demersului şi prestigiul incontestabil al persoanelor şi instituţiilor implicate. Concluziile studiului s-au dovedit, până la urmă, bulversante pentru spaţiul românesc deoarece ele răstoarnă principala teză a istoriei României, cea a etnogenezei poporului român.

Dar pentru a evalua în ansamblu şocul cultural provocat de prezentarea publică a concluziilor studiului, să le prezentăm:

  • Între actuala populaţie a României şi populaţiile care au trăit pe  teritoriul acestei ţări acum 2.500 – 5.000 de ani există o clară înrudire  genetică, ceea ce vorbeşte despre o continuitate incontestabilă a poporului român pe aceste meleaguri. Chiar dacă există şi urme  genetice aparţinând diverselor populaţii migratoare care au trecut pe aici, fondul genetic de bază dovedeşte continuitatea şi legătura cu populaţiile vechi;
  • Actuala populaţie a României se înrudeşte genetic în special cu populaţiile Greciei şi ale Bulgariei, care s-au dezvoltat într-un spaţiu locuit cândva de traci, cu care s-au şi amestecat, şi doar într-o mică măsură cu populaţia italiană;
  • SA Mai dovedit, iar aceasta este cea mai şocantă concluzie a  studiului, că o parte dintre italieni, în special cei din nord, sunt la rândul lor înrudiţi genetic cu populaţiile vechi care au trăit în Arcul  Carpatic acum 2.500 – 5.000 de ani. De unde concluzia halucinantă că nu noi suntem urmaşii Romei, ci o parte dintre italieni sunt urmaşi ai tracilor.

Totuşi, există o aparentă contradicţie: dacă noi suntem urmaşii traco-geto-dacilor, iar o parte dintre italienii au la rândul lor rădăcini tracice, de ce astăzi românii şi italienii se înrudesc genetic atât de puţin? Explicaţia pare să fie cât se poate de simplă: la sosirea tracului Enea  (considerat de istoricul roman Titus Livius, fondatorul Romei ) în penisula italică, aici trăiau şi alte triburi cu rădăcini tracice – venetii şi  etruscii, aceştia din urmă dând primii regi şi alfabetul noului regat, viitoarea Romă Imperială. Totuşi, în penisula italică trăiau, în afara populaţiilor cu rădăcini tracice, şi populaţii aparţinând altor familii etnice – sabinii şi samniţii. În timp, aceste populaţii s-au amestecat între ele. Apoi, Roma Imperială a dus o politică agresivă de amestecare a populaţiilor în interiorul Imperiului. Astfel, dacă ne referim doar la capitala Roma, constatăm că avea un număr important de cartiere etnice – cartierul grecesc, evreiesc, hispanic ş.a.m.d. Nu în ultimul rând, pentru aproape 1.400 de ani, între 476, anul căderii Romei şi 1861, anul unificării Italiei, Italia nu a existat ca stat naţional, această perioadă fiind marcată de o serie de invazii şi strămutări de populaţii.

Cu alte cuvinte, istoria penisulei italice este marcată de trei etape esenţiale în care populaţiile cu rădăcini tracice s-au amestecat cu  celelalte, diluându-şi semnificativ contribuţia etnică în acest spaţiu. Iata că, privind din această perspectivă, orice aparentă contradicţie dispare, deoarece putem înţelege de ce, astăzi, deşi o parte dintre italieni, în special cei din nord, se mai înrudesc genetic cu populaţiile  care au locuit în spaţiul carpatic acum 2.500 – 5.000 de ani, populaţiile României şi ale Italiei, în ansamblul lor, se înrudesc genetic foarte puţin.

În concluzie, rezultatele studiilor de paleogenetică sunt intărite de izvoarele istorice, iar mesajul final este cât se poate de limpede: nu noi suntem urmaşii Romei, ci o parte dintre italieni sunt urmaşi ai tracilor. Cu toate că acest studiu de paleogenetică are o importanţă uriaşă în  stabilirea adevărului istoric, cu toate că concluziile lui sunt extrem de  folositoare interesului naţional, instituţiile statului român şi forurile  academice şi universiatare româneşti care au căderea să îl cerceteze, îl ignoră cu o impardonabilă indiferenţă! Fiind curios să aflu dacă autorii studiului au fost contactaţi de  reprezentanţii statului român sau de vreo instituşie universitară care să îşi arate, în mod oficial, interesul pentru acesta, i-am  întrebat, atât pe doamna Dr. Georgeta Cardoş cât şi pe domnul Prof.  Alexander Rodewald, despre o astfel de posibilitate. Răspunsul a fost NU! A existat o singură situaţie în care cineva de la Academia Română a dat un telefon vorbind despre o posibilă expunere pe această temă, dar apelantul nu a mai dat niciun semn de viaţă după aceea. În rest,  tăcere maximă. Şi atunci apare fireasca întrebare: cui slujesc reprezentanţii Statului Român din politică, cercetare sau învăţământ?!…

Pentru că sunt trei concluzii mari şi late născute din acest studiu de  paleogenetică, concluzii care vin în sprijinul păstrării integrităţii  teritoriale a României, în folosul restabilirii adevărului istoric şi a  recuperării demnităţii poporului român:

  1. Conform rezultatelor studiului de paleogenetică, poporul român se dovedeşte a fi continuatorul populaţiilor de acum 2.500 – 5.000 de ani şi locuitorul de drept al acestor melaguri, un lucru extrem de important, astăzi, când pretenţiile revizioniste maghiare încep din nou să se amplifice.
  2. Faptul că această cercetare confirmă dovezile istorice care ne spun că romanizarea Daciei nu a fost posibilă şi nu s-a produs, că suntem un  popor mai vechi, continuator al „nemuritorilor” daci, este un motiv de mai mare mândrie naţională decât acela de a fi rezultanta unei etnogeneze formate ca urmare a unei presupuse împreunări a femeilor dace cu un amestec multietnic de colonişti şi soldaţi ai Imperiului  Roman.
  3. Nu în ultimul rând, confirmarea surselor istorice care spun că romanii aveau la rândul lor rădăcini tracice, nu face decât să ne mărească şi mai mult respectul faţă de adevăratele nostre rădăcini, cele traco-geto-dacice, să ne redea şi mai mult demnitatea naţională furată!

De aceea, cred că toţi ar trebui să medităm la următoarele întrebări: Îi putem considera loiali României şi poporului român pe politicienii, academicienii şi istoricii care ignoră sau combat acest studiu (fără ca măcar îl cerceteze!!!), în condiţiile în care concluziile lui sunt eminamente benefice pentru noi, românii?!  De ce să ignori sau să lupţi cu înverşunare împotriva acestor rezultate, dacă iubeşti România şi  Românii?! (Daniel Roxin – extras din cartea “Spiritul dacic renaşte“) – Financiarul

septembrie 23, 2013 Publicat de | cultura | | Un comentariu

Muieti-s dolarii? – de Vlad Strunescu

Daca, in anii ’90, dolarii investitorilor straini erau speriati de ghioagele minerilor care rupeau oasele studentilor si pe ale oricarui manifestant sau doar trecator pe la Universitate, acum, au un motiv mai grav de teama decat… comandourile de ortaci: perpetuarea mentalitatii de a nu ne vinde tara…

A mosi sau a nu mosi zacamantul de aur ce zace… prunc in pantecele muntilor de la Rosia Montana prilejuieste noi “jalanii” legate de cum ne iau altii tarisoara si, de data asta, ne mai si otravesc cu cianura. Cica austriecii ne-au luat petrolul, canadienii ne vor aurul, iar americanii au purces la explorarea zacamintelor de gaze de sist si a celor ascunse-n Marea Neagra. Cand citesti asa ceva, ai impresia ca, in Romania, acest buric de aur, aur negru, aur verde, lapte, miere al Universului, s-a mai rasturnat si cornul abundentei si, din cele doua, vor sa se infrupte niste venetici lacomi ca ursii la stupi.Ne-au luat austriecii petrolul? Inainte de privatizare, Petrom era un fel de Hidroelectrica sau Oltchim. Aproape imediat dupa ce s-a schimbat proprietarul, cum de-o fi devenit Petrom profitabila, ajungand cel mai mare contributor la bugetul de stat? Si toti cei care plang ca “ne-au luat austriecii petrolul” sau ca ar fi fost vandut la un pret “de nimic”, ar trebui sa se documenteze… Statul roman nu a vandut 100% din Petrom, ci 51%, atat cat are si in prezent OMV, mai exact 51,0105%.Statul a ramas cu un confortabil 41%, din care, ulterior, a “donat”, impreuna cu alte participatii la companii zdravene romanesti, 20% Fondului Proprietatea, constituit pentru despagubirea persoanelor furate, sub diverse forme, de statul comunist roman. Nici acum, statul… necomunist roman nu sta rau deloc. Mai are 20,6389% din Petrom, incasand de la “austriecii care ne-au luat petrolul”, pe langa taxe si impozite grase, pe langa redeventa aia blamata de 4%, si niste dividende (chiar daca nu in fiecare an) la fel de grase. Este asta o afacere rea? In afara de asta, fiind un atat de… “bun” administrator incat nu prea are bani, in… marinimia lui (stimulata de la fel de blamatele institutii financiare internationale), statul roman a incercat sa mai vanda din Petrom 10 procente.

Avand in vedere ca unii romani iau foc mai repede ca benzina la gandul ca “austriecii ne-au luat petrolul” si ca nu a fost obtinut un pret bun pentru Petrom, ai fi zis ca se vor calca in picioare – asa cum o fac la frecatul portofelelor de raclele cu moaste, asa cum o fac la ofertele la tigai! – sa-si rascumpere macar o parte din “petrolul luat de austrieci”, astfel incat sa se poata spune ca “romanii si-au luat petrolul”. As! Oferta publica – pu-bli-ca! – secundara la Petrom n-a avut succes.La fel, acum, in cazul Rosia Montana, acelasi stat este actionar, cu aproape 20%, la Rosia Montana Gold Corporation, in timp ce Gabriel Resources Limited are grosul. Conform proiectului de Acord privind unele masuri aferente exploatarii minereurilor auro-argentifere din perimetrul Rosia Montana, Gabriel Resources va ceda gratuit actionarului minoritar, adica statului roman, o cota de participare la capitalul social al RMGC in cuantum de 5,6858%, in urma cesiunii, participatia statului urmand sa se majoreze la 25%.
Deci, stand cu mainile-n san (pozitia sa preferata), statul primeste 6% redeventa si 25% din actiuni, in timp ce actionarul majoritar face toata treaba, aduce utilaje, angajeaza oameni. E bine, e rau? Fiecare sa creada ce vrea, dar bazat pe argumente, nu pe manipulari patriotarde.
Polueaza proiectul Rosia Montana? Traim cumva intr-o tara curata, nepoluata, intr-un glob de cristal? Cianuri la Rosia Montana? De ce nu va sperie cel putin la fel de tare compusii carbonului pe care-i inhalam, zilnic, in Bucuresti si in marile orase? De ce nu blocam strazile si pentru asta? In acelasi timp, ne ofuscam ca nu intram in Schengen, ca nu ne primeste strainatatea sa muncim (desi, oricum, milioane de romani “presteaza”, deja, de zeci de ani, peste hotare) dar, cand au altii pretentii de deschidere de la noi, ne plangem ca ne iau resursele, pe care, dupa cum se dovedeste, noi singuri nu stim si – mai grav! – nici nu vrem sa invatam sa le exploatam. Aaa, suntem antiglobalizare, suntem contra UE, da’ ce ne mai place sa calatorim numai cu o bucatica de plastic cu CNP pe ea! Ne plangem ca euro este scump, dar il cumparam ca sa facem turism si shopping sau ca sa plateasca importatorii hainele, incaltamintea, automobilele, computerele, telefoanele, televizoarele, ba chiar si multe alimente pe care le gasim in tara.
Stam si ne minunam de “masina germana”, de “ceasul elvetian”, de tot felul de alte clisee. Si nemtii si mai ales elvetienii – la un moment dat, cei mai saraci europeni! – au muncit pe branci ca sa ne faca sa le proslavim produsele si sa avem iluzia ca altele mai bune nu exista. Nici nemtii, nici britanicii, nici francezii nu se plang ca le cumpara tarile sauditii, qatarezii sau rusii. Nimeni nu ii impiedica sa faca si ei investitii acolo, dupa cum nici pe romani nu-i impiedica.La fel, orice roman preocupat si de altceva decat de interminabilele spectacole de vorbe si gargara, de “reality-show-uri”, de dessou-rile spalate-n public, de ambitia de a-si lua imediat “noua tableta”, “noul smartphone” de pe care da “beep”, isi poate cumpara cate putin sau mai mult din afacerea care-i aduce gazele sub cratita, de cea care-i aprinde becul si-i incarca gadgeturile, din cea care-i vinde medicamente, din cea care-i face plinul.Daca nu, nicio problema, dar de ce sa-l deteste pe cel care alege sa-si puna banii la treaba? Ne plangem ca nu vin investitorii in Romania, dar, cand asta se intampla, la fel cum o intreba personajul lui Creanga pe cucoana care voia sa-l salveze de la moarte… “muieti-s posmagii?”, ii intrebam  daca le sunt muieti dolarii…
articol de Vlad Strunescu (manager.ro)

septembrie 16, 2013 Publicat de | business, cultura, politic | | Scrie un comentariu

Bonsai din hartie (Origami)

IMG_0477 IMG_0491 IMG_0526 IMG_0565 IMG_0567

___________________________________________________________________________________________________

Mod de realizare:

  1. Se realizeaza structura bonsaiului, din sarma.
  2. Se acopera cu fasii de ziar date cu solutie de aracet cu apa.
  3. Se lasa la uscat pana a doua zi.
  4. Se mai acopera cu fasii de ziar unde este necesar pentru a ingrosa tulpina.
  5. Se lasa din nou la uscat.
  6. Se acopera cu hartii de culoarea maro pentru a realiza crengile si tulpina.
  7. Se lasa la uscat pana a doua zi.
  8. Se adauga frunzele realizand gaurele cu ace de diferite grosimi si adaugand aracet.
  9. Se adauga florile in varful crengilor.
  10. Se ia o bucata de polistiren, se realizeaza o gaura unde se introduce sarma pomului ( ramasa neacoperita cu hartie). Se fixeaza bine.
  11. Se inroduce intr-o cutie.
  12. Se orneaza  la suprafata (pentru a nu se observa polistirenul) cu ce dorim (am pus bucatele rupte din conuri de brad).
  13. Bonsaiul este terminat.

mai multe lucrari pe: Nickarth

august 29, 2013 Publicat de | cultura | | Scrie un comentariu

Artmania 2014 (4-10 august Sibiu)

artmania 2014Dupa o noua editie incheiata cu succes, organizatorii festivalului ARTmania au pus in vanzare biletele pentru editia de anul viitor. ARTmania 2014 se va desfasura in perioada 4 – 10 august iar pretul unui abonament, ce permite accesul in toate zilele festivalului, este de 75 de lei si se poate achizitiona de pe www.shop.artmania.ro. Festivalul ARTmania reuneste artisti din toate colturile lumii, promovand schimbul intercultural intr-unul dintre cele mai frumoase orase medievale din Europa de Est – Sibiu. Cu sprijinul partenerilor sai, platforma culturala ARTmania ofera iubitorilor de arta un program cultural variat ce include concerte, expozitii, workshop-uri si alte evenimente dedicate artelor frumoase.

UPDATE: 04 ianuarie 2014 Eluveitie este prima trupa confirmata la Artmania 2014. Elvetienii de la Eluveitie vor canta pe scena mare de la Artmania 2014. Festivalul va avea loc la Sibiu in Piata Mare in perioada 4 – 10 august 2014. Showul a fost confirmat de organizatori dar si de casa de discuri. Eluveitie activeaza inca din 2002 iar stilul abordat este Folk Metal. Cel mai recent concert in Romania a avut loc in 2013 alaturi de Sabaton in martie la Turbohalle. Abonamentele au fost puse in vanzare saptamana aceasta, doritorii putandu-le achizitiona de pe shop-ul site-ului ARTmania.ro.

UPDATE: 28 febr. 2014 Noi confirmari la Artmania 2014:  Therion si Zdob si Zdub. Cea de-a IX-a editie ARTmania Festival va avea loc in perioada 4-10 august 2014, concertele principale desfasurandu-se in weekend, dupa urmatoarea structura: Scena Principala va fi construita in interiorul Complexului Balanta sub numele de „ARTmania Vampires’ Den“, in timp ce scena din Piata Mare va gazdui concerte cu acces liber pentru publicul general. De asemenea, curtea interioara a Palatului Brukenthal din Piata Mare si Curtea Casei Altemberger a Muzeului de Istorie vor gazdui concerte cu acces special. Incepand din acest an, ARTmania Festival dezvolta povestea nascuta in cetatea medievala a Sibiului si ofera iubitorilor de muzica, in premiera, patru scene. Publicul dedicat al festivalului se va putea ascunde de lumina in „ARTmania Vampires’ Den“, spatiul care va gazdui in weekend concertele unora dintre cei mai cunoscuti artisti internationali. In acest loc, accesul va fi permis doar posesorilor de abonamente achizitionate pana in prezent si pana la data festivalului, in limita locurilor disponibile.

“ARTmania Vampires’ Den” va gazdui vineri seara concertul Eluveitie. Povestea Eluveitie a inceput in iarna anului 2002 in Elvetia cand membrul fondator Chrigel Glanzmann a decis sa formeze o trupa care sa uneasca metal–ul melodic cu folk-ul, dand astfel nastere unei noi ere: folk-metal. Trupa concerteaza de peste 12 ani si in 2014 ajung in premiera pe scena ARTmania Festival.

Una dintre cele mai votate trupe in topul preferintelor spectatorilor ARTmania va concerta sambata, 9 august 2014, pe scena principala ARTmania Festival. Incantandu-ne de mai bine de 26 de ani, Therion in concert este trupa ce trebuie descoperita de fiecare data, la fel cum fiecare album este o provocare a simturilor stimulate de magia Therion.

In curtea Palatului Brukenthal Sibiu va fi amplasata si in acest an ARTmania Acoustic Stage. Melomanii se vor putea bucura de cel putin un concert cu un nume legendar organizat in seara de joi, conform traditiei incepute in 2013 cu Deine Lakaien, unul dintre cele mai apreciate evenimente ale editiei anterioare. ARTmania Post Rock Stage va promova in weekend cele mai apreciate proiecte de gen, in curtea Muzeului de Istorie – Casei Altemberger.
Concertele din Piata Mare vor avea acces gratuit pentru publicul larg, promovand renumite formatii rock din Romania. Prima confirmare din aceasta serie vine de la Zdob si Zdub. Trupa va concerta sambata seara intr-un show live spectaculos. Am putea sa ii numim etno-rockeri care imbina elementele hip-hop, drum’n’bass, jungle, punk si dau nastere unui crossover muzical original, unde se intalnesc intensitatea urbana si spiritul rural.

Pentru Scena Principala a festivalului, „ARTmania Vampires’ Den“, vor fi disponibile exclusiv abonamente, fara bilete individuale pe zile, o conditie impusa de spatiul limitat. Abonamentele pentru publicul din Romania sunt disponibile in retelele†Diverta si†myticket.ro, la sediul ARTmania din Bucuresti sau online pe shop.artmania.ro. Incepand din luna martie abonamentele vor fi disponibile si in retelele Eventim si Germanos.Preturi in limita a 1.000 de abonamente pentru fiecare perioada de distributie: martie-aprilie: 125 lei; mai-iunie: 150 lei; iulie-august: 180 lei. In cazul epuizarii unei categorii, distribuitorii vor activa automat urmatoarea categorie de pret. Publicul de peste hotare isi poate achizitiona abonamente prin platforma shop.artmania.ro. Biletele speciale pentru evenimentele organizate in spatiile Muzeului National Brukenthal si Muzeului de Istorie vor fi disponibile in curand. Urmariti noutatile pe: artmaniafestival.ro si facebook.com/ARTmania.Festival

UPDATE: 13 martie 2014 Crematory si Diary Of Dreams au confirmat pentru ARTmania 2014. Energia „Vampires’ Den” se extinde cu două proiecte legendare „Made in Germany”: Diary of Dreams și Crematory.  „Vampires’ Den” găzduiește vineri și simbătă 16 ore de concerte, o creștere substanțială comparativ cu edițiile trecute, iar in paralel, tot aici, funcționează ateliere și proiecții, expoziții și librăria Cărturești, o intreagă industrie de servicii culturale, dedicate publicului său fidel. ARTmania Vampires’ Den se intinde pe o suprafață de peste 2.500 de metri pătrați cu două spații indoor și unul outdoor.

Povestea deschide porţile festivalului intr-un mod cu totul şi cu totul neaşteptat. De la dragoni la zei și de la monştri la zane, dincolo de superstițiile care invăluie controversatul subiect, cea de-a noua ediție ARTmania Festival 2014 ne invită intr-o călătorie spre zonele crepusculare ale unui univers magic. Bine aţi venit in lumea duhurilor şi a vampirilor!

După confirmările Therion și Eluveitie, se anunță Diary of Dreams, un legendar proiect Darkwave dintr-o zonă muzicală indrăgită in comunitatea ARTmania. Cu 13 albume de mare valoare produse in peste 20 de ani și prima poziție ocupată in topurile genului, Diary of Dreams participă in premieră la ARTmania Festival in anul in care lansează și un nou album: “Elegies in Darkness”. Diary of Dreams va urca pe scena Vampires’ Den vineri noapte, 8 august 2014.  Tot din categoria greilor zonelor intunecate și de multă vreme așteptați la Sibiu, in acest an vom asculta Crematory, sambătă, 9 august, in premieră la ARTmania Festival. Crematory este cea mai populară formaţie de gothic metal a Germaniei cu o carieră muzicală de peste 23 de ani. Nici un album Crematory nu se aseamănă cu precendentul, iar noul material lansat in 2014, Antiserum, experimentează in zona de EBM/techno și completează sound-ul clasic al trupei. Pentru prima apariție la ARTmania Festival ne așteptăm să ascultăm un mix de piese vechi și noi.

Eluveitie și Diary of Dreams vor canta vineri, iar Crematory şi Therion vor urca pe scena Vampires’ Den sambătă, in premieră absolută pe scena festivalului.  Vampires’ Den, parte a celei de-a IX-a ediţii ARTmania Festival, oferă abonaților proiecţii video și spații de lectură, board games, tarot, make-up in spiritul evenimentului și tatuaje. In Vampires’ Den fiecare noapte se prelungește cu un after-party monstruos. Intr-un spirit contemporan, Vampires’ Den deține o parcare pentru biciclete, safe boxes, un container „lost and found” şi toate facilităţile sanitare necesare. Spațiul este situat in Complexul Balanţa Sibiu, la aproximativ 1,5 km distanţă de Piaţa Mare şi foarte aproape de gară, fiind dotat cu un sistem de ventilație performant, zona fiind destinată in trecut producției faimoaselor Cantare Balanța.

Adresa exactă: Calea Gușteriței 21-23http://www.bit.ly/address-vampires-den
Pentru „ARTmania Vampires’ Den“ vor fi disponibile exclusiv abonamente in rețelele Diverta, Germanos, MyTicket.ro, Eventim.ro, la sediul ARTmania din București sau online pe shop.artmania.ro. Publicul de peste hotare iși poate achiziționa abonamente online pe shop.artmania.ro. Prețuri in limita a 1.000 de abonamente pentru fiecare perioadă de distribuție: martie-aprilie: 125 lei; mai-iunie: 150 lei; iulie-august: 180 lei. In cazul epuizării unei categorii, distribuitorii vor activa automat următoarea categorie de preț. Biletele speciale pentru evenimentele organizate in spațiile Muzeului Național Brukenthal și Muzeului de Istorie vor fi disponibile in curand. In Piața Mare accesul va fi gratuit. A IX-a ediţie ARTmania Festival promite o incursiune intr-o altă lume și un alt fel de festival. Prin Vampires’ Den ne propunem să deschidem un nou capitol in istoria evenimentului, in care fiecare dintre noi să iși poată găsi locul. Vă așteptăm la ARTmania Festival Sibiu 2014.

Invitatii editiei Artmania 2014:

  1. Eluveitie
  2. Therion
  3. Zdob si Zdub
  4. Diary Of Dreams
  5. Crematory

EluveitieTherionZdob si ZdubDiary of DreamsCrematory

august 21, 2013 Publicat de | cultura, music | | Scrie un comentariu

Artmania 2013 (poze + cronica de concert)

O alta vara, un alt super show Artmania Sibiu unde organizarea a fost si de aceasta data impecabila. 9-10 august 2013 ne pregatim de Artmania Sibiu via Bistrita. Si de aceasta data Artmania aduce cateva surprize placute: bookfest-uri, cinemateca, muzee, conferinte culturale si multe alte evenimente de calitate. Un veritabil brand al Sibiului, Artmania 2013 a adus si de aceasta data cateva nume de IMG_0589referinta din sfera muzicii metal. Amaranthe, Haggard, Within Temptation, Xandria, Orphaned Land si Lacrimosa au oferit iubitorilor de cultura cateva ore de neuitat pe scena mare din centrul Sibiului. Cu bagajele si plinul facut la masina nu ne ramane dacat sa avem un drum placut pe ruta Bistrita – Cluj – Alba Iulia – Sebes – Sibiu. Zi frumoasa cu trafic intens, fara incidente, cu doar 2 opriri in trafic pentru lucrari la drum, Sibiul ne primeste si de aceasta data cu bratele deschise. Trebuie punctat ca de aceasta data in zona orasului Sebes nu am mai condus in trafic bara la bara 45 de minute, reusind sa iesim din orasul cu probleme in trafic in doar 10 minute ceea ce e ceva tinand cont ca in ultimii 3 ani am pierdut foarte mult timp in trafic doar in Sebes. Pe viitoarea autostrada Transilvania (Alba Iulia – Sibiu) se lucreaza intens, inclusiv duminica si in comparatie cu anul trecut se vede un progres in constructii fara a incurca traficul auto din zona. Odata ajunsi in Sibiu ne-am cazat la Pensiunea Corina, ne-am servit masa ca de obicei la terasa Delis din piata mica (il salutam din nou pe seful locatiei pentru ospitalitate) si cu bateriile reancarcate asteptam seara de vineri 9 august si show-urile pregatite de Artmania.

Piata Mare – zona scenei, lumea serveste ceva rece pe terasele amenajate in interiorul zonei de concert, sunt prezenti cei de la Tuborg, Jagermeister, Magnum, alti sponsori, plus zona de marchendaiser impodobita de haine rock si muzica oferita de casele de discuri partenere. Ne instalam si noi sub o umbrela Tuborg pentru a servi ceva fresh, afara sunt 38 de grade, e foarte cald si e foarte bine ca primaria Sibiu a decis ca de aceasta data sa nu inchida fantana tasnitoare din incinta pietei mari, loc de racoare si balaceala pentru cei infierbantati. Ca de obicei piata devine de la o ora la alta tot mai animata cu oameni frumosi de toate varstele, de la copii de 5 ani pana la omuleti de 75 de ani dornici de muzica buna, libertate si o atmosfera cum doar Artmania reuseste sa ofere. Spun de atmosfera pentru ca la Artmania de simti ca acasa. E un loc frumos, curat, show-urile sunt impecabil organizate, nu lipseste nimic, oamenii sunt foarte frumosi, cred eu si nu gresesc, cei mai frumosi din Romania, suflete care petrec in cel mai civilizat mod posibil fara a deranja pe veciunul, chiar daca ne aflam la un concert rock unde de multe ori lumea se incinge si e normnal sa mai apara mici scapari, insa la Artmania avem o atmosfera super linistita si primitoare unde chiar si un copil de 5 ani se va simti in super siguranta. Nu au existat niciun fel de incidente, nu au fost probleme, 100% sigur.

In seara de vineri 9 august primii invitati au fost cei de la Amaranthe. Trebuie sa spun ca fata de urmatoarea seara, vineri parca si sper sa nu gresec, cei de la butoane nu au facut reglajele cum trebuie si la primele 2 formatii se auzea putin distorsionat. Amaranthe au dat tonul si au inceput seara cu un metal melodic putin spre partea pop comerciala dar care au avut sustinatori pe masura.

Urmatorii pe lista au fost nemtii de la Haggard cu care deja personal am facut cunostinta a cincea oara. Stiam de ce sunt in stare, stiam ca intotdeauna show-urile lor ies brici si in afara de cateva fluieraturi pe microfon totul a fost la inaltime. Symphonic orchestral metal de calitate superioara au vibrat toate inimile celor adunati la Sibiu, atmosfera Haggard mergand excelent cu frumusetea medievala a orasului.

Cu siguranta cei mai asteptati au fost cei de la Within Temptation, care desi au mai vizitat Artmania au fost asteptati cu foarte multa caldura de fani. Eu vazusem WT acum 3 ani la Targu-Mures, acolo am ramas putin dezamagit de sunet si prestatia formatiei insa ce au facut la Sibiu a fost de 10+. Totul a fost incantator, divin, fermecator, sublim! Sunet ceas, prestatie de mega profesionisti. Frumoasa Sharon den Adel a fost in forma maxima, a rezonat perfect cu publicul spre surpriderea multora nu a schimbat tinutele de show cum obisnuia sa o faca iar in spate pe un proiector mare rulau fragmente din videoclip. Show-ul este unul de marca iar WT nu e de mirare ca e best of the best cand vine vorba de melodic metal. Un show ce te unge pe suflet…

Pe la ora 23:45 prima seara isi trege cortina insa petrecerile continua in cluburile ce au pregatit alte surprize pentru fani pana dimineata. Noi ne retragem la culcus, bagam somn iar dimineata ne pregatim de Transalpina.

Sambata dimineata ne dam desteptarea si ne pregatim de Transalpina. Ne servim micul dejun dupa care urcam pe cai. Am ales traseul Sibiu – Saliste – Dobra – Obarsia Lotrului – Ranca (undeva la 150 de km) un drum bun cu asfaltat proaspat in unele portiuni insa presarat de lucrari neterminate in multe cazuri. Daca alegeti acest traseu in Rod – Jina veti descoperi o alta lume. In aceste sate casutele sunt pur si simplu niste mini cetati. Drumul prin sat e foarte ingust iar casutele frumoase si cochete ca niciunde altundeva sunt construite pana in buza drumului, fara gard sau curte in fara. Pur si simplu ai impresia ca esti intr-o cetate. Fiecare casa e aproape identica pe acelasi model, poarta mare in fata si doua geamuri in stanga si dreapta iar in interior un dreptunghi in multe cazuri asfaltat, pietruit ca de cetate. Va sfatuiesc sa vizitati aceasta zona ce iti da o senzatia de basm.

Dupa ce ne-am intersectat cu soseaua Transalpina am scapat si de zecile de curbe, drumul e proaspat asfaltat, se lucreaza din pacate de podete, guri de scurgere si ca de obicei tipic romanesc au asfaltat dupa care au inceput sa resparga pentru alte lucrari, asa ca pe unele portiuni sunt transee, gropi, drum pietruit. Din pacate planurile noastre au fost modificate pe nepregatite din cauza ca pe traseu am ramas fara servo directie. Asadar, popas, stres, nervi si suparari. Cum nu mai puteam garanta o urcare + coborare pe Transalpina am decis  sa ne reintoarcem de urgenta spre Sibiu pe traseul Obarsia Lotrului – Statiunea Voineasa – Brezoi – Talmaciu – Sibiu (cu aproximatie 160 km) incercand sa pastram in trafic o viteza de maxim 90/ora pentru siguranta in trafic deoarece fara servo directie manevrele de condus erau extrem de greoaie. Din pacate nu bifam Transalpina insa impuscam zona Voineasa si marginea “deltei” Lotrului care are un farmec aparte. De statiunea Voineasa va pot spune ca e un subiect classic al poporului nostru. Praf, nimic, ruine, atmosfera ceausista, tristetea unei afaceri ce ar putea deveni prospera dar nu se vrea. In rest zona e frumoasa natural cu multa padure, lacuri si baraje imense, dar cu un drum peticit, greoi, ingust si parca uitat de lume. La intersectia Ramnicu-Valcea  -  Sibiu drumul se lateste, se toarna inca in unele zone asfalt si se circula bine.

Dupa o zi in care planurile noastre au cam fost spulberate ne relaxam la terasa-restaurant Delis, savuram cateva beri Ursus rece ca gheata, o masa copioasa si ne indreptam spre scena mare din piata. In aceasta seara show-urile incep cu Xandria. O formatie ce canta de ceva ani buni dar care din pacate a ramas cumva incremenita in timp si sound. Fara suparare, Xandria nu aduc mai nimic nou sub soare, vocea parea foarte in spate si din punctul meu de vedere ca sa iasa din anonimat ar avea nevoie de ceva original care sa scoata in atentie caracterul lor ca brand. In rest un sunet bun, prestatie fresh si comunicativa, insa pe un format deja rodat.

Acum doi ani Orphaned Land trebuia sa isi sustina show-ul la Cluj-Napoca insa datorita unor organizatori de doi bani concertul nu a mai avut loc asa ca asteptam cu nerabdare acele minute oferite de OL la Artmania. Kobi Farhi & CO au facut un show formidabil iar fanii au oferit un feedback maxim. Foarte placut pe meleagurile noastre datorita combinatiei de metal cu muzica orientala sound-ul metal cu foarte multe accente folclorice pare sa prinda din plin si in randul fanilor metal. Biss-uri, aplauze, sustinere maxima, atmosfera ambiental & oriental metal destul de dansabila au reusit sa aprinda si mai mult audienta. Pe final OL au invitat fanii care doresc sa stea cu ei la o discutie ca intre prieteni si autografe intr-o zona mai linsitita.

Pe la ora 22 nori negrii au inceput sa cuprinda Sibiul ca dupa 15 minute incet dar sigur primii picuri mari si racorosi sa ude piata Artmania. In cateva minute o ploaie grea si luuunga avea sa puna stapanire pe show-ul celor de la Lacrimosa. Pe la 22:30 Lacrimosa intra in scena si multumeste fanilor (cu aproximatie 300 la numar) care se luptau cu ploaia pentru ai sustine insa nimeni nu pleaca, altii stau ascunsi pe sub umbrele, la terase, sub pelerine de ploaie. Asteptati de foarte multi, Lacrimoasa au parte de un public numeros adunat in fata scenei si indiferent de patura groasa de ploaie sustin foarmatia pana la final. Uzi leoarca si cu stranutul in toate directile, cu regret parasim si noi seara ceva mai repede, alergand la hotel pentru un dus cald si revigorant. Din pacate pare ca ziua de 10 august a cam fost cu ghinion, pe Transalpina nu am mai urcat si nici Lacrimosa nu am reusit sa vedem cum ne doream. Insa ramanem optimisti, pornim motoarele si ne indreptam spre Bistrita a doua zi de dimineata.

2013 – Artmania Sibiu, o alta editie de super calitate cu invitati de rang inalt. Muzica buna, oameni frumosi, profesionalism! Felicitari organizatorilor! Asteptam Artmania 2014!

IMG_0637 IMG_0639 IMG_0640 IMG_0645 IMG_0648 IMG_0649 IMG_0652IMG_0653 IMG_0656 IMG_0660 IMG_0664 IMG_0670 IMG_0679 IMG_0688 IMG_0697 IMG_0746 IMG_0752 IMG_0754 IMG_0755 IMG_0756 IMG_0770 IMG_0771 IMG_0780 IMG_0784 IMG_0793 IMG_0807 IMG_0809

august 12, 2013 Publicat de | cultura, music | | Un comentariu

Wonderfull Chill Out Music Love Session (2 hours)

iulie 27, 2013 Publicat de | cultura, music, spirith | | Scrie un comentariu

La vremuri noi, tot noi !

Criza? Criza e pentru cei saraci si naivi. Bogatii lumii si bogatiile lor se cladesc cu un si mai mare avant dupa 2008 pe suferinta celor multi si saraci. In timp ce tu ai saracit de zece ori, ei si-au crescut averiile de 1000 de ori. Criza e doar o oportunitate de a face bani si mai multi pe suferinta si saracia lumii!

Cea mai scumpă clădire din lume costă şase miliarde de dolari. Cea mai scumpă maşină din lume costă 3,9 milioane de dolari. Ambele sunt trofee ale unei lumi despre care ni se spune în mod repetat că nu mai există. Că excesul nu e şi nu a fost bun, la fel şi risipa şi supraconsumul. Serios? S-a schimbat de fapt ceva la nivelurile mai adânci de simpla bolboroseală în public a unor oficiali, Marina_Bay_Sands_Lamborghinieconomişti, analişti sau guvernatori de bănci? Nu cumva moştenirea lumii trecute pe care unii deja au îngropat-o verbal e tocmai simbolul lumii ăsteia pe care o construiesc acum aceleaşi personaje, cel puţin în discursuri? Hai să nu pretindem că lumea care a dat ortu’ popii, teoretic, în 2008 a dispărut complet. A rămas vie în gânduri şi simţiri, cheltuieli şi excese, supraevaluari şi lipsă de bun simţ. Bun simţ economic sau social, alegeţi ce vreţi pentru că suntem suferinzi în ambele direcţii. Cum putea să se schimbe, să dispară subit, fie şi în patru-cinci ani, supraevaluarea cumplită a tuturor activelor, de la un şomoiog de cârpe, până la un snop de idei? Aşa s-a ajuns ca de la 2.000-3.000 de dolari cât costa o maşină în anii ’60-’70 suma să se înzecească acum şi deloc pentru că maşina aia e mai bună. Sărmana bucată de metal face acelaşi lucru. Te poartă din punctul x în punctul y, indiferent cum ar fi desenată, colorată sau îmbrăcată.

Diferenţa e că tot cam de atunci, esenţa – produsul adicătelea – şi-a pierdut din importanţă. Importantă a devenit prezentarea lui, imaginea. Ai o cutie de metal care abia se târâie? Poate, dar uite ce unghiuri drepte are! Iar unii, mulţi, foarte mulţi, au devenit mai interesaţi, pe măsură ce a trecut timpul, de formă, de prezentare, decât de fond.

Un exemplu desăvârşit este New Century Global Center, clădirea chineză de 1,7 milioane de metri pătraţi, cu soare artificial în interior şi plajă de 5.000 mp din Chengdu, oraş cu 14 milioane de locuitori. Era nevoie de ea? Nu! Ajută la ceva? Nu! A, ba da. Miliardele băgate în ea ajută la creşterea economică artificială a Chinei, căreia nu-i sunt suficiente cele peste 60 de milioane de apartamente goale, cartierele, ba chiar oraşele fantomă. Mai vrea, giganţi pe piaţa imobiliară pentru că înghit bani mulţi, tiparniţa merge, şi cine ştie poate s-o găsi vreun megaloman care să arunce sume incomensurabile pentru a cumpăra. De ce? Ca trofeu, pentru că altfel, e foarte greu de crezut că respectivul imobil va deveni profitabil într-un viitor previzibil.

Dar China are nevoie –  ca să rămână în picioare – de creşteri economice anuale de peste 8%. Şi e dispusă să rişte orice pentru a le păstra.

Cam aşa a fost creată şi criza, la care, dacă ne uităm conceptual, nu doar lăcomia – deşi are un rol extrem de mare – e cauza. Însăşi prezentarea, marketarea produselor financiare care au fracturat echilibrul şi aşa delicat al unei lumi care trăia în speranţa – de azi pe mâine – că nu se va rupe nimic şi că totul va rămâne stabil. Trăieşte clipa, ce să mai, iar după tine potopul. Aşa că, milioane de pachete de credite ipotecare foarte nesigure – cu debitori insolvabili- au fost băgate într-un ambalaj frumos pe care s-a scris o dobândă mare.

S-au plimbat prin toată lumea, până când şi-au rupt picioarele. Şi a urmat potopul.

Falsa lume noua

Sunt, aşa cum spuneam, oameni care cred şi spun că lucrurile s-au schimbat. Evident, dintre ei fac parte victimele crizei, naivii, imbecilii şi mincinoşii. Fiecare cu motivele lor. Toţi refuză să vadă că fundamentul nu s-a schimbat absolut deloc. Se cheltuie în continuare sume îngrozitor de mari şi – mai grav – neacoperite, pentru că banii nu există de fapt, pe tot felul de produse inutile apărute pe piaţă exclusiv pentru profit. „Să facem produsul, şi p-ormă construim şi o piaţă pentru el”, cam ăsta e sloganul.

Adică, la fel ca înainte. Inventăm o boală, o criză de ceva, un telefon care te piaptănă, o maşină care-ţi spune că eşti cel/cea mai frumos/oasă din ţară, o casă cu acoperiş de sticlă şi podea care te gâdilă-n tălpi şi gata. Unii vor cădea pe spate şi vor arunca banii pe ele. Pur şi simplu aşa e croită lumea acum, o nouă paradigmă nu există şi nici soluţie la avalanşa consumistă.

Din acest motiv rămânem fără resurse. Consumul din ultimele decenii a crescut enorm şi asta s-a întâmplat în condiţiile în care multe dintre produsele disponibile sunt inutile. Rolul lor e să acopere azi nişte pofte pe care le-a inventat ieri serviciul de marketing.

Tot aşa s-a ajuns ca actorii sau sportivii să fie mult prea bine plătiţi, iar banii să curgă nu în funcţie de valoarea lor intrinsecă, ci de expunerea media. Astfel, a fost denaturată imaginea asupra lumii. În ziua de azi dacă nu ai PR, nu exişti, poţi să fii oricine sau orice tot pe ultimul raft şi acoperit de praf sfârşeşti.

Există acum o mentalitate care tinde să proslăvească megalomania. Cea mai şi cel mai sunt, indiferent de rol, scop sau grad de utilitate, mult mai orice decât lucrurile normale. Şi probabil asta am pierdut în primul rând. Normalitatea. Şi când Richard Branson îşi închipuie ca dacă apare mesianic la Bagdad aduce pacea în Irak sau Eric Schmidt care merge în Coreea de Nord şi îl aduce pe bucălatul Kim Jong Un pe calea cea bună, cam pe unde să mai căutăm normalitatea?

Defectul de fabricaţie al lumii e adânc şi ireparabil, iar viitorul deja vizibil duce către o societate asemănătoare cu Fundaţia lui Asimov. Fără inflaţie pentru că funcţiona fără bani, doar pe credite, valoarea financiară a fiecăruia e dată nu de ce acumulează sau realizează, ci de cât de mare e punctajul la credit…

Cele mai scumpe clădiri construite în timpul crizei

  • Marina Bay Sands Singapore – 6 mld. dolari, dezvoltată în 2010.
  • Resort World Sentosa Singapore – 5,38 mld. dolari, construită în 2010.
  • The Cosmopolitan Las Vegas –  4,16 mld. dolari, construită în 2010.
  • One World Trade Center New York – 3,89 mld. dolari, aproape finalizată.
  • City Of Dreams Macau – 2,75 mld. dolari, finalizată în 2009.

Cele mai scumpe maşini din lume

  • Lamborghini Veneno – 3,9 mil. dolari.
  • W Motors Lykan Hypersport – 3,4 mil. dolari
  • Bugatti Veyron Grand Sport Vitesse – 2,4 mil. dolari
  • Pagani Zonda Cinque Roadster  - 1,8 mil. dolari
  • Aston Martin One – 1,8 mil. dolari (articol de Razvan Zamfir de la Business Cover)

iulie 5, 2013 Publicat de | business, cultura, politic | , | 2 comentarii

Ce constituţie ni se pregateste?

E în regulă modul în care se revizuieşte Constituţia României? Sunt în regulă cei însărcinaţi s-o facă? Modul în care procedează? Ce e o constituţie? Legea fundamentală a unei naţiuni. Carta drepturilor ei sacrosancte. Biblia ei. Cine ar trebui s-o formuleze? Prooroci, precum Moise. Autori ca Iisus. Sau, în lipsă, cei mai curaţi şi cei mai inteligenţi reprezentanţi ai Naţiunii. Şi în ce spirit trebuie muncit la ea? În ce spirit e cazul să fie formulată? În duhul respectului faţă de popor, faţă de libertatea şi drepturile sale, ale celor slabi, în duhul respectului faţă de cei lipsiţi de putere, care nu se pot apăra fără a recurge la cuvintele, regulile şi normele ancorate în textul ei, la dreptatea pe care o împarte, la spiritul ei de justiţie. Or, cum e situaţia în România? Preşedintele comisiei însărcinate s-o revizuiască nu e un profet. E un pucist. Nici un an n-a trecut de când şi-a manifestat dispreţul faţă de instituţiile României, faţă de drepturile cetăţenilor ei, punând statul de drept pe butuci, după cum s-a văzut nevoită să constate (în termeni ceva mai diplomatici) însăşi Comisia de la Veneţia. Câtă încredere inspiră plasarea sa în fruntea înaltei Comisii însărcinate cu revizuirea Constituţiei se poate lesne deduce. Atât şi ar fi fost destul pentru a se privi cu amplă neîncredere întreaga operă de modificare a legii fundamentale româneşti. Din păcate, mai există varii nedumeriri, critici şi obiecţii. Minore şi majore. Şi nu e vorba în context doar de unele prevederi strigătoare la cer, precum reducerea la 30 la sută a cvorumului necesar participării la vot întru validarea unui referendum şi la 25 la sută a celor ce, odată prezentaţi la urne, se pronunţă în favoarea unei chestiuni plebiscitate: această draconică reducere nu poate fi cotată decât ca expresie a unei totale desconsiderări faţă de poporul român, în speţă faţă de majoritatea cetăţenilor cu drept de vot, care e transformată într-o cantitate neglijabilă, deşi ar trebui să fie însăşi esenţa unei „consultări populare”.

Dar e vorba realmente în România de fixarea cadrului firesc al unei consultări populare, de identificarea căii optime de stabilire a voinţei naţiunii? Sau mai degrabă de un instrument menit să le înlesnească guvernanţilor exercitarea puterii şi de vechea boală a regimurilor româneşti, care se materializează de veacuri în nesocotirea celor lipsiţi de putere de cei cu pâinea şi cuţitul? La capitolul desconsiderării obraznice a românilor trebuie trecut şi modul total defectuos în care puterea USL-istă a înţeles să organizeze participarea grupurilor minoritare, opoziţiei şi gânditorilor neînregimentaţi la elaborarea revizuitei Biblii a românilor. Ca şi cum această constituţie ar trebui să fie doar expresia eternizării la cârmă a actualilor guvernanţi, toţi gânditorii competenţi, de marcă şi cu opere de prestigiu ai naţiunii, recunoscuţi ca atare, care nu s-au raliat USL, au fost excluşi cu superbie de la munca formulării noii legi fundamentale.

În condiţiile în care opoziţie politică practic nu mai există în ţară, din cauza între altele şi a unei victorii electorale zdrobitoare obţinute cu ajutorul acelei părţi a presei şi blogosferei care se ocupă de şantaje şi linşaje mediatice şi net mai puţin de informarea societăţii, se ivesc şi alte întrebări legitime. De pildă, ar fi bine de ştiut cât de amplă, corectă şi la obiect poate fi, în atari condiţii, „dezbaterea publică” organizată de revizorii Constituţiei?  Dată fiind practica non-existenţă a acestei dezbateri, mă tem că românii mai au mult de aşteptat înainte de a-şi obţine Carta care să le garanteze libertatea, democraţia şi statul de drept.  ( Petre Iancu- DW)

iunie 7, 2013 Publicat de | cultura, politic | | Scrie un comentariu

Revolutia cascavalului: 1990 vs. 2012

La un public care isi ia informatia in proportie de peste 90% de la televizor este evident ca televiziunea are un mare rol. L-a avut si in 1990, si in 2012.

Fenomenul Piata Universitatii 1990, cunoscut si sub numele de “golaniada“, a scos in strada zeci de mii de oameni timp de aproape doua luni. Fara succes insa – Ion Iliescu a ramas la putere si a inregistrat o victorie zdrobitoare la alegerile din “Duminica Orbului“. In 2012 la proteste au participat cateva sute de persoane, unii dintre ei se pare ca au fost platiti de PSD, iar Guvernul Boc a picat. “Atunci nu aveau structuri in spate. Acum au avut. Oculte, dar structuri”, a explicat regizorul Stere Gulea intr-un scurt interviu acordat Ziare.com

Stere Gulea a regizat in 1991 celebrul film documentar “Piata Universitatii”, la care unul dintre operatori a fost Sorin Iliesiu, in prezent senator USL. Filmul-manifest, o reactie la manipularea practicata atunci de TVR in favoarea regimului Iliescu, prezinta in imagini si declaratii cele 53 de zile de protest anticomunist din Piata Universitatii, de la debut si pana la finalul violent – mineriada din 13-15 iunie 1990.

La Revolutia din 1990, Iliescu si grupul lui nu vroiau mai mult decat un fel de Perestroika, cu Partidul Comunist for conducator. Era teama de un altfel de comunism. Compozitia era eteroclita, este greu de precizat clar pentru ca nu s-au facut analize sociologice. Insa majoritatea parea sa fie formata din intelectuali. Din pacate in Romania democratia de tip occidental nu se instaleaza usor. Insa o Revolutie reusita integral e un mare pericol. A fost una – cea bolsevica- si a fost un dezastru. Romania postdecembrista este creatia lui Ion Iliescu. Structurile de putere (partide, servicii secrete, Armata etc), oamenii de la conducerea lor, au fost si sunt oameni selectati pe criterii de apartenta la clan, nu mult diferita de cea de tip mafiot. Iliescu a fost si a ramas seful clanului. (citeste interviul pe larg: ziare.com)

mai 31, 2013 Publicat de | cultura, politic | | Scrie un comentariu

आकाश – Akasha – Logosul – Universul este Vibratie

La inceput a fost Logosul, Big Bangul, Omul primordial

Teoria Big Bang-ului sustine ca universul fizic isi are originea intr-un punct unic, inimaginabil de fierbinte si dens, numit singularitate, de miliarde de ori mai mic decat varful unui ac. Nu se stie de ce sau cum. Cu cat o idee este mai misterioasa, cu atat acceptam fara ezitare ideea ca o intelegem.

S-a crezut ca in cele din urma gravitatea ori va intarzia expansiunea ori va contracta universul intr-o clipa. Cu toate acestea, imagini obtinute cu ajutorul telescopului Hubble arata ca expansiunea universului pare de fapt sa se afle intr-un proces de accelerare. Se afla intr-o continua expansiune pe masura ce depaseste momentul Big Bang-ului. Cumva, exista mai multa masa in univers decat fizica a prezis initial. Pentru a identifica aceasta masa lipsa, fizicienii sustin in prezent ca universul consta din doar 4% materie de atomi, sau ceea ce noi consideram drept materie normala. 23% din univers reprezinta materie intunecata si 73% este energie intunecata ceea ce se credea intitial a fi vid. Este similar unui sistem nervos invizibil care avanseaza prin univers si conecteaza toate lucrurile.

Universul este vibratie

Propovaduitorii Vedda din antichitate predau despre Nada Brahma faptul ca universul este vibratie. Acest camp de vibratie sta la originea tuturor experientelor spirituale veritabile si ale cautarilor stiintifice. Este acelasi camp energetic pe care l-au observat si sfintii, budistii, yoghinii, misticii, preotii, shamanii si clarvazatorii cautand inauntrul lor. A fost numita Akasha, Omul Primordial, reteaua de bijuterii a lui Indra, muzica sferelor si in alte o mie de feluri pe parcursul istoriei. Reprezinta punctul comun al tuturor religiilor precum si legatura dintre lumile noastre interioare si exterioare.

Alex Grey InnerWorldsIn curentul budist Mahayana din secolul al treilea a fost descrisa o cosmologie foarte similara celor mai avansate concepte din fizica zilelor noastre. Reteaua de bijuterii a lui Indra este o metafora folosita pentru a descrie o invatatura vedica mult mai veche, ce ilustreaza modul in care este imbinat universul. Indra, regele zeilor, a dat nastere soarelui si este cel care misca vantul si apele. Imaginati-va o panza de paianjen care se extinde in toate dimensiunile. Panza este construita din picaturi de roua iar fiecare din aceste picaturi contine reflexia tuturor celorlalte picaturi de apa, iar in fiecare picatura reflectata veti descoperi reflexiile tuturor celorlalte picaturi. Intreaga panza, in acea reflexie si asa mai departe, catre infinitate. Panza lui Indra  ar putea fi descrisa ca un univers holografic, unde pana si cea mai mica raza de lumina
contine tot patternul intregului.

Omul de stiinta de origine sarba-americana,Nikola Tesla, este de multe ori descris drept cel care a inventat secolul 20. Tesla este responsabil pentru descoperirea curentului alternativ, a electricitatii si a multor alte concepte care fac acum parte din viata noastra de zi cu zi. Datorita interesului sau crescut pentru traditiile antice vedice, Tesla se afla intr-o pozitie unica de intelegere a stiintei atat prin modele vestice cat si estice. Precum multi alti oameni de stiinta uimitori, Tesla cauta adesea sa inteleaga misterele lumii exterioare, dar cauta si profund inauntrul sau. La fel ca yoghinii antici, Tesla a folosit termenul Akasha pentru a descrie sentimentul eteric care se extinde pretutindeni. Tesla a invatat alaturi de Swami Vivekananda, yoghin care a promovat invataturile antice ale Indiei in vest. In cadrul invataturilor vedice, Akasha reprezinta spatiul insusi; spatiul pe care il umplu celelelalte elemente, care exista simultan cu vibratia. Cele doua sunt inseparabil. Akasha este yin pentru yang-ul reprezentat de prana. Un concept modern care ne poate ajuta sa conceptualizam Akasha, sau substanta primordiala, este ideea fractalilor.

Chakra 7 SystemAbia in anii 80, odata cu progresele din cadrul tehnologiei, ne-a fost permis sa vizualizam si sa reproducem matematic modelele din natura. Termenul de fractal a rasarit in 1980 gratie matematicianului Benoit Mandelbrot care a studiat o serie de ecuatii matematice simple care atunci cand sunt repetate, dau nastere unei game infinite de forme matematice sau geometrice in cadrul unei retele limitate. Ele sunt limitate, dar in acelasi timp infinite. Un fractal reprezinta o forma geometrica care poate fi scindata in mai multe partit, fiecare constituind aproximativ o copie de marime redusa a intregului pattern-proprietate denumita similaritate. Fractalii lui Mandelbrot au fost denumiti amprenta lui Dumnezeu. Fractalii au schimbat viziunile matematicienilor asupra universului si a modului in care functioneaza acesta. Odata cu fiecare nivel de magnificatie, apar diferente fata de modelul original. Apar schimbari si transformari constante pe masura ce traversam de la un nivel de detaliu al fractalilor la altul. Aceasta transformare reprezinta spirala cosmica. Inteligenta incastrata in matricea spatiului temporal. Fractalii sunt inerent plini de haos, zgomot si ordine. Cand mintile noastre recunosc sau definesc un pattern, ne concentram asupra sa ca si cum ar fi ceva palpabil. Incercam sa gasim patternurile pe care le consideram frumoase, dar pentru a pastra aceste patternuri in minte, trebuie sa indepartam restul fractalului. A intelege un fractal cu ajutorul simturilor inseamna a-i limita miscarea.

“Daca ma numesti, imi negi existenta.” (Kierkegaard)

Toata energia din univers este neutra,atemporala, adimensionala. Propria noastra creativitate si capacitate de recunoastere a patternurilor reprezinta legatura dintre microcosmos si macrocosmos. Lumea atemporala formata din unde si lumea solida alcatuita din lucruri. Observatia reprezinta un act al creatiei obtinut prin intermediul limitarilor inerente ale gandirii. Cream iluzia de soliditate, de lucruri, prin intermediul etichetarilor, al numirii. Marele filozof Kierkegaard sustinea ca “Daca ma numesti, imi negi existenta.” Acordandu-mi un nume, o eticheta, negi toate celelalte lucruri pe care le-as putea reprezenta. Blochezi particula tintuind-o, dandu-i nume, dar in acelasi timp o creezi, o definesti astfel incat ea sa existe. Creativitatea este natura noastra cea mai de pret. Odata cu creatia lucrurilor se naste si timpul, ceea ce la randul sau creeaza iluzia de soliditate. Einstein a fost primul cercetator care si-a dat seama ca ceea ce noi numim vid nu este nimic, are proprietati, si ca intrinsec naturii spatiului exista o cantitate imensa de energie. Cunoscutul fizician Richard Feynman a afirmat la un moment dat ca “exista atat de multa energie intr-un singur metru cub de spatiu pentru a fierbe toate oceanele planetei.”

Constiinta naste iluzia

Meditatorii avansati cunosc faptul ca in liniste rezida cea mai mare putere. Buddha avea inca un termen pentru substanta primordiala; ceea ce numea el kalapas, ca niste mici particule sau mici valuri ce se nasc si mor de trilioane de ori pe secunda. Realitatea este in acest sens ca o serie de cadre dintr-un aparat de filmat holografic care se misca rapid parca pentru a crea iluzia continuitatii. Atunci cand constiinta ramane complet nemiscata, iluzia este inteleasa deoarece insasi constiinta naste iluzia.

“Nada Brahma” – Universul este sonor, Dumnezeu este vibratie

hen house plansIn traditiile antice din Est, a fost inteles de mii de ani ca totul este vibratie. “Nada Brahma” – universul este sonor. Cuvantul “nada” semnifica sunet sau vibratie iar “Brahma” este termenul folosit pentru a-l desemna pe Dumnezeu. Brahma este simultan universul dar si creatorul. Artistul si arta sunt de neseparat. In Upanishade, unul din cele mai vechi documente ale omenirii, se spune ca “Brahma creatorul, stand pe un lotus, isi deschide ochii si astfel lumea ia nastere. Brahma isi inchide ochii, si lumea inceteaza sa existe.” Misticii, yoghinii si clarvazatorii din antichitate au sustinut constant ideea ca exista un camp la nivelul de baza al constiintei. Campul Akashic sau documentele Akashice unde toata informatia, toata experienta din trecut, prezent si viitor, exista acum si va exista intotdeauna. In acest camp sau matrice isi au originea toate lucrurile, de la particulele subatomice, la galaxii, stele, planete, si toate formele de viata. Nu poti niciodata sa vezi ceva in totalitate deoarece este format din strat peste strat de vibratie si este in continua tranzitie, facand schimb de informatii cu Akasha. Un copac bea fibonacci spiral seashellla soare, aerul, ploaia, pamantul. O lume de energie se misca inspre si dinspre acest lucru pe care il numim copac. Cand partea rationala a mintii sta tacuta, atunci putem vedea realitatea asa cum este ea de fapt. Toate aspectele la un loc, ca pamantul, copacul, cerul,  ploaia si stelele de fapt nu sunt entitati separate. Viata si moartea, sinele si ceilalti nu sunt separate. La fel cum muntele si valea sunt inseparabile. In traditiile amerindienilor si ale altor triburi indigene, se spune ca totul are spirit ceea ce de fapt este un alt mod de a spune ca totul este conectat la o unica sursa de vibratie. Exista o singura constiinta, un singur camp, o unica forta care se misca inauntrul nostru, al tuturor. Acest camp nu se desfasoara in jurul nostru, ci se desfasoara in interiorul nostru si se desfasoara odata cu noi. Noi suntem componentul principal in univers. Noi suntem ochii prin care creatia se vede pe ea insine. Cand te trezesti dintr-un vis realizezi ca totul in vis era legat de tine. Tu erai cel care crea visul, asa-numita viata reala nu este deloc diferita. Orice persoana si orice lucru este reprezentat de fapt de tine. Singura constiinta care priveste prin orice ochi, de sub orice piatra, prin fiecare particula.

Cercetatorii internationali de la CERN, laboratorul european de fizica particulelor, sunt in cautarea acestui camp care se extinde prin toate lucrurile. Dar in loc sa caute in interior, se indreapta spre lumea fizica exterioara. Cercetatorii din cadrul laboratorului CERN din Geneva, Elvetia, au anuntat faptul ca au descoperit bosonul Higgs, sau particula Dumnezeu. Experimentele efectuate pe bosonul Higgs dovedesc in mod stiintific faptul ca un camp energetic invizibil umple vidul spatial. Large Hadron Collider din cadrul CERN este alcatuit dintr-un inel cu circumferinta de 17 mile, in interiorul caruia doua raze de particule gonesc in directii diferite, convergand si izbindu-se aproape la viteza luminii. Cercetatorii au observat ceea ce ramane in urma acestor coliziuni violente. Modelul standard nu poate explica exact cum isi obtin particulele masa. Totul pare sa fie alcatuit din vibratie dar nu exista niciun “lucru” care sa vibreze. Este ca si cum ar exista un dansator invizibil, o umbra care danseaza ascunsa in baletul universului. Toti ceilalti dansatori au dansat si ei dintotdeauna in jurul acestui dansator misterios. Am putut observa coregrafia dansului, dar pana acum nu am putut vedea si dansatorul.

Asa-numita “particula Dumnezeu”, proprietatile materialului de baza al universului, sufletul intregii materii care ar putea justifica masa si energia inexplicabile care stimuleaza expansiunea universului. Dar departe de a putea explica natura universului, descoperirea bosonului Higgs se prezinta doar ca un mister si mai mare, ce dezvaluie un univers si mai misterios decat ne-am imaginat vreodata. Stiinta se afla aproape de pragul dintre constiinta si materie. Ochiul prin care privim campul primordial si ochiul prin care acest camp ne priveste pe noi sunt unul si acelasi lucru.

Scriitorul german iluminist Wolfgang Von Goethe spunea ca “unda este fenomenul primordial care a dat nastere lumii.” Cimatica este studiul sunetului vizibil. Cuvantul cimatica provine din radacina greceasca “cyma” care inseamna unda sau vibratie. Unul din primii cercetatori vestici care a studiat mai seriosfenomenul undelor a fost Ernst Chladni, muzician si fizician de etnie germana,care a trait in secolul al 18-lea.
mayaChladni a descoperit ca atunci cand dispersa nisip pe suprafata unor cadrane de metal pe care apoi le supunea unor vibratii cu ajutorul unui arcus de vioara, nisipul se aranja dupa anumite modele. Apareau diferite forme geometrice in functie de vibratia produsa. Chladni a inregistrat un catalog intreg cu aceste forme, la care ne referim astazi drept figurile Chladni. Multe din aceste modele pot fi regasite prin natura. Precum insemnele de pe carapacea testoaselor sau petele leoparzilor. Studiul modelelor Chladni Patterns sau a patternurilor cimatice reprezinta o modalitate secreta prin care producatori faimosi de chitare, viori si alte instrumente determina calitatile unetelor instrumentelor pe care le fabrica. Hans Jenny a extins munca depusa de Chladni in anii 1960 folosind diverse fluide si amplificare electronica pentru a genera frecventele sunetelor, dezvoltand termenul de “cimatica”. Daca se produc unde simple printr-un jet de apa, se pot observa anumite modele pe suprafata apei. In functie de frecventa undei vor aparea diferite modele. Cu cat frecventa va fi mai mare, cu atat modelul va fi mai complex. Aceste forme sunt reproductibile, nu sunt ntamplatoare. Cu cat observam mai mult, cu atat mai mult incepem sa vedem cum vibratiile aranjeaza materia in forme complexe pornind de la simple unde reproductibile. Aceasta vibratie a apei prezinta un model similar unei tulpini de floarea-soarelui. Doar prin schimbarea frecventei sunetului putem obtine un model diferit. Apa este o substanta foarte misterioasa, este foarte impresionabila. Aceasta inseamna ca poate primi si poate pastra vibratii inauntrul sau. Datorita capacitatii sale inalte de rezonanta, a sensibilitatii sale si a promptitudinii de a rezona, apa raspunde aproape instant la toate tipurile de unde sonore. Apa si pamantul care vibreaza alcatuiesc majoritatea masei din interiorul plantelor si animalelor. Este usor de observat cum simplele vibratii de la suprafata apei pot crea modele naturale usor de recunoscut dar pe masura ce adaugam solide si crestem amplitudinea, lucrurile devin si mai interesante. Adaugand amidon in apa, obtinem fenomene si mai complexe. Poate principiile vietii insasi pot fi observate pe masura ce vibratiile misca amidonul si se transforma in ceea ce pare un organism in miscare.

Acel nume care nu poate fi rostit

Principiul ce anima universul este descris in fiecare mare religie folosind cuvinte ce reflecta intelegerea perioadei respective in decursul istoriei. In limbajul incasilor, cel mai mare imperiu din America pre-columbiana, cuvantul folosit pentru “corp uman” era “alpa camasca” care tradus cuvant cu cuvant semnifica “pamant animat”. In cadrul Kaballah, misticismul iudaic, se vorbeste despre numele divin al lui Dumnezeu. Acel planetsnume care nu poate fi rostit. Nu poate fi rostit deoarece este o vibratie ce exista pretutindeni. Reprezinta toate cuvintele, toata materia. Totul reprezinta cuvantul sfant. Tetrahedronul este forma cea mai simpla care poate exista in trei dimensiuni. Un lucru trebuie sa aiba cel putin patru puncte pentru a detine realitate fizica. Structura triunghiului este singurul model din natura care se poate auto-stabiliza. In Vechiul Testament, cuvantul “tetragrammaton” era adesea folosit pentru a reprezenta o anumita manifestare dumnezeiasca. Era utilizat atunci cand se vorbea despre cuvantul lui Dumnezeu sau despre numele special al lui Dumnezeu, Logos, sau cuvantul primordial. Civilizatiile antice stiau ca la originea structurii universului se afla forma de tetraedru. In afara acestei forme, natura exprima o tendinta fundamentala catre mentinerea echilibrului; Shiva. in timp ce poseda si o tendinta fundamentala inspre schimbare; Shakti. In Biblie, evanghelia dupa Ioan descrie ca “la inceput a fost cuvantul” dar in textul original termenul folosit era de fapt “Logos”. Filozoful grec Heraclitus, care a trait cu aproximativ 500 de ani inaintea lui Iisus Hristos, se referea la Logos ca la ceva fundamental de necunoscut.

Originea tuturor repetarilor, modelelor si formelor

Filozofii stoici care urmau invataturile lui Heraclitus au asociat termenul cu principiul divin care patrunde universul. In cadrul sufismului, Logosul exista pretutindeni si in toate lucrurile. Este acel lucru prin care nemanifestatul devine manifest. In traditia hindusa, Shiva Nataraja inseamna de fapt “lordul dansului”. Intregul cosmos danseaza dupa muzica produsa de toba lui Shiva. Totul este imbibat sau inoculat in cadrul pulsatiei. Doar atat timp cat Shiva danseaza lumea poate continua sa evolueze si sa se schimbe, altfel se prabuseste inapoi in neant. In timp ce Shiva este reprezentantul constiintei noastre, Shakti semnifica substanta lumii. In timp ce Shiva traieste prin meditatie, Shakti incearca sa-l  clinteasca, sa-l implice in cadrul dansului. Precum yin si yang, dansatorul si dansul coexista ca un intreg. Logosul inseamna de asemenea adevarul netainuit.

Acela care cunoaste Logosul cunoaste adevarul

Exista multe nivele ale tainuirii in lumea umana, deoarece Akasha freamata prin intermediul unor structuri complexe ce ascund sursa de ea insasi. Precum un joc divin de-a v-ati ascunselea, ne ascundem de mii de ani, uitand in cele din urma complet despre joc. Cumva, am uitat ca exista ceva de gasit. In Buddism, omul este invatat sa perceapa in mod direct Logosul, campul schimbarii sau nestatornicia din cadrul sinelui prin intermediul meditatiei. Atunci cand observi lumea ta interioara, sesizezi senzatii si energii din ce in ce mai subtile pe masura ce mintea devine mai concentrata. Prin realizarea directa a “annica” sau a nestatorniciei de la originea senzatiilor, omul isi poate castiga libertaea fata de formele externe, trecatoare. Odta ce realizam ca exista un camp unic vibrant care se afla la baza tuturor religiilor, cum putem spune oare “religia mea” sau “acesta este Omul meu primordial”, “campul meu cuantic”?

Adevarata criza din lumea noastra nu este sociala, politica sau economica. Criza noastra este una a constiintei, o inabilitate de a experimenta in mod direct adevarata noastra natura. O inabilitate de recunoaste aceasta natura in oricine si in orice lucru. In traditia budista, “Bodhisattva” este persoana care poseda o natura budista desteptata. Un Bodhisattva fagaduieste sa trezeasca orice persoana din univers, realizand ca exista o singura constiinta. Desteptarea sinelui presupune si desteptarea tuturor fiintelor.

“Exista nenumarate fiinte insufletite in univers
Jur sa le ajut pe toate sa se destepte.
Imperfectiunile mele sunt inepuizabuile.
Fagaduiesc sa le depasesc in intregime.
Dharma este de necunoscut.
Jur sa ajung sa o cunosc.
Calea spre desteptare se poate obtine.
Fagaduiesc sa o obtin.”

(traducere text dupa documentarul Inner Worlds, Outer Worlds)

mai 13, 2013 Publicat de | cultura, spirith | | 2 comentarii

Tetragrammaton – Yod-He-Vau-He

Yod-He-Vau-He

“Ceea ce este deasupra este la fel cu ceea ce este dedesupt”

tatragrammatronYHWM, YAHWEH  – Tetragrammaton este Numele Sacru, cel ce Este si cel ce nu Este. Cel ce se afla in intunecimea ascunsului din ascuns, ce nu se vede, aude sau simte. El este cel ce Este. Deşi este încă disputat sensul exact al Numelui, dacă Iahwé înseamnă „Cel ce este” sau „Cel care determină existenţa”, este evident că ambele forme exprimă ideea de existenţă supremă. Forma verbală yahwé (care este un imperfect aplicat în trecut, prezent şi viitor: era, este, va fi), totuşi nu se întâlneşte în ebraica biblică, unde verbul „a fi” este HAYAH, iar imperfectul masculin singular corespunzător, este yihyé (era, este, va fi). Se ştie însă că verbul ebraic hayah (היה) a evoluat dintr-o formă mai veche, dinaintea scrierii Bibliei, care se pronunţa haway (הוי). Urme ale acestei vechi pronunţii există în unele derivate ale verbului (e.g. howeh, în ebraica mişnaică), dar mai ales în aramaică, o limbă înrudită, unde imperfectul corespunzător ebraicului yihyé este yehwé (Da 2:41). Având în vedere că Moise foloseşte forma clasică a verbului (yihyé) în limbajul obişnuit, şi numai cu privire la Dumnezeu foloseşte forma YAHWEH, aceasta înseamnă că fie YAHWEH avea un sens cauzal (Hifil), referitor la Acela care cauzează existenţa; fie că Moise a preferat forma arhaică a verbului pentru numele sacru, pentru a evita atât confuziile, cât şi profanarea. În acelaşi timp, forma arhaică putea fi înţeleasă bine şi de vecinii lui Israel.

“Tetragrama sacra este numele sacru al lui Dumnezeu format din patru litere IHWH ADN ul uman are patru elemente indispensabile : Hidrogen, azot,carbon si oxigen. Si s-a demonstrat corelatia dintre numele sacru IHWH si cele patru elemente ce caracterizeaza orice forma de viata”.

Există în cuprinsul scrierilor biblice un cuvânt format din patru litere care, în manuscrisele originale ale ,,Bibliei”, defineşte echivalentul numelui sacru atribuit lui Dumnezeu. Datorită componenţei sale din patru litere, cuvântul sacru IHWH este denumit şi Tetragramă sacră, acest termen lingvistic fiind folosit în practica literară curentă a poporului evreu. Cuvântul sacru IHWH este rostit numai o data pe an de către marele preot, şi numai în incinta Sfintei Sfintelor din Templul Sfânt al Ierusalimului, cu ocazia slujbei ce se ţine în timpul sărbătorii anuale ebraice, de IOMKIPUR. În alte ocazii, evreii folosesc în locul numelui sacru IHWH, cuvântul ADONAI, ca referinţă la numele lui Dumnezeu. Aranjate într-o anumita ordine, literele IHWH, redau semnificaţia verbului ebraic A FI, cu raportarea acestuia la timpul trecut, prezent şi viitor, ceea ce înseamnă: A FOST, ESTE, VA FI. În cuprinsul scrierilor biblice referitoare la numele lui Dumnezeu, cuvântul IHWH are sensul: CEL CARE ERA, CEL CARE ESTE, CEL CARE VA FI.

“Gravitatia este Dumnezeu” (Newton)

Semnificatie Tetragrammaton – 4 – tetra – provine din tetraedru / gram vine de la greutatea gravitatiei, de aici rezultanta ca acest concept cu privire la Dumnezeu semnifica un tetraedru ce produce un efect gravitational.

Biblia, Exodul, cap. 14 versetele 19-20-21 putem gasi cele 72 de nume ale lui Dumnezeu, sau cele 72 de fete ale lui Dumnezeu. Dar toata aceasta reprezentare este un  „Dumnezeu masculin”, spune Nassim Haramein, ne lipseste jumatate din ecuatie. Reprezentarea lui Dumnezeu prin geometria sacra l-a determinat pe acesta sa ajunga la concluzia ca ceea ce e expus omului de rand este un cod care poate fi descifrat numai de arborele sefirotic (3)catre cei cu adevarat initiati. Mai mult de atat, cercetatorul a observat cea ce este expus si ajuta la decodificare este doar jumatate din Codul mistic. El si-a cerut o explicatie atunci de ce civilizatiile antice au reprezentate in scrierile lor doar jumatate din cod si a ajuns la urmatoarea afirmatie: „tu daca ai fi o persoana avansata spiritual si ti-ai pune problema sa imprimi in lumea in care traiesti acest cod, lumea fiind reprezentanta  unui sistem planetar nu atat de avansat, ti-ai refuza acest lucru pentru ca nu ai vrea ca acesti oameni sa poata descifra si decodifica acest COD, inainte de a fi pregatiti pentru acest tip de putere. Astfel ai putea sa codifici Codul sau sa faci Codul numai cu o polaritate din el, asemeni unei polaritati masculine a Codului. Aceasta codificare ar fi valabila numai pana cand civilizatia va intelege echilibrul dintre masculin si feminin, cand vor intelege aceasta vor fi capabili sa decodifice codul.” In reprezentarea matricei vectorului izotrop din cabala, ca imagine a lui Dumnezeu, trebuie sa adaugi partea feminina a lui Dumnezeu sau „Zeita”, la tetraedru. Daca ai face-o ai avea dublul acestor numere, adica 144, care este considerat numarul Inaltarii, in Apocalipsa. Tot in Apocalipsa se spune ca Noul Ierusalim este un oras de Cristal si  acest oras are 144 de fete. Putem face o legatura astfel si realizam ca sunt 144 de fete pe exteriorul unei matrice de 64 de tetraedre.La Kaaba exsita cristalul negru, piatra neagra sau Soarele Negru cum este descris in placutele sumeriene, oferit omului de catre Zeii Soarelui. Chivotul Legii construit de Moise prin indemnul lui Dumnezeu, cel care a condus tribul lui Israel la Canaan, este reprezentarea acestui cristal cu capacitati antigravitationale, de plutire, exprimat in Biblie. Puterea Chivoltului a fost folosita impreuna cu toiagul lui Moise in desfacerea Marii Rosii, ca oamenii sa poata sa treaca pe malul celalalt.

“Eu SUNT cel ce SUNT”

 Chivotul este considerat tronul Universului sau „Scaunul lui Dumnezeu”, este arborele cunoasterii din gradina Edenului sau arborele sefirotic, copacul prin a carui interpretare cabalistica, ne poate sugera sursa de energie a Chivotului Legii. Partea de sus a arborelui sefirotic este un tetraedru iar partea de jos este un octaedru.Printr-o „suprapunere” a partii de jos peste cea de sus, rezultatul era un tetraedru cu un octaedru deasupra, creind steaua tetraedrala cu octoedru in centru; aceasta este o geometrie tridimensionala. Traditiile spun ca nu nu este doar un copac, ca sunt 4 si cum mergand pe prima idee ca marii initiati nu ne ofera decat jumatate de Cod, rezulta ca este vorba despre 8 copaci atasati la radacina. Cum fiecare copac este decodificat pentru a oferi steaua tetraedrala, atunci rezultatul este grila de 64 de tetraedre, formand vectorul echilibrant in centrul sau. Cuvantul sefira provine de la cristal. In Vechiul Testament este descrisa tehnologia suprema prin Chivotul Legii, semnificatia tetragrammaton, un crsital plin de „ochi” asa cum e descris de Ezechiel, este simbolul stelei dublu tetraedrale, steaua lui David.Apa fiind maleabila putea fi incarcata prin acesta forta vitala degajata de acest cristal situat in cadrul piramidelor din Egip si Mexic, spune cercetatorul, realizand recolte foarte bogate, prin irigarea cu aceasta apa incarcata. Zeii Soarelui ne-au oferit aceasta tehnologie ,conform tablitelor sumeriene, prin oferirea in mod simbolic al soarelui negru. Acest soare negru, poate fi asemanat cu un cristal ce dispune de caracteristicile unei gauri negre.Nassim Haramein spune ca tehnologia a fost oferita cu scopul de a „inalta universul”, pentru ca ajutandu-ne sa ne inaltam noi, daca luam in considerare natura fractala a spatiului, se inalta implicit Tot Universul.

“Merge atat de bine, si pot invarti lumina atat de repede, incat stralucesc in intuneric” (Anonymous)

Simbolismul şi structura lui Yod-He-Vau-He este simplă, însă totuşi profundă. Iar atunci când vreo câteva elemente simple se combină, acestea dau naştere întregii complexităţi a vieţii. În parte, YHVH reprezintă modelul simplităţii perfecte de care am vorbit mai devreme – atomul sau tetra01sistemul solar. De asemenea, acesta vorbeşte despre procrearea umană şi despre procrearea stelară / planetară. Prima parte, „Yod”, reprezintă pozitivul (+), principiile „Soarelui”, „luminii”, „Tatălui”. Primul „He” reprezintă „negativul”, nu în sensul de „rău” sau „păcătos”, ci în sensul de (-), polaritate negativă, întuneric pur precum cel al spaţiului vid, receptivitatea, principiile Mamei. „Vau” este întâlnirea dintre Yod şi He; locul interacţiunii, relaţia şi combinarea primelor două principii. Acesta este propriul său principiu, locul concepţiei, naşterea celui de-al doilea „He” (încă o dată, pronunţat „hay”). Cel de-al doilea „He” este urmaşul lui Yod şi He, rezultatul interacţiunii lor, creaţia ulterioară a acestora. Cel de-al doilea „He” are aceleaşi atribute ca şi Tatăl său Yod, în sensul că ESTE de fapt un Yod în propria realitate macro sau microcosmică. Cel de-al doilea „He” este pe un plan vibraţional cu o octavă în afară. Cel de-al doilea „He” începe din nou ciclul (Yod-He-Vau-He), însă CA ŞI YOD în microcosm sau macrocosm, iar polaritatea acestuia este inversată faţă de „tatăl” său YOD. Interesant, principiul „tată” Yod a fost distorsionat prin traducerile de-a lungul timpului din „Yod” în „God”, care este de asemenea dat de multe ori cu conotaţia principiului de „tată”.”  Yod-He-Vau-He (YHVH) [se pretinde Pronunţia Yohd-Hay-Vah-Hay] Ciclul creării lui YHVH continuă precum o spirală Infinită.

Einstein a spus că noi nu avem nevoie de mai mult de patru numere pentru a înţelege toate lucrurile. El a înţeles YHVH. Sunt aici Unu, Doi, Trei, Patru.

  1. UNU: Infinitul;
  2. DOI: dihotomia (diviziunea în două părţi a unui concept, fără ca acesta să-şi piardă înţelesul iniţial), polarităţile pozitivă şi negativă, Yin şi Yang;
  3. TREI: natura întreită a spiritualului, mentalului şi fizicului; Trinitatea Creştină, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh; etc.
  4. PATRU: renaşterea, descendenţa, crucea, crucifixul şi tranziţia către un nou plan.

Astfel, YHVH sunt ambele formule, formula „modelului primar” – şi formula pentru procrearea modelului primar. O reprezentare mai importantă a YHVH este prin mijloacele de tranziţie şi manifestarea creaţiei infinită în TOT.

Tot cea fost creat, macrocosmosul ca si microcosmosul, lumea mare si lumea mica, au fost facute prin puterea elementelor. Din acest motiv chiar de la inceputul initierii, iti voi spune despre aceste puteri si importanta lor profunda. In literatura oculta foarte putine s-au zis despre puterile elementelor, astfel ca este in sarcina mea sa tratez acest domeniu al cunoasterii si sa-i arat legile. Nu-i o sarcina tocmai usoara ca Tetragrammaton-Tetractysneinitiatul sa inteleaga in profunzime existenta si activitatea elementelor si sa poata sa inceapa sa lucreze cu aceste puteri in viitor.Tot universul se aseamana cu un gigantic ceas unde toate rotitele sale sunt interdependente. Chiar si ideea de Divinitate, ca cea mai inalta entitate comprehensibila poate sa fie divizata in aspecte analoage elementelor. In scripturile orientale elementele sunt desemnate ca Tattwas. In literatura europeana sunt considerate doar pe fondul efectelor benefice si suntem avertizati de efectele lor negative, ceea ce inseamna ca in anumite imprejurari sa nu facem anumite actiuni. Acuratetea acestor fapte e incontestabila, dar ceea ce s-a publicat pana acum e doar o fateta minora a efectelor acestor elemente.Pentru inceput ca sa afli despre actiunea elementelor si a influentelor lor poti sa studiezi manualele de astrologie. Pe mine ma intereseaza elementele la un nivel mai profund, astfel am ales o alta metoda, care chiar daca are unele analogii cu astrologia nu are nimic in comun cu ea. Cititorul care nu cunoaste aceasta metoda va fi invatat sa o foloseasca in diferite feluri. Cat despre calitatile elementelor le voi explica pe rand in detaliu in capitolele urmatoare, ceea ce nu va revela doar aspectele teoretice, ci indirect si aplicatiile practice, deoarece aici se afla cheia celei mai marete Arcane. In cea mai veche carte a intelepciunii, Tarotul, s-a spus cate ceva despre misterele elementelor. Arcana I – Magul reprezinta pe magician ca fiind cunoscatorul si stapanul elementelor. In aceasta carte simbolurile sunt: sabia pentru elementul foc, bagheta pentru elementul aer, cupa pentru elementul apa, monedele pentru elementul pamant. Aceasta dovedeste fara dubii ca prima parte a initierii magului, (urmand traditia tarotului) este cea care duce la stapanirea elementelor. In onoarea acestei traditii voi acorda principala atentie acestor elemente, pentru ca vei vedea, ele sunt cheia, panaceul, prin care toate problemele pot fi rezolvate.
Conform filosofiei indiene succesiunea acestor tattwas esta urmatoarea:
  1. Akasa – principiul eterului
  2. Tejas – principiul focului
  3. Waju – principiul aerului
  4. Apas – principiul apei
  5. Prithivi – principiul pamantului.
In concordanta cu doctrina indiana, se spune ca cele 4 elemente, intr-un fel mai grosiere, au fost generate de a cincea tatwa, principiul Akasa. In consecinta Akasa este cauza ultima si trebuie privita ca a cincea putere, asa numita chintesenta. Mai jos vom discuta despre despre acest principiu. Calitatile fiecarui element incepand cu cel mai fin si pana la cel mai grosier vor fi explicate in capitolul ce urmeaza. Pana acum cititorul si-a dat seama ca analiza actului creatiei nu este o sarcina usoara si nu poate fi explicata intr-o maniera simpla ca oricine sa inteleaga subiectul si sa-si faca o imagine plastica a lui.
Principul Akasha – Akasha = Natura divina. Trezirea chakrelor.
Principiul Akasa in cea mai simpla forma a sa se exprima ca si constiinta; akasa poate fi perceputa ca eterul, cel de-al cincilea element, prin care se propaga undele electrice, magnetice ca si alte vibratii. Astfel aceasta sfera vibrationala este originea luminii, sunetului, culorilor, ritmului si vietii in toate lucrurile create. Cum akasa este originea tuturor lucrurilor existente, tot ce a fost si va fi creat in viitor, este reflectat in ea. Prin urmare planul akasic este o emanatie eterna, nu are inceput si sfarsit, nefiind marginita de spatiu sau timp. Numai acela care se poate pătrunde de gândul evoluţiei în sensul său cel mai larg şi în întreaga sa însemnătate va putea înţelege această epocă în mod corect. Tot ceea ce omul conştientizează în jurul său este în plin proces de evoluţie. Însăşi facultatea de gândire care caracterizează pe omul actual, omul celei de a cincea rase-rădăcină, este rezultatul unei evoluţii. Se poate spune chiar că a cincea rasă-rădăcină este cea care, în mod progresiv, conduce la perfecţionare forţa de gândire. În prezent, omul ia o hotărâre (în gând) şi abia apoi o pune în practică, ca un efect al propriei sale gândiri. La atlanteeni, această facultate era încă într-o stare de pregătire. Voinţa încă nu pornea din gândurile proprii, ci era influenţată de influxul de gânduri venite de la entităţi superioare. În acest fel, voinţa lor era dirijată din afară.
  1. Corpul Eteric
  2. Corpul Emotional
  3. Corpul Mental
  4. Corpul Astral
  5. Corpul Cauzal
  6. Corpul Atmic
  7. Corpul Monadic
  8. Corpul Logoic

mai multe informatii pe Esoteris, Calea Edenului, Tornafratre, ReadNews, In Cautarea Maestrului, Eu Omul, Natura Divina, Parfum Ezoteric.

aprilie 25, 2013 Publicat de | cultura, spirith, stiinta | | Scrie un comentariu

Profesorii trebuie sa adopte o atitudine de tip coaching

Care este sansa studentului si a profesorului in economia romaneasca? De la aceasta intrebare ar trebui sa ia startul o reforma a educatiei care sa cuprinda o schimbare fundamentala proiectata si realizata la nivelul sistemului de invatamant si in continutul procesului de instruire, sunt de parere economistii.

Profesorul are o influenta importanta in viata studentilor si sunt promotori activi ai libertatii de expresie si analizei critice a unor chestiuni complicate. De aceea, trebuie sa fie deschisi din punct de vedere intelectual si sa ofere informatii adecvate pentru a sprijini studentii in a intelege chestiunile in discutie. Ca urmare, in procesul de invatare, rolul profesorului trebuie sa fie de facilitator, iar acest obiectiv este atins atunci cand profesorii depun eforturi pentru ca studentii sa se implice activ in procesul invatarii. Asa se poate distinge o atitudine de tip coaching in relatia cu studentii.

Coaching-ul reprezinta un proces de predare, formare sau dezvoltare in care o persoana beneficiaza de sprijin in timp ce invata pentru a obtine un rezultat sau obiectiv personal sau profesional specific. Termenul de “coaching” poate fi atribuit unei relatii de tip informal intre o persoana care detine o mai mare experienta si expertiza intr-un domeniu sau mai multe decat alta persoana si ofera consiliere si indrumare, pentru ca cea din urma parcurga cu succes un proces de invatare. Aceasta forma de coaching-ul este similara cu “mentoring-ul”.

“In procesul de predare, profesorii ar trebui sa adopte mai mult pe conceptul de coaching, astfel incat sa permita studentilor sa aleaga propriul drum. Astfel, mai multa libertate economica si o responsabilitate mai mare la nivel de invidivid pentru propria soarta vor face ca piata sa conteze in alegeri inclusiv educatia. Daca un profesor isi bate joc de curs si elevii constientizeaza acest lucru, profesorul va fi boicotat. Dar in prezent exista un dezinteres general. De aceea, nu avem o piata a educatiei functionala”, apreciaza Cristian Paun.

In opinia sa, a oferi valoare pozitiva sau negativa unor modele din economia reala reprezinta uneori riscul de a obtine o reactie deloc pozitiva din partea studentilor, pentru ca acestia sunt implicit influentati de ce se intampla in mediul privat si societate, in ansamblu. “Prezentarea unor modele de succes tine intotdeauna de teoria cu care decodificam aceste lucruri. Sa predam teorie economica in scoli sau studii de caz? Astfel ca incercarea de a pune in discutie problemele reale, este redusa, costisitoare si deranjanta pentru mediul universitar. Nu se produc studenti invatati sau articole de calitate. De aceea, o discutie inspre liberalizare, neuniformizare, ar fi binevenita”. (Wallstreet)

aprilie 22, 2013 Publicat de | business, cultura | | Scrie un comentariu

Romania mitocanilor

Cristian Topescu a vorbit despre bunul simt si civilizatia care ar trebui sa caracterizeze orice comunitate, remarcand ca Romania, la acest moment, este impartita in doua – una a oamenilor civilizati, tot mai mica, si una in care predomina mitocania. “Sunt doua Romanii. Exista una a oamenilor civilizati, care cu regret trebuie sa recunosc ca sunt din ce in ce mai putini… Si o Romanie in care predomina (poate folosesc un cuvant prea dur) mitocania, pe care o constatam pe strada, in mijloacele de transport in comun cand oamenii par a fi tot timpul cu capsa pusa, la cea mai mica neintelegere incep sa tipe, sa se certe, sa se bata, ceea ce se intampla uneori, dramatic, si in scoli. E aceasta… eu am numit-o mitocanie, intr-un termen mai bland se poate numi o lipsa a bunelor maniere, cred ca este predominanta acum in Romania”, a declarat, la Digi 24, Topescu.

Bunul simt se invata in primul rand in familie, fiind responsabilitatea parintilor sa-si educe copiii, astfel ca model pentru Cristian Topescu a fost tatal sau – ofiter de cavalerie. “Tatal meu, care a fost ofiter de cavalerie, mi-a dat educatia aceasta a bunelor maniere, care era proprie acelei arme ce a fost desfiintata de autoritatile vremii, tocmai pentru faptul ca ofiterii de cavalerie erau prea eleganti in comportament, in tinuta, erau buni dansatori, aveau succes la sexul feminin. Deci prin tatal meu cred ca am mostenit si eu unele dintre acest calitati, comportamente de eleganta si capacitatea de a asculta, de a intelege, de a fi tolerant si in final de a fi bun. E banal, dar a fi bun mi se pare a fi expresia cea mai potrivita”, a mai spus comentatorul sportiv.

Pentru o atmosfera mai civilizata la noi in tara Topescu spune ca trebuie sa devenim mai toleranti: “Nu dau sfaturi nimanui, exprim numai niste pareri: o Romanie ideala ar fi dupa parerea mea o tara cu oameni cat mai educati, cultivati, inteligenti, toleranti. Pentru ca, iata, toleranta dintre noi e si ea pe cale de disparitie”.(ziare.com)

aprilie 15, 2013 Publicat de | cultura | | Scrie un comentariu

Vimanas – vehiculele zburatoare din textele sacre indiene

Vimana (sanscrita: विमान) este un cuvânt cu mai multe sensuri, de la templu sau palat, la mașini zburătoare mitologice descrise în poemele epice sanscrite.

Vehiculele zburatoare sunt o constanta in textele sacre indiene. Ele sunt intalnite in “Rig Veda”, textul cel mai vechi, in epopeele deja citate, in “Puranas”, cat si in paginile numeroaselor texte mitologice ce il vizeaza pe Krishna. Alte texte si legende populare au aparut in India medievala, vorbind, de asemenea, despre vehicule aeriene sau masinarii celeste.O lucrare mai speciala ii este atribuita regelui Bhoja, un monarh din secolul al XI-lea: “Samaranganasutradhara”. In aceasta carte exista un capitol despre masinariile zburatoare, foarte bogat in informatii tehnice.

vimanas2TEXT: “La venirea zorilor, Rama, luând carul ceresc Puspaka pe care i-l dăruise Vibhishana, s-a pregătit de plecare. Acest car mergea de unul singur. Era mare şi frumos ornat. Era înalt şi avea două etaje de camere cu ferestre… Când s-a ridicat în aer şi a pornit, în urma sa s-a auzit un sunet melodios. (…) carul Puspaka, care seamănă cu soarele, aparţine fratelui meu. El a fost cumpărat de către puternicul Ravanna. El zboară prin aer, putând să ajungă oriunde vrea gândul tău. Seamană cu un nor luminos de pe cer şi a fost construit de către marele Vishvakarman. (…) Mai apoi, Rama, gata să se întoarcă acasă, în Ayhodia, în nordul Indiei, a invitat-o pe Sita, pe Lakshmana şi pe Hanuman, precum şi pe mulţi dintre războinicii care au participat la lupta împotriva lui Ravanna, să se urce la bord. În 3 zile, el a parcurs cei 5000 de kilometri care îl despărţeau de palatul său”.

vimanas1Considerat “tatal paleoastronauticii”, Erich Von Daniken isi reaminteste cum i-a fost greu sa inteleaga de ce Zeii avea nevoie de aparate zburatoare. Exista numeroase descrieri in Cartile Sfinte unde martorii descriu bubuituri, flacari, zgomote puternice, etc. iar unele dintre ele sunt descrise in amanunt. O alta cartea care face referire la nave spatiale este Cartea lui Enoh. Parcurgand textele antice hinduse, Erich Von Daniken a descoperit si relatarile despre masini zburatoare pe care le foloseau pentru a se deplasa. Mahabharata si Ramayana contin descrieri pe larg despre aceste “care de foc“. Zeii veneau din Cer cu masini zburatoare. Philip Coppens, invitat in serialul Ancient Aliens, este de parere ca vechii hindusi au construit in piatra obiectele pe care le vedeau adesea coborand din cer. Vechile legende abunda despre masini zburatoare, cai inaripati, etc. Meritul lui Erich Von Daniken este acela ca, a reusit sa puna cap la cap informatiile descoperite in diverse colturi ale lumii. El a fost acela care a atras atentia asupra unor similitudini si ne-a dat teme de gandire.

Cartea lui Enoh este una dintre cele mai vechi scrieri biblice, care a fost scoasa din Biblia canonica, fiind catalogata apocrifa de catre teologi. La sfârsitul sec.18 d.Hr. un calator britanic, un oarecare Bruce, gaseste în Etiopia trei manuscrise pastrate de biserica crestina locala ca parte a Bibliei sale. Manuscrisele contineau o versiune relativ completa a cartii. În 1821 este tradusa în engleza de Dr. Lawrence si publicata însotita de o prefata si câteva note. Manuscrisul se presupune ca este de la sf.sec.4 – înc.sec.3 î.Hr.redactat dupa fragmente mult mai vechi. Multe din evenimentele descrise de cele mai vechi scrieri biblice (asadar si de textul lui Enoh) se regasesc pe tablitele de lut gasite la Sumer sau Babilon. Referinte despre cartea lui Enoh apar si în Cartea jubileelor.

TEXT:

  1. Iata cuvintele lui Enoh prin care el binecuvinteaza pe cei alesi si cei drepti care vor trai timpuri de mahnire profunda, cand vor fi respinse toate rautatile si toate nelegiuirile. Enoh, om drept care a mers in fata Domnului, cand ochii lui au fost deschisi si cand el a contemplat o viziune sfanta in Ceruri si a spus: “Iata ce mi-au prezentat ingerii”.
  2. Acesti ingeri mi-au dezvaluit toate lucrurile si mi-au dat minte sa inteleg ce am vazut, cele ce nu vor avea loc in aceasta generatie ci intr-o generatie urmatoare, pentru binele celor alesi.
  3. Aceasta pentru ca eu am putut vorbi si discuta cu cel care va parasi intr-o zi locuinta sa celesta, Sfantul si Atotputernicul, Domnul acestei lumi.
  4. Cel care va cobora o zi pe varful muntelui Sinai, aparand in tabernacolul sau si manifestandu-se cu toata forta puterii Sale divine.
  5. Toti cei prezenti vor fi ingroziti de spaima.
  6. La fel pe tot pamantul vor fi cuprinsi de teama si groaza. Muntii se vor prabusi, colinele se vor scufunda, ele se vor topi in fata Sa, ca ceara in fata flacarii. Pamantul va fi acopirit cu apa si vor pieri toticei ce-l locuiesc, asadar toate fiintele vor fi judecate, toate chiar si dreptii.
  7. Dar cei drepti vor obtine linistea; El ii va feri pe cei alesi si le acorda iertarea Sa.
  8. Atunci ei vor deveni propietatea lui Dumnezeu; ei vor fi coplesiti de fericire si binecuvantare; splendorile Divinitatii ii vor lumina. (Cartea lui Enoh)

Dand crezare textelor indiene antice, oamenii aveau aparate de zbor numite Vimana. Textele indiene descriau Vimanaurile ca fiind aparate circulare cu doua etaje mai mult decat niste farfurii zburatoare. Manuscrisele nu nu au spus concret despre existenta unei calatorii interplanetare, dar a mentionat printre altele despre planificarea unei calatorii pe Luna. Oricum, una dintre cele mai celebre poeme indiene, Ramayana, a descris detaliat o calatorie pe Luna cu un Vimana(Astra) si o batalie purtata pe Luna, intre o Vimana indiana si o nava atlanta. Ca sa intelegem pe deplin acele tehnologii, trebuie sa ne intoarcem cu mult timp in urma.

vimanas3Vehiculele zburatoare sunt o constanta in textele sacre indiene. Ele sunt intalnite in “Rig Veda”, textul cel mai vechi, in epopeele deja citate, in “Puranas”, cat si in paginile numeroaselor texte mitologice ce il vizeaza pe Krishna. Alte texte si legende populare au aparut in India medievala, vorbind, de asemenea, despre vehicule aeriene sau masinarii celeste.O lucrare mai speciala ii este atribuita regelui Bhoja, un monarh din secolul al XI-lea: “Samaranganasutradhara”. In aceasta carte exista un capitol despre masinariile zburatoare, foarte bogat in informatii tehnice. Astfel, se ofera sfaturi pentru construirea lor si aflam ca modul lor de propulsie este un rezervor cu mercur. “Corpul lui vimana trebuie sa fie solid si rezistent, precum o pasare uriasa, facuta din materiale usoare. In interior, trebuie instalat motorul cu mercur, cu furnalul de fier asezat deasupra. Gratie puterii continuta in mercur, este pusa in miscare elicea si astfel omul aflat in interior poate calatori o mare distanta pe cer. Vimana se poate misca si pe verticala, dar si inainte sau inapoi. Gratie acestor masinarii, oamenii pot zbura prin aer, iar fiintele celeste pot cobori pe Pamant”.

vimanas4Daca astfel de cunostinte stiintifice au putut inflori in antichitate, ele erau, ca si in zilele noastre, apanajul unei elite religioase si stiintifice. Ele trebuiau pastrate secrete, fiind transmise de la maestru la discipol. Din aceasta cauza, memoria colectiva a pierdut esentialul acestor cunostinte antice, nepastrand decat o amintire difuza, intrata in legenda. Cat despre tratatele tehnice, precum “Vymmanika shaastra”, ele au ramas prea vagi pentru ca inginerii de astazi sa poate trage un real profit stiintific de pe urma lor.In orice caz, aceste cunostinte par sa fi fost intotdeauna protejate cu sfintenie de catre dinastiile initiatilor, ele transmitandu-se doar prin traditie orala. Imparatul budhist Ashoka, in secolul al III-lea inainte de Hristos, a infiintat un colegiu din 9 intelepti, pentru a reuni in 9 carti totalitatea stiintelor si tehnicilor cunoscute la vremea respectiva. Una dintre aceste lucrari trata antigravitatia. Ele au fost mai apoi ascunse intr-un loc sigur, pentru ca nimeni sa nu le poata folosi in scopul razboiului. Acum cativa ani, guvernul chinez a trimis la universitatea din Chandigarh un manuscris descoperit la o manastire budhista din Lhassa. Acesta a fost tradus de catre orientalistul britanic Ruth Reyna si trimis inapoi in China. Chinezii au afirmat ca il folosesc in cadrul programului lor spatial, pentru ca textul trata tehnici folosite in calatoriile catre alte planete. Reyna a afirmat ca tehnicile descrise se bazau pe antigravitatie, utilizand o forta care le permitea pilotilor yoghini avansati sa leviteze. Manuscrisul mai releva si secretul invizibilitatii si programa o expeditie catre Luna.

(fragmente dupa Vimanas Project, www.bibliotecapleyades.net, www.esoterism.ro, www.formula-as.ro, Cartea lui Enoh si documentarul Ancient Aliens)

aprilie 11, 2013 Publicat de | cultura, spirith, stiinta | | Scrie un comentariu

Şcolile distrug creativitatea

Cu toţii avem un imens interes investit în educaţie , parţial pentru că educaţia este cea care ar trebui să ne ducă spre acest viitor ce nu-l putem înţelege, spune Ken Robinson pe Ted.com. Dacă ne gândim, copiii care încep şcoala anul acesta se vor pensiona în 2065. Nimeni nu are nicio idee cum va arăta lumea peste 5 ani. Şi totuşi, ar trebui să-i educăm pentru acest viitor.Sir Ken Robinson susţine într-un mod profund şi distractiv crearea unui sistem educaţional ce alimentează creativitatea.  El consideră că toţi copiii au talente extraordinare pe care le risipim fără milă .În zilele noastre creativitatea este la fel de importantă în educaţie precum ştiinţa de carte şi ar trebui să le acordăm aceeaşi importanţă.

Chiar dacă nu ştiu anumite lucruri, copiii vor încerca.Nu le e teamă de greşeală. A greşi, însă, nu este acelaşi lucru cu a fi creativ. Ceea ce ştim este că, dacă nu eşti pregătit să greşeşti, nu vei veni niciodată cu ceva original. Şi, pe când ajung adulţi, cei mai mulţi copii pierd acea capacitate. Le este frică de greşeală.

Stigmatizăm greşelile. Şi astăzi derulăm sisteme naţionale de educaţie unde greşelile sunt cel mai prost lucru pe care îl putem face, iar rezultatul este că educăm oamenii să-şi piardă capacităţile creative.

Picasso a spus că “toţi copiii se nasc artişti“. Problema este de a rămâne artişti pe măsură ce creştem. Creativitatea nu este dobândită pe măsură ce creştem, ci pierdută. Sau mai degrabă, suntem educaţi să o pierdem.

Fiecare sistem educaţional de pe Pământ are aceeaşi ierarhie a disciplinelor, indiferent unde mergi. Primele sunt matematica şi limbile, apoi ştiinţele umaniste, iar ultimele sunt artele. Şi în aproape fiecare sistem, de asemenea, există o ierharhie în cadrul artelor. Arta şi muzica au de obicei un statut mai ridicat în şcoli decât drama şi dansul.

Nu există un sistem educaţional pe Planetă care îi învaţă dansul în fiecare zi pe copii în acelaşi mod în care îi învaţă matematica. De ce? Matematica este foarte importantă, dar şi dansul este. Copiii dansează tot timpul dacă le este permis, cu toţii o facem. Cu toţii avem un corp, iar pe măsură ce copiii cresc, începem să-i educăm progresiv de la şold în sus. Şi apoi ne concentrăm asupra capului.

Dacă ar fi să vizitezi sistemul de învăţământ, ca şi extraterestru, şi ai spune „La ce foloseşte sistemul public de educaţie?” , ar trebui să concluzionezi , dacă te uiţi la rezultate, la cine reuşeşte în acest sistem, cine face totul aşa cum ar trebui, cine primeşte toate laudele, cine sunt câştigătorii,  ar trebui să concluzionezi că întregul scop al educaţiei publice în întreaga lume este de a produce profesori universitari.

Sistemul nostru de învăţământ este construit pe ideea de abilitate academică.Întregul sistem a fost inventat în jurul lumii, nu au existat sisteme publice de educaţie înainte de secolul 19. Toate au fost implementate pentru realizarea nevoilor industrialismului.

Astfel, ierharhia se bazează pe două idei. Prima este că cele mai folositoarea materii pentru muncă sunt cele mai importante. Iar a doua este abilitatea academică, ce a ajuns să domine viziunea noastră asupra inteligenţei, pentru că universităţile au creat sistemul după propria lor imagine.

Întreg sistemul public de educaţie din jurul lumii este un proces prelungit de intrare la universitate. Iar consecinţa este că mulţi oameni talentaţi, deştepţi şi creativi, ajung să creadă că nu sunt aşa, pentru că lucrul la care erau buni în şcoală nu era apreciat, sau era chiar stigmatizat.

În următorii 30 de ani, din punctul de vedere al UNESCO, mai mulţi oameni vor absolvi o formă de învăţământ în întreaga lume, decât toţi cei de la începutul istoriei.

Acum, copiii cu diplome de cele mai multe ori se întorc acasă şi continuă cu jocurile video, pentru că ai nevoie de un master unde înainte era suficient o licenţă, şi acum ai nevoie de un doctorat pentru cealaltă. Este

Ştim trei lucruri despre inteligenţă. Unul, este diversificată. Privim lumea sub toate modurile în care o experimentăm, vizual, prin sunete, chinestezic.

Doi, inteligenţa este dinamică. Dacă privim interacţiunile unui creier uman,inteligenţa este admirabil de interactivă. Creierul nu este împărţit în compartimente. De fapt, creativitatea cel mai adesea provine din interacţiunea modurilor disciplinare diferite de a vedea lucrurile.

Şi al treilea lucru despre inteligenţă, este că e distinctă.

Probabil singura noastră speranţă pentru viitor este să adoptăm o nouă concepţie legată de ecologia umană, una în care începem să reconstituim concepţia noastră despre bogăţia capacităţii umane. Sistemul nostru educaţional ne-a îmbolnăvit mintea cu privire la modul în care consumăm planeta: pentru un anumit produs. Şi pentru viitor, nu ne va deservi. Trebuie să regândim principiile fundamentale pe care ne educăm copiii.

Trebuie să fim atenţi în a folosi  darul imaginaţiei umane inteligent, iar singurul mod în care o vom face este să apreciem capacităţile noastre creative, şi copiii noştrii pentru speranţa ce o reprezintă. Iar sarcina noastră este să educăm întreaga lor fiinţa, pentru a face faţa acestui viitor. (urmareaste versiunea VIDEO)

aprilie 10, 2013 Publicat de | cultura, stiinta | | Scrie un comentariu

Rost – de Dan Puric

“Părinții noștri pleacă să culeagă căpșuni și să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct și cancer pentru multinaționalele lor, conduse de securiștii nostri.”

Când te desparți din vina ta, încerci o vreme să te lupți cu ireversibilul, îți dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă și renunți. Când te desparți din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca să înțelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas, și te chinui să pricepi ce n-a fost bine și unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum. La fel se întâmplă și atunci când te desparți de țara ta. Dezamăgit, înșelat, mânios, îndurerat. Nu ți-e usor s-o lași. Țara și mama nu ți le alegi. Te așezi pe celălalt mal al lumii și cauți răspunsul: ce s-a întâmplat cu țara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc.

României i-a dispărut rostul. E o țară fără rost, în orice sens vreți voi. O țară cu oameni fără rost, cu orașe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, mașini și țoale fără rost, cu relații și discuții fără rost, cu minciuni și înșelătorii care nu duc nicăieri. Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul și credința.

Bătrânii. România îi batjocorește cu sadism de 20 de ani. Îi ține în foame și în frig. Sunt umiliți, bruscați de funcționari, uitați de copii, călcați de mașini pe trecerea de pietoni. Sunt scoși la vot, ca vitele, momiți cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privați prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde și bătute, asta au ajuns bătrânii noștri. Câini ținuți afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane. Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiți. O fonotecă vie de experiență și înțelepciune a unei generații care a trăit atâtea grozăvii e ștearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor.

Fii demn - Dan PuricPământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în țara aia? Cine-l mai are și cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei susține un program care se intitulează “Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajați să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supraviețui fără ajutoare de la țările “prietene”. La noi chestia asta se numește “agricultură de subzistență” și lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca țăranii să-și cumpere roșiile și șoriciul de la hypermarketuri franțuzești și germane, că d-aia avem UE. Cântatul cocoșilor dimineața, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiță până de Ignat, corcodușele furate de la vecini și iazul cu sălcii și broaște sunt imagini pe care castrații de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înțelege și, prin urmare, le califică drept niște arhaisme barbare. Să dispară! Din bețivii, leneșii și nebunii satului se trag ăștia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, că nu erau în stare să-l muncească. Nu știu ce înseamnă pământul, câtă liniște și câtă putere îți dă, ce povești îți spune și cât sens aduce fiecărei dimineți și fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineața și plecau la câmp cu ciorba în sufertaș. Pe toți gângavii și pe toți puturoșii ăștia i-au făcut comuniștii primari, secretari de partid, șefi de pușcării sau de cămine culturale. Pe toți ăștia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creștinește.

Credinta. O mai poartă doar bătrânii și țăranii, câți mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume și pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă și flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or sa moară oamenii ăștia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu. Avem, în schimb, o variantă modernă de credință, cu fermoar și arici, prin care ți se văd și țâțele și portofelul burdușit. Se poartă la nunți, botezuri și înmormântări, la alegeri, la inundații, la sfințiri de sedii și aghesmuiri de mașini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluției. Se accesorizează cu cruci făcute în grabă și cu un “Tatăl nostru” spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. Scuze, domnu’ părinte, e urgent. Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăștia depozite și vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulțesc, credincioșii se împuținează, sfinții de pe pereți se gândesc serios să aplice pentru viză de Canada . Fetele noastre se prostituează până găsesc un italian bătrân și cu bani, cu care se mărită. Băieții noștri fură bancomate, joacă la pokere și beau de sting pentru că știu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează până găsesc un italian bătrân cu care se mărită. Părinții noștri pleacă să culeagă căpșuni și să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct și cancer pentru multinaționalele lor, conduse de securiștii nostri.

Sună-ți bunicii, pune o sămânță într-un ghiveci și aprinde o lumânare pentru vii și pentru morți.

Compania Dan Puric

aprilie 9, 2013 Publicat de | books, cultura, spirith | | Scrie un comentariu

Generaţia derutată – de George Rădulescu

Se spune că toată lumea plăteşte astăzi extravaganţele unora, însă nimeni nu-şi asumă partea sa de vină pentru declinul economic global. Noile generaţii vor deconta criza, cu tot ce are ea mai urât, se aude, din ce în ce mai des, prin lojile economiştilor. Dar ştiu oare noile generaţii ce este aceea o criză şi unde poate duce? Vorbim despre sute de milioane de oameni, în special din lumea occidentală, care nu au cunoscut războiul şi foametea şi care nu fac nici măcar un efort pentru a şi le imagina. Pare-se că totul li se cuvine. Vrem să trăim mai bine, producând şi implicându-ne mai puţin.De aici şi lanţul de abuzuri şi corupţia care au început să cutremure sisteme politice altcândva solide şi intangibile. Noile generaţii pot fi caracterizate printr-un singur cuvânt – ignoranţă. Dacă li se cultivă sau nu această ignoranţă, este o altă discuţie.

Cert este că „generaţiile prosperităţii” au simţul măsurii atrofiat. Ele nu concep lumea în afara confortului cu care au fost obişnuite. Afirmaţia noului Papă, Francisc, care-şi doreşte o Biserică mai săracă şi mai implicată în societate, pare a fi premonitorie pentru ce va urma în plan economic. În paranteză fie spus, ce se întâmplă, la o scară mai mică, în Biserica Catolică, are corespondent în economia globală.Ieşirea din criză se va face, peste tot, doar prin eforturi locale în ceea ce priveşte crearea infrastructurii, aplicarea legii, reducerea birocraţiei şi a corupţiei. Dar asta nu se poate face peste noapte, ci în ani, pe o bază solidă de cetăţeni responsabili, care să genereze lideri. Pentru că orice construcţie se realizează pornind de jos în sus, şi nu invers. Câţi dintre cei care au cunoscut prosperitatea sunt dispuşi să reflecteze asupra faptului că bunicii lor au consolidat capitalismul prin cumpătare şi nu prin exces? Indiscutabil, trăim o criză morală a capitalismului. Şi nu ar trebui să uităm un lucru: studiul economiei a debutat ca o ramură a ştiinţelor morale – Adam Smith, de pildă, era profesor de ştiinţe morale la Universitatea din Edinburgh.

Generaţia anilor ’30 a cunoscut excesul un deceniu mai devreme, dar a ştiut când să se oprească. Toată lumea arunca cu bani, se deplasa cu maşini de lux şi muncea puţin. În schimb, acea lume a plătit „nota”, iar lecţia a fost învăţată pentru 70 de ani. Acum, după tumultuoşii ani 2000, nepoţii aceleiaşi generaţii au maşini scumpe şi beau şampanie, dar refuză să plătească piperata consumaţie.Mulţi tineri aşteaptă ca statul să le dea mereu joburi, cât mai bine remunerate, nu merg la vot şi sunt dezinteresaţi de temele politice – iată reţeta eşecului. Între timp, manageri de tot felul caută să-şi maximize profiturile cu orice preţ, după ce au fost salvaţi de la o moarte sigură şi dureroasă prin intervenţia statului.Se vede clar că nu au fost reparate fisurile din concepţia despre business a managerilor de azi.

Dar să luăm un exemplu. Modelul tipic american de întreprindere cotată la bursă riscă să nu poată face faţă noilor realităţi, fiind prea orientat spre performanţa pe termen scurt. O spun canadienii, care au demonstrat că aceste firme „model” sunt, de fapt, miei sacrificaţi pe altarul pieţelor financiare şi al speculatorilor.Academicianul şi profesorul Yvan Allaire, preşedintele Institutului pentru guvernanţa organizaţiilor private şi publice din Canada, a explicat de ce. Sub presiunea investitorilor nerăbdători, conducătorii acestor firme „model”, bine remuneraţi tocmai pentru a nu opune prea mare rezistenţă, se consacră exclusiv măsurilor destinate creşterii profitului pe acţiune şi, astfel, a cotaţiei la bursă. Prin urmare, întreprinderile de acest tip vor suferi din cauza lipsei de viziune pe termen lung şi de tenacitate în competiţia cu întreprinderile venite din alte părţi ale lumii.În schimb, în Canada, în pofida eforturilor susţinute de a impune modelul american, există un mare număr de „campioni industriali”, cu acţionari în poziţie de control (adesea prin intermediul unor acţiuni care dau dreptul la vot multiplu), de societăţi de stat, integral private sau cooperative. În Statele Unite ale Americii, 70 din primele 100 de mari companii sunt construite după modelul societăţii cu proprietari difuzi, fiind supuse unui mare risc. Majoritatea firmelor implicate în criza financiară din 2007-2008 erau de acest fel.Pe de altă parte, „The Economist” scria relativ recent că, din moment ce China are o populaţie de patru ori mai numeroasă decât cea a Statelor Unite, economia chineză o va depăşi pe cea americană printr-un randament de patru ori mai mic decât cel pe care l-ar depune americanii.Mai sunt multe lucruri de spus atât despre „jucătorii” individuali, cât şi despre cei corporatişti şi statali, însă un lucru este limpede ca lumina zilei: lăcomia şi lenea merg mână în mână astăzi, ameninţând existenţa generaţiilor viitoare. (Articolul a apărut în MONEY Magazine, nr. 21) – George Rădulescu, Senior Editor al Money TV, are 14 ani de experienţă ca jurnalist. A publicat volumele „Un secol cu Neagu Djuvara” şi „În cău­tarea României pierdute”. Este corespondent pentru America de Nord al trustului Money.ro

aprilie 4, 2013 Publicat de | business, cultura | | Scrie un comentariu

Atlantis – End of a World, Birth of a Legend (best DoQ)

“Uneori viziunile noastre nu vin de la zei, ci din propriile noastre temeri”.

Acum 2500 de ani, filozoful grec Platon a scris despre o insulã pe care el a numit-o Atlantida…care a fost înghititã de mare într-o singurã zi si noapte. Dispãrând fãrã urmã. De atunci, oamenii s-au întrebat unde ar fi putut fi aceastã misterioasã insulã, sau dacã a fost doar o legendã. Noile cercetãri stiintifice sugereazã cã scrierea lui Platon s-a bazat pe evenimente reale. Promitãtoarele descoperiri stiintifice de pe insula greceascã Santorini au descoperit o incredibilã civilizatie, avansatã dincolo de timp. Distrusã de marele dezastru natural al lumii antice. Bazatã pe ultimele cercetãri stiintifice, aceasta este povestea unei incredibile insule a poporului care a locuit acolo si a extraordinarelor ultime zile care au inspirat legenda Atlantidei. Acum 3500 de ani, insulele grecesti erau cãminul unei civilizatii a Epocii Bronzului, puternice si avansate care rivaliza cu Egiptul faraonilor. Acestia erau minonienii. Averea minonienilor a fost clãditã pe stãpânirea mãrii. Puternica lor flotã a dominat reteaua comercialã în marea Mediteranã. Pozitionatã în inima acestei retele, între Europa, Africa si Asia, era Creta, centrul strategic al puterii minoice. Iar la 112 kilometri nord se afla insula Thiera. Cunoscutã astãzi ca Santorini. În 1620 î.Hr., aceasta a fost locul unui dezastru ce a dus la prãbusirea civilizatiei minoice. Atlantida a fost descrisã ca o insulã formatã din centuri circulare de mare si pãmânt. Ciudatul peisaj al insulelor a fost dãltuit de cele mai puternice forte geologice ale planetei. Thieranienii locuiau defapt pe un vulcan activ, urias.

Thiera era prea micã pentru a-si putea asigura necesitãtile,dar aceastã pozitie geograficã era cheia punctului central al comertului de-a lungul Mediteranei. Negustorii actionau ca intermediari, comercializând metale, ulei de mãsline, vin, vase de lut si mirodenii din Africa, Asia si alte pãrti ale Europei. Astãzi poate fi vãzutã evidenta acestei bogãtii. Strãzile lor erau flancate de multe prãvãlii, decorate pe pereti cu picturi elaborate. Ei au construit primele toalete interioare din lume, conectate la un sistem subteran de apã potabilã, lux de care multi europeni nu se vor bucura decât peste 2000 de ani. Preotia era cea care conducea aceastã societate prosperã. Femeile minoniene erau cu-adevãrat
independente si influente. Cele mai influente dintre toate erau preotesele. Rolul lor era sã comunice cu zeii, deseori prin ritualuri elaborate, în care, se pare cã, sofranul era utilizat ca halucinogen. Ca si alte civilizatii antice, minonienii credeau cã zeii se aflã în toate lucrurile. Erau zei pentru fiecare fenomen natural, de la nastere, la cutremure, de la furtuni marine, la piscurile muntilor. Acesti zei nu erau întotdeauna blânzi si milostivi, ci temperamentali si uneori rãzbunãtori. Ofrandele erau aduse de cei care doreau sã intre în gratiile zeilor. Si erau ceremonii rituale în care preotimea vedea cu claritate dorintele zeilor. Dar în 1620 î.Hr., complexul sistem al credintei minonienilor avea sã fie zdruncinat de forte geologice dincolo de întelegerea lor de atunci. Intelegerea unui vulcan gata sa erupa era dincolo de toata credinta si rutualurile lor. Rugaciunea, sacrificile rituale si imlorarea zeilor nu mai avea nicio legatura cu realitatea. Un efect natural nu avea cum sa fie oprit prin implorarea zeilor.

“Zeii nu ne mai asculta ruga, nu ne mai vor ofrandele, sangele, carnea; vulcanul nu poate fi oprit cu ajutorul preotilor. Zeii ne vor pe toti morti!”.

Atlantis (2011)Distrugerile structurale descoperite pe Thiera aratã cã în jurul anului 1620 î.Hr. populatia a fost expusã unui cutremur catastrofa mãsurând mai mult de 7 pe scara Richter. Dovezile arheologice aratã cã distrugãtorul seism a fost atât de puternic cã thieranienii au trebuit sã-si pãrãseascã locuintele. Spre deosebire de Pompeii, niciun corp uman nu a fost gãsit în oras, dovedind cã insularii s-au mutat într-o tabãrã temporarã, crezând cã se vor întoarce curând. Timp de 17.000 de ani punga de magmã de sub Thiera a fost blocatã dar seismul a crãpat peretii pungii lãsând magma sã erupã. Pentru minonieni, singura metodã sã linisteascã imprevizibilii si violentii zei era sã aducã o ofrandã. Acestea erau fãcute în sanctuarele din înãlþimea munþilor. Insa nimic din ritualurile lor nu aveau sa opreasca mainia zeilor, mai exact, eruperea normala si naturala a unui vulcan activ. Puterea preotimii era datã de abilitatea de a linisti zeii, dar fortele dezlãntuite de sub Thiera erau acum de neoprit. Din depozitele vulcanice, stim cã primele stadii ale erupþiei au acoperit insula cu o ploaie de cenusã albã, suficient pentru a contamina rezervele de apã. Ceea ce a fãcut ca aceastã eruptie sã difere de cele înregistrate în istoria thieranienilor a fost interactiunea a douã tipuri de magmã, declansând o catastrofalã reactie chimicã. Impactul acestei rectii chimice a fost estimat la 150 miliarde de tone de magmã ajunsã la suprafata, transformând aceastã eruptie în cel mai mare dezastru natural pe care lumea anticã l-a vãzut vreodatã. Coloana de gaz supraîncãlzitã, cenusã si roci au explodat la 10 km în stratosferã formând un nor-ciupercã, similar cu cel al bombei atomice. A fost o eruptie plinianã, cea mai mortalã dintre toate evenimentele vulcanice. Zgomotul eruptiei a fost auzit pânã în Egipt si în câteva minute norul vulcanic a putut fi vãzut din Creta. În primele patru ore de eruptie, vulcanul a aruncat cinci miliarde tone de magmã. Ziua s-a transformat repede în noapte, si cenusa vulcanicã a început sã înãbuºe insula. Odatã magma rãcitã, a cãzut ca piatrã ponce. Mici pietre si roci pline cu bule de aer, mortale când au început sã se acumuleze. Cenusa vulcanicã nu era o cenusã oarecare, ea continea silicon si odatã inhalatã se amesteca cu umiditatea din plãmâni formând un lichid de ciment fãcand respiratia extrem de dificilã, imposibila, aducand cu ea moartea. Odatã craterul mãrit, apa de mare a pãtruns în el. La contactul cu magma, apa a explodat în aburi, declansând urmãtoarea fazã vulcanicã. Reactia violentã dintre apã si magmã a creat o eruptie preatomagmaticã. S-a estimat cã presiunea zgomotului din aceastã explozie a depãsit 300 decibeli, suficient cât sã distrugã timpanele tuturor celor aflati într-o razã de 16 km. Forta realã a dislocat roci din interiorul craterului, catapultându-le în aer ca pe niste proiectile mortale. Bombe de lavã. Bucãti arzânde de lavã, cam de mãrimea unei camionete cu o greutate pânã la opt tone. Cu craterul mãrit, presiunea ce forta coloana în sus a început sã scadã. Gaz si roci deversate de pe marginile coloanei ce colapsa. Cunoscute ca revãrsãri piroclastice, aceste valuri supraîncãlzite
de gaz si roci au viteze de pânã la 290 de kilometri la orã, si temperaturi de 700 de grade Celsius.

“Rugaciunile nu tin loc de precautie si luciditate”.

Când valurile piroclastice au lovit marea, cenuda fierbinte a dus la clocotirea apei, propulsându-le chiar cu o vitezã mai mare pe supraîncãlzite perne de abur. Impactul ucigas al eruptiei s-a extins departe de insula Thiera. Orã dupã orã, valurile piroclastice au continuat sã împingã rãmãsitele vulcanice, departe în mare, generând valuri uriase. Tsunami-uri. Locuitorii din vecinãtatea insulei Creta trebuie sã fi vãzut semnele de avertizare, dar au avut putin timp sã rectioneze, venind cu 320 de kilometri pe orã, i-a trebuit doar 20 minute pentru primul tsunami sã loveascã Creta.

Expertii estimeazã cã în timp ce valurile au lovit linia de coastã, ele au avut peste 18 metri înãlþime. Noi cercetãri au aratat cã o serie de tsunami au devastat orase de-a lungul coastei de nord a Cretei timp de ore, dacã nu zile dupã eruptie. S-a estimat un numãr de 30.000 de morti. Iar ca locuitori ai Thierei, doar foarte putini au supravietuit. De abia acum expertii sunt în mãsurã sã determine adevãrata scalã a dezastrului. Recentele investigatii ale fundului mãrii în jurul insulei, au relevat depunerile valurilor piroclastice. Întinzându-se pânã la o depãrtare de 32 km, atingând o înãltime de 80 de metri. Excavatiile fãcute chiar pe insulã au arâtat forta valurilor piroclastice. Ele au distrus acoperisurile
clãdirilor din Thiera, toate fiind îngropate sub 18 metri de cenusã si piatrã ponce. A fost una dintre cele mai violente eruptii vulcanice din istoria omenirii. De trei ori mai mare decât Krakatoa. De 100 de ori mai mare decât muntele St. Helens si de 40.000 de ori mai puternicã decât bomba de la Hiroshima.Cenusa de la eruptie a aruncat marea Mediteranã în sãptãmâni de întuneric. Temperaturile globale s-au micsorat, încetinind crestera plantelor pânã departe în Britania.

Impactul eruptiei s-a extins dincolo de ideea de moarte. Societatea minoicã a fost zdruncinatã din temelii. Dovezile arheologice demonstreazã cã au fost profunde frãmântãri sociale. Orase si palate-templu au fost distruse si arse. Oamenii au fost sacrificati. În final, o civilizatie cu o istorie de peste 1.300 de ani a fost invadatã si absorbitã de un trib grec rãzboinic, numit micenian. Oricum, povestile dezastrului au supravietuit, repovestite, înflorite, dand nastere unor interpretari care mai de care copilaresti, departe de adevarul istoric si arheologic. În secolul al IV-lea î.Hr., povestirile au ajuns la filozoful grec Platon si l-au inspirat pe el sã scrie o pilduitoare poveste, despre cresterea si decãderea unei mãrete civilizatii, numitã Atlantida. Timp de secole povestea lui a fost luatã drept o legendã. Pânã când arheologii, pe Thiera, au descoperit o lume pierdutã. Dupã dovezile dezgropate aici, adevãrul se regãseste în povestea lui Platon. (traducere text dupa documentarul: Atlantis – End of a World, Birth of a Legend (2011)

aprilie 3, 2013 Publicat de | cultura, film | , | Scrie un comentariu

Asociatia Geto-Dacii

Rescrierea istoriei – cercetare pluridisciplinară

Cel mai important proiect al asociației GETO-DACII, Rescrierea Istoriei României, așezarea ei în matca adevărului, urmează să se realizeze prin munca unui colectiv important de specialiști. Cercetarea va viza aducerea la lumină a adevărului istoric privind originea poporului român, dovedirea continuității geto-dacice în spațiul României de astăzi și invalidarea tezei absurde a romanizării și a pretinsei etnogeneze a poporului român. Domeniile de studiu pluridisciplinar pe care se vor constitui departamente specializate, în cadrul asociației, sunt următoarele: istorie, arheologie, lingvistică, etnologie și folclor, mitologie, antropologie, paleogenetică. Concluziile fiecărui domeniu de cercetare se vor uni într-o pledoarie finală, temeinic argumentată științific, ce va fi înaintată instituțiilor statului român – Președinției, Ministerului Culturii, Ministerului Educației, Academiei Române și tuturor facultăților de istorie din țară, solicitându-se public rescrierea istoriei României și eliminarea falsului istoric cu care au fost otrăvite atâtea generații de români. Dorim ca acest studiu pluridisciplinar să fie finalizat în cursul anului 2014.

Siteul www.adevaruldespredaci.ro este principalul instrument media online de promovare a scopurilor Asociației GETO-DACII. Numărul mare de articole care acoperă o arie largă de interes istoric, ca și calitatea lor, au făcut ca acest proiect să devină în scurt timp cel mai vizitat site românesc de profil. În conținutul lui veți găsi articole despre întreaga istorie a poporului nostru (în special istoria veche), despre cele mai importante descoperiri arheologice, dezvăluiri din zona istorică, filme documentare și emisiuni tv despre traco-geto-daci. Pentru a fi permanent la curent cu noile informații ce aduc la lumină adevărul istoric, contribuiund astfel la recuperarea identității naționale, vă invităm să vizitați acest site cât mai des: www.adevaruldespredaci.ro

imperiul geto dacicRecuperarea adevărului istoric și a identității naționale reale, conservarea valorilor superioare ale neamului nostru ca și dezvoltarea lui armonioasă, pe toate planurile, au nevoie de un suport larg și de implicarea tuturor românilor valoroși.Astăzi când incompetența este o notă dominantă a clasei politice românești iar trădarea interesului național pare să fi fost (și să fie) un obiectiv asumat de factorii de decizie ai statului, necesitatea apărării ființei naționale a poporului român și a bunurilor sale materiale, de către societatea civilă, este mai mult decât evidentă.Tocmai de aceea, înființarea asociației non-profit GETO-DACII, un ONG ce are, chiar de la lansare, un mare suport public, științific și media, se arată a fi o soluție inspirată, un mijloc eficient de susținere a obiectivelor amintite în primele rânduri.În același timp, este important să subliniem că Asociația GETO-DACII va iniția și va dezvolta proiecte utile României pe toate domeniile de activitate – de la istorie și arheologie la medicină și agricultură ecologică, de la arte la științe…Nu avem însă timp de pierdut pentru că jaful generalizat, minciuna, impostura și trădarea tind să asfixieze cu totul această țară și acest popor.Prin urmare, este vremea să facem lucruri care contează pe termen lung! Este vremea să ne unim pentru a readuce binele, adevărul, prosperitatea, frumusețea și armonia pe pământurile vechii Dacii! Este vremea să ni te alături!

Cei care doresc să ni se alăture în această muncă de recuperare a adevărului istoric, participând în mod activ la proiectele noastre, pot să se înscrie ca membri ai Asociației GETO-DACII la urmatoarea adresa: Inscriere in Asociatia Geto-Dacii

aprilie 2, 2013 Publicat de | cultura | | Scrie un comentariu

Cartea Amagirilor – Emil Cioran

Extaz muzical  =

” Simt cum îmi pierd materia, cum cad rezistenţele fizice şi cum mă topesc armoniile şi ascensiunile unor melodii interioare. O senzaţie difuză, un sentiment inefabil mă reduc la o sumă nedeterminată de vibraţii, de rezonanţe intime şi de sonorităţi învăluitoare. Tot ce am crezut în mine individuat, izolat într-o singurătate materială, fixat într-o consistenţă fizică şi determinat într-o structură rigidă, pare a se fi rezolvat într-un ritm de o seducătoare fascinaţie şi de o fluiditate insesizabilă. Cum aş putea prin cuvinte să descriu cum cresc melodiile, cum vibrează tot corpul, integrat într-o universalitate de vibraţii, evoluând în sinuozităţi atrăgătoare, cu farmec de irealitate aeriană?

Am pierdut în momentele de muzicalizare interioară atracţia înspre materialităţi grele, am pierdut substanţa minerală, acea împietrire care mă lega de o fatalitate cosmică, pentru a mă avânta în spaţiul cu miraje, fără a avea conştiinţa iluziei lor, şi cu visuri, fără să mă doară irealitatea lor. Şi nimeni nu va înţelege vraja irezistibilă a melodiilor interioare, nimeni nu va simţi exaltarea şi beatitudinea, dacă nu se va bucura de această irealitate, dacă nu va iubi visul mai mult decât o evidenţă. Starea muzicală nu este o iluzie, fiindcă nici o iluzie nu poate da o certitudine de o aşa amploare, şi nici o senzaţie organică de absolut, de trăire incomparabilă, semnificativă prin sine şi expresivă în esenţa sa. În aceste clipe când răsuni în spaţiu şi când spaţiul răsună în tine, în aceste momente de torent sonor, de pose-sie integrală a lumii, nu pot să mă întreb decât pentru ce întreagă această lume nu sunt eu?

Nimeni n-a încercat cu intensitate, cu o nebună şi cu o incomparabilă intensitate, sentimentul muzical al existenţei, dacă n-a avut dorinţa acestei absolute exclusivităţi, dacă n-a fost de un iremediabil imperialism metafizic, când ar dori spargerea oricăror graniţe care separă lumea de eu. Starea muzicală asociază, în individ, egoismul absolut cu cea mai înaltă generozitate. Vrei să fii numai tu, dar nu pentru un orgoliu meschin, ci pentru o voinţă supremă de unitate, pentru spargerea barierelor individuaţiei, nu în sensul de dispariţie a individului, ci de dispariţie a condiţiilor limitative impuse de existenţa acestei lumi. Cine n-a avut senzaţia dispariţiei lumii, ca realitate limitativă, obiectivă şi detaşată, cine n-a avut senzaţia unei absorbiri a acestei lumi în elanurile lui muzicale, trepidaţia şi vibraţia lui, acela nu va înţelege niciodată semnificaţia acelei trăiri în care totul se reduce la o universalitate sonoră, continuă, ascensională, cu evoluţii spre înălţimi, într-un haos plăcut. Şi ce este starea muzicală decât un haos plăcut, ale cărui ameţeli sunt beatitudini şi ale cărui ondulaţii sunt încântări?

Vreau să trăiesc numai pentru aceste clipe când simt toată existenţa o melodie, când toate rănile fiinţei mele, toate însângerările lăuntrice, toate lacrimile nevărsate şi toate presimţirile de fericire pe care le-am avut sub ceruri de vară, cu eternităţi de azur, s-au adunat şi s-au topit convergenţă de sunete, într-un avânt melodios şi caldă şi sonoră comuniune universală. Mă încântă şi mă omoară de bucurie misterul muzical care zace în mine,care îşi aruncă reflexe în ondulaţiile melodioase, care mă destramă şi îmi reduce substanţa la ritm pur. Am pierdut substanţialitatea, acel ireductibil care-mi dădea proeminenţă şi contur, care mă făcea să mă cutremur în faţa lumii, simţindu-mă abandonat şi părăsit, într-o singurătate de moarte, şi am ajuns la o dulce şi ritmică imaterialitate, când n-are nici un rost să-mi mai caut eul, fiindcă melodizarea mea, convertirea în melodie, în ritm pur m-a scos din relativităţile obişnuite ale vieţii. Voinţa mea cea mare, voinţa mea persistentă, intimă, consumatoare şi epuizantă, ar fi să nu mă reîntorc niciodată din stările muzicale, să trăiesc exaltat, vrăjit şi înnebunit beţie de melodii, într-o ebrietate de sonorităţi divine, să fiu eu însumi o muzică de sfere,o explozie de vibraţii, un cântec cosmic, o înălţare spirale de rezonanţe. Cântecele tristeţii încetează a mai fi dureroase în această beţie şi lacrimile devin arzătoare ca în momentul supremelor revelaţii mistice. Cum de pot uita lacrimile interne ale acestor beatitudini?

Ar trebui să mor, pentru a nu mai reveni niciodată la alte stări. În oceanul meu lăuntric picură tot atâtea lacrimi câte vibraţii mi-au imaterializat fiinţa. Dacă aş muri acum, aş fi omul cel mai fericit. Am suferit prea mult pentru a nu avea unele fericiri insuportabile. Şi fericirea mea este atât de cutremurată, atât de năpădită de văpăi, străbătută de vârtejuri, de seninătăţi, de transparenţe şi de deznădejdi, încât, adunate toate în avânturi melodice, mă încântă într-o beatitudine de o bestială intensitate şi de o demonică unicitate. Nu poţi trăi până în rădăcini sentimentul muzical al existenţei, dacă nu poţi suporta acest tremur inexprimabil, de o ciudată adânci-me, nervos, încordat şi paroxist. Să tremuri până acolo, până unde totul devine extaz. Şi acea stare nu e muzi-cală dacă nu e extatică. Extazul muzical este o revenire la identitate, la originar, la rădăcinile primare ale existenţei. În el rămâne numai ritmul pur al existenţei, curentul imanent şi organic al vieţii. Aud viaţa. De aici încep toate revelaţiile “.

comanda cartea: Cartea amagirilor – Emil Cioran (Editura Humanitas)

martie 27, 2013 Publicat de | books, cultura | | Scrie un comentariu

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 69 other followers