Organismele modificate genetic

Despre organismele modificate genetic, putin inainte de a fi prea tarziu – Gheorghe Mencinicopschi (Director general al Institutului de Cercetari Alimentare, Bucuresti)

“Inventam viata, fara sa stim ce este ea de fapt”

“Un OMG este o noua entitate vie, creata de om. O fiinta care nu a existat in contextul natural al fiintelor vii din biosfera pamantului”

- Modificarile genetice produse in Romania starnesc ingrijorare in randul opiniei publice. In calitatea dvs. de specialist al problemei, credeti ca avem a ne teme sau nu?

- Ca sa intelegem esenta problemei, in primul rand ar trebui sa stabilim ce este un “organism” modificat genetic. Poate sa fie o planta, de acord. Dar poate sa fie si un microorganism sau un animal. De obicei, omitem acest aspect. Toata insulina care exista in lume este obtinuta dintr-un micro-organism modificat genetic. Ca dimensiuni economice si financiare, cred ca piata de insulina o depaseste pe cea a produselor agricole modificate genetic. Si pentru ca vorbim despre ele, e cazul sa facem o precizare: nu este vorba despre legumele fara gust sau miros din piata. Plantele cunoscute pana acum ca fiind modificate genetic sunt porumbul, cartoful si soia. Despre ele vorbim in mod curent, cand spunem OMG. Prin modificare genetica, plantele au devenit rezistente la anumite pesticide: soia la glifosat si glifosinat, porumbul la viermele sfredelitor si cartoful la gandacul de Colorado. In principal, acestea sunt OMG. Sunt plante care modificate dau anumite avantaje agricultorului, dar nu si consumatorului: rezistenta la frig, la seceta, la boli. Un OMG este o noua entitate vie, creata de om. O fiinta care nu a existat in contextul natural al fiintelor vii din biosfera pamantului. Ea este inventata de om.

- La o prima vedere, cand observam un stiulete de porumb sau un cartof modificat genetic nu vedem, totusi, nici o diferenta…

- Un cartof modificat genetic il vedem ca pe un cartof, dar el este o himera. Este o fiinta transgenica. Chiar daca nu vedem cu ochiul liber asta, la nivel genetic, asa stau lucrurile. O sa va explic de ce. Pentru a se obtine un OMG s-a luat material genetic, nu de la o planta, ci de la o bacterie, adica de la o fiinta foarte indepartata ca structura de cartof. S-a luat acest material genetic, care codifica o toxina de la bacilul turingiensis, si a fost inserata in informatia genetica a cartofului. In felul asta, cartoful incepe sa produca o toxina care omoara gandacul de Colorado. Dar una dintre cele mai tari legi ale viului este ca speciile naturale nu se pot amesteca unele cu altele. Ele pot evolua, sa faci de exemplu din cal o alta fiinta, dar in milioane de ani. In mod natural, nu o sa vedeti pe strada om-morcov, iepure-sarpe sau alta grozavie, tocmai pentru ca natura ne-a separat pe regnuri si specii. Va dati seama ce ar insemna sa se amestece orice cu orice? Ar fi un continuum viu. Or, lumea vie nu este asa! Lumea vie este facuta din specii naturale, care nu sunt create de om si care nu se amesteca intre ele. Este ceea ce se cheama bariera sexuala. Or, omul, prin obtinerea OMG, a spart aceasta bariera a viului, cea mai tare lege a biologicului: a amestecat speciile, care in mod natural sunt separate prin bariera de reproductie, prin bariera sexuala. In mod natural, nu ar fi aparut asa ceva!

- Aceste lucruri s-au obtinut prin inginerie genetica. Nu este normal sa profitam de ultimele descoperiri ale stiintei?

- Sa luam exemplul porumbului. Pana acum, omul a incrucisat mai multe varietati, nici macar specii. A incrucisat mai multe varietati de porumb si a urmarit in interesul lui sa selecteze boabele care dau cea mai buna productie sau care au anumite caracteristici: sa fie mai colorate, sa contina ceva anume, sa fie rezistente la seceta etc. Dar am facut asta prin incercare si selectie, prin trierea lor in timp. Cand vorbim de OMG, se face altfel. Vorbim de un plan ingineresc: pun pe hartie ce vreau sa obtin si aceea voi obtine. Adica imi pun in minte sa obtin ceea ce avem acum pe piata: un porumb rezistent la viermele sfredelitor? Proiectez planta ca pe orice masina sau televizor. Proiectez si realizez. Creez fiinte noi. Si facem asta, fara sa stim ce este de fapt viata. Asta este cel mai grav! Inventam viata, fara sa stim ce este ea de fapt. Pare paradoxal, dar asa stau lucrurile. Credeti ca stiinta moderna stie ce este viata? Stim ce este viata? Nu stim. Va dau ce vreti dvs., toate componentele nevii ale vietii. Si vreau sa stiu daca sunteti in stare sa faceti o singura celula vie. Poate cineva sa faca asa ceva pe pamantul asta? Nu, pentru ca nu stim ce este viata. Si daca nu stim ce este viata, cine ne da dreptul sa desfiintam legi atat de puternice ale vietii, cum este neamestecul speciilor naturale? Stiinta a evoluat, sunt de acord, dar descoperirile ei sunt arme cu doua taisuri. Omul cred ca a facut o greseala aici: inainte de a cunoaste ceva, s-a grabit sa il modifice.

“In acest moment, nu avem nici macar un singur laborator in Romania care sa poata spune cu certitudine, pe baza analizelor, daca un organism, o planta sau un aliment este sau contine OMG”

- Care ar putea sa fie efectele utilizarii OMG-urilor cu atata graba?

 

- Din fericire, pana acum nu au aparut niste evenimente catastrofale. Dar nimeni nu ne poate asigura ca maine sau peste o mie de ani nu pot sa apara astfel de efecte. Nu stim. Aceste organisme ar trebui monitorizate, urmarite, testate. Dar cine poate monitoriza asa ceva? Cine poate monitoriza natura? S-a spus ca avem un sistem de urmarire a traseelor OMG. Si cu toate astea, s-au gasit culturi ilegale. Deci, iata ca nu stapanim ceea ce dam drumul in natura. Si, este doar un exemplu. In acest moment, nu avem nici macar un singur laborator in Romania care sa poata spune cu certitudine, pe baza analizelor, daca un organism, o planta sau un aliment este sau contine OMG. Cu toate astea cultivam OMG-uri din 1998!

- Dar Romania e plina de institute de cercetare. De ce nu pot lucra in folosul tarii si-al populatiei? De ce nu sunt folosite pentru urmarirea culturilor OMG?

- Pai, in acesti termeni, eu v-as intreba: dar tara ce a facut pentru aceste institute, ca ele sa poata face ceva pentru tara? Cercetarea care era altadata la nivel foarte bun este acum distrusa. Din diverse motive. Ce face tara pentru institute? Cercetatorii romani sunt astazi cersetori.

- Oameni de stiinta din Franta, Italia, Anglia au demonstrat ca OMG-urile au efecte nocive asupra omului. Cu toate astea, autoritati din SUA si Europa, printre care si Romania, le accepta totusi. Cum se explica aceasta contradictie?

- Nu este surprinzator. Trebuie sa tineti seama ca traim intr-un context istoric, social, economic si asa mai departe. Personalitati, decizii, declaratii ale statelor sunt intotdeauna modificate de interese politice si economice. Putem sa luam exemplul aditivilor alimentari, celebrele E-uri. Pana acum un an, s-a spus ca E127 este sigur. Acum, el nu mai figureaza pe lista E-urilor, pentru ca s-a descoperit ca este cancerigen si a fost interzis. Oamenii se pot intreba pe buna dreptate: cum e posibil sa il consumam 10-20 de ani, sa fie sigur atata vreme si acum sa nu mai fie sigur? Asa se poate intampla si cu OMG. Ar trebui gasiti responsabilii, dar nu doar din stiinta. Ar trebui gasiti si autorii morali, politicienii si ceilalti care au sprijinit asa ceva. Dar este foarte greu. Stiinta creeaza ceva, dar apoi intra sub tutela economicului, politicului… asta e realitatea.

- OMG-urile pot provoca boli?

- Inca nu stim sigur. Exista semnalele unor cercetatori, dar OMG-urile inca nu au trecut proba timpului. La fel ca in cazul E-urilor, OMG-urile nu au o toxicitate acuta. Cu alte cuvinte, nu mancam acum si imediat ni se face rau. Dar in timp, ele ar putea provoca boli grave. Efectele se vad pe termen mediu si lung. Nu stim ce ne rezerva viitorul, in ceea ce priveste OMG-urile. Sunt cercetatori din intreaga lume care trag semnale de alarma. Unii sunt luati in serios, altii nu. Franta, Austria, Ungaria au interzis OMG-urile. Alte tari nu tin cont si planteaza mai departe. Aceste lucruri ar trebui analizate si dezbatute. Ar trebui facuta o analiza a riscului. Politicul poate sa spuna: populatia nu vrea OMG, deci le refuzam. Sau, dimpotriva, poate spune: chiar daca populatia nu vrea, interesele mele economice si politice ma obliga sa fac asta, pentru ca beneficiile sunt mai importante decat riscul. Astfel de decizii suna cam asa: nivelul de risc e acceptabil pentru mine, ca administratie, om politic, partid sau guvern, pentru ca asta imi creste PIB-ul sau nivelul de trai etc. Si mi-l asum, chiar daca nu stiu ce se intampla. Este punctul in care se pot intampla derapaje. Mass-media ar trebui sa faca presiuni in acel moment.

- Ati spus ca legumele fara gust si fara miros nu sunt OMG. Cu toate astea, sunt vizibil modificate.

- Nu sunt OMG. Sunt obtinute printr-o anumita selectie. Si, in general, este selectia facuta in avantajul comerciantului, nu al clientului. Adica, prin selectie se urmareste sa reziste cat mai mult sau sa arate intr-un anumit fel. Dar vedeti, natura isi are legile ei de echilibru: o rosie care arata bine si rezista mai mult va avea mai putine calitati nutritive sau mai putin gust. Natura pastreaza un echilibru, tocmai pentru ca face o selectie naturala. Platim un pret. Pentru orice avem un pret de platit, atunci cand ne punem cu natura si, probabil ca mai devreme sau mai tarziu, vom plati si pentru OMG. E in logica lucrurilor.

- UE are ca principiu “dezvoltarea durabila”. Ce consecinte ar putea sa aiba OMG asupra mediului si cum se impaca prezenta lor cu filosofia europeana?

 

- Noi nu numai ca nu stim totul despre specii, dar nu stim cum interactioneaza intre ele, in cadrul ecosistemelor. Orice fiinta de pe pamantul asta exista pentru o ratiune si are o ratiune de a exista. Dispare o umila bacterie din tubul digestiv si ne imbolnavim. Dispare un fluture, si in biosfera se intampla un dezechilibru care antreneaza un altul si nu stim care este efectul final. Or, noi inventam noi fiinte, care nu au existat niciodata, si probabil ca asta va avea efecte greu de imaginat asupra mediului. Sunt actiuni incontrolabile si noi ne jucam ca niste copii iresponsabili, asa cum ati spus, de-a Dumnezeu. Cat despre noua filosofie adoptata de UE, in conceptia mea, dezvoltare durabila inseamna obligatia noastra de a lasa celor ce vor veni natura asa cum este ea, sa le lasam si lor ceea ce am avut noi. Nicidecum sa ne apucam sa distrugem, in ideea ca ce urmeaza dupa noi nu ne intereseaza. Trebuie sa le lasam celor ce vor veni o sansa de a trai la fel ca noi. Nu cred ca se poate face dezvoltare durabila cu OMG. Respectul fata de natura si fata de legile ei, omenirea le-a invatat din tot ceea ce a facut gresit, de la industrializare poluanta, la agricultura intensiva. Trebuie sa ne intrebam cum vor trai copiii nostri, nepotii nostri. Daca dupa mine dispare o generatie sau ii stirbesc din viata, doar pentru ca eu vreau sa am de toate? Bioetica ar trebui sa aiba un cuvant greu de spus in problema OMG. Se umbla brutal la viata, la esenta ei.

 

www.formula-as.ro

Pamantul va avea doua Luni pe cer?

O stire ce ne pacaleste de 6 ani !

Incepand cu luna August (2003,04,05,06…09), in timpul noptii, planeta Marte va fi cel mai luminos punct pe cer. Chiar si cu ochiul liber, Marte se va vedea cat o luna plina in aceasta perioada. Pe 27 August, planeta Marte se va afla la 34.65 milioane de mile de Pamant si va fi ziua in care Marte se va vedea cel mai bine. In noaptea de 27 August, la ora 00:30 urmariti cerul. Pe cer se va vedea ca si cum Terra are avea doua luni ce vor stalucii. Urmatoarea data cand planeta Marte va trece atat de aproape de Terra va fi in anul 2287.

Realitatea : Marte NU e cat luna in luna August 2009 !

Se pare ca si in 2009 multi au luat aceasta “pacaleala martiala” ca adevarata, o stire care cutreiera internetul si mass-media se intoarce si in 2009, dupa ce de sase ani de cant stirea “viruseaza” mintile oamenilor iar privirile noastre se indreapta an de an, pe 27 august spre cer, a doua luna pare totusi inexistenta. Conform Astroclub acest fenomen nu a existat in ultimii 10 ani si nici nu se va intampla pe viitor. Mai multe amanunte despre acest subiect la:

www.astroclubul.org/site

Frumusetea arhitecturii – Hotelul Doom

Dupa 15 ani in care lucrarile la acest hotel au fost oprite, Doom incepe sa fie reconstruit iar formele lui impunatoare incep sa prinda din nou viata.

Poate pare ciudata aceasta structura a hotelului Doom, dar trecand peste pareri subiective, Hotelul Doom este altceva in perimetrul arhitecturilor dedicate turismului.

Cel mai inalt hotel din lume este Ryugyong Hotel, de la Pyongyang, in Coreea de Nord. Hotelul cu o inaltime de 330 de metri a fost finalizat in 1992 si a necesitat fonduri de 300 de milioane de dolari pana acum. Cel mai inalt hotel din lume a ajuns la inaltimea maxima, dar a ramas nefinisat in partea superioara.

Sunt multi care spun ca Doom este cea mai urata si cea mai nefolositoare cladire din istoria omenirii. Afirmatia apartine celor de la revista Esquire, care spun despre imensul imobil ca este cel mai “hidos” din lume, dar poate nu e chiar asa.

Din cauza aspectului sau, Ryugyong Hotel mai este denumit “Hotelul fantoma” sau “Piramida fantoma”.

Clădirea cu 3.000 de camere pare o versiune diformă a comuniştilor a castelului Cenuşăresei, comentează autorul articolului din Esquire, Eva Hagberg. Cu cele trei aripi imense de ciment ce formează o piramidă enormă, hotelul poate parea uneori chiar monstros si lugubru.

Arhitecţii şi inginerii coreeni au început construcţia în anul 1987, iar în 1992 lucrările au fost oprite. Nu există o explicaţie oficială pentru acest lucru, însa, potrivit zvonurilor, nu au mai existat fonduri pentru continuarea proiectului.

AlexMarius Podariu

http://ryugyonghotel.com

Problema Romaniei – politicienii

Romanii se confrunta cu coruptia inca dintainte de a se naste, iar marul cel putred al societatii sunt chiar politicienii, “cea mai mare problema a Romaniei”, este ideea in jurul careia se construieste un reportaj al Journeyman Pictures, o casa de productie de documentare britanica, postat pe YouTube.

Documentarul de putin peste 7 minute – postat pe YouTube sub titlu “Coruptia in Romania” – incepe ca o calatorie prin viata unui roman, care se confrunta cu coruptia inca dinainte de a se naste, dar se concentreaza apoi pe “cea mai mare problema a Romaniei”, clasa politica, parlamentarii.

“Inca din ziua in care s-a nascut, romanul se confrunta cu coruptia”, incepe documentarul, indicand faptul ca parintii sau “trebuie sa ajute” doctorii si asistentele prost platite pentru ca sarcina sa fie urmarita , iar nasterea sa aiba loc in cel mai bun mod cu putinta. “Deja nu ti se mai spune sa dai, stii tu ca trebuie sa dai”, este ideea enuntata de o mamica insarcinata in film.

Dupa ce mai cresc, romanii afla ca nu doar pentru serviciile medicale trebuie sa dea atentii. Daca vrei sa iti cumperi o casa sau sa iti incepi propria afacere, e nevoie sa treci printr-o birocratie stufoasa si “daca vrei sa iti rezolvi problema trebuie sa il faci fericit pe functionarul” public de care ai nevoie.

Documentarul vorbeste si despre coruptia din fotbal, clasata in categoria marii coruptii. emblematic este Gigi Becali, patronul Stelei bucuresti, care “dupa marimea casei pe care o are nu pare sa duca lipsa de dolari”. In imagini apare “palatul” lui Becali de pe bulevardul Aviatorilor. suporterii echileolor de fotbal vor da nas in nas cu “tenebroasele transferuri ilegale, evaziunea fiscala si spalarea de bani”, cazuri in care nu mai e vorba despre coruptie la nivel micro.

Marul stricat al societatii romanesti: Parlamentul si clasa politica

Miza documentarului este insa prezentarea marii coruptii, asociata in mod evident cu politicienii. “Majoritatea sunt intr-un fel sau altul corupti, spune organizatia nonguvernamentala Transparency International, care monitorizeaza atent coruptia”, indica reportajul.

Monica Macovei este unul dintre persoanjele centrale ale documentarului, prezentata drept “cineva care stie totul despre coruptie”, “un oponent fervent” al acesteia, demisa in urma cu un an pentru ca nu a cedat in fata politicienilor care voiau sa schimbe legislatia anticoruptie promovata de ea.

“Nu poti elimina coruptia din politica intr-o tara cu politicieni corupti. Ei au in maini toata puterea, pot schimba legi, pot adopta orice masuri vor si pot face totul impotriva ta”, este declaratia lui Macovei in documentarul realizat de Journeyman Pictures.

O buna imagine in documentar o au DNA si Daniel Morar, “un tanar procuror responsabil cu anchetarea marii coruptii. “De aceasta data procurorul si-a luat in serios munca si au fost aduse acuzatii impotriva a opt membri ai parlamentului. Totusi, politicienii au contraatacat”, arata documentarul.

Morar vorbeste despre tentativele legislativului de a modifica “oragnizarea, structura si competentele DNA”, astfel incat sa nu mai poata ancheta parlamentari. Filmul prezinta in detaliu cazul fostului ministru al agriculturii, Decebal Traian Remes, si consecintele difuzarii la TVR a imaginilor cu el in flagrant, dar si despre interogatoriile la DNA ale fostului premier Adrian Nastase, un om care “traieste intr-o casa uriasa, somptuos amenajata”.

Concluzia documentarului este ca aceia care lupta impotriva coruptiei raman increzatori, avand sprijinul populatiei, a societatii civile, dar si a unei parti a presei. Si, mai mult, pe al Comisiei Europene. De altfel, romanii asteapta de la Europa acea presiune asupra liderilor lor, care sa ii determine sa faca reforma.

www.hotnews.ro

Planeta noastra draga

De la începutul revoluţiei industriale, omenirea a produs şi eliberat în atmosferă cu 30% mai mult dioxid de carbon decât exista în mod natural pe pământ în anul 1750, de exemplu. Statele Unite ale Americii se fac vinovate de un procent de 20% din aceste emisii, provenite din activitatea industrială, în principal din centrale electrice pe bază de gaze sau cărbuni. Alături de Statele Unite, în topul marilor poluanţi se mai înscriu Japonia, Rusia şi cele mai multe state membre UE. Ţările în curs de dezvoltare se înscriu la coada acestei liste negre.

Experţii în schimbările climatice din Anglia, Franţa şi Germania avertizează că fenomenul de încălzire se va accelera în următorii ani, din cauză că mările şi oceanele au început să îşi piardă capacitatea de a absorbi emisiile de carbon. Mai mult chiar, vânturile puternice sunt considerate ca fiind ele însele provocate de încălzirea globală din cauza combinării schimbărilor intervenite în stratul de ozon şi emisiile de carbon. Cercetătorii mai spun că, până la mijlocul secolului, temperatura medie va creşte cu peste 1,5ºC.

Un raport al Grupului Interguvernamental asupra Evoluţiei Climatului arată, în cuprinsul a 21 de pagini, că activitatea umană a provocat grave dereglări ecosistemului planetar şi că schimbările înregistrate în ultimii ani în evoluţia climei se petrec, în mod normal, în perioada unui mileniu. Astfel, până la sfârşitul secolului, temperatura globală va creşte între 1,8 şi 4ºC, ca efect al poluării. În plus, scenariul alarmant spune că temperatura va creşte şi în următoarele secole. Precipitaţiile vor fi tot mai frecvente la nivel planetar, iar inundaţiile, alunecările de teren vor fi de asemenea, tot mai prezente în multe din zonele planetei. Căldura excesivă va provoca totodată dezgheţarea unei importante părţi din calota glaciară, ceea ce va duce la creşterea nivelului mărilor şi a oceanelor. Raportul estimează că, până la sfârşitul secolului, apa din oceanele Terrei ar putea creşte cu o medie între 18 şi 59 de centimetri.

Tratatul de la Kyoto

În 1997, la Kyoto, statele lumii au căzut de acord că ceva trebuie făcut şi că nivelul poluării trebuie să scadă, pentru ca efectul de seră să fie diminuat. Soluţii: trecerea de la producţia de energie pe bază de gaze şi cărbune la energiile alternative – solară, eoliană sau hidrocentrale. Din păcate, pentru construcţia acestor noi sisteme, sunt necesari foarte mulţi bani. În plus, SUA abordează problema altfel: „Noi generăm mai mult dioxid de carbon fiindcă producem mai multe bunuri. De aceea”, declara George W.Bush, „trebuie să fim siguri că prin reducerea emisiilor de gaze nu vom reduce şi numărul locurilor de muncă.”

Ca atare, SUA nu a semnat acordul care prevede reducerea emisiilor de gaze în atmosferă. Uniunea Europeană, în schimb, s-a angajat să obţină o puternică reducere a emisiilor, aşa încât să se ajungă la 80% din nivelul înregistrat la începutul anilor 90. Pentru a intra în vigoare la nivel mondial, acordul ar fi trebuit să fie ratificat de cel puţin 55 de ţări, a căror emisie de gaze poluante să fie de cel puţin 55% din total. Din păcate, cercetările efectuate în anii următori au arătat că Uniunea Europeană nu va fi capabilă să ducă la bun sfârşit angajamentul, în condiţiile în care doar Marea Britanie şi Suedia s-au străduit să aplice prevederile tratatului. În rest, statele membre produl în continuare cu succes cantităţi mari de dioxid de carbon şi alte gaze asemenea.

Bali, 2007

La sfârşitul anului 2007, în cadrul Conferinţei de Mediu de la Bali, Indonezia, reprezentanţii Organizaţiei Naţiunilor Unite şi delegaţii a 190 de guverne au încheiat un nou acord pentru planul de acţiune global împotriva încălzirii, ca substitut al Tratatului de la Kyoto, care expiră în 2012. Liderii marilor puteri consideră că tentativa de consens este o adevărată provocare când vine vorba despre acest subiect spinos. Fără îndoială, discuţiile viitoare vor fi marcate de noi dezacorduri, referitoare în special la responsabilităţile ţărilor industrializate şi ale economiilor emergente. Ce vor Naţiunile Unite: un acord ecologic care să implice toate ţările, în frunte cu SUA – în continuare cel mai mare emiţător de gaze cu efect de seră cauzate în special de arderea de combustibili fosili -, şi care să cuprindă şi ţări precum China şi India (neincluse în Tratatul de la Kyoto), unde astfel de emisii au luat amploare.

Toate ţările prezente, inclusiv Statele Unite, care nu au ratificat Protocolul de la Kyoto în 1997, sunt de acord asupra importanţei reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră. Dar marii poluatori nu mai împărtăşesc aceeaşi opinie când vine vorba despre metoda care trebuie adoptată pentru aceasta. Prin urmare, Washingtonul refuză constant să discute despre cifre. SUA susţine că includerea unui asemenea limbaj în documentul final va afecta negocierile din următorii doi ani. „Cred că tratatul ar trebui să fie definitivat la Copenhaga”, a declarat Al Gore, fost vicepreşedinte american, referindu-se la conferinţa ONU pe tema schimbărilor climatice din Danemarca care va avea loc în 2009.

În paralel, ţările în curs de dezvoltare şi Uniunea Europeană susţin crearea unor limite clare pentru emisiile de dioxid de carbon. Uniunea Europeană susţine obligativitatea ca statele industrializate să-şi diminueze emisiile până în 2020, cu 25-40 de procente, în raport cu nivelul din 1990.

Săptămâna trecută, în cadrul Summitului G8 desfăşurat în nordul Japoniei, preşedintele american, George Bush, promitea poziţii constructive pe tema încălzirii globale, adăugând că un acord final va fi imposibil până când China şi India nu-şi vor reduce emisiile poluante. Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, declara cu aceeaşi ocazie că ţările bogate vor trebui să-şi ia angajamente mai serioase la acest capitol. Mai târziu, premierul japonez Yasuo Fukuda a declarat că liderii Grupului au ajuns la un acord pentru reducerea la jumătate a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2050. Fukuda a menţionat că G8 va cere de asemenea fiecărei ţări în parte să stabilească ţinte intermediare pentru reducerea emisiilor de gaze ce au dus la încălzirea globală. Ecologiştii susţin însă că reducerea de 50% până în 2050 este insuficientă şi au cerut ca aceasta să fie realizată până în 2020.

Aflat în plină campanie electorală, senatorul John McCain a abordat problema energiei, amplificată în ultima vreme de scumpirile repetate ale carburanţilor care au generat nemulţumiri profunde în rândul americanilor. El a propus construirea celor 45 de reactoare nucleare ca alternativă la producerea de energie şi a motivat acest plan şi prin reducerea emisiilor de gaze, responsabile de încălzirea globală. „Aceste reactoare scutesc atmosfera de echivalentul tuturor emisiilor auto din SUA”, a arătat McCain. „Şi totuşi, în ciuda acestor beneficii, planurile noastre de a construi reactorare nucleare sunt aproape inexistente.” Senatorul a propus „exploatarea curată a cărbunelui” – o resursă naturală foarte întâlnită în SUA. Prin construcţia reactoarelor, a arătat McCain, va fi produsă energia electrică şi vor fi generate şi locuri de muncă în sectoare ale economiei care se confruntă în prezent cu o criză.

EFECTELE ÎNCĂLZIRII GLOBALE

Seceta. Un miliard de oameni suferă, în prezent, din cauza lipsei de apă, arată statisticile ONU. Conform aceloraşi documente, cauza secetei o constituie încălzirea globală. Experţii atrag atenţia că, în curând, cei afectaţi de lipsa de apă potabilă ar putea fi de trei ori mai mulţi. Unul din patru oameni de pe Terra nu are acces la apa potabilă. Există opt şanse din zece ca, în urma unei creşteri cu 2ºC a temperaturii medii planetare, resursele de apă să scadă. Prin urmare, secetele vor fi frecvente şi vor afecta zonele semiaride de astăzi. O asemenea creştere ar face, cu o probabilitate de 50%, ca până la 2 miliarde de oameni să se confrunte cu o penurie de apă, între care 350 până la 600 de milioane în Africa şi 200 de milioane în Asia. Experţii avertizează că dacă „termometrul mondial” ar creşte cu 4ºC, 3,2 miliarde de persoane ar rămâne fără apă.

Într-un raport publicat în 2006, UNESCO estima că peste circa 25 de ani două treimi dintre locuitorii planetei vor trăi în ţări unde se vor înregistra probleme grave în aprovizionarea cu apă, îndeosebi în Africa de Nord, Orientul Mijlociu şi Asia. Experţii au enumerat între consecinţele încălzirii globale topirea lacurilor glaciare şi scăderea debitelor râurilor alimentate de zăpadă.

Uragane şi cicloane. În ultimii ani, cercetătorii europeni au avertizat că încălzirea globală ar putea determina formarea unor uragane sau cicloane tropicale în Marea Mediterană. În prezent, uraganele se formează în Oceanul Atlantic şi ajung rar în Europa, însă noile studii atrag atenţia că o creştere medie a temperaturii cu 3ºC ar putea declanşa deplasarea acestora către Marea Mediterană. Regiunile de coastă ar putea fi grav afectate şi, în consecinţă, marile centre turistice din zonă ar avea de suferit.

Înot la Polul Nord. Un avocat britanic, pe numele său Lewis Gordon Pugh, a înotat timp de 18 minute în apele Polului Nord, la -1,8ºC, tocmai pentru a atrage atenţia asupra efectelor încălzirii globale. Înotător de reizistenţă, Pugh a declarat că este mândru de performanţa sa, dar că „este o adevărată tragedie să poţi înota la Polul Nord”. „Sper ca performanţa mea să inspire liderii mondiali să ia în serios schimbarea climatică”, a adăugat el. Un asemenea experiment ar fi fost imposibil în urmă cu zece ani, când apa din zonă ar fi fost îngheţată. „Oamenii nici nu ştiu că, vara, poţi găsi porţiuni de apă în stare lichidă, la Polul Nord”, a precizat britanicul. „Nu mă pot gândi la o modalitate mai bună de a demonstra schimbările climatice care au loc în prezent, decât prin a înota într-un loc care ar trebui să fie complet îngheţat. Sper ca ceea ce voi face să pună presiune pe liderii G8.”

Modificarea reliefului. În Groenlanda, o bucată dintr-o peninsulă de pe coastam de est s-a desprins de uscat şi a format o insulă de câţiva kilometri. Fenomenul a fost posibil pentru că gheţarul care o unea de ţărm s-a topit, iar acum harta întregii regiuni s-a modificat. Insula are forma unei mâini cu trei degete şi este situată la 640 de kilometri nord de Cercul Arctic. A fost descoperită de exploratorul american Dennis Schmitt şi poartă numele de Insula Încălzirii. A fost creată printr-o transformare fizică de amploare, rapidă, care nu poate fi negată şi ar putea fi considerată un simbol al efectelor viitoare ale schimbării climaterice.

În luna martie, în Antarctica, un bloc de gheaţă, de 415 kilometri pătraţi s-a desprins din calota glaciară a Antarcticii, cercetătorii avertizând că acesta este cel mai mare bloc de gheaţă desprins din sudul de gheaţă al Terrei. Specialiştii descriu fenomenul ca fiind unul rar, cu toate că numeroase blocuri de gheaţă se desprind şi se topesc în ocean. La sfârşitul lunii februarie, un alt iceberg s-a desprins din insula Wilkins, în sud-vestul Peninsulei Antarctice. Topirea gheţii riscă să crească nivelul oceanului, urmând ca, în minim 15 ani, insula Wilkins să dispară. În ultimii 50 de ani, Antarctica a făcut faţă unei încălziri mai rapide decât în orice altă zonă de pe Glob.

n acelaşi mod, pasajul arctic de nord-vest, care leagă Oceanele Pacific şi Atlantic, a devenit navigabil, din cauza topirii gheţarilor. Trecerea între Europa şi Asia va deveni astfel posibilă, după secole de blocaj. Fotografii din satelit ale Agenţiei Spaţiale Europene arată că stratul de gheaţă din Arctica este la cel mai scăzut nivel din ultimii 30 de ani. Gheaţa acoperă acum doar circa 3 milioane de kilometri pătraţi, cu un milion mai puţin decât în 2006 şi 5 milioane mai puţin decât în 1980. Aşa cum se ştie, regiunile polare sunt extrem de sensibile la schimbările de climat. Făcând abstracţie de consecinţele negative, Rusia, de pildă, speră în deschiderea de noi rute de navigaţie, pentru descoperirea de petrol sau gaze…

Chiar şi atacurile rechinilor asupra oamenilor s-au înmulţit în acest an, pe coastele tuturor oceanelor, iar experţii sunt de părere că unul dintre „responsabili” ar fi încălzirea globală: „Un alt factor care contribuie la apropierea rechinilor ar putea fi încălzirea globală şi creşterea temperaturii apelor. Veţi constata că anumite specii încep să apară în locuri în care nu au fost prezente în trecut”, a explicat doctorul George Burgess de la Universitatea din Florida, expert în domeniu.

ROMÂNIA

Cum va fi afectată România de încălzirea globală, de topirea gheţarilor sau de creşterea nivelului mărilor şi oceanelor? Agenţia Europeană de Mediu a încercat să răspundă la această întrebare printr-o simulare care arată cum va fi afectat teritoriul ţării noastre de schimbările climatice. Scenariile arată că România se va confrunta în câteva zeci de ani cu deşertificări, teritorii sub ape, fenomene meteo extreme şi dispariţia unor specii de animale şi plante. În cazul în care procesul de încălzire globală nu va fi redus, nivelul Mării Negre ar putea creşte alarmant, mai spun specialiştii. În aceste condiţii, Delta Dunării ar putea fi inundată total, iar oraşe precum Tulcea, Galaţi şi Brăila, Sulina ar urma să fie parţial inundate. Şi zona litorală a Mării Negre între Sulina şi Vama Veche este în pericol.

Fenomenul deşertificării ar putea afecta partea de vest a Olteniei şi partea de sud-est a Banatului, unde fenomenul deja a apărut de fapt. Vestea „bună” este că cele mai grave consecinţe ale schimbărilor climaterice ar putea fi resimţite abia după anul 2100. Altfel spus, „după noi – potopul”.

La malul Mării Negre, situaţia este dramatică. În ultima perioadă, algele se dezvoltă excesiv, apar mutaţii genetice, iar schimbările bruşte de temperatură ar putea ucide milioane de peşti. La munte, coloniile de marmote şi capre negre se reduc pe zi ce trece, iar păduri de molizi şi brazi se usucă pe hectare întregi. Greul va veni însă în următorii ani, când efectele industrializării şi ale defrişărilor masive de pădure vor fi şi mai acut resimţite.

Ecologie la şcoală. Elevii ar putea beneficia, începând din această toamnă, de un curs opţional despre încălzirea globală, implementat la nivel naţional. În acelaşi context, ministrul Mediului, Attila Korodi, a declarat că educaţia mediului ar trebui implementată după modelul european, care prevede includerea unui capitol de educaţie ecologică în fiecare materie.

EARTH HOUR

Atenţie, se sting luminile! Prin Earth Hour se intenţionează luarea unei poziţii mai personale – oricine poate participa la eveniment doar prin stingerea luminilor din case şi întreruperea alimentării tuturor aparatelor electrocasnice, pentru a transmite un mesaj puternic despre necesitatea luării unor măsuri reale împotriva încălzirii globale. La 31 martie 2007, mai mult de 2,2 milioane de locuitori ai oraşului Sidney şi 2100 de firme au oprit pentru o oră toţi consumatorii de energie electrică. Australienii au încercat astfel să atragă atenţia asupra electricităţii, considerată a avea cea mai mare „contribuţie” la creşterea acestui fenomen. Ora de „pauză” a condus la o economie de 10,2” a energiei în întregul oraş. Un an mai târziu, la 29 martie a.c., cel puţin 24 de oraşe din întreaga lume au reluat evenimentul, în ideea că „micile schimbări pot face o mare diferenţă”.

Niciun oraş din România nu a participat oficial la acţiune, însă în topul persoanelor înscrise individual, ţara noastră se află pe locul zece. Membrii organizaţiilor de protecţia mediului îi îndeamnă pe români, şi nu numai, să facă acest exerciţiu ori de câte ori pot. Simpla stingere a unui monitor PC pe timpul nopţii ar economisi energia necesară pentru imprimarea cu laser a 800 de pagini A4, folosirea maşinii de spălat la temperatura de 40 de grade în loc de 60 de grade ar reduce consumul cu o treime, iar facturile la energie ar putea fi mai mici cu 10%, dacă temperatura în locuinţă ar fi scăzută cu doar un grad Celsius.

DEŞEURI UMANE CA MODALITATE DE COMBATERE A FENOMENULUI DE ÎNCĂLZIRE GLOBALĂ

Un sistem necostisitor de reciclare a deşeurilor ar putea transforma urina şi materiile fecale, provenite de la peste 2,6 miliarde de oameni, în biocombustibil şi îngrăşământ, potrivit unei echipe de ecologi indieni. Bindeshwar Pathak, fondatorul Organizaţiei indiene ecologiste Sulabh, a declarat că grupul pe care îl conduce a promovat sistemul de reciclare cu prilejul celei de-a şaptea ediţii a „Summitului Mondial al Toaletelor”, desfăşurat la New Delhi, în toamna anului trecut. Este vorba despre un closet care descompune materiile fecale şi le transformă în biocombustibil, ce poate fi ars şi folosit pentru gătirea alimentelor sau producerea de electricitate, în timp ce urina este convertită în îngrăşământ. Sistemul este deja folosit la Kabul, Afganistan, conform spuselor specialistului.

EVOLUŢIILE CLIMATERICE CRESC RATA ASIGURĂRILOR

Datorită calamităţilor naturale care se produc destul de frecvent în ultimul an, companiile de asigurări vor să majoreze tarifele la poliţele de asigurare. Rapoartele ONU, aşa cum s-a văzut, indică faptul că în viitorul apropiat catastrofele naturale vor fi tot mai frecvente şi mai grave, iar încălzirea globală o va lua razna. Numai în cazul uraganului Kyrill, sumele plătite de companiile de asigurare au fost estimate la 8 miliarde de euro. „Până acum, tarifele primelor de asigurare erau calculate pe baza analizei datelor din trecut, însă acum vom fi nevoiţi să luăm în calcul, la stabilirea preţului asigurărilor, şi proiecţiile privind evoluţiile climatice”, declară reprezentanţii unor companii prestigioase de asigurări.

DE CE ÎNCĂLZIRE GLOBALĂ?

Despre cauzele exacte ale încălzirii globale se va discuta încă mult şi bine. De pildă, secolul XI a marcat o temperatură medie mai mare cu două grade Celsius decât în momentul de faţă. Până în secolul XVIII a urmat o perioadă de aşa-zisă „mică glaciaţiune”. Nu se poate determina clar un motiv pentru alternanţa acestor perioade, cert este că rata de încălzire a climei nu a fost niciodată mai rapidă ca în ultimul secol. Teoriile pe marginea variaţiei temperaturii sunt, de cele mai multe ori, simple supoziţii, în lipsa unui model clar.

www.effectofglobalwarming.com

Grasimile ne imbolnavesc

Autorii ultimelor cercetării in materie de cancer afirmă că grăsimile sunt un factor cheie pentru dezvoltarea cancerului. Un studiu arată că legătura dintre grăsime şi riscul îmbolnăvirii de cancer este mai importantă decât se credea până acum. Potrivit studiului realizat de specialiştii Fondul Mondial pentru Cercetarea Cancerului, chiar şi cei care nu sunt graşi ar trebui să îşi propună continuu să îşi păstreze supleţea fizică dacă vor să reducă riscul îmbolnăvirii de cancer. Potrivit concluziilor studiului, este recomandat ca adulţii să nu câştige în greutate, să evite băuturile cu mare concentraţie de zahăr sau alcool şi să evite consumul de slănină şi şuncă.Mai mult, orice om, se afirmă în studiu, ar trebui să fie cât mai slab posibil, fără însă a deveni subponderal.Studiul realizat de Fondul Mondial pentru Cercetarea Cancerului a luat în considerare rezultatele a peste 7.000 de cercetări în domeniu făcute în ultimii 5 ani. Autorii susţin că este cea mai extinsă investigaţie referitoare la cât de mult influenţează dintre stilul de viaţă riscul de a face cancer. Recomandările specialiştilor care au realizat studiul pretru limitarea riscului de îmbolnăvire de cancer prevăd reducerea consumului de carne roşie, limitarea consumului de alcool, evitarea consumului de slănină sau şuncă, oprirea creşterii în greutate după 21 de ani, exerciţiu fizic zilnic, hrănirea sugarilor la sân şi renunţarea la suplimentele alimentare.Autorii cercetării afirmă că grăsimile sunt un factor cheie pentru dezvoltarea cancerului şi că legătura dintre grăsime şi îmbonăvirea de cancer este mai importantă decât se credea până acum.”Dacă oamenii vor să reducă riscul de cancer, atunci respectarea recomandărilor noastre este modul în care pot face asta.” Riscul de cancer este mult mai redus la oamenii mai slabi. Atentie chiar si 5 kilograme in plus pot creste riscul de dezvoltare a unor cancere se mai arata in aceasta cercetare.

www.bbc.ro

ATARXIA aduce in Romania neo medievalul

Una din foarte bunele formatii de neo clasic din Europa vor concerta si in Romania pe 20 septembrie la Brasov, ocazie cu care va recomand din toata inima sa ajungeti pe acolo, ori sa cumparati cd-uri marca Ataraxia daca nu ii aveti in colectie deja.

Daca indragiti muzica ce va poate crea o stare divina, angelica si plina de substanta cosmica, atunci Atarxia e alegerea cea mai buna. Inca de la infiintare, prin 1985, daca nu ma insel, italienii Atarxia au adus un val inaltator in muzica, cu o voce feminina sublima, o atmosfera calda, visatoare, meditativa care te purta prin trecutul indepartat, in vremurile gratioase ale iubirii si vietii in echilibru cu natura. Coloana sonora este absolut fermecatoare iar instrumentele folosite te poarta prin toate civilizatiile europene.

Ataraxia aduce in Romania neo medievalul, clasicul, neo goticul si o lacrima interioara iluminatorie plina de bucurie si incantare.

ATARAXÍE s.f. Concepţie filozofică idealistă din antichitate care susţinea că omul trebuie să tindă spre o stare de perfectă linişte sufletească prin detaşarea de frământările lumii. – Din fr. ataraxie.

“Beauty is Art and Art is Beauty!”.

AlexMarius Podariu

www.ataraxia.net

Marea Neagra – luxul negru

În fiecare an, zeci de mii de români pleacă la mare. Strâng bani, îşi cumpără costume noi de baie, fac rezervări la hotelurile de pe litoral, se sacrifică pentru un concediu reuşit alături de familie şi de prieteni. Din păcate, turiştii nu ştiu că sănătatea lor e în pericol atunci când iau decizia să se scalde în mare.

Nu numai că Marea Neagră este poluată industrial, dar niciun oraş de pe malul românesc nu are staţie de epurare. Aşa că miile de turişti înoată printre reziduurile deversate de canalizarea din Constanţa, Eforie sau Mamaia. În plus, hoteluri ca Rex, Steaua de Mare sau Riviera aruncă apa murdară din piscine direct în mare.

Lucia Varga, secretar de stat în Ministerul Mediului, a declarat pentru „Adevărul” că „lucrările de modernizare a staţiilor de epurare sunt întârziate”. De fapt, o baie în Marea Neagră reprezintă o loterie din punct de vedere al sănătăţii, iar autorităţile ar trebui să avertizeze turiştii în ce ape se scaldă.

Zeci de conducte care brăzdează plajele litoralului deversează în mare mii de tone de ape menajere.
Deversările de reziduuri menajere din sistemele de canalizare ale localităţilor de coastă fac din Marea Neagră românească o hazna în care ne scăldăm.
În zilele toride de vară nu ai cum să nu simţi izul pestilenţial care pune stăpânire pe multe dintre plajele litoralului românesc.
Tinzi să crezi că vine de la algele intrate în putrefacţie, dar nu este întotdeauna aşa. De multe ori, apa menajeră deversată în Marea Neagră din sistemele de canalizare ale localităţilor de coastă este purtată de curenţi către plaje.
Autorităţile cunosc situaţia şi o monitorizează, dar, până la instalarea unor staţii de epurare moderne şi performante, nu se poate face mai nimic.

www.adevarul.ro

Bulibaseala Bistriteana

Cand am citit acest articol am ramas surprins de esenta lui vie, reala si tragica in acelasi moment. Vie pentru ca exprima clar si fara perdea o manifestare anuala (Zilele Bistritei) care ar trebui sa iti creeze o stare aparte si linistitoare, ce din pacate e transformata in ceva tipic evului mediu.
Am ras cu lacrimi citind acest articol, dar am si plans cu tristete privind realitatea unei manifestari ce se vrea europene, dar e dinadins transformata in una groteasca si primitiva !
Va recomand acest articol…

Bulibăşeala dintre două biserici, una arsă, cealaltă prizonieră

A început de azi să cadă, peste case, oameni, străzi, o ceaţă. De la mici. Cufundat în miros de prăjeală, doar turnul Bisericii Evanghelice tace, la fel cum a tăcut în toţi anii din urmă când schelele l-au încorsetat, ca un semn al neputinţei. Dar nu a lui. Bine plasat, turnul ne va veghea pe toţi râzând, ţipând, cântând, râgâind şi, cu voia dumneavoastră, urinând. Şi în toaletele ecologice dacă nu e prea mare deranjul, dar în general pe unde se poate, mai pe-o casă, mai pe-o vitrină sau pe-un monument. În Centrul istoric, zugrumat de noi, prin voia multora dintre noi, dar din nepriceperea ălor mari, istorică se anunţă a fi doar bulibăşeala ce a început astăzi. Se desconsideră un monument istoric şi religios, un altul e luat prizonier între corturi, tarabe şi monştri mecanici, iar între ele, via strada Dornei sau Liviu Rebreanu, încape atâta kitsch încât nici tone de mici şi de bere nu ajung pentru a le acoperi. Deci, start “Zilelor Bistriţei”. Astăzi se împlineşte o lună de la incendiu.

Un început mai frumos decât orice final

Sala Consiliului Local, ora 9 şi ceva, deschiderea oficială. Primarul Ovidiu Creţu ia cuvântul, îl uzează, îl epuizează, apoi îl dă altora, între care şi invitaţi din Franţa, Germania şi Polonia. Alocuţiunile, se înţelege, sunt necesare în astfel de momente, chiar dacă, privind în urmă cu o lună, poate s-ar impune tăcerea. Puţin după ora 10.00, domnul Dinu Flămând primeşte titlul de cetăţean de onoare al Bistriţei. Nimic însă din ce s-a întâmplat până atunci, nici cuvântările, nici laudele, nici mulţumirile, indiferent pe ce limbă s-au spus, nu au reuşit să eclipseze ce a urmat. Dacă ne-am fi rezumat la a sorbi vocea Anitei Hartig şi a lui Ştefan Popa, “Zilele Municipiului Bistriţa” ar fi rămas un eveniment reuşit. Cunoscuta soprană a susţinut un scurt moment artistic, împreună cu tenorul Ştefan Popa, acompaniaţi de Cristian Lepădatu, alături de Ovidiu Judeţ, la clarinet. Să insistăm pe acest moment. Vocea Anitei Hartig te prinde, te strânge, te ridică, te întoarce pe dos, în tine. Când te lasă, când scapi din strânsoarea ei, îi rămâi prizonier. A cântat puţin, dar cum a cântat… Nici n-a apucat să se aşeze pe scaun, aplauzele n-au apucat să se stingă şi a fost cerută din nou. Anita interpretează acum mai alert. I se vede în gesturi, în zâmbetul suspendat pe buze, plăcerea de a cânta. Aplauze. Urmează tenorul Ştefan Popa, după ce Ovidiu Judeţ a încântat la clarinet. Câtă încredere în sine degajă tânărul ăsta cu atitudinea unui om care ştie că toţi cei care-l ascultă sunt în puterea vocii lui. Anita Hartig i se alătură şi ar trebuie să auziţi cum sună “O sole mio” din îngemânarea a două voci care răscolesc. Auditoriul se ridică în picioare. Încă un duet şi gata. Sala Consiliului Local e prea mică pentru ei. Primarul Ovidiu Creţu, la final, vede ce era de văzut: “La un moment dat credeam că va cădea unul dintre candelabre”, spune, iar apoi promite că la ediţiile următoare, după deschiderea oficială, se va organiza un concert. Anita şi Ştefan au nevoie de o scenă, nu să cânte printre scaune. Atenţie, domnule primar. Ce aţi spus, noi am scris, iar scrisul rămâne. Dacă aşa s-ar fi încheiat “Zilele Municipiului Bistriţa”, am fi rămas impresionaţi. Sub geam, însă, se contura adevărul a ceea ce va urma.

Caii nu ştiu să mintă

Bâlciul începe de la suferindul simbol al muncipiului, trecut prin foc nu cu mult timp în urmă. În faţa primăriei un grup de nemulţumiţi, întunecaţi, şi de supărare, se plâng că lor nu le-a dat nimeni spaţiu să-şi pună marfa şi zic că totul merge pe bază de şpagă. Păi adică cum, nu mai era loc între Biserica Evanghelică şi primărie; dar pe Sugălete? De ce nu le-aţi dat şi lor? Un pic de balamuc în plus zău că nu se observa. Turnul Bisericii Evanghelice este jalonul după care îngusta străduţă Dornei, transformată 3 zile în bazar, începe să se crispeze. Ştiutele produse artizanale, farfurii, podoabe, cuverturi, haine, casete audio, bijuterii, măicuţe cu icoane, jucării, ciocane de bătut şniţele şi, în general, tot ce ai putea să-ţi doreşti, dar fără să-ţi trebuiască găseşti acolo, mai puţin esenţialul: civilizaţie. Zugrumată, strada Dornei ţipă de atâta lume ce o agresează şi e de abia începutul. Mulţimea se întinde ca o caracatiţă, în toate direcţiile, în stânga, spre Magnolia, la dreapta spre Liviu Rebreanu, iar în faţă până în poarta Bisericii de la Protopopiat. Cotind dreapta, spre pietonal, încep tarabele cu mâncare şi băutură, iar în zare, la Domus, diverse chichineţe ce par că s-au rătăcit în drumul spre parcul de distracţii. Liviu Rebreanu, strada, la ora 10.00 deja mirosea a prăjeală, comercianţii aflându-se în focul pregătirilor. Poliţişti fac ture, dirijează, supraveghează, bla, bla, bla. La ora 11.00, pe scena de pe pietonal autorităţile s-au adunat pentru poză. Dinspre Domus se pusese în mişcare parada formaţiilor artistice participante la Festivalul “Nunta Zamfirei”, plus două trăsuri cu cai, strecurându-se încet printre tarabe, în frunte cu fanfara Garnizoanei Bistriţa. Primarul Ovidiu Creţu, înfăşurat în roşu, galben şi albastru explică de ce toate acestea, de ce la umbra arsului turn al Bisericii Evanghelice se fac grătare: “Pentru că viaţa merge înainte”. Încotro merge n-a spus… Fix în momentul explicaţiei, caii nechează. Suntem siguri că nu a dezabrobare. În fond, ce se va întâmpla astăzi, mâine şi poimâine pe pietonal şi pe strada Dornei este o acţiune populară. Cetăţenii au cerut-o. Până şi caii şi-au dat OK-ul, lăsând în urmă, ca o semnătură, între tarabele cu mâncare, o mostră de… bunăvoinţă, verzuie, pe care doar mirosul de mici o poate acoperi.

Caracatiţa din uşa bisericii

Maxima lipsă a bunului-simţ şi a bunului-gust se împletesc la Biserica de la Protopopiat (Coroana), bâlciul fiind împins de lăcomia de a folosi orice fărâmă de spaţiu liber până în poarta lăcaşului de cult. Doar rugăciunile mai reuşesc să se strecoare printre monştrii mecanici. Parcă nu erau suficiente tarabele. Maşinuţe electrice, un tobogan gonflabil pitit între copaci, maşini pe spaţiul verde, pe trotuare, corturi şi diverse alte chichineţe, printre care şi o caracatiţă, zugrumă intrarea în Biserică şi liniştea locatarilor blocului din apropiere. Ne e milă când ne gândim ce somn vor avea 3 nopţi de acum înainte locatarii sub ferestrele cărora s-a răsfirat caracatiţa. Când tentaculele-i vor fi erecte, aflaţi în vârf, le veţi putea bate în geam să-i întrebaţi. Este incredibilă lipsa de luciditate în organizarea “Zilelor Bistriţei”, ce riscă să arunce noroi la fundaţiile unor familii încă neunite. E îngrijorător faptul că nu a luat nimeni în considerare cununiile din timp programate a fi oficiate mâine şi poimâine. Claudiu şi Adriana încercau de dimineaţă să intre la primar sau la cine-o fi pentru a lămuri situaţia. Mâine fac nuntă. Cununia religioasă va avea loc la Biserica de la Protopopiat. Poate. Unde fac pozele? Unde-şi parchează nuntaşii maşinile? Exact bâlciul ăsta le lipsea. “Dacă la unu i se face rău, te vomită”, se îngrijorează, pe bună dreptate, viitorul mire. În Biserică slujbă, afară bairam. Claudiu şi Adriana nu sunt singurii. Revoltat, părintele Nicolae Feier susţine că sunt programate pentru acest sfârşit de săptămână 7 cununii, iar duminică botezuri. Consideră că activităţile de cult ale bisericii sunt perturbate. Astăzi s-a înaintat o plângere primăriei, în care se precizează că biserica nu îşi asumă riscurile referitoare la un posibil incendiu. Într-o situaţie de urgenţă – flăcările ce au mistuit turnul Bisericii Evanghelice în amintire nu s-au stins – căile de acces sunt blocate. Să mai spunem că Biserica de la Protopopiat este monument istoric? Părintele Nicolae Feier a găsit şi un titlu care să sintetizeze absurdul situaţiei: “Salvaţi Biserica de caracatiţă!”. Imoral, incredibil, imposibil de păstrat calmul. Acum se înţelege de ce Liviu Rebreanu e supărat. Priviţi-i statuia doar. Observaţi ce expresie are. Dacă răzbiţi prin harababură.
Oare cum vor arăta istoricul Centru al Bistriţei, Biserica Evanghelică şi cea de la Protopopiat peste 3 zile, când fumul de mici şi copane se va risipi? Le vom fi cinstit respectându-le sau le vom fi cinstit cu berea filtrată prin sute de vezici? Cine va scoate fumul de mici din icoane?

Sursa: Mesagerul BN un articol de Florin LAZĂR

Teoria M

Teoria M este o teorie supersimetrica şi este consistentă într-un spaţiu cu unsprezece dimensiuni. Limita de energii joase a Teoriei M este Supergravitaţia unsprezece dimensională.

Teoria M este ultima versiune la teoria corzilor. Conform vechii şase din cele zece dimensiuni sunt „înfăşurate”, noi putând observa doar universul 4-dimensional cu care suntem obişnuiţi. Aceste extradimensiuni sunt „strânse” într-o regiune a spaţiului (spaţiu Calabi-Yau) prea mică pentru a putea fi vizibilă. Teoria M vine cu ceva in plus: unele din aceste dimensiuni ar putea fi foarte mari, chiar infinite.

TEORIA M – scurt istoric: de la atom la Big Bang

În anii 1920, fizicienii descoperă particulele atomice şi cercetează proprietăţile acestora. Electronii insă le rezervă o surpriză: „cand cineva studiază proprietăţile atomilor, descoperă ca realitatea este mai stranie decat si-ar fi inchipuit oricine. Particulele au intr-adevar posibilitatea, într-un anumit sens, de a fi în mai multe locuri odată.” (Alan Guth, profesor la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. Ce înseamnă asta? Că particulele nu există doar în universul nostru, ci apar în alte universuri paralele cu al nostru. Alan Guth explică: „în esenţă, tot ceea ce se poate întâmpla se întâmplă în una dintre alternative, ceea ce înseamnă că suprapus peste universul cunoscut este un univers alternativ unde Al Gore este preşedinte şi Elvis Presley este încă în viaţă.”

Teoria stringurilor

Cu fiecare concluzie fizicienii se apropiau de momentul descoperirii Teoriei tuturor lucrurilor, teorie care să explice existenţa întregului univers mic şi mare. Albert Einstein a murit lăsând succesorilor această căutare care este de fapt miezul cercetărilor tuturor fizicienilor. Anii 80 aduc o schimbare radicală aşa cum afirmă Burt Ovrut, profesor la Universitatea din Pennsylvania: „S-a crezut încă de când a luat naştere fizica că materia este făcută din particule. Acum ne-am schimbat acest punct de vedere. Acum credem că materia este făcută din corzi mici.” Aşa a apărut teoria stringurilor care spune că particulele sunt de fapt corzi mici invizibile, din care emană materia precum muzica din corzi: „dacă o ciupeşti (coarda) într-un anumit fel, obţii o frecvenţă anume, dar dacă o ciupeşti în alt fel, poţi obţine mai multe frecvenţe, aşa ai note diferite.”(Burt Ovrut) Michio Kaku, profesor la City University din New York spune că „universul este o simfonie, iar legile fizicii sunt armonii ale unei super-corzi.”

Singularitate

Pentru ca Teoria stringurilor să fie Teoria tuturor lucrurilor, ea trebuia să explice naşterea universului, adică momentul Big Bang. Timp de zece ani fizicienii au cercetat posibilitatea celor două de a se explica reciproc, de a se completa. Rezultatele însă erau dezastruoase, iar curând cele două vor fi aproape de autodistrugere. Cercetătorii Big Bang-ului au ajuns prin extrapolare din ce în ce mai aproape de momentul crucial: mai întâi mai aproape cu un miliard de ani, apoi la momentul formării primilor atomi, apoi când universul avea numai câteva sute de mii de ani până la momentul când universul număra câteva secunde de existenţă. Aici fizicienii s-au confruntat cu o dificultate majoră: „problema fundamentală a cosmologiei este că legile fizicii aşa cum sunt ele cunoscute sunt anulate în momentul Big Bang. Unii spun ce e rău în asta, ce e rău dacă legile fizice se prăbuşesc? Păi, pentru un fizician este un dezastru. Toată viaţa ne-am dedicat faptului că universul se supune unor legi cunoscute, legi care pot fi transcrise în limbajul matematicii, iar aici avem miezul universului însuşi, o piesă care lipseşte şi care transcende legile fizice.” (Michio Kaku) Momentul Big Bang mai este cunoscut şi sub numele de singularitate cosmica („cosmic singularity”), adică locul unde ecuaţiile îşi pierd sensul.

 Cinci Teorii ale stringurilor

Nici Teoria stringurilor („corzilor”) nu avea o soartă mai bună: din ce în ce mai mulţi cercetători lucrau la ea, dar se întâmpla un lucru curios. Fizicienii au găsit a doua versiune la teoria iniţială, apoi a treia şi în curând aveau să se trezească cu cinci teorii diferite ale stringurilor. Era limpede pentru toată lumea că nu aceasta era mult-căutata Teorie a tuturor lucrurilor existente în Univers şi că nu avea să dea nici o soluţie problemelor nerezolvate. Chiar când comunitatea oamenilor de ştiinţă se pregătea să dea uitării Teoria stringurilor cu tot cu cele cinci versiuni ale sale, o altă idee a apărut: super-gravitatia(„super gravity”), noţiune impusă discuţiilor de Michael Duff, profesor la Universitatea din Michigan.

Super-gravitaţia

Super-gravitaţia se asemăna foarte mult cu Teoria stringurilor: „se referea la numărul dimensiunilor în Univers. În mod normal credem că trăim într-o lume tridimensională. Ne putem mişca în trei direcţii: la dreapta sau la stânga, sus sau jos, înainte sau înapoi, dar fizicienilor le place să adauge alte dimensiuni. Einstein a propus ca timpul să fie a patra dimensiune. Apoi altcineva a propus a cincia şi apoi a şasea. Şi numărul continua să crească. Dimensiunile adiţionale erau spaţii în Univers pe care nu le puteam percepe. Majoritatea erau microscopice, dar cercetătorii erau convinşi că acestea există.” (Michael Duff) Conform Teoriei stringurilor erau exact 10 dimensiuni: 9 dimensiuni spaţiale şi una temporală. Teoria super-gravitaţiei însă enumera 11 dimensiuni. Puţini erau cei care credeau şi promovau cele 11 dimensiuni, desconsideraţi fiind de comunitatea cercetătorilor care reconsiderau universul pornind de la cadrul oferit de Teoria stringurilor: o coardă care vibrează.

Teoria M

Super-gravitaţia a avut însă ocazia să-şi ia revanşa când fizicienii încercau să salveze Teoria stringurilor: ei au adăugat a 11a dimensiune la cele 10, iar rezultatul a fost unul surprinzător. Cele cinci versiuni ale teoriei aflate în competiţie unele cu celelalte s-au dovedit a fi variante ale aceleiaşi teorii fundamentale care începea din nou să aibă sens. Odată cu adăugarea celei a 11a dimensiuni, teoria s-a transformat astfel: stringurile, despre care se presupunea că stau la baza materiei din Univers, s-au extins şi s-au combinat. Concluzia extraordinară era aceea că toată materia din Univers era conectată la o singură structură imensă: membrana. Această nouă teorie a primit numele Teoria M de la membrană şi a impulsionat din nou căutarea explicaţiei pentru toate lucrurile din Univers. Ce se ştie însă despre a 11a dimensiune? S-a descoperit repede că se lungeşte la infinit, dar este foarte mică în lăţime, mai precis ea măsoară un milimetru împărţit la 10 cu 20 de zerouri, după cum spune Burt Ovrut. În acest spaţiu misterios pluteşte universul nostru membrană, iar în curând a apărut o nouă idee, aceea că la capătul opus al dimensiunii 11 se află un alt univers-membrană care pulsează.

Gravitaţia

Lisa Randall de la Universitatea Harvard a fost cea care a deschis calea către această idee plecând de la gravitaţie: „forţa gravitaţională este foarte slabă în comparaţie cu celelalte forţe. Dacă te uiţi în jur, spui că gravitaţia nu pare atât de slabă, dar dacă stai să te gândeşti întregul Pământ trage de tine şi totuşi poţi să ridici lucruri de pe sol.” Lisa Randall explică această ciudăţenie prin prezenţa dimensiunilor adiţionale: gravitaţia este la fel de puternică ca şi celelalte forţe (de exemplu: deşi gravitaţia acţionează asupra unui simplu ac, dacă acţionăm asupra acului cu un magnet mic, care se lipeşte pe frigider, forţa magnetică va învinge forţa gravitaţională), doar că ea se scurge în aceste dimensiuni pe care nu le putem vedea. Ecuaţia însă nu funcţiona din această perspectivă. La auzul ideii că s-ar putea să existe altă membrană în dimensiunea 11, Randall a schimbat perspectiva asupra problemei gravitaţiei şi a găsit o altă soluţie: gravitaţia nu se scurgea din universul nostru spre alte dimensiuni, ci invers, din alte dimensiuni în universul nostru. Şi astfel s-a ajuns la o noţiune mult timp ocolită de comunitatea ştiinţifică: universurile paralele.

Universurile paralele

Într-o clipă, cercetătorii au fost cuprinşi de frenezia universurilor paralele existente în a 11a dimensiune, care păreau să rezolve probleme vechi de secole. Şi cum arată aceste universuri paralele? Fizicienii spun că ele variază în forme (de la binecunoscuta „doughnut”-gogoaşa cu gaură la mijloc, până la „coli de hârtie”), dimensiuni şi caracteristici: „într-un alt univers protonul poate să fie instabil, caz în care atomii se pot dizolva, iar ADN-ul nu se poate forma şi astfel în aceste universuri nu poate exista viaţă inteligentă. Poate că este o lume de electroni şi electricitate, poate un univers de fulgere şi neutrini, dar fără materie stabilă.” (Michio Kaku). Dar dacă doar pe o fracţiune din aceste universuri se dezvoltă viaţa, vom avea un număr infinit de universuri în care trăiesc civilizaţii.

Big Bang

Cercetătorii au ajuns iarăşi la încercarea de a explica singularitatea ce a precedat Big Bang, de data aceasta cu ajutorul Teoriei M. În 2001, aceasta a suferit o transformare din partea lui Burt Ovrut. Deşi până atunci se credea că a 11a dimensiune este un loc paşnic în care universurile-membrană plutesc liniştit, Burt Ovrut spune că de fapt „universurile se mişcă prin dimensiunea 11 ca nişte valuri imense puternice.” El mai spune că nu este atât de mult loc pentru toate universurile, aşa că dacă ele se mişcă, atunci există posibilitatea ca ele să se lovească unele de celelalte. De fapt, ele ori se depărtează una de cealaltă, ori se lovesc. Următoarea întrebare logică este ce se întâmplă când universurile-paralele se lovesc? Răspunsul este dat de astronomul Neil Turok: „Big Bang este consecinţa întâlnirii dintre două universuri paralele.” Universul nostru are însă în unele locuri concentrări de materie: stele, galaxii, quasari şi alte aglomerări. Acestea se explică tot prin universurile paralele. Neil Turok spune că acestea se mişcă precum valurile şi tot ca valurile, suprafaţa lor nu este plată, ci se unduieşte. Astfel, când universurile paralele se lovesc, ele nu se lovesc uniform pe toată suprafaţa şi concomitent, ci în puncte diferite şi la momente diferite în timp. Aşa se explică naşterea universului în forma pe care o cunoaştem noi, cu ajutorul Teoriei M.

Universuri multiple

Cea mai recentă noţiune introdusă de cercetători este cea a universului multiplu – „multiverse”. Acesta „ar putea conţine un număr infinit de universuri, fiecare cu legi diferite ale fizicii. Probabil că în fiecare moment au loc Big Bang-uri. Universul nostru coexistă cu alte membrane, alte universuri care sunt de asemenea în expansiune. S-ar putea ca universul nostru să nu fie decât un balon plutind într-un ocean de alte baloane.” (Michio Kaku) Fizicienii mai fac un pas înainte şi îşi propun să creeze un univers în laborator. Alan Guth spune că momentul în care vom crea universuri în subsolul casei noastre nu este chiar atât de departe şi de neconceput, iar că procesul nu pune în pericol propriul univers.

http://superstringtheory.com/