Vallenfyre – A Fragile King (album de colectie)

Eeeee da, iata o surpriza placuta pusa in schema de bine cunoscutul Gregor Mackintosh de la Paradise Lost (voce & guitar) care a mai chemat langa el alte personalitati de calibru printre care Hamish Hamilton Glencross – guitar (My Dying Bride, Solistice) Adrian Erlandsson – drums (At The Gates, Brujeria) Scoot – bass (Doom) si Mully- guitar. Cu o asa armata si cu maresali in materie de metal nu mai mira pe nimeni ca ceea ce a iesit odata cu album ” A Fragile King ” (2011) va urca imediat in topurile de specialitate. Ultima data cand m-am intalnit cu Gregor Mackintosh a fost la Skip Rock ’94 atunci cand Paradise Lost au fost invitati speciali pe Dinamo la Bucuresti. Ce vremuri, ce show, ce de rockerime, ce atmosfera. Frumoase timpuri, memorabile! Astazi observam un Mackintosh pus pe fapte mari, cu pofta de munca si gata pentru a experimenta altceva pe langa PL. Stilul doom death made in UK a fost si ramane pentru multi ceva aparte iar istoria lui s-a scris odata cu Paradise Lost, My Dying Bride, The Gathering, Celstial Season sau Anathema pe un sound apasat, slow, pessimistic cu un aer depresiv si cu voci cavernoase iar odata cu el se desprind alte noi stiluri, gothic metal si funeral metal. Acest album aduce insa mai multa viteza dar nu se pierd din vedere fazele slow death. Tristeatea si durearea albumului are insa si o poveste reala. Gregor Mackintosh si-a focalizat intreaga durere (dupa moartea tatalui sau de cancer din 2009) spre acest proiect inovativ fiind cu siguranta un pansament pentru suflet si minte. Ceea ce a iestit se numeste Vallenfyre si suna formidabil de bine. Iata inca o data cum muzica poate fi un sprijin, o carja, un energizant, o gura de aer proaspat pentru cei ce trec prin astfel de momente demoralizatoare. Cu ceva efort energia trista poate fi modelata spre ceva fructificator care sa iti aduca acel ceva ce poate s-a stins (forta, puterea, viziunea). In acel moment ai nevoie de luciditate, de realism, maturitate, profunzime, pasiune, creativitate si nu in ultimul rand de zambetul zilnic interior. Exista situatii cand ingenunchem in fata durerii, insa cel mai bun exemplu este cel realizat de Mackintosh, sa creezi, sa modelezi imediat ceva fermecator, sa observi si sa construiesti ceva magic dincolo de micimea zilnica a vietii, sa fi creator, constructor, luptator, cautator, descoperitor si sa fi un autodidact convins. Cu toata povestea acestui album Mackintosh se trateaza de suferintele provocate de moartea tatalui sau. Intreaga creatie a acestei capodopere este ca o mangaiere ce aduce alinare. Despartirile de cei dragi noua nu sunt usoare, sunt cavernoase si te rod in interiorul tau zi de zi chiar daca au trecut deja ani multi de la impact. Te rod cu aceasi intensitate, morbid, halucinant. Insa aceasta energie neagra poate fi inghitita de energia curata, pura, frunctificatoare. In realitate nu exista nimic negativ-pozitiv, alb-negru, rau-bun, exista cu adevarat doar o simpla conectie psihologica a omului spre o autosensibilitate mentalo-spirituala spre ceva in detrimentul celeilalte forme interioare. Fiecare lucru are doua fete insa in realitate nu exista decat una singura pe care noi singuri o coloram in alb si negru datorita bagajului psihologic, cultural, informational, emotional, mental cu care suntem inzestrati fiecare. In functie de acest lucru, fiecare dintre noi ne facem viata la un moment dat un iad sau un paradis. Mackintosh fiind un creator iluminat a ales calea cea mai buna, aceea de a fi constructorul desavarsit. A luat instumentele si a facut din durerea lui o opera ce in acest moment ii aduce un plus de lumina. Dincolo de povestea trista ce se varsa ca o lacrima insangerata peste muzica Vallenfyre, avem parte de un sound extrem cu schimbari de ritm si solouri ce sunt pozitionate foarte bine in scena, fiecare particica de album urmareste cu atentie profunzimea extrema, tristetea, emotia creativa ce ofera un impuls puternic spre regenerare. Un album indoliat dar cu parti ce merg spre o redescoperire spirituala intensa, exprimata prin acele parti ceva mai agresive care vin precum o meditatie, ca o debarasare de durere. Intreg albumul este realizat pe tonuri joase, instrumentele merg spre slow death, apasate, grele, lugubre. Chitarile plang, tobele urla de atata durere, rifurile iti scrijalesc oasele. Muzica incerca sa ofera ascultatorului parti din viata ce vin si trec insa in inima personajului rapus raman ca niste cicatrici ce in multe cazuri nu vor disparea niciodata. Insa de aici vine rolul fiecaruia dintre noi. Sa devenim Zei, Creatorii propriei noastre fiinte mentalospirituale. Viata are aceeasi forma in infinitatea universului, naste si moare intr-un mod simplu si primitiv dar niciodata nu cedeaza, isi continua existenta. Oriunde in univers ai arunca cateva potiuni in amestec de fier, calciu, magneziu, carbon, hidrogen, azot, sulf, oxigen, proteine, apa, protide, glucide, saruri si grasimi se va naste incet dar sigur, Viata. Insa mai ai nevoie de ceva, de Energie, de scanteia ce da forma formei (vizibila sau invizibila) de putina Forta (magnetism, cuante, neutroni, hadroni, atomi, quarkuri, gaze intergalactice) etc, etc. Intelegand Logica Creatiei, omul va putea intelege cate ceva din Inteligenta Creatoare. Viata insasi este un amestec de substante iar Omul un calator spatial, praf cosmic stelar. De fapt daca privim mai atenti, aproape toate elementele tabelului lui Mendeleev par a fi cuprinse in corpul omenesc.Viata trebuie privita ca fiind ceva incantator, magic, o splendoare universala si inainte de toate trebuie traita cu pasiune si echilibru. Fiecare zi sa iti aduca ceva incantator in minte, spirit si trup pentru ca legatura ta cu Originile Milenare sa iti poata insufla Inspiratia, secretul ascuns in ascuns. Iata un album in care fiecare dintre noi se va regasi la un moment dat in viata, deoarece Viata si Moarte sunt prezente in povestea noastra personala. Insa cum activam Energia acestora depinde de fiecare in parte. Dupa mine, muzica va ramane intotdeauna o forma indeala pentru a pansa ranile durerii, dar si ceva ce iti poate deschide o poarta spre iluminare, iti ofera ceva metafizic, transcedental si face legatura ta cu Forta Cosmica Infinita si care poate veni ca ceva fructificator !