Artmania 2011 (cronica de concert + poze)

Cred ca sunteti de acord cu mine atunci cand spun ca Artmania este astazi unul dintre cele mai serioase fest-uri metal din Romania. De altfel, inca de la prima editie din 2006 organizatorii au oferit tot ce poate fi mai bun fanilor, calitatea, profesionalismul, fiind varful de lance cu care ei au marsaluit in toti acesti ani. Ajunsa la editia cu numarul 6, Artmania este mai mult decat o simpla manifestare rock ce aduna nume grele din metal-ul international, este inainte de toate un loc al culturii unde fanii beneficiaza pe langa muzica buna, de arta, cultura, expozitii, workshopuri, etc. Din punctul meu de vedere Artmania 2011 primeste nota 10 iar zilele petrecute la Sibiu in weekendul 12-14 august imi vor ramane ca surse inepuizabile de energie. Un show matur, fresh, cultural, bine organizat ce ofera minut cu minut cate ceva celor adunati la Sibiu. Artmania poate insemna pentru unii scena metal din piata mare a Sibiului, insa pentru cei ce prefera mai mult inseamna si vizitarea punctelor de interes din oras si imprejurimi; turnurile cu ceas, bisericile, centrul vechi unde casele inca pastreaza aura medievala, stradutele intunecate care urca si coboara intortocheate pe diverse nivele, cetatea, muzeele. Cei care au ajuns si in 2011 la Artmania cu un abonament complet, au beneficiat de intrari speciale la expozitii, muzee, worksopuri. Asa se face ca am ajuns si noi la Trasylvania Art Tattoo 2011 unde unii dintre cei mai mari artisti de tattoo (Victor Portugal, Mika Lindblom, Tribulation NY) si multi altii au expus cele mai importante lucrari. Au fost prezentate live cateva picturi pe corp pe o scena amenajata in incinta cladirii (fosta casa armatei) iar in cateva camere fanii au urmarit cum acesti maestrii ai artei tattoo si nu numai lucrau de zor pe diverse proiecte. Cei care au vrut sa-si faca un tatuaj profesional acum au avut aceasta sansa. In sala mai exista si o zona de piercing si un stand cu aparate spre vanzare. Eu insa doar mi-am scaldat ochii printre colectii si cataloage, culegand deocamdata doar cateva carti de vizita.

Daca tot ai ajuns la Sibiu si tot esti cazat pe cateva zile nu poti rata Palatul Brukenthal (muzeul national). Si cum show-urile tineau de la 19-24 si aparatele photo vibrau de atata energie in baterii era absolut normal sa vizitam tot ce prindeam. Asa se face ca ne-am agatat de Palatul Brukenthal care e o adevarata splendoare. Insa va dau un sfat. Daca vreti sa il vizitati in tihna, fara graba, savurand toate acele grandioase picturi monumentale, intrati in palat dis-de-dimineata la primul cantat al cocosului ca sa aveti timp berechet pentru vizitare. Ca sa vizitezi acest muzeu ai nevoie de o zi intreaga. Cladirea e imensa, iar camerele nu se mai termina. Pictura dupa pictura, tablou dupa tablou te fac sa vrei sa privesti si mai mult, sa observi fanatic in detalii toate culorile, toate formele ce se lovesc una de alta. Atmosfera e linistitoare, solemna, unele picturi sunt protejate iar zona se topeste intr-un mov adanc si cald. Din pacate din acest an poze in muzeu se pot face doar in curtea interioara iar daca doresti sa pozezi tablourile scoti 1 milion 500 pe ora. In muzeu mai exista zona photo art, sculptura, biblioteca, gothic art, se pot cumpara diverse amintiri legate de muzeu la preturi rezonabile. Intrarea este 30 de roni insa noi am avut abonament Artmania complet, am intrat cu 3 roni. Muzeul are 2 etaje plus parter, subsol si e de vizitat pe fiecare laterala cate ceva. Atentie sa nu va pierdeti, e imens! Singura tamnpenie intalnita in muzeu, cateva “doamne” angajate care supervizau vizita spargeau pur si simplu seminte in incaperi. Va dati seama in linistea aia cum suna spartul semintelor printre picturile divine? Okay, mai mult nu vreau sa comment pe acest subiect! Tot in centrul orasului Sibiu va sfatuiesc sa vizitati cele doua turnuri cu ceas. Se urca prin interiorul bisericilor gothice (Catedrala Evanghelica – Luterana) pana in varful cel mai inalt ar turnurilor. Privelistea e superba, se vede tot ce se poate vedea din Sibiu, iar interiorul cladirilor te arunca pur si simplu in trecut. Un alt punct de interes este Turnul Sfatului care nu trebuie ratat. Ceva mai jos pe straduta de dinaintea acestui turn se gaseste Podul Mincinosilor care pare rupt din acele povesti stravechi, babesti. (intr-un alt post voi urca si cateva poze din zona centrului vechi al Sibiului).

La Artmania nu ai cum sa te plictisesti, pana seara la inceperea concertelor ai timp sufiecient pentru diverse vizite iar noi nu am prea pierdut timpul. Daca nu stiati Transfagarasanul si Balea Lac se afla la aproximativ 60 de kilometrii, asa ca, dupa prima seara de concerte la primele raze de soare ne-am echipat de munte. Ce poate fi mai frumos, munte, muzica buna si un oras civilizat, mai e de adaugat ceva? Daca vreti sa ajungeti pe Transfagarasanul drumul e bun insa va dau un sfat, ca sa nu va distrugeti vacanta treziti-va de pe la 7 ca sa ajungeti sus la o ora la care burtosii si spargatorii de seminte sa nu poata inca suporta aerul rece al muntelui. Noi asa am si facut. La 7 am plecat de la hotel si pe la 9 eram pe Transfagarasanul. Un drum lin fara aglomeratie, liniste, aer curat, senin si o priveliste rupta din paradis. La Balea Lac am fi dorit sa batem putin poteca pana pe creste insa ceata groasa ne distruse aceasta placere. De pe la 11 zona se populeaza cu taraseni veniti la pleznit mititei si seminte, asa ca in timp ce doar noi coboram alene printre serpentine, in sus se urca bara la bara. Transfagarasanul este una dintre cele doua sosele aflate la cea mai mare altitudine din România, urcând pâna la 2042 m. Situat pe Drumul National 7 C, traverseaza cel mai înalt lant muntos din tara noastra Muntii Fagaras si leaga Transilvania de Muntenia. Drumul este închis iarna si primavara din cauza zapezii care blocheaza accesul. În perioada 01 iulie – 31 octombrie  este deschisa circulatia publica pe acest drum national între km 0+000 localitatea Bascov, judetul Arges si km 151+955 intersectie cu drumul national DN1 Brasov – Sibiu, judetul Sibiu. (cateva poze voi urca intr-un alt post si din aceasta zona).

Pe tot parcursul zilelor petrecute la Sibiu am avut placerea sa vizitam tot ce am putut in timpul unui weekend iar atmosfera a fost una de milioane. Orasul are tot ce trebuie unui oras civilizat; cladiri frumoase bine intretinute (cel putin pe partea de piata centrala) parcurile sunt frumoase, cladirile noi (gemenii) arata bine, circulatia nu e sufocanta in oras, zona brico, fashion si food e perfect integrata in Shopping Central Sibiu. Un oras care nu degeaba a fost numit Capitala Europeana a Culturii in 2007.

• 7.500 de participanti la Artmania 2011 au vizitat muzeele Sibiului
• 17.000 de persoane au ajuns la Artmania 2011 atat din tara cat si din strainatate

Okay, e timpul sa vorbim cate ceva despre show-ul de pe scena Artmania 2011. Piata e pregatita pentru concert, fanii stau pe terase la o discutie amicala, servind masa, o bere  sau cate o apa minerala rece, altii fac poze sau se amesteca printre suveniruri. Din prima clipa aveam sa observ atmosfera nemteasca din frumoasa piata a Sibiului despre care doar studiasem insa nu o fazusem de aproape. In Piata Mica pe o scena se aud cateva acorduri medievale in timp ce noi servim masa in asteptarea concertelor. Pentru cei ce vor sa manance gustos si bun, mancare ca la mama acasa, cu o servire ireprosabila, va dau un pont in locatia unde am servit noi masa – restaurant & crama Delis, bucate delicioase, traditionale, o paleta larga de produse foarte bine pregatite, specialitati la preturi bune. Sortimentele sunt atat de gustoase de te lingi pe degete, iar noi vom fi cu siguranta clientii lor oricand vom trece prin Sibiu. In Piata Mare pe scena se mai fac ultimele pregatiri minimale. E ora 18, la intrare fanii primesc bratari colorate in functie de zilele petrecute la Artmania, se intra civilizat, nu exista incidente. Pana la 19 piata se umple rapid. In interior, la zona teraselor se poate cumpara mancare, apa, bere, etc. La cativa metrii motoarele Harley Davidson stralucesc in soarele cald de august, cei de la HD Romania au adus tot ce poate fi mai bun. Preturile incep de la 8.000 euro, iar cele mai tari exponate incep de pe la 25.000 euro. Hmmm, frumoase piese, cine nu isi doreste asa ceva? Eu am tintit spre o Vrsc Range, neagra si gromata, un model classic dar ceva mai fresh. Standurile de merchandiser erau active cu tricori, cd, dvd-uri, books, pregatite special pentru fanii devotati, dar e drept, cam slabuta marfa anul acesta. Dupa ce ne scaldasem ochii pe motoare ne-am pozitionat si noi mai aproape de scena in asa fel incat sa prindem rezonanta perfecta in asteptarea primei invitate.

Lacrimas Profundere (Germany) era prima pe lista, au inceput cu un salut in romaneste catre fani si un gothrock sweet a fost lansat spre cei prezenti in piata. Stiam de LP inca din 1995, atunci erau ceva mai doom metal insa si noul stil ceva mai comercial pare sa placa. Cei prezenti au fredonat piesele lor iar “The Letter” si “Amber Girl” au pus cu adevarat publicul in miscare. Ritmul lor are acel lipici ce prinde indiferent de stilul tau preferat, un gothrock comercial ce imi aduc aminte de mentorii Type O Negative, Sister Of Mercy insa si de mai noile nume The 69 Eyes, Poisonblack sau Him, un amestec de glam cu hard rockul anilor ’80. La final trupa a multumit fanilor si a tinut sa spuna ca Sibiul este fermecator. Dupa fiecare formatie se face o pauza de 30 de minute.

Insa cu siguranta foarmatia cea mai asteptata din aceasta seara de vineri porata numele de Helloween (Germany). Bine, ce poti spune despre Helloween? Cuvintele mele sunt prea minuscule sa poata descrie ce fac oamenii astia pe scena, de cat de perfect suna orice acord marca Helloween. Inca din 1983 de la infiintare foarmatia patrunde fara prea multe comentarii in top 5  metal music si de atunci a ramas ca un band de rezonanta ce avea sa influenteze zeci de generatii. La Artmania 2011 Helloween au demonstrat inca o data ca inca dupa atatia ani muzica lor e apreciata de fani iar mesajul lor e transmis mai departe. Inca de la prima piesa publicul a sarit pur si simplu pe scena, delirul se dezlantuia, muzica metal adevarata iti vibra intregul adn, toata lumea fredona piesele. Inimaginabila “Are You Metal” a patruns in maduva osului si celui ce nu auzise vreodata de Helloween. Odata ce esti prins de muzica metal te indragostesti pe viata! Incantator sunet, formidabila interpretare ! Contactul cu publicul era dens si continuu. Urmeaza “If I Could Fly”, delir maxim, se trece piesa cu piesa printr-o istorie sonora marca Helloween. Publicul aplauda, tipa, canta, imbratiseaza in totalitate energia degajata de formatie care dupa atatia ani mai are super-energie pentru inca alti o mie de ani.

Tarja (Finland) nu mai are nevoie de prezentari, insa pentru cei ce inca nu o cunosc ea a fost principala voce din vechiul Nightwish acum cantand pe cont propriu cu noua ei formatie. Un lucru e sigur, romanii iubesc symfonic metal-ul iar Tarja a avut foarte multi sustinatori si de aceasta data. Live Tarja suna mai dur, mai extrem parca, iar tobosarul Mike Terrana este o locomotiva super rapida care bate impecabil si inimaginabil, nu e de mirare ca a cantat cu nume mari inca din 1986, Yngwie Malmsteen, Tony Macalpine, Rage, Gamma Ray sau Masterplan. La solo drums am crezut ca e o masina nu un om, insa da, e Mike care pur si simplu iti explodeaza creierii cu ritmul lui infernal. Luminile calde, mov, rosu si albastru se amesteca lin peste ritmurile incantatoare ale vocii Tarjei. Violoncelul se deplaseaza armonios, dulce, grandios, printre riffuri ritmate, termperate elegant si maret. O muzica patrunzatoare ce iti devoreaza inima, o incantare pentru suflet, o portie buna de energie oferita de Tarja publicului ce pare fermecat de orice miscare, de orice sunet. Ma uit in jurul meu, atat cei mai tineri cat si cei mai in varsta pur si simplu sunt fermecati de muzica, se lasa dusi de val, viseaza, patrund, zboara, plutesc, unii plang de fericire, altii pur si simplu vibreaza la acordurile divine ce inunda piata din Sibiu. Ceva in tine din acest moment devine altfel, altcumva, altceva, nimic nu iti mai pare cum iti parea, totul capata o alta dimensiune, un alt inteles. Lumea aplauda intens, se canta impreuna cu formatia, atmosfera e incendiara. Afara e cald si senin, iar undeva in dreapta printre colturi de case si varfuri de biserici se inalta luna. Se canta piese celebre mai vechi si mai noi, fanii nu par deloc obositi fredonand, savurand pur si simplu atmosfera, aura, lumina Tarjei. La ora 24 se pune punct primei zile de concerte, cei prezenti la Artmania sunt invitati la party-urile din pub-urile orasului iar altii se indreapta spre hoteluri.

Ziua a doua ne intampina cu o formatie pe care personal nu o vroiam pe afis, Republika (UK). Orice as fi vrut, insa chiar o formatie de radiofm nu isi avea locul la Artmania. Am speranta ca acest fest sa nu se transforme in ceva banal cu trupe mediocre si desfintate inca de la aparitie. Pentru mine Republika nu insemna mai nimic, iar pentru industria muzicala vag imi aduc aminte doar de “Ready To Go” si o brunetica tunsa drept, simpatica prin ’94 la Mtv Europe care nu mai e demult ce a fost, asa ca noi am preferat sa ne servim masa in tihna ascultand Republika de la restaurant. Am mai prins pe final chiar  “Ready To Go” asa ca sa spunem ca nu am ratat chiar de tot Republika, insa ce sa mai spun, chiar nu isi aveau locul la Artmania. Daca vreau trupe poprock atunci ascult radio, insa la Artmania vreau ceva de calitatea superioara ce nu se da pe fm si cu asta “basta la republika”!

Insa ce spuneti de Sonata Arctica (Finland) ? Fantasy, frozen, wood and wolf . . . da, plus o tona de power metal. Cireasa de pe tort a serii a fost evident SA. Daca e sa ma iau dupa numarul celor care stiau piesele lor, dupa sustinerea prin aplauze si iar aplauze, dupa tricouri si steaguri, Sonata Arctica au avut cei mai multi fani. Ma insel? Nu cred. Chiar asa a si fost, la SA se pare ca atmosfera a fost cea mai incinsa. Pentru cunoscatori Tony Kakko (voce) este omul cu atmosfera de pe scena, apreciat de public si iubit peste masura de fane, distribuind acea energie care intra in contact cu publicul. Power metal made in Finland asamblat cu multa clapa, solouri triumfatoare, ritmuri marete, atmosfera nordului rece a incercat sa mai racoreasca zona hot din piata Artmania. Piesa cu piesa, aplauze dupa aplauze, biss-uri si iar biss-uri, plus un show superb.

Pe finalul zilei de sambata ni se pregateste ultima formatie, Lacuna Coil (Italy). Mai luam o pauza de 30 de minute, timp suficient de impartit pareri la o bere rece in zona teraselor. Urmarisem activitatea italienilor inca din 1996 insa nu ma indragostisem prea tare de soundul LC, e drept, poate mai mult de Cristina Scabbia care la 40 de ani arata super traznet. Lacuna Coil au facut un show devorator la Artmania. Energie maximum maximus, sound devastator, un happy birthday pentru Cristiano Mozzati, binecunoscutul cover Depeche Mode -  “Enjoy The Silence” si soundul lor fresh si extreme goth & alternative metal. Daca pe cd LC nu ma impresiona in mod deosebit, live am ramas masca. Totul intra perfect in scenariu, tempo stralucit de la agresive la sweet, face ca orice piesa sa poata fi pe undeva dansabila. LC pare a fi trupa care ofera hit dupa hit. Poporul a fost pe deplin multumit facand jump dupa jump, fredonand, aplaudand in disperare.

Iata ca o alta editie Artmania isi strange jucariile si se pregateste pentru 2012. Inafara de Republika la care nu ii gaseam locul in show-ul 2011 celelalte formatii au fost best of the best iar eu sunt pe deplin multumit de cea a iesit. Artmania ne demonstreaza cu fiecare an ca nu se joaca, oferind tot ce e mai bun. Sper sa ramana asa si peste 30 de ani sa pot participa cu aceeasi placere. Sibiul e un oras frumos cu oameni civilizati (atat cat am putut eu vedea) unde pub-urile se ridica la nivelul celor de afara, unde poti petrece timpul in mod deosebit prindere vechile cladiri ale orasului, catarand muntii din imprejurimi, sau, de ce nu, facand shopping in zona special dedicata. Un spectacol matur, impecabil, unde atmosfera este familiara, linistita, sociabila, europeana. Asteptam cu interes Artmania 2012 !!!