Discurs asupra inegalitatii dintre oameni – Jan Jacques Rousseau

“Trebuie sa consideram ca ceea ce este natural nu consta in lucrurile vicioase, ci tocmai in acelea ce sunt in mod corect ordonate si aflate in deplina conformitate cu legile naturii.” (Aristotel – Politica)

Dintre toate stiintele umanitatii, cea mai utila si imperfecta dintre ele pare pentru mine a fi cea legata de studiul omului; si ma voi aventura sa spun, ca singura acea inscriptie de pe frontspiciul Templului din Delphi: “Cunoaste-te pe tine insuti”, contine un percept mult mai dificil si mai important decit tot ceva putea fi descoperit in imensele volume pe care le-au scris vreodata toti moralistii lumii. Consider subiectul discursului urmator drept una dintre cele mai interesante intrebari pe care le poate propune filozofia si din nefericire pentru noi, una dintre cele mai dificile chestiuni pe care trebuie s-o rezolve filozofii. Pentru ca altfel, cum vom putea cunoaste sursa inegalitatii dintre oameni, daca nu vom incepe prin a cunoaste mai intii omenirea? Si cum ar putea spera omul sa se vada pe sine, asa cum natura l-a creat, de-a lungul numeroaselor modificari ce trebuie sa se fi petrecut in succesiunea pe care spatiul si timpul trebuie sa le fi produs in constitutia lui originala? Cum ar putea distinge oare ceea ce este fundamental in natura sa, de acele modificari si completari care prin circumstantele si progresele pe care le-a cunoscut, au initiat modificarea conditiei sale primitive? La fel ca si statuia lui Glaucus, care a fost atit de desfigurata de trecerea timpului, de influenta marii si a furtunilor, incit pare mult mai apropiat unei fiare salbatice decit unui zeu, sufletul omului a fost alterat in cadrul societatii de mii de cauze perpetuu repetate, de achizitia unor multitudini de adevaruri si erori, de modificarile ce s-au petrecui in interiorul corpului sau, de zbuciumul permanent al pasiunilor sale, ce s-au schimbat intr-atit de mult in aparenta lor, astfel incit cu foarte mare greutate ar mai putea fi azi recunoscute. In locul unei fiinte care sa actioneze constant plecind de la un set de principii fixe si invariabile, in locul unei simplitati maiestuoase si celeste, imprimata de insasi Autorul ei divin,vom afla in ea doar un inspaimintator contrast al pasiunilor ce se confunda cu ratiunea si al unei intelegeri ce nu face altceva decit sa mareasca delirul.

Daca as fi avut posibilitatea sa fac alegerea locului meu de nastere, as fipreferat o societate care sa aiba o intindere proportionala cu limitele facultatilor umane; asta insemnind, posibilitatea de-a fi bine guvernata; in care fiecare persoana detinind o pozitie conforma pregatirii sale, nimeni sa nu fie obligat sa transmita altora functia care i-a fost incredintata; in interiorul unui Stat in care toate persoanele sint bine cunoscute celorlalti, nicio masinatie secreta a viciilor, nici modestia, nici virtutea, nu ar trebui sa aiba posibilitatea sa scape avertismentului si judecatii publice; in care obiceiul placut de-a te vedea si cunoaste unul pe celalalt ar trebui sa faca din dragostea fata de tara mai degraba o dragoste intre cetatenii sai, decit o simpla iubire de glie.

Ar fi trebuit sa ma nasc intr-o tara in care interesul Suveranului si cel al poporului sa fie unul si acelasi; pentru ca la sfirsit toate miscarile intregului mecanism trebuie sa tinda intotdeauna catre fericirea generala. Si cum acesta n-ar putea fi cazul, cu exceptia situatiei in care Suveranul si poporul ar fi una si aceiasi persoana, urmeaza ca as fi vrut sa ma nasc sub unguvernamint democratic, care sa fie temperat cu intelepciune.

Ar fi trebuit sa traiesc si sa mor liber; si acesta este pina in prezent un subiect al legii fata de care nici eu si nici oricine altcineva nu ar trebui sa reuseasca sa desfaca onorabilile sale catuse; cea mai comoda si salutara robie pe care cei mai plini de demnitate dintre oameni o poarta la git cu cea mai mare docilitate, ca si cum ei n-ar fi facuti sa poarte nimic altceva. Ar fi trebuit ca nimeni din interiorul Statului sa nu izbuteasca sa spuna ca el se afla situat deasupra legii; incit nimeni sa nu poata dicta astfel incit Statul sa fie obligat sa-i recunoasca autoritatea. Pentru ca ce mai poate reprezenta. Constitutia unei astfel de Republici, daca in interiorul jurisdictiei sale exista un singur om care nu se supune legii? In acest fel toti ceilalti se vor afla in mod inevitabil la buna sa discretie. Si daca aici exista in interior un conducator national si un conducator strain care sa-si exercite autoritatea din exterior, este imposibil ca cei doi sa-si poata indeplini obligatiile intr-un mod corect, sau ca acel Stat sa poata fi bine guvernat.

citeste cartea online: Discurs asupra inegalitatii dintre oameni - J.J.Rousseau

comanda cartea: Buy Books

Akphaezya – Anthology II – Links from the Dead Trinity (album de colectie)

Akphaezya este genul de grup de care e inevitabil sa nu te indragostesti. Au diverse elemente din zona jazz, alternativ si extrem metal, o combinatie interesanta ce ii face capabili de originalitate peste masura. De origine sunt din Franta activi pe piata muzicala din anul 2002 fiind protejati si distribuiti de catre Code 666 Records un label dedicat exclusiv productiilor din zona avantgarde & experimental metal. Primul album se numeste “Anthology II – Links from the Dead Trinity” (2008) si impresioneaza cu adevarat industria progressive metal datorita elemntelor noi plasate si executate cu o rafinata eleganta. Un album formidabil, valoros ce surprinde prin multitudinea de stiluri, schimbari de ritm si atmosfera. Cu siguranta foarte diferit de tot ce se compune astazi in metal music. Avand un stil diversificat evident nu ai cum sa te plictisesti, partituri de jazz, electro, extrem metal, fusion sau trip-hop sunt aranjate cu dibacie si ofera ceva nou, modern si cu lipici la ascultatori. De la voci lugubre pana la acorduri de soprane, de la viteza rifurilor duse in cele mai inimaginabile extreme pana la linele acorduri de vioara si pian Akphaezya se prezinta ca un grup de o mare valoare ce va ramane cu sigurnata in istorie. Ei bine, poate ca la prima auditie iti va parea ciudat si de neanteles ce fac Akphaezya pe acest album insa te sfatuiesc sa incerci o ascultare atenta fara a face primul pas cu preconcepte, fara a eticheta sau a trage repede o concluzie puerila, incerca sa asculti cu o si mai mare atentie si sunt convins ca vei intelege cu adevarat ca ceea ce fac ei nu e un simplu si liniar metal, e mai mult, mai bogat si foarte original, sa spunem mai pe scurt un extrem jazz metal.